EXERCIŢIILE CUPRINSE ÎN ŞCOALA SĂRITURII SUNT:

a) Alergare cu pas săltat;

b) Alergare cu pas sărit;
c) Alergare cu paşi adăugaţi prin săltare;
d) Variante combinate de paşi săriţi şi săltaţi;
e) Săritura în lungime de pe loc;
f) Săritura în lungime cu elan şi paşi în aer;
g) Săritura în înălţime de pe loc;
h) Săritura în înălţime cu elan şi diferite variante de zbor.

Mecanismul de bază în cazul săriturilor este reprezentat de: elan, bătaie, zbor şi
aterizare.
Veriga principală este reprezentată de acţiunea de bătaie.

ALERGAREA CU PAS SĂLTAT

A. Tehnica de execuţie
În timpul deplasării executantul se desprinde de pe sol ţinând cont de
următoarele: poziţia trunchiului şi mişcarea braţelor sunt acelea din timpul
alergării. Impulsia piciorului de sprijin este puternică, iar genunchiul piciorului
900
de pendulare se ridică energic, în aşa fel încât coapsa să atingă, cel puţin,
900
nivelul orizontalei.
900

B. Metodica învăţării
Metoda de învăţare este cea globală. Se poate executa pe loc şi cu
înaintare liberă sau în cadenţă.
La executarea exerciţiului se indică respectarea “celor trei unghiuri
drepte”: trunchi cu coapsă, coapsă cu gambă şi gambă cu laba piciorului.

ALERGAREA CU PAS SĂRIT

A. Tehnica de execuţie
Este reprezentată de sărituri succesive de pe un picior pe altul, cu menţionarea faptului că
mişcarea este condusă de genunchiul piciorului oscilant, iar pentru a realiza o impulsie optimă şi
implicit o tehnică corectă, piciorul de impulsie trebuie să se găsească în momentul final întins.
Braţele se mişcă pe lângă corp, trunchiul este uşor înclinat înainte.
B. Metodica învăţării
Metoda de învăţare este globală. În învăţare se urmăreşte înlăturarea greşelilor frecvente,
reprezentate în special de:
1
• ridicarea accentuată a umerilor în momentul execuţiei;
• necoordonarea braţelor în timpul deplasării;
• piciorul care execută impulsia, se găseşte în momentul final uşor flectat;
• laba piciorului pendulant este lăsată să atârne.
Ca exerciţii complementare se folosesc cele pentru dezvoltarea calităţii motrice forţă, sub
toate formele ei de manifestare.

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC

A. Tehnica de execuţie
Stând pe locul de bătaie cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, ridicare liberă a
braţelor înainte, cu trecerea greutăţii corpului pe vârful picioarelor. Balansarea braţelor de sus în
jos şi spre înapoi concomitent cu flectarea genunchilor şi dezechilibrarea uşoară a corpului spre
înainte; balansarea puternică a braţelor de sus în jos şi dinapoi spre înainte concomitent cu
împingerea puternică în picioare şi proiectarea corpului spre înainte sus.

B. Metodica învăţării
În învăţare se folosesc o serie de exerciţii cum ar fi:
• Sărituri ca mingea;
• Balansarea braţelor înainte - înapoi;
• Balansarea braţelor concomitent cu îndoirea şi întinderea arcuită a picioarelor;
• Acelaşi cu săritură în sus, în momentul în care braţele execută balansarea înainte-sus;
• Săritura în lungime de pe loc.
Ca exerciţii complementare se folosesc cele pentru dezvoltarea forţei, în special la nivelul
trenului inferior.

SĂRITURA ÎN LUNGIME CU 1½ PAŞI

A. Tehnica de execuţie

90
0 90
0

70-
0

2
 Elanul constă dintr-o alergare accelerată având scopul de a obţine o viteză orizontală cât
mai mare. Bătaia se execută pe piciorul puternic şi constă din: aşezarea piciorului de impulsie pe
prag în mod activ, de sus în jos şi dinainte spre înapoi, pe toată talpa; amortizarea şocului de
contact printr-o uşoară cedare din articulaţia genunchiului; urmează extinderea relativ simultană
în cele trei articulaţii (gleznă, genunchi, şold), concomitent cu avântarea energică a coapsei
piciorului oscilant şi a braţului opus. În faza de zbor se păstrează poziţia de “pas sărit”.
Pregătirea aterizării se face prin ducerea piciorului de bătaie înainte, şi întinderea energică a
ambelor picioare.
B. Metodica învăţării
Exerciţii pregătitoare:
Înainte de a începe învăţarea elementelor componente ale săriturii, cel mai important
moment este determinarea piciorului de bătaie.
• sărituri ca mingea pe un picior şi pe ambele picioare;
• sărituri pe un picior şi pe ambele picioare peste diferite obstacole;
• sărituri cu forfecarea picioarelor în diferite planuri;
• sărituri din ghemuit în ghemuit, executate pe loc şi în deplasare;
• sărituri de pe obiecte şi de pe un obiect pe altul;
• desprinderi cu atingerea unor obiecte mai înalte.

Exerciţii introductive:
• pas săltat consecutiv, executat pe distanţa de 20-40m;
• pas săltat consecutiv executat alternativ cu 3-5 paşi de alergare pe distanţa de 30-60m;
• pas sărit consecutiv executat pe distanţa de 20-30m.;
• pas sărit executat alternativ cu 3-5 paşi de alergare pe distanţa de 20-50m;
• diferite combinaţii de paşi săriţi şi paşi săltaţi efectuaţi pe distanţe variate;
• plurisalturi cu elan de 3-5 paşi cu aterizare în groapa de nisip;
• sărituri diferite pe loc sau cu lansare de 3-5 paşi, cu mişcări precizate în timpul zborului
(întoaceri de 90º, 180º, piruetă completă, forfecări de picioare).

Exerciţii speciale:
Exerciţii pentru învăţarea aterizării:
După unii specialişti, învăţarea aterizării trebuie abordată cu prioritate, dar separat, pentru
evitarea fricii care se manifestă la majoritatea copiilor la această fază a săriturii.
• din aşezat, cu picioarele întinse sprijin pe braţe înapoi la nivelul şezutei, îndoirea genunchilor
ceea ce înseamnă ducerea şezutei înainte lângă călcâie, moment în care se aduc din nou lângă
şezută şi picioarele se întind, de aici reluându-se exerciţiul – “omida”;
• ghemuit aşezat pe călcâie, coapsele fiind paralele cu solul, se efectuiază o uşoară săritură,
desprindere şi aterizare în aşezat cu picioarele oblic întinse înainte, având grijă ca şezuta să
nu atingă solul decât numai după punerea picioarelor, ajutându-se cu braţele;
• sărituri uşoare de pe loc, aterizare cu ambele picioare întinse în nisip şi apoi uşor cădere pe
şezut ajutându-se de braţe;
• acelaşi exerciţiu, dar săritura executându-se din ce în ce mai departe.
Exerciţii pentru învăţarea bătăii:
• stând pe un picior celălalt se avântă, îndoit din genunchi, energic înainte şi se aterizează pe
ambele picioare în ghemuit;
• bătăi şi desprinderi repetate, precedate de 3, apoi 5 paşi de alergare. Desprindrea mai mult
lungă decât înaltă, iar aterizarea se face pe piciorul de avântare;
3
• elan de 3-5 paşi, sărituri pe diferite obiecte cu aterizare pe piciorul de avântare;

• elan de 3-5 paşi sărituri peste ştachetă, aterizare pe ambele picioare, pe saltele sau în groapă
de nisip;

• elan de 3-5, 7-9 paşi, bătaie şi aterizare în poziţia “fandat”;

• elan de 3-5, 7-9 paşi, bătaie liberă şi aterizare în “pas sărit”;

• sărituri în lungime cu bătaie pe trambulina semielastică;
• efectuarea unor sărituri în lungime fără folosirea unor materiale ajutătoare.

Exerciţii pentru învăţarea elanului:

• sprinturi lansate pe 30-60m;
• alergare cu ridicarea genunchilor foarte sus şi înaintând cu paşi mărunţi;
• alergare accelerată, progresiv, cu viteze tot mai mari, pe distanţe de 25-30m.;
• alergare pe pista de elan, cu un număr determinat de paşi.
C. Greşeli frecvente
1. Descriere: -scăderea vitezei pe ultimii paşi
Cauze: -elanul este prea lung;
- nesiguranţa de a nimeri locul de bătaie.
Corectare: -scurtarea elanului
-alergări accelerate pe plat pe distanţa de elan
-elanuri repetate cu schiţarea bătăii pe prag

2. Descriere : - bătaie departe sau depăşirea pragului

Cauze: - paşii de alergare nu au o lungime constantă
-pornirea în elan se face în mod diferit
- săritorul nu are formată capacitatea de percepţie a distanţei

4
 Corectare: - alergări cu accelerare în tempo 3/4 şi 4/4 pentru obţinerea unei lungimi
constante a paşilor
- elanuri repetate cu schiţarea bătăii pe prag
- stabilirea semnelor de control, care-i oferă săritorului certitudinea că va nimeri
pragul.

3. Descriere - corpul rămas pe spate şi aşezarea pe călcâi prea pronunţată a piciorului de

bătaie;
Cauze - lungirea exagerată a ultimului pas;
-alergarea se efectuează pe călcâie sau cu bazinul coborât
Corectare: - exerciţii pentru îmbunătăţirea tehnicii alergării
- sărituri în lungime peste un obstacol foarte jos

4. Descriere: - aplecarea corpului înainte în momentul bătăii

Cauze: - poziţia greşită a corpului în momentul bătăii
- nu este suficient de bine însuşită legarea alergării pe elan cu efectuarea bătăii
Corectare: -alergare pe loc cu ridicarea genunchilor foarte sus
-sărituri cu elan redus şi mediu în care se recomandă săritorului să privească înainte
şi să nu urmărească locul de bătaie

5. Descriere: - nu este menţinută poziţia pasului sărit la începerea fazei ascendente a zborului
Cauze: - forţa picioarelor este insuficient dezvoltată
- traiectorie scurtă de zbor.
Corectare -dezvoltarea muşchilor extensori ai picioarelor şi flexori ai coapsei pe bazin;
- desprinderi cu menţinerea pasului sărit şi cu aterizare pe un aparat înalt.

6. Descriere: - pierderea echilibrului în timpul zborului

Cauze: - ritmul ultimilor trei paşi ai elanului este greşit
- bătaia este executată greşit
Corectare: - corectarea elanului şia ultimilor trei paşi
- îmbunătăţirea capacităţii de coordonare
- corectarea bătăii.

D. Etapa de perfecţionare
• Sărituri în lungime cu 1½ paşi urmărindu-se:
− creşterea vitezei, constanţei şi preciziei elanului;
− constanţa şi ritmului ultimilor 6 paşi ai elanului;
− ritmul paşilor de bătaie.
• Sărituri în condiţii de concurs.

E. Exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice

5
 Din stând, contact cu solul pe pingea, genunchii flexa
flexaţi,trunchiul
ţi,trunchiul îndoit spre
înainte, braţele întinse înapoi, sărituri cu desprindere prin extensia rapidă a trunchiului,
concomitent cu ducerea braţelor,
ţelor, prin înainte, sus;

Din stând, genunchii uuşor flexaţi,i, corpul aplecat înainte, braţele

braţ îndoite spre
spate, săritură cu desprindere şii îndreptarea picioarelor, concomitent cu ducerea braţelor
bra îndoite
din spate în faţă,, cotul urmând o traiectorie circular
circulară în plan orizontal, ajungând cu palmele
întinse, în plan orizontal, la nivelul pieptului, urmat
urmată de aterizare cu amortizare, în poziţia
pozi
iniţială;

Din stând, genunchii uuşor flexaţi,

i, corpul aplecat înainte, braţele
braţ îndoite spre
spate, săritură cu desprindere şii forfecarea picioarelor în aer, concomitent cu ducerea braţelor
bra
întinse spre înapoi;

Din stand ghemuit cu bra

braţele sprijinite pe sol, săritură
ă ă cu desprindere şi
extensia trunchiului în aer;

Din stând, un picior sprijinit pe sol, cel

celălalt
lalt sprijinit pe ultimul tronson al lăzii
l de
gimnastică, sprijin-apucat la şpalier, partenerul în sprijina
sprijinaşezat
ezat la nivelul coapselor pe umerii
primului, apucat la şpalier,
palier, partenerul sprijinit pe sol şi pe tronsonul lăzii
zii de gimnastică,
gimnastic ridică şi
aşează alternativ piciorul sprijinit pe sol pe tronsonul llăzii de gimnastică, ă, coborând celalalt picior
pe sol;

6
 Din stând, picioarele întinse, uuşor depărtate,
rtate, corpul aplecat înainte, haltera ţinută
apucat, fără contact cu solul, îndreptarea trunchiului concomitent cu ducerea halterei prin înainte
şi aşezarea
ezarea ei în sprijin pe umeri;

Din stând, picioarele întinse şi uşuşor depărtate,

rtate, corpul aplecat înainte, linia spatelui paralelă
paralel cu
solul, haltera ţinută apucat, sprijin
sprijinită pe ceafă, ridicarea trunchiului la verticală;

Din stând, sprijin pe degetele de la picioare pe un obstacol înalt de 6-8

6 cm.,
ridicarea şi coborârea călcâiului
ălcâiului folosind articula
articulaţia dintre degete şii talpa piciorului;

Din stând pe treapta unei sc scări, picioarele uşor

or îndoite, braţele
braţ îndoite din
cot spre spate, săriturăă lungăă spre înainte concomitent cu aducerea bra braţelor
ţelor din spate în faţă
fa
urmată de aterizare 2-33 trepte mai sus, în pozi
poziţia ghemuit, braţele
ele întinse spre înainte, paralele cu
solul;

Dinn stând pe treapta unei sc

scări, braţele
ele îndoite din cot în faţă,
fa săritură
înaltă spre înainte, urmatăă de aterizare 22-3 trepte mai sus, în poziţia
ia ghemuit, sprijin pe vârfuri,
braţele
ele întinse, perpendiculare pe sol;

Exerciţii
ţii cu partener: un executant culcat dorsal cu genunchii îndoiţi,
îndoi
celălalt aşezat pe tălpile
lpile executantului. Executantul impinge puternic pe partenerul aşezat.
a
7
 Din stând cu faţfaţaa la spalier cu un genunchi îndoit sprijinit, de braţe
bra apucat,
împingerea puternică în piciorul sprijinit şi revenire.

Atârnat la spalier, îndoirea genunchilor la piept, extensia lor şi apoi

depărtarea
rtarea picioarelor, cu revenire.

Mers cu îndoirea şi ridicarea alternativă a picioarelor, coapsa trece de

orizontală, apucat la nivelul genunchiului, eliberarea apuc
apucării întinderea şi sprijinirea pe sol a
piciorului;

Din stând, îndoirea şi ridicarea, alternativ

alternativă a picioarelor, cu apucare la nivelul gleznei a
piciorului ridicat;

Din stând, piciorul drept îndoit, apu apucat la nivelul gleznei, celălalt
ălalt sprijinit pe sol, se
execută eliberarea şii sprijinirea lui pe sol; aceea
aceeaşi succesiune de mişcari
cari pentru piciorul stâng;

Din ghemuit, braţele

ele îndoite ţinând apucat haltera sprijinit
sprijinită pe umeri, se execută
execut „mersul
piticului”;

8
Din stând cu picioarele depărtate înainte-înapoi, braţele îndoite ţinând apucat haltera sprijinită pe
umeri, se execută fandare înainte;

Din stând, braţele îndoite ţinând apucat haltera sprijinită pe umeri, se execută pas săltat, fără
desprindere;

Din stând, braţele întinse în jos, ţinând apucat haltera la nivelul genunchilor,
ridicarea halterei alternativ pe fiecare picior, prin ridicarea piciorului respectiv;

F. Cerinţe privind normele tehnice de securitate

Pentru lucrul de tehnică:

Pista de elan să fie orizontală şi fără denivelări, să nu fie alunecoasă (în special la locul de
bătaie);
Zona de aterizare să aibă fie umplută cu nisip fin, umed a cărei suprafaţă să se afle la nivelul
pragului.
Pentru lucrul de dezvoltare a calităţilor motrice:
Aparatele şi instalaţiile să fie în perfectă stare de funcţionare;
Halterele să prezinte siguranţe de fixare a discurilor;
Să se lucreze cu asigurare.

Indicaţii metodice
− Înainte de a trece la învăţarea propriu-zisă a tehnicii săriturii în lungime se recomandă
învăţarea alergării de viteză. Această pregătire asigură lungimea constantă a paşilor şi
capacitatea de a dezvolta o viteză suficient de mare în timpul alergării de elan.
− Întrucât executarea bătăii şi a celorlaltor acţiuni din timpul săriturii se învaţă mult mai uşor
când viteza de elan nu este prea mare, se recomandă la început efectuarea unui elan mai scurt
şi mai puţin rapid, pentru ca elevul respectiv să se poată concentra asupra însuşirii
desprinderii. La învăţarea tehnicii săriturii trebuie să se folosească antrenamentul specific
prin care se poate asigura capacitatea de a dezvolta o viteză mare în timpul elanului şi de a
executa o bătaie puternică şi rapidă. Nu se recomandă să se insiste foarte mult pe folosirea
unui elan “lent” pentru însuşirea corectă a bătăii, ci se recomandă alternarea unor elanuri

9
 lente cu elanuri rapide, după cum urmează: 6-8 sărituri cu elan lent, apoi 3-4 sărituri cu elan
rapid. În această perioadă nu trebuie să li se impună elevilor să bată pe prag.
− În perioada de învăţare trebuie să se urmărească:
• formarea deprinderii de a sări cu uşurinţă;
• dezvoltarea capacităţii de menţinere a echilibrului în faza de zbor şi a capacităţii de orientare
în spaţiu;
• obişnuinţa de a sări de la diferite semne, peste diferite obstacole şi în diverse direcţii.
− După ce şi-au însuşit elanul şi bătaia, elevii pot trece la învăţarea mişcărilor pe care trebuie să
le execute în timpul zborului.

NOŢIUNI DE REGULAMENT
Ordinea în care concurenţii îşi vor efectua încercările va fi trasă la sorţi.
Când sunt mai mult de 8 concurenţi, fiecare va avea dreptul la 3 încercări, iar primii 8 la
încă 3 încercări suplimentare. În caz de egalitate pentru locul al 8-lea, concurenţii aflaţi în
această situaţie, pentru departajare vor avea dreptul la 3 încercări suplimentare. Când sunt 8
concurenţi sau mai puţin, fiecare va avea dreptul la 6 încercări.

După începerea concursului, concurenţilor nu li se mai permite să folosească pista de elan

pentru a se antrena.
Săritura reuşită se măsoară de la cea mai apropiată urmă lăsată în zona de aterizare, cu
orice parte a corpului sau a membrelor, până la linia de bătaie sau prelungirea acesteia şi
perpendicular pe aceasta.

O săritură este nereuşită dacă un concurent:

a) atinge terenul dincolo de linia de bătaie cu orice parte a corpului, în timpul unei sărituri sau
chiar şi fără să efectueze apoi săritura;
b) bate de o parte sau de alta a pragului, înaintea sau înapoia prelungirii liniei de bătaie;
c) căzând, atinge terenul în afara zonei de aterizare într-un punct mai aproape de linia de bătaie
decât semnul cel mai apropiat făcut în zona de aterizare;
d) după ce a sărit, merge înapoi în zona de aterizare;
e) foloseşte o formă de săritură cu tumbă.

Fiecare concurent va fi creditat cu cea mai bună performanţă a sa.

Pista de elan va avea lungimea cuprinsă între 40-45 metri, o lăţime cuprinsă între 1,22-
1,25 metri, delimitată de linii albe de 50 mm lăţime.
Bătaia se va efectua pe un prag aflat la nivelul pistei şi a suprafeţei zonei de aterizare.
Marginea pragului dinspre zona de aterizare va fi numită “linie de bătaie”. Imediat dincolo de
linia de bătaie va fi amplasat un prag acoperit cu plastilină.
Distanţa dintre linia de bătaie şi extremitatea zonei de aterizare va fi de cel puţin 10 metri.
Pragul de bătaie va fi confecţionat din lemn vopsit în alb cu următoarele dimensiuni:
1,21-1,22 m lungime, 198-202 mm lăţime şi 100 mm grosime.

Pragul de plastilină va consta dintr-o placă rigidă cu dimensiunile 98-102 mm lăţime,

121-122 m lungime acoperită cu plastilină.
Zona de aterizare va avea o lăţime de cel puţin 2,75 metri şi maxim 3 metri, iar pista de
elan va fi, pe cât posibil, astfel plasată încât axul ei să coincidă cu axul zonei de aterizare.
Zona de aterizare va fi umplută cu nisip fin, umed, a cărei suprafaţă să se afle la nivelul
pragului de bătaie.
10