Sunteți pe pagina 1din 19

LUCRĂRI DE LABORATOR

INGINERIA CALITĂŢII 2011

1. Diagrama flux

Diagrama flux este o reprezentare grafică a etapelor unui proces, foarte utilă pentru
investigarea oportunităţilor de îmbunătăţire prin înţelegerea în detaliu a modului de
desfăşurare a procesului studiat. Prin înţelegerea derulării logice, precum şi a relaţiilor
reciproce existente între diferitele etape ale procesului, se pot descoperi surse potenţiale
de probleme. Diagramele flux pot fi aplicate în toate sectoarele, la orice tip de proces, de la
intrarea materialelor până la vânzare şi service. Pentru întocmirea unei diagrame flux se
folosesc patru simboluri principale:

Începutul şi sfârşitul Descrierea


Bloc de Indicarea sensului de
procesului activităţii
decizie derulare a procesului

Diagrama flux poate să fie utilizată în scopul:


a) reprezentării derulării unui proces existent;
b) proiectării unui nou proces.
a) Reprezentarea derulării unui proces existent
Pentru aceasta se vor parcurge paşii de mai jos:
• Se va identifica începutul şi sfârşitul procesului;
• Se va observa întregul proces de la început la sfârşit;
• Se vor defini etapele procesului (activităţi, decizii, intrări, ieşiri, etc.)
• Se va schiţa o diagramă primară care să reprezinte, în mare, derularea procesului;
• Se va revizui diagrama existentă împreună cu oamenii implicaţi în proces;
• Se va îmbunătăţi diagrama pe baza observaţiilor făcute;
• Diagrama obţinută va fi verificată prin compararea acesteia cu procesul existent;
• Se datează diagrama în vederea unei utilizări viitoare. Aceasta serveşte la
înregistrarea modului în care procesul studiat funcţionează la data respectivă şi
poate fi utilizată la descoperirea de oportunităţi de îmbunătăţire.
b) Proiectarea unui proces nou
În acest caz se vor parcurge paşii următori:
• Se va identifica începutul şi sfârşitul procesului;
• Se vor descrie etapele necesare a fi parcurse în noul proces (activităţi, decizii,
intrări, ieşiri, etc.)
• Se va schiţa o diagramă primară care să reprezinte, în mare, derularea procesului;
• Se va revizui diagrama existentă împreună cu oamenii ce vor fi implicaţi în proces;
• Se va îmbunătăţi diagrama pe baza observaţiilor făcute de aceştia;
• Se datează diagrama în vederea unei utilizări viitoare. Aceasta serveşte la
înregistrarea modului în care procesul a fost proiectat să funcţioneze la data
respectivă şi poate fi utilizată la descoperirea de oportunităţi de îmbunătăţire la
proiectare.

Diagrama flux: exemplu de construire a diagramei flux pentru copierea unui document

START
Primirea Setarea numărului de Pornirea copierii
pagini

Reluarea copierii Maşina lucrează DA Compactarea DA Compactarea


copiilor ? documentului
corect
NU NU

Corectarea greşelii Eliberarea


originalului şi a
copiilor

SFÂRŞIT

2. Diagrama cauză-efect - Ishikawa


Diagrama cauză-efect este o reprezentare grafică care prezintă o multitudine de
relaţii sistematice între un obiect fixat şi cauzele cu care se află în legătură. Se mai cunoaşte
sub denumirea de diagrama Ishikawa (după numele savantului japonez care a elaborat-o)
sau diagrama “schelet de peşte” după forma grafică a acesteia. Această diagramă reprezintă
o structurare a cauzelor care influenţează realizarea unui obiectiv (efect), evidenţiindu-se
nu numai cauza propriu-zisă, ci şi factorii care o definesc.
Diagrama cauză-efect poate fi folosită pentru a facilita rezolvarea unor probleme foarte
diverse :
• Identificarea cauzelor măririi numărului de defecte în cadrul unui proces tehnologic;
• Descoperirea cauzelor nerealizării calităţii de conformitate ;
• Cauzele creşterii numărului de defecţiuni ale utilajelor ;
• Cauzele scăderii productivităţii ;
• Cauzele scăderii volumului de vânzări şi a ratelor de profit ;
• Cauzele apariţiei stocurilor nevandabile ;
• Cauzele creşterii reclamaţiilor, cu efect negativ asupra companiei.
Pentru obţinerea diagramei cauză efect este necesar să se stabilească clar
obiectivul, respectiv efectul şi să se identifice cauzele care îl produc.
Cauzele sunt stabilite dintre elementele care influenţează rezultatul activităţii; în
general ele pot fi găsite în categoria celor 5M : material, maşină, muncitor, măsurare,
metodă.
Este foarte important ca la întocmirea unei diagrame cauză-efect să nu se amestece
cauzele şi măsurile corective.
Ca punct de pornire şi pentru structurarea cauzelor defectelor se stabilesc factori de
influenţă principali care vor fi trecuţi în diagrama "schelet de peşte".

Cauză de
Categorie principală Categorie principală nivel 2
de cauze
Cauză de
nivel 1

CAUZĂ EFECT

Cauză de
Categorie principală Categorie principală nivel 3
de cauze de cauze

După ce se stabilesc "cauzele principale", se continuă detalierea acestora pe fiecare


ramură în parte. Acestă operaţie este făcută de echipa de specialişti printr-un
brainstorming, sau prin completarea acelor cauze cu care este de acord fiecare membru al
echipei.
După întocmire, se identifică şi se marchează pe diagramă cauzele cele mai importante.
După stabilirea unei priorităţi în rezolvarea cauzelor, trebuie întocmite măsurile ce se impun
aplicate pentru înlăturarea cauzelor identificate. Foarte importantă este urmărirea aplicării
măsurilor şi verificarea eficienţei acestora.

Diagrama cauză efect pentru identificarea factorilor care conduc la funcţionarea


defectuoasă a unei maşini de copiat
Metodă Materiale

Manipulare Toner Hârtie de copiat

Perioadă de
Perioadă de stocare
Setări originale Grad de
Nivel
Timp de uscare expunere
Grad de Vechime
nealiniere Metodă de
Calitatea stocare
Impurificare hârtiei

CALITATE

COPIERII
SLABĂ A
Murdărirea Trasparenţa Duritatea
capului
Calitatea scrierii Viteza
Murdărirea hârtiei
Acurateţea Numărul de ore de
mesei Ţinuta scrierii funcţionare
Presiunea Condiţii de Luminozitatea
Răsucirea necesară scrierii lămpii
rulare Murdărirea
lămpii
Mediu ambiant Original Maşina de copiat

Materiale Maşină

3. Diagrama arbore

Diagrama arbore este utilizată în vederea punerii în evidenţă a legăturilor existente


între un subiect şi elementele componente ale acestuia.
Diagrama arbore desface într-un mod sistematic subiectul analizat în elementele lui
componente, folosind idei generate de şedinţe de brainstorming şi reprezentate cu
diagrame de afinitate. Această reprezentare grafică pune în evidenţă legăturile
secvenţiale, logice între elementele subiectului studiat. Diagrama arbore se poate utiliza
cu succes la rezolvarea problemelor de planificare sau în general la rezolvarea unor
probleme mai complexe.
Pentru întocmirea unei diagrame arbore se parcurg paşii următori:
• Definirea concisă a subiectului abordat;
• Definirea elementelor majore care compun subiectul abordat. Această etapă poate
să fie realizată printr-o şedinţă de brainstorming sau prin utilizarea cartelelor
principale ale unei diagrame de afinitate existente.
• Se construieşte diagrama prin plasarea subiectului într-un cadru în partea stângă a
paginii. Categoriile principale vor fi plasate în dreapta acestui cadru;
• Se definesc elementele componente şi eventualele subelementele pentru fiecare
categorie principală;
• Se plasează acestea în partea dreaptă a schemei întocmite;
• Se revizuieşte diagrama pentru a verifica că nu există scăpări în identificarea sau
notarea tuturor elementelor componente sau a subelementelor.

Diagrama arbore pentru funcţionarea unui robot telefonic

Subiect Categorii principale Elemente componente Subelemente

Mesaj variabil ca Nu se înregistrează


lungime
Mesaje apelurile fără mesaj
recepţionate Indicare a
numărului de
mesaje Se înregistrează data şi
ora apelului
Acces secret
Setare,
personalizare
Cască telefonică

Instrucţiuni clare

Instrucţiuni de
utilizare Tabelă de
Robot telefonic instrucţiuni cu
acces rapid
Acces uşor la
funcţiile de control

Funcţii de control Utilizare uşoară

Posibilitate de
acces de la receptor

Uşurinţă pentru
ştergere
Funcţii de ştergere
Ştergere doar a
mesajelor marcate
4. Histograma
Histograma este utilizată pentru reprezentarea grafică a distribuţiei unui ansamblu de
date. În analiza calităţii facilitează evidenţierea punctelor critice asupra cărora trebuie
concentrate eforturile de îmbunătăţire.
Pentru reprezentarea datelor achiziţionate sub forma unei histograme trebuie parcurşi
următorii paşi:
• Colectarea valorilor parametrului măsurat;
• Determinarea amplitudinii datelor prin scăderea valorii minime din cea maximă;
• Determinarea numărului de intervale (de obicei între 6 şi 12) şi împărţirea
domeniului de valori în intervale (calcularea amplitudinii fiecărui interval).
Amplitudinea intervalelor va fi întotdeauna aceiaşi pentru toate intervalele.
• Pe axa orizontală se stabileşte o scară a valorilor măsurate;
• Se marchează pe axa verticală o scară numerică;
• Se desenează câte un dreptunghi corespunzător fiecărui interval a cărui înălţime
este proporţională cu numărul valorilor înregistrate.

1. Colectarea valorilor parametrului măsurat

Eşantion Valori măsurate


1 -10 4,80 6,24 6,88 6,11 5,80 4,17 5,03 7,40 6,58 6,97
11-20 6,45 7,44 5,50 6,49 6,67 7,53 6,84 7,70 8,69 5,55
21-30 7,70 8,30 6,24 6,88 5,42 7,20 6,41 8,17 7,65 6,54
31-40 7,18 6,45 4,82 5,33 7,30 7,40 6,02 6,75 7,70 7,70
41-50 7,70 4,90 7,31 6,71 7,01 6,75 6,15 6,70 5,20 7,83

2. Determinarea amplitudinii datelor (domeniul) prin scăderea valorii minime din cea
maximă
R=(valoarea absolută a valorii maxime)-(valoarea absolută a valorii minime)
Indicaţi cele două valori (în tabel) necesare pentru calculul domeniului şi calculaţi
domeniul.

R=

3. Determinarea numărului de intervale (clase) şi împărţire domeniului de valori în intervale


(calcularea amplitudinii fiecărui interval). Amplitudinea intervalelor va fi întotdeauna aceiaşi
pentru toate intervalele.
Pentru 50 de valori măsurate se allege de obicei 5 intervale (clase).
Amplitudinea intervalului ,h ,se stabileşte prin împărţirea domeniului (a amplitudinii
datelor) R la numărul de intervale k (k=5)
h=R/k
h=
Valoarea obţinută se rotunjeşte la următoarea valoare intreagă.
4. Determinarea limitelor de clasă
Limitele de calsă sunt calculate astfe încât să asigure că cea mai mică şi cea mai mare
valoare sunt incluse în prima respectiv în ultima clasă.
Limitele sunt stabilite la jumătate din unitatea de măsurare astfe încât să asigure că
toate valorile se vor încadra în interiorul claselor, nu în limitele lor. Limita clasei reprezintă
punctele de tranziţie de la o clasă a histogramei la alta.
În exemplul nostru avem valori de 5,42, 6,45, etc. Deci unitatea de măsurare este de
0,01. Valoarea unităţii limitei de calsă va fi stabilită la jumătate din această unitate
Unitatea limitei de clasă = 0,5 * unitatea de măsurare
Unitatea limitei de clasă =
Limita inferioară a primei clase este calculată astfel:
L1 = (valoarea minimă) – (unitatea limitei de clasă)
L1 =
Următoarea limită va fi stabilită astfel:
L2 = L1 + h , unde h este amplitudinea intervalului
L2 =
Calculaţi astfel şi celelalte limite ale claselor (L3, L4, L5, L6)
5. Determinarea tabelului de frecvenţă

Nr. Limitele claselor Valoarea medie Numărarea Frecvenţa


claselor valorilor

1 4.165 – 5.165 4.665 5

TOTAL 50
Coloana 1: Numărul claselor în care datele sunt organizate
Coloana 2: Fiecara clasă este descrisă cu limitele ei inferioare şi superioare
Coloana 3: Valoerea medie a fiecărei clase
Coloana 4: Numărarea valorilor (din tabelul de date) în fiecare clasă
Coloana 5: Totalizează valorile numărate în fiecare clasă şi reprezintă frecvenţa
TOTAL : Reprezintă valorile frecvenţei însumate care trbuie să fie egale cu totalul
valorilor măsurate

6. Reprezentarea histogramei
Pe axa orizontală se marchează intervalele claselor.
Pe axa verticală se marchează valorile frecvenţei.
Se desenează un dreptunghi corespunzător fiecărei clase a cărui înălţime este dată
de frecvenţa corespunzătoare fiecărei clase.
5. Diagrama de corelare
Diagrama de corelare se utilizează pentru a pune în evidenţă relaţiile dintre două
seturi asociate de date a căror apariţie se face în pereche. Diagrama de corelare este o
reprezentare grafică care poate să evidenţieze relaţii de corelare dintre variabile
dependente, sau aparent dependente.
Principalele relaţii de corelare între valorile a două variabile
a) O corelare pozitivă a celor două variabile înseamnă că la creşterea valorii variabilei A
valoarea variabilei B creşte.
b) Dacă la creşterea valorii variabilei A valoarea variabilei B scade atunci corelarea este
negativă.
c) Dacă între valorile variabilei A şi valorile variabilei B nu există nici o corelare,
diagrama obţinută va fi ca cea din figură.
Variabila B

Variabila B

Variabila B

Variabila A Variabila A Variabila A


a) b) c)

Alte variante posibile de corelare


În afară de corelaţiile fundamentale prezentate, mai pot să existe şi alte tipuri de corelări:
a) Corelare pozitivă slabă
b) Corelare negativă slabă
c) Corelare curbilinie
Variabila B

Variabila B

Variabila B

Variabila A Variabila A Variabila A


a) b) c)
Diagrama de corelare

1. Pregătirea formularelor de colectare a datelor

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Punctajul obţinut la testul
62 70 39 47 93 27 32 42 75 52 77 90 89
de aptitudini
Punctajul obţinut la testul
47 60 38 40 92 20 35 38 70 50 71 68 88
final

2. Colectarea perechilor de date şi introducerea în formulare

3. Stabilirea axelor diagramei astfel:


Pe axa orizontală (axa x) se va reprezenta variabila independentă (sau cauza posibilă)
Pe axa verticală ( axa y) se va repezenta variabila dependentă (sau efectul posibil)
În cazul analizat, pe axa x va fi reprezentat punctajul obţinut la testul de aptitudini iar pe axa
y punctajul obţinut la testul final.

4. Stabilirea scalei în funcţie de valoarea minimă şi maximă a datelor colectate,


corespunzătoare fiecărei axe. În cazul analizat, pe ambele axe se va reprezenta o scală de la
0 la 100.

5. Reprezentarea datelor pe diagramă.

6. Calculul coeficientului de corelaţie utilizând formula următoare:

Pentru uşurarea calculelor se foloseşte ca şi element ajutător următorul tabel:

X Y XY X2 Y2
X1 Y1
X2 Y2 Unde X reprezintă valorile primului şir de date,
X3 Y3 Y reprezintă valorile şirului al doilea de
. . date,
. n numărul de valori colectate din fiecare
.
şir.
. .
Xn Yn
∑X ∑Y ∑XY ∑X2 ∑Y2
Pentru acest exemplu calculele sunt reprezentate mai jos:
X Y XY X2 Y2
62 47 2914 3844 2209
70 60 4200 4900 3600
39 38 1482 1521 1444
47 40 1880 2209 1600
93 92 8556 8649 8464
27 20 540 729 400
32 35 1120 1024 1225
42 38 1596 1764 1444
75 70 5250 5625 4900
52 50 2600 2704 2500
77 71 5467 5929 5041
90 68 6120 8100 4624
89 88 7832 7921 7744
2 2
∑X=795 ∑Y=717 ∑XY=48837 ∑X =54919 ∑Y =45195
(∑X)2=632025 (∑Y)2=514089

13 ⋅ 48837 − 795 ⋅ 717 64866


r= r=
(13 ⋅ 54919 − 632025) ⋅ (13 ⋅ 45195 − 514089) 81922 ⋅ 73446
r=0,8362
Pe diagramă sunt reprezentate primele 3 valori corespunzătoare celor două seturi de
date. Reprezentaţi şi restul valorilor, după care interpretaţi diagrama obţinută, luând în
considerare şi valoarea numerică obţinută pentru coeficientul de corelaţie.
6. Diagrama Pareto:

20% din 80% din


Populaţie cauzează Accidente
Populaţie bea Bere
Populaţie foloseşte Gaz
Pământ este ocupat Populaţie
Defecte cauzează Efectele defectelor

Diagrama Pareto poate să fie utilizată pentru a vizualiza ordinea importanţei aplicării
măsurilor de îmbunătăţire a calităţii. Această diagramă este o reprezentare grafică simplă
care are rolul de a ordona elementele unui proces sau sistem în ordine descrescătoare, de la
elementul cu frecvenţa maximă la cel cu frecvenţa minimă de apariţie.
Construirea diagramei Pareto se bazează pe principiul Pareto, care precizează că doar
câţiva dintre parametri unui proces influenţează major comportarea generală a acestuia.

B C
A
160
Curbă sumatoare
140
90[%]
120
80 [%]
100
Frecvenţa defectelor [%]
80
Număr defecte

60

40

20

0
Coloana pentru perturbaţia cea Defecte
mai frecventă Alte defecte

Diagrama Pareto desparte defectele principale de cele secundare şi prin aceasta


furnizează informaţii asupra tipurilor de defecte ale căror eliminare aduce cele mai mari
câştiguri. Prin urmare, analiza Pareto este adecvată la documentaţiile de îmbunătăţire în
care se compară diagrama Pareto a stării vechi cu cea aferentă stării de după aplicarea
măsurilor de îmbunătăţire. Regulile de construire a diagramei Pareto sunt ilustrate în figura
de mai sus. În această diagramă tipurile de defecte sunt evaluate în coloane conform
frecvenţei lor de apariţie. În partea stângă a diagramei se găsesc defectele cu cea mai mare
frecvenţă, iar în partea dreaptă se situează defectele cu frecvenţa cea mai mică, respectiv
volumul însumat al celorlalte tipuri de defecte. Prin însumarea frecvenţei defectelor se
obţine curba sumă a tipurilor de defecte. Toate tipurile de defecte, care însumate dau o
frecvenţă de 80%, vor fi considerate defecte de rang A. Tipurile de defecte între 90 – 100%
vor fi considerate de rang C. Restul tipurilor de defecte vor fi categorisite ca defecte B.
La eliminarea defectelor, prioritatea cea mai ridicată o au defectele A, pentru că
acestea reprezintă procentual cea mai mare parte a defectelor. Dacă tipurile de defecte nu
sunt analizate în funcţie de frecvenţa lor ci în funcţie de costurile generate, se ponderează
frecvenţa acestora printr-un factor de cost specific tipului de defect. Printr-o împărţire
corespunzătoare a tipurilor de defecte în clasele A, B, C, se obţine în grupa A acele tipuri de
defecte care cauzează 80% din costurile aferente tuturor defectelor.

Paşii construirii diagramei Pareto:


1. Selectarea elementelor care vor fi analizate (probleme, tipuri de defecte).
2. Stabilirea modalităţii de exprimare (unităţi de măsură) şi de clasificare a elementelor.
3. Stabilirea perioadei pentru colectarea datelor.
4. Colectarea şi ordonarea datelor (recomandat este utilizarea unor tabele în care se vor
ordona în ordine descrescătoare datele colectate).
5. Construirea diagramei utilizând un grafic în coloane, astfel:
- Pe abscisă se delimitează numărul claselor de elemente analizate
- Pe ordonata din stânga se reprezintă unitatea de măsură stabilită
- Pe ordonata din dreapta se vor reprezenta valorile procentuale
- Reprezentarea fiecărui element pe abscisă cu ajutorul unor coloane cu lungimea
corespunzătoare valorii elementelor.
6. Construire curbei cumulative a valorilor asociate claselor obţinute, prin însumarea
succesivă a valorilor calculate pentru fiecare clasă de elemente, de la stânga la dreapta.

Se foloseşte pentru:
- Identificarea importanţei relative a cauzelor unei probleme;
- Identificarea cauzelor majore
- Alegerea unui punct de pornire în procesul de rezolvare a problemelor;
- Identificarea priorităţilor;
- Compararea datelor care au fost colectate în perioade diferite de timp (de
exemplu, înainte şi după îmbunătăţire).

Exercitiu:
Un producator de calculatoare a pastrat o evidenta a motivelor pentru care clientii sai au
returnat calculatoarele. In tabelul de mai jos este prezentata o astfel de evidenta.
Reprezentaţi aceasta evidenta cu ajutorul diagramei Pareto şi interpretaţi graficul obţinut.
Tipul defectului Număr
Inoperant pe internet 12
Prea zgomotos 8
Greu de utilizat (Acces dificil la periferice si conectica) 49
Prea greu 10
Nu este destul de rapid 25
Dificultati de setare 80
Incompatibilitate 15
Altele 39

7. Graficul de control
Graficul de control este o reprezentare grafică a unei caracteristici a unui proces în
timp. Graficele de control sunt instrumente cheie pentru demonstrarea schimbărilor
performanţei în timp. Principalul motiv pentru care este folosit acest instrument este acela
de a identifica o anumită tendinţă sau o lipsă a unei tendinţe în reprezentarea unei
caracteristici a unui proces. Graficul de control mai este folosit pentru următoarele motive:
• Determinarea stabilitaţii unui proces
• Monitorizarea unui proces spre un anumit obiectiv
• Determinarea unei comportări ciclice într-un proces.
Pentru evidenţierea variaţiei în timp a elementelor analizate, acestea se vor
reprezenta grafic astfel: pe abscisă se menţionează perioada de timp luată în considerare,
iar pe ordonată, mărimea acestor elemente.
Cu ajutorul acestui tip de grafic poate fi analizată, de pildă, variaţia valorii
caracteristicilor de calitate a produselor, în anumite condiţii de depozitare, modificarea
imaginii clientului privind calitatea unui anumit produs (pe baza unui punctaj acordat), etc.
În acest exemplu vom reprezenta, pe baza unor date culese, timpul necesar,în
secunde, de a răspunde apelurilor telefonice într-o companie la departamentul de
teleshopping. Datele colectate sunt reprezentate în tabel.
Pe axa orizontală sunt reprezentate numărul corespunzător fiecărei valori colectate,
în cazul de faţă, numărul apelului telefonic monitorizat.
Pe axa verticală este reprezentat domeniul maxim aşteptat a valorilor colectate, în
cazul de faţă, timpul, în secunde, de la primirea apelului până la preluarea acestuia.
Reprezentaţi pe grafic, prin puncte, valorile corespunzătoare fiecărui apel telefonic,
după care uniţi aceste puncte printr-o linie.

Analiza acestor grafice implică căutarea unei porţiuni a graficului ieşită din limite
(puncte situate prea sus sau prea jos faţă de valorile medii),având o anumită ordine sau o
porţiune care se repetă.
• Porţiune neordonată – procesul este foarte probabil să continuie deasupra şi sub
lina medie
• Porţiuni ordonate sau ciclice (care se repetă) – procesul trebuie analizat şi
determinate cauzele apariţiei ordonate a evenimentelor.
Marcaţi pe grafic, dacă există, porţiunile ordonate sau ciclice.
8. Diagrama de control

Diagrama de control poate fi utilizată în următoarele scopuri: evaluarea stabilităţii


procesului, determinarea momentului în care un proces trebuie ajustat, confirmarea
îmbunătăţirii unui proces.
Există o mare varietate de diagrame de control, care pot fi utilizate pentru
reprezentarea caracteristicilor măsurabile sau atributive ale proceselor. Cele mai
importante sunt următoarele:
Diagrama de control Xm-R, Diagrama de control p, Diagrama de control np, Diagrama de
control c, Diagrama de control u, Diagrama de control X-R, Diagrama de control X.
Construirea unei diagrame de control Xm-R presupune parcurgerea următoarelor
etape:
• Selectarea caracteristicii X a cărei variaţie va fi urmărită;
• Stabilirea mărimii eşantionului de date N care se va culege şi periodicitatea
culegerii lor;
• Colectarea şi ordonarea datelor pe 20-25 subgrupe;
• Se calculează indicatori statistici care caracterizează eşantioanele extrase din
fiecare subgrup: media Xm şi amplitudinea R;
• Calcularea mediei mediilor XXm şi a amplitudinii medii Rm;
• Calcularea limitelor de control superioară Lcs şi inferioară Lci, pentru medie şi
amplitudine;
• Construirea diagramei de control (notându-se indicatorii statistici calculaţi);
• Se examinează diagrama reprezentată pentru a determina puncte în afara limitele
de control;
• Se iau decizii în funcţie de rezultatul examinării.
În funcţie de repartizarea valorilor pe diagramă se pot trage următoarele concluzii
generale:
• Dacă valorile mediilor Xm se află între cele două limite de control, procesul se
consideră stabil ca reglaj, altfel este instabil pentru subgrupele în care se
înregistrează depăşirile;
• Dacă valorile amplitudinilor R se află sub limita de control Lcs, procesul este stabil
ca precizie, altfel este instabil pentru subgupele în care se înregistrează depăşirile;
• Dacă valorile mediilor XXm, respective Rm, se află în afara limitelor de control,
procesul este instabil ca reglaj, respective ca precizie.
1. Legenda: informaţii despre parametrii relevanţi ai procesului analizat şi frecvenţa
de eşantionare sunt înregistrate.
2. Distribuţia X: valorile caracteristicii X pot fi afişate sub forma frecvenţei de
distribuţie. Aceasta oferă posibilitatea vizualizării aproprierii distribuţiei de distribuţia
normală.
3. Aria pentru observaţii: orice observaţii privind diagrama pot fi notate în această
arie.
4. Aria pentru calcule: aici se înregistrează parametrii calculaţi ai diagramei: media
mediilor X , amplitudinea medie R , limitele de control superioare UCL X , UCL R şi
inferioare LCL X , LCLR pentru X şi pentru amplitudinea R .
5. Aria pentru constantele folosite în calculul limitelor de control.
6. Limitele de control pentru media X care se calculează din datele provenite din
proces şi de regulă sunt recalculate pe intervale.
7. Linia graficului X reprezentând variaţia valorilor mediei X de la o subgrupă la
alta. (subgrupa reprezintă termenul folosit pentru un set de măsurători consecutive).După
calcularea fiecărei valori a mediei X din datele colectate, aceasta este reprezentată pe
grafic şi este unită prin intermediul unei linii cu valoarea anterior calculată şi reprezentată
pe grafic.
8. Linia mediei mediilor X , medie care este calculată din datele provenite din proces
şi de regulă este recalculată pe intervale.
9. Limitele de control pentru amplitudinea R care se calculează din datele provenite
din proces şi de regulă sunt recalculate pe intervale. Limită inferioară de control pentru R nu
se reprezintă pentru o diagramă având mărimea subgrupelor mai mică de 7.
10. Linia graficului R reprezentând variaţia valorilor amplitudinii R de la o subgrupă la
alta. După calcularea fiecărei valori a amplitudinii R din datele colectate, aceasta este
reprezentată pe grafic şi este unită prin intermediul unei linii cu valoarea anterior calculată
şi reprezentată pe grafic.
11. Linia mediei amplitudinii R , medie care este calculată din datele provenite din
proces şi de regulă este recalculată pe intervale.
12. Aria unde sunt reprezentate datele colectate şi valorile mediei X şi a amplitudinii
R.
Construirea diagramei de control Xm-R:
1. Determinarea caracteristicii care trebuie măsurată şi a frecvenţei de eşantionare.
Frecvenţa de eşantionare va fi aleasă astfel încât să asigure o detectare adecvată a
schimbărilor procesului în timp.
2. Determinarea subgrupelor şi a valorilor X şi R corespunzătoare fiecărei subgrupe.
Subgrupele sunt un set de date consecutive reprezentate în graficul de controlprin
intermediul mediei lor. Mărimea unei subgrupe este de obicei de 5 date colectate. Primele
5 valori (din prima coloană din aria unde sunt reprezentate datele colectate) reprezintă
primele 5 valori măsurate ale caracteristicii procesului şi formează prima subgrupă. Din
aceste valori se calculează suma, media valorilor X şi amplitudinea R:
ΣX 0.60 + 0.55 + 0.70 + 0.55 + 0.65 3.05
X = , în cazul nostru X= = = 0.61
n 5 5

R = X max − X min , în cazul nostru R = 0.70 − 0.55 = 0.15

3. Stabilirea scalei pentru graficul X : diferenţa dintre valoarea maximă şi valoarea


minimă a scalei trebuie să fie cel puţin de 2 ori diferenţa dintre valoarea maximă şi valoarea
minimă a valorilor subgrupelor.
4. Stabilirea scalei pentru graficul R: scala începe de la 0 până la o valoare egală cu de
2 ori valoarea maximă a amplitudinii R.
5. Reprezentarea pe grafic a valorilor mediei X şi a valorilor amplitudinii R.
6. Calcularea mediei amplitudinii, R :
R 1 + R 2 + ... + R k
R= , unde k este numărul subgrupelor. În cazul nostru
k
0.15 + 0.15 + ... + 0.10 3.40
R= = = 0.170
20 20
După calcularea mediei R se reprezintă pe graficul R prin intermediul unei linii.
7. Calcularea medie X
X 1 + X 2 + ... + X k 0.61 + 0.52 + ... + 0.51 11.36
X= , în cazul nostru X = = = 0.568
k 20 20

8. Calcularea limitelor pentru media X :


 Limita de control superioară UCL X :

UCLX = X + A 2 R , unde X reprezintă media procesului şi are valoarea X = 0.568 ,


R reprezintă media amplitudinii şi are valoarea R = 0.168 ,
iar A2 este o constantă care variază în funcţie de mărimea eşantionului (a subgrupei), în
cazul nostru pentru o mărime a eşantionului egală cu 5 avem A2=0,577
UCL X = 0.568 + (0.577 ⋅ 0.170 ) = 0.659
 Limita de control inferioară LCL X :
LCL X = X − A 2 R , în cazul nostru LCL X = 0.568 − (0.577 ⋅ 0.170 ) = 0.460

9. Calcularea limitelor pentru amplitudinea R:


 Limita de control superioară UCL R
UCL R = D 4 R , unde D4 este o constantă care variază în funcţie de mărimea
eşantionului, în cazul nostru pentru o mărime a eşantionului egală cu 5 avem D4=2,114
UCL R = 2.114 ⋅ 0.170 = 0.344
 Limita de control inferioară LCLR
LCL R = D 3 R , unde D3 este o constantă care variază în funcţie de mărimea
eşantionului, luând valori numai de la o mărime a eşantionului mai mare sau egale cu 7,
pentru restul eşantioanelor (mai mici de 7) limita are valori negative şi nu se calculează.
După calculul tuturor limitelor, acestea se reprezintă pe grafic.