Proiect de lecţie

Propunător: Stan Delia

Şcoala: Şcoala cu clasele I –VIII nr. 10 Satu Mare
Clasa: a IV-a A
Aria curriculară: Matematică şi Ştiinţe
Obiectul de învăţământ: Ştiinţe ale naturii
Subiectul: Magneţi
Tipul lecţiei: Transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe
Scopul lecţiei: Să înţeleagă modul în care funcţionează magneţii şi influenţa lor asupra altor materiale.
Să manifeste interes faţă de curiozităţile şi experimentele expuse pe parcursul lecţiei.

Obiective cadru:
1. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii.
2. Folosirea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare / investigare a
realităţii, folosind instumente şi procedee specifice.
3. Dezvoltarea interesului şi responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat, propice
vieţii.

Obiective de referinţă:
1.3. Să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem
şi / sau dintre sistemele studiate.
2.1. Să interpreteze succesiunea unor fenomene din natură.
2.3. Să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date.
Obiective operaţionale:
O1: - Să afle modul de obţinere a magneţilor;
O2: - Să recunoască polul nord şi sud magnetic,folosindu-se de busolă;
O3: - Să urmeze instrucţiunile primite pentru a realiza experimentele propuse;
O4: - Să demonstreze prin experimente proprietăţile magneţilor şi modul lor de acţiune asupra altor
materiale;
O5: -Să-şi stabilească rolurile şi sarcinile în echipă pentru a colabora în scopul realizării experimentelor;
O6: - Să urmărească cu interes experimentele celorlate echipe, desfăşurate în timpul orei;
O7: - Să deducă proprietăţile magneţilor şi modul lor de acţiune asupra altor materiale ,din experimentele
realizate;
O8: - Să înţeleagă utilitatea magneţilor.

Metode şi procedee didactice:

 Conversaţia euristică
 Exerciţiul
 Observaţia
 Explicaţia
 Experimentul
 Problematizarea
Materiale şi mijloace didactice:
 Prezentări PowerPoint
 Magneţi de diverse forme,dimensiuni
 Pilitură de fier
 Busole
 Obiecte din fier şi din alte metale
 Obiecte din plastic,ţesături,cauciuc
 Hârtie,carton
 Fişe de observare a experimentelor
 Fişe cu descrierea experimentelor
 Fişă cu schiţa lacunară a lecţiei

Forma de organizare: individuală, frontală,pe echipe

Efectivul de elevi: 27 elevi

Modalităţi de evaluare:
Ef – formativă:
 analiza răspunsurilor copiilor;
 analiza modului în care copiii respectă indicaţiile primite pentru a realiza
experimentul;
 observarea sistematică a comportamentului copiilor;
 fişa de lucru.
Bibliografie:
 ,,Programa şcolară pentru cunoaşterea mediului” clasa a IV-a, 2003
 Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Ioana Ghimbaş – Manual pentru clasa a IV –a ,,Ştiinţe ale
naturii” Editura Aramis Print, 2006
 Diferite site-uri: www.didactic.ro ,www.wikipedia.ro , www.referat.ro , www.google.ro
 ,,Marea carte a experimentelor ’’
 Dumitru D. Pârâială,Viorica Pârâială,Cristian-George Pârâială-Ştiinţe ale naturii”-auxiliar al
manualelor alternative-clasa a IV-a

Etapele lecţiei Activitatea propunătoarei Activitatea elevilor Ob Metode Materiale Eva-

op. didactice luare

1. Momentul Asigur condiţiile optime Se pregătesc pentru

organizatoric pentru buna desfăşurare a începerea orei de
lecţiei: aerisirea sălii de ştiinţe ale naturii.
clasă, pregătirea
materialului didactic pentru
prezentarea softului
educaţional şi a
experimentelor.
 2. Captarea În antichitate grecii au
atenţiei descoperit aproape de
oraşul Magnesia,din
Turcia,o piatră care are
Conversaţia
proprietatea de a atrage Ascultă O1 Imagine
bucăţele de fier. Minereul Povestirea
s-a numit magnetită,după
Prezentare
locul descoperirii sale.
Power
Orice bucată din acest
Point.
minereu este magnet
natural.Pe lângă magneţii
naturali mai există şi
magneţii artificiali obţinuţi
din fier,oţel şi alte
materiale speciale.
Desfăşurarea lecţiei
4. Anunţarea Astăzi la oră vom învăţa Ascultă O1
temei şi a lecţia: „Magneţi”. La
obiectivelor sfârşitul orei veţi şti ce este
un magnet ,care sunt
proprietăţile sale,cum
interacţionează cu alte
materiale şi ,nu în ultimul
rând ,la ce folosesc.
5. Dirijarea Magneţii au doi poli.Pentru a Elevii ascultă Conversaţia Prezentări Ef
învăţării determina care sunt aceştia, indicaţiile,îşi euristică PowerPoint
legăm un magnet în formă împart rolurile în Exerciţiul Magneţi de
de bară la mijloc cu o sfoară echipă şi se Observaţia diverse forme,
şi îl ţinem suspendat până pregătesc de Explicaţia dimensiuni
când se opreşte din prezentare O2 Experimentul Pilitură de fier
balans.Comparăm apoi (studiază fişa O3 Problematiza Obiecte din
poziţia lui cu aceea a acului experimentului cu O4 rea fier şi din alte
de la busolă.Partea care se etapele pe care O5 metale
aliniază ca nordul va fi trebuie să le O6 Obiecte din
colorată cu roşu,iar cea care respecte). O7 plastic,
se aliniază cu sudul se va În timpul ţesături,
colora cu albastru. prezentărilor cauciuc
Ce e foarte important de ştiut fiecare elev îşi va Hârtie,
e faptul că nu e bine să nota propriile carton
apropiem magneţii de observaţii în fişa Fişe de
aparatele electronice,de corespunzătoare. observare a
ceasuri,de busole etc. pentru experimentelor
că le pot deregla. Fişe cu
Azi voi avea nevoie de voi descrierea
pentru a înţelege mai bine experimentelor
câteva lucruri esenţiale Ef
despre magneţi.Vom lucra în
echipe de câte 4 membri:un
laborant care va conduce
experimentul,un asistent care
îl va ajuta şi un purtător de
cuvânt care ne va explica ce
se întâmplă în timpul
experimentului. Aveţi la
dispoziţie 5 minute pentru a
vă organiza şi pentru a vă
pregăti pentru prezentare,iar
apoi,pe rând,fiecare echipă
va veni în faţa clasei şi va
prezenta experimentul pe
care îl arede făcut.
Voi împărţi materialele
necesare fiecărei
echipe,fişele cu descrierea
experimentului pentru
fiecare echipă în parte,fişele
pentru observarea
experimentelor,fişa lacunară
cu schiţa lecţiei.
În paralel cu prezentările
susţinute de elevi ,voi derula
prezentările Power Point ale
experimentelor cu ajutorul
videoproiectorului.
6. Fixarea Ce materiale sunt atrase de O7 Ef
Elevii răspund la
cunoştinţelor magneţi?
Câţi poli are un magnet? întrebări.
Cum stabilim polii
magnetului?
Ce se întâmplă dacă se Conversaţia
apropie doi magneţi? Explicaţia
Ce se întâmplă cu un obiect
de fier care a fost frecat de
un magnet?
În ce condiţii se poate
micşora forţa unui magnet?

7. Asigurarea După completarea fişei,voi Vor completa O8 Ef

feed-back - prezenta câteva curiozităţi. individual fişa cu
ului Primii care au schiţa lacunară a
întrebuinţat magneul lecţiei.
natural au fost
navigatorii chinezi.
Ei îl foloseau
pentru a se orienta pe
mare,fie suspendându-
l,fie aşezându-l pe o
bucată de lemn care
plutea pe apă.
Magneţii au
multe utilizări ca de
exemplu în funcţionarea
unor
motoare,dispozitive,la
confecţionarea unor
obiecte mobilier(pentru
închiderea uşilor),la
şcoală pentru fixarea
unor materiale didactice
pe tabla magnetică etc.
Pământul se
comportă ca un magnet
uriaş;el produce un
câmp magnetic care
provoacă orientarea
acelor de la busolă şi a
magneţilor în sensul
polilor săi magnetici.O
dată la câteva milioane
de ani, însă,polii
magnetici îşi schimbă
poziţia, inversându-se.
Primele busole
din Europa au apărut în
secolul XIII aduse de
arabi.
Pentru a separa
din deşeurile provenite
 de la demolări bucăţile
de fier sau de oţel de
alte metale ,sunt folosiţi
magneţi artificiali
acţionaţi electric care
ridică din mormanele
depozitate fierul sau
oţelul pentru a fi
reciclate.
8. Încheierea - Pentru ora viitoare să vă
activităţii învăţaţi lecţia de pe schiţă şi
să citiţi şi din manual lecţia,
de la pagina 53, să căutaţi şi
alte curiozităţi legate de
magneţi.
Magneţii sunt corpuri care........................... fierul şi corpurile care conţin fier.

Minereul din care se obţine magnetul natural se numeşte........................... .

Orice magnet are .......... poli : polul ............... şi polul .............. .

Când 2 magneţi se apropie cu poli diferiţi ,ei se ........................ ,iar când se apropie cu poli identici ,ei
se ..................... .

Un corp care conţine fier atunci când este în contact cu un magnet devine şi el ,pentru scurt timp,
........................ .

Utilizări:
Materiale: -obiecte din metale diferite:sticlă,lemn,plastic,textile,metale
diferite
-suprafeţe din materiale diferite:perete,geam dulap
-un magnet prins de un fir

Etape: 1. Împărţiţi obiectele în 2 grupe:cele ce conţin şi cele ce nu conţin

fier.
2. Ţineţi magnetul atârnat de fir şi apropiaţi-l de primul grup de
obiecte.
3. Repetaţi operaţiunea cu obiectele din al doilea grup.
4.Apropiaţi magnetul de perete,de geam,de dulap.

Concluzii : Magnetul va atrage doar unele obiecte.

De ce: Magneţii atrag obiecte din fier,oţel,nichel,cobalt,crom sau pe cele care

conţin aceste metale într-o oarecare măsură.
Materiale: -un magnet
-o cană transparentă
-o agrafă de hârtie
-apă

Etape: 1. Turnaţi apă în cană

2. Lipiţi magnetul de peretele cănii
3. Când agrafa se apropie de marginea cănii,ridicaţi magnetul pe
peretele cănii până la gura ei.

Concluzii : Magnetul va atrage agrafa şi astfel e posibil să scoatem agrafa

din apă fără să ne udăm pe mâini.

De ce: Forţa magnetică acţionează chiar şi prin apă sau sticlă.

Materiale: -o maşinuţă de jucărie
-bandă adezivă
-2 magneţi bară
Etape: 1. Lipiţi un magnet de maşinuţă,cu bandă adezivă
2. Foloseşte celălalt magnet pentru a mişca maşinuţa.

Concluzii : Când apropiaţi magnetul cu acelaşi pol ca şi cel de pe

maşinuţă,maşinuţa va fi împinsă,iar când apropiaţi magnetul cu polul
opus,atunci atrageţi maşinuţa.

De ce: Mişcarea e determinată de forţa magnetică ce acţionează în 2 sensuri:

spre magnetul pe care îl ţineţi în mână şi în sens contrar.
Materiale: -3 magneţi de diferite dimensiuni
-3 monede
-o riglă

Etape: 1. Aşezaţi magneţii pe masă la o distanţă de 10 cm.

2. Aşezaţi cele 3 monede aliniate în faţa magneţilor departe de
aceştia.
3. Împingeţi cele 3 monede cu rigla,succesiv,câte puţin.

Concluzii : Unele monede vor fi atrase mai repede,de la o distanţă mai

mare decât altele.

De ce: Magneţii îşi exercită forţa de la distanţă şi cu cât magnetul e mai

mare cu atât distanţa de la care acţionează e mai mare.
Materiale: -pagini de ziar
-folie de aluminiu
-stofă
-un magnet mare
-o lingură

Etape: 1. Înfăşuraţi magnetul în foaia de ziar şi verificaţi dacă mai atrage

lingura.
2. Înfăşuraţi magnetul în foaia aluminiu şi verificaţi dacă mai atrage
lingura.
3. Înfăşuraţi magnetul în mai multe straturi până când forţa
magnetului se micşorează şi apoi dispare.

Concluzii : Magnetul va atrage obiectul printr-un strat subţire de

material,dar nu îl va mai atrage când stratul depăşeşte o anume grosime.

De ce: Forţa magnetică are o anumită intensitate şi nu acţionează prin

straturi mai groase.Deci,la nevoie,poate fi izolat.
Materiale: -obiecte din metale diferite
- magneţi de diferite forme şi dimensiuni

Etape: 1. Împărţiţi obiectele în grupe.

2. Apropiaţi pe rând magneţii de fiecare grupă de obiecte.
3. Număraţi câte obiecte de acelaţi fel poate atrage fiecare magnet.

Concluzii : Anumiţi magneţi vor atrage mai multe obiecte decât alţii.

De ce: Forma şi dimensiunea unui magnet influenţează puterea sa .

Materiale: -pilitură de fier
-un magnet în formă de bară
-un magnet în formă de potcoavă
-2 bucăţi de carton

Etape: 1. Aşezaţi un carton pe magnetul în formă de bară.

2. Aşezaţi un carton pe magnetul în formă de potcoavă.
3. Presăraţi treptat pilitură de fier pe carton şi loviţi uşor cartonul cu
degetele.

Concluzii : Cea mai mare cantitate de pilitură se va concentra la cele două

capete ale magneţilor.

De ce: Forţa magnetică este concentrată la poli; în celelalte părţi,

magnetismul scade.
Materiale: -2 creioane
-bandă adezivă
-2 cutii
-2 magneţi în formă de bară

Etape: 1. Introduceţi magneţii în cutii,notând pe fiecare cutie care e un pol şi

care celălalt.
2. Puneţi cele două creioane între cele două cutii care sunt aşezate
una peste alta cu polii de acelaşi fel în contact.
3. Lipiţi cutiile cu bandă adezivă.
4.Scoateţi creioanele şi apăsaţi pe cutia aflată deasupra.

Concluzii : Cutia de deasupra pare că pluteşte.

De ce: Cele două cutii se resping pentru că magneţii din ele stau faţă în faţă
cu polii de acelaşi nume.
Materiale: -2 ace mari
-un magnet în formă de bară

Etape: 1. Frecaţi fiecare ac ,pe toată lungimea sa ,cu un capăt al

magnetului,mereu în acelaşi sens,de vreo 40 de ori.
2. Apropiaţi vârful unuia dintre ace cu urechea celuilalt.
3. Apropiaţi vârfurile celor două ace.

Concluzii : Acele se atrag sau se resping în funcţie de care capete sunt mai
apropiate.

De ce: frecarea magnetului pe suprafaţa acelor a produs o

magnetizare:acestea se comportă ca doi magneţi care se atrag sau se resping în
funcţie de care capete sunt apropiate.
 CÂMPUL MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI

În natură există o varietate de oxid salin de fier (Fe3O4), numit magnetită care atrage bucăţi de metal din familia fierului: Fe, Cr, Ni, Co.
Magnetita se găseşte în munţii Norvegiei, Suediei, pe insula Elba, precum şi în alte zone ale scoarţei terestre.

Nu orice oxid salin de fier are proprietatea de a atrage anumite metale şi nici nu orice metal menţionat poate fi atras de magnetită. De exemplu,
cobaltul, Co, este atras de oxidul de fier doar dacă este răcit pînă la temperatura de -20ºC.

Corpurile care, în anumite condiţii, atrag metalele din familia fierului se numesc magneţi, iar proprietatea acestora – proprietate magnetică.
Apropiind o bucată de fier de un magnet, fără a-l atinge, observăm că fierul este acţionat de orice capăt al magnetului. Interesant este faptul că
de această bucată de fier se prind ace, cuie, unele monede etc. Cu alte cuvinte, bucata de fier capătă proprietăţi magnetice. Aceste experienţe
demonsterază că în jurul magneţilor există un câmp, ale cărui proprietăţi şi materialitate sînt scoase în evidenţă prin atragerea obiectelor din fier
şi prin orientarea piliturii de fier în apropierea magneţilor. Acest câmp a fost numit câmp magnetic.

Din antichitate se cunoştea faptul că la suprafaţa Pământului acul magnetic se orientează strict într-o anumită direcţie. Folosind această
proprietate a fost construită busola ca instrument de orientare pe teren.

Experimental s-a stabilit că orientarea acului magnetic al busolei strict pe o anumită direcţie şi intr-un anumit sens se datorează câmpului
magnetic al Pamîntului, numit şi câmp geomagnetic [1]. La început se credea că acul magnetic se orientează spre polii geografici ai Pământului.
Mai târziu s-a constatat că, de fapt, acul magnetic e orientat spre polii magnetici ai Pământului care nu coincid cu cei geografici [2].

Reprezentările despre magnetism sunt legate de numele savantului William Gilbert (1540-1603). Anume Gilbert a clasificat mulţimea efectelor
magnetice cunoscute astăzi, utilizând şi unele concluzii formulate de Peregrin care în 1269 a publicat manuscrisul său despre polii magnetului
şi interacţiunea acestora. În lucrarea „Despre magnet” Gilbert a descris experienţele efectuate asupra magneţilor, inclusiv renumitul său
experiment de determinare a câmpului magnetic terestru. Gilbert a confecţionat o sferă din minereu magnetic şi a cercetat acţiunea acesteia
asupra unui ac din fier. El a stabilit că acul de fier are acelaşi comportament ca şi acul magnetic al busolei la suprafaţa Pământului. Astfel, a fost
formulată concluzia că Pământul este un magnet gigantic.

Studiul câmpului geomagnetic are o mare însemnătate ştiinţifică şi practică. Călătorii care se orientează cu ajutorul busolei sunt nevoiţi să ţină
seama de „variaţia magnetică” şi să determine declinaţia magnetică adică distanţa unghiulară dintre direcţiile spre „punctele” geografice şi cele
magnetice. Unghiul de corecţie este de circa 10 grade, ceea ce nu este puţin la scară geografică.

Pentru a identifica poziţia polilor magnetici ai Pământului şi a înţelege mai lesne orientarea acului magnetic în orice punct de pe suprafaţa
Pământului vom reproduce definiţiile unor noţiuni bine cunoscute în domeniu.

Meridianul magnetic este linia obţinută prin intersecţia suprafeţei Pământului cu planul vertical în care se află acul magnetic. În emisfera de
nord, meridianele magnetice se întretaie într-un punct, numit polul Sud magnetic al Pământului. Acest punct se află pe insula Melvill dintre
Groenlanda şi golful Hudson (America de Nord). În emisfera de sud, punctul respectiv se numeşte polul Nord magnetic al Pământului şi se află
pe insula Victoria, în sud-estul Australiei. Meridianele magnetice nu sunt atât de periodice şi uniforme („drepte”), precum cele geografice. Ele
sunt reprezentate pe hărţi speciale prin linii numite izogone.

Ecuatorul magnetic este linia ce uneşte punctele de pe suprafaţa Pământului în care acele magnetice se află în planul orizontal.

Declinaţia magnetică este unghiul diedru orizontal format de meridianul magnetic al punctului dat de pe suprafaţa terestră cu meridianul
geografic al acestui punct. Pentru prima dată, declinaţia magnetică a fost observată în anul 1492 de Cristofor Columb în timpul navigaţiei spre
America. Declinaţia magnetică a unui punct dat de pe suprafaţa Pământului se modifică pe parcursul anilor.

Înclinaţia magnetică este unghiul ascuţit format de acul magnetic cu planul orizontal în locul dat. Dacă acul magnetic este lăsat să se rotească
liber în jurul centrului său de greutate, atunci se observă că acul nu rămâne în plan orizontal, ci se înclină spre suprafaţa Pământului

Axa magnetică este dreapta ce trece prin polii magnetici ai Pământului.

Menţionăm că punctele de convergenţă a liniilor câmpului magnetic terestru nu se află la suprafaţa Pământului, ci în interiorul acestuia. Polii
magnetici ai Pământului nu coincid cu polii geografici, iar axa magnetică nu trece prin centrul Pământului. Ca urmare, axa magnetică nu
coincide cu diametrul Pământului, ci trece la o distanţă de circa 430 km de centrul Terrei, în emisfera de est. Această situaţie poate fi lesne
înţeleasă, dacă urmărim modelul idealizat al câmpului geomagnetic din fig. 1 [3]. Dacă ne imaginăm că în interiorul scoarţei terestre se află un
magnet, atunci dimensiunile lui sunt mai mici decât diametrul Pământului. Liniile câmpului magnetic nu se întâlnesc la suprafaţa Pământului, ci
în interiorul scoarţei terestre.

Este cunoscut faptul că polul magnetic Sud (în manualele franceze acest pol se numeşte polul magnetic Nord) se află la distanţa de circa 2100
km de polul Nord geografic al Pământului. Centrul magnetic al Pământului este deplasat faţă de centrul propriu-zis al acestuia cu circa 430 km.

În fig. 1 liniile câmpului magnetic terestru sunt prezentate în mod idealizat, acestea fiind în realitate neregulate şi de diferită densitate, iar drept
poli magnetici pe suprafaţa Pământului se consideră punctele de intersecţie a scoarţei terestre cu axa magnetică, în care se întretaie şi
meridianele magnetice. Poziţia polilor magnetici ai Pământului variază cu timpul. De asemenea variază mărimile fizice ce caracterizează
câmpul magnetic terestru în fiecare punct al globului. Unele centre europene de observaţie au întocmit hărţi ce reflectă observaţiile asupra
variaţiilor seculare ale câmpului geomagnetic [4], efectuate timp de circa 400 de ani. S-au întregistrat însă şi modificări anuale, precum şi
zilnice ale mărimilor ce descriu acest câmp. Asemenea variaţii destul de mici se numesc variaţii anuale şi variaţii zilnice ale câmpului
geomagnetic.

Aceste variaţii periodice au loc destul de lent. Totuşi, în anumite perioade, în timp de numai câteva ore parametrii câmpului geomagnetic se
modifică brusc şi suficient de puternic. Asemenea fenomene sunt numite perturbaţii (furtuni) magnetice. Aceste furtuni durează în medie 6-12
ore, apoi elementele magnetismului terestru revin la valorile obişnuite. Numărul furtunilor magnetice diferă de la an la an, însă numărul lor
maxim se repetă odată la 11-12 ani.

Fig. 2. Migraţia polului Sud magnetic în ultimii 400 de ani.

Conform celor mai recente date [5], viteza deplasării polilor magnetici creşte. Astfel, dacă în anii ’70 ai secolului al XX-lea viteza polului Sud
magnetic era de 10 km/an, în 2002 această viteză era de 40 km/an. Savanţii presupun că aproximativ peste 40 de ani polul Sud magnetic se va
afla în Siberia (fig. 2).
MATERIALE ETAPE CONCLUZII DE CE