Tensiunea arterială (TA) reprezintă forţa exercitată de sânge asupra
pereţilor arteriali, nivelul ei fiind dependent de un complex de factori şi mecanisme intercondiţionate – forţa de contracţie a miocardului (debitul cardiac), elasticitatea pereţilor arteriali, rezistenţa periferică, volumul sanguin total şi vâscozitatea sângelui.
Tensiunea arterială
Determinarea presiunii arteriale se poate face prin:
- metodă directă - intravasculară, folosită exclusiv experi- mental - metodă indirectă - nesângerândă. Principiul metodei constă din comprimarea unei artere cu o presiune cunoscută şi egalizarea acesteia cu presiunea necunoscută din vas. Compri- marea se face cu ajutorul unei manşete pneumatice în care se pompează aer. Materiale necesare - tensiometru - stetoscop biauricular Diferite modele de tensiometre – sfigmomanometru, tensiometrul electronic (de pumn), tensiometru electronic, tensiometru cu mercur, stetoscop
Tehnica de lucru - tensiunea arterială se poate determina prin metodă
auscultatorie şi metodă palpatorie.
Măsurarea tensiunii arteriale
Măsurarea tensiunii arteriale - metoda palpatorie
Metoda auscultatorie - se aplică manşeta pneumatică a aparatului în
treimea inferioară a braţului şi se introduce aer în manşetă până la o presiune apreciată ca fiind mai mare decât a subiectului de examinat (în general aproximativ 200 mmHg). Se plasează capsula stetoscopului la nivelul plicii cotului (artera brahială) şi se începe decomprimarea progresivă a manşetei. Se notează momentul reapariţiei pulsaţiilor sau zgomotelor şi momentul dispariţiei lor. Momentul apariţiei primelor pulsaţii reprezintă valoarea maximă sau sistolică a tensiunii arteriale, valoarea cea mai mare a presiunii arteriale constatată în cursul unui ciclu cardiac. În mod normal valoarea TA sistolice este de 100 - 140 mmHg. Momentul dispariţiei pulsaţiilor reprezintă valoarea minimă sau diastolică a tensiunii arteriale. În mod normal TA diastolică este de 55 - 90 mmHg (sau ½ din TA sistolică + 10 mmHg).
Metoda palpatorie – se utilizează acelaşi aparat ca şi în metoda
anterioară. În timpul decomprimării manşetei se palpează pulsul la artera radială a aceluiaşi membru superior. Când presiunea din manşetă depăşeşte presiunea din vasul sanguin acesta este colabat şi pulsul nu se mai poate percepe. Prin decomprimarea progresivă a manşetei este permisă reluarea fluxului sanguin prin vas, moment în care începe să se perceapă pulsul radial. Cu ajutorul acestei metode se poate măsura însă numai valoarea maximă sau sistolică a tensiunii arteriale. În afara celor două valori măsurate ale tensiunii arteriale se pot calcula: - TA medie sau presiunea efectivă corespunde presiunii cu care ar curge sângele în artere dacă circulaţia ar avea un regim constant şi nu unul pulsatil. Ea se calculează după formula:
[(TA sist + TA diast) : 3] + TA diast
- TA diferenţială sau „presiunea pulsului” reprezintă diferenţa
dintre presiunea sistolică şi cea diastolică şi are valoare medie de 40 - 50 mmHg. Tensiunea arterială variază în mod fiziologic în funcţie de vârstă, sex, talie greutate, altitudine, temperatura mediului, diferite stări ale organismului - creşte în timpul digestiei, a efortului fizic, sarcină sau în diferite stări de stress, şi scade în timpul somnului sau imediat după efortul fizic.
Pentru determinarea cât mai corectă a valorilor tensionale este esenţial ca
dimensiunile manșetei tensiometrului să fie optime pentru subiect. Alegerea corectă a dimensiunilor manșetei se face în funcţie de dimensiunea circumferinţei braţului, măsurată la jumătatea distanţei dintre umăr și cot. Dacă aceasta este de 22 - 32 cm este utilă manșeta de dimensiuni medii (M), cu care este prevăzut aparatul. Dacă circumferinţa este peste 33 cm (33 - 45 cm) este necesară o manșetă de dimensiuni mari (L). Măsurarea TA - condiţii de determinare