Tema : Remediile colinergice. Colinomimeticele. Colinoblocantele.

1. Porţiunea eferentă a SNP include fibrele nervoase, care pornesc din SNC şi inervează respectiv muşchii
scheletici (nervi somatici), atît şi organele efectorii (nervi vegetativi). Nervii vegetativi se împart în fibre
nervoase simpatice şi parasimpatice .
Transmiterea impulsurilor din terminaţiunile fibrelor nervoase somatice şi vegetative la celulele organelor
efectorii se realizează prin intermediul sinapselor (din greacă „sinapsis”- atingere, contact) cu ajutorul unor
substanţe chimice, numite mediatori (din latină „mediator”- intermediar).
Structura sinapsei colinergice:
1. Membrana presinaptică – reprezintă suprafaţa terminaţiilor nervoase, care este orientată spre fibra
musculară. În citoplasma terminaţiilor nervoase are loc sinteza mediatorului acetilcolina şi conţine vezicule
cu rezerve de mediatori.
2. Membrana postsinaptică – este porţiunea fibrei musculare, care contactează cu terminaţiile nervoase şi
conţin pe suprafaţa ei colinoreceptori (receptorii, care interacţionează specific cu acetilcolina).
3. Fisura sinaptică reprezintă spaţiul dintre membrana presinaptică şi postsinaptică. La generarea
impulsului nervos din SNC are loc eliminarea acetilcolinei din membrana presinaptică, care interacţionînd
cu receptorii membranei postsinaptice transmit impulsurile nervoase de la terminaţiunile nervoase motorii
la fibra musculară şi ca rezultat are loc contracţia musculară.
Reacţia organelor efectorii la excitarea (stimularea) nervilor vegetativi.

Organul
Inervaţia parasimpatică Inervaţia simpatică
funcţia
Cordul
Bradicardie Tahicardie
F.C.C.
Puterea şi forţa contracţiilor
Diminuarea Intensificarea
cardiace
Conductibilitatea Diminuarea conductibilităţii pînă la
Intensificarea conductibilităţii A-V
bloc A-V
Vasele sangvine ale pielii şi
----------------------------------- Constricţia vaselor
mucoaselor
Tonusul
Spazmul bronhiilor Dilatarea bronhiilor
bronhiilor
Tonusul şi motilitatea tubului
Intensificarea Diminuarea
digestiv şi vezicii biliare
Vezica
Contracţie Relaxare
urinară
Glandele gastrice,
Intensificarea secreţiei Diminuarea secreţiei
sudoripare
Contracţia muşchiului sfincter al Contracţia muşchiului radial –
Ochiul
irisului – îngustarea pupilei (mioza) dilatarea pupilei (midriază)

Contracţia lui – spazmul Relaxarea lui – paralizia

Muşchiul ciliar
acomodaţiei (vederea la distanţă acomodaţiei (vederea la distanţă
al ochiului
mică) mare)
Tensiunea
Micşorarea Creşterea
intraoculară
Substanţa medulară a Secreţia adrenalinei şi
-----------------------------------
suprarenalei noradrenalinei
Ficatul
----------------------------------- Glicogenoliza şi gluconeogeneza

2.Colinoreceptorii sunt receptorii, care interacţionează specific cu acetilcolina. Colinoreceptorii care selectiv
se excită de muscarină (o toxină care se conţine în bureţii pestriţi) şi se blochează de către atropină se
numesc muscarinosensibili (M - colinoreceptori). Colinoreceptorii, care se excită la doze mici de nicotină
(alcaloid din tutun) şi se blochează la doze mari, se numesc colinoreceptori nicotinosensibili (N -
colinoreceptori)

Clasificarea remediilor cu acţiune asupra sinapsei colinergice.

I. Colinomimeticele
1. M – colinomimetice: Pilocarpina, Aceclidina
2. N – colinomimetice
 Cititonul
 Lobelina
 „Tabex”
 „Lobesil”
3. M- şi N- colinomimetice: acetilcolina; carbacolina
Preparate anticolinesterazice: a. cu acţiune reversibilă
 Fizostigmina
 Galantamina
 Prozerina (neostigmina)
 Oxazil
 Piridostigmina (calimin)
 Distigmina (ubretid)
b. cu acţiune ireversibilă
 Armina
4. Colinoblocantele

Efectele farmacologice a M – colinomimeticelor:

- asupra bronhiilor – spazmul bronhiilor şi intensificarea secreţiilor glandelor bronşice:
- asupra cordului → micşorarea F.C.C. (bradicardie); micşorarea TA. La administrarea i/v a M –
colinomimeticelor este posibilă stop cardiac acut, deaceea ele nu se administrează i/v.
- asupra motilităţii intestinului şi vezicii urinare - intensifică tonusul şi peristaltismul intestinal şi a vezicii
urinare, înlăturînd astfel atonia intestinală, meteorismul
- asupra ochiului – contractîndu-se muşchiul sfincter al pupilei duce la micşorarea pupilei (mioza).
Contracţia muşchiului ciliar focalizează cristalinul pentru vederea la distanţă mică (spazmul acomodaţiei).
Scurgerea umorii apoase din camera anterioră prin reţeaua trabeculară se măreşte, ceea ce duce la
micşorarea tensiunii intraoculare mărite (glaucom).
Indicaţiile :
1. Glaucoma (se caracterizează prin mărirea tensiunii intraoculare) - pilocarpină sub formă de picături (sol 1-
5%) sau unguient oftalmic; aceclidină sub formă de picături oftalmice sau unguient de 2-5%;
carbacolină (sol 0,5-1% preparat extempore), care are o durată de acţiune lungă, deoarece nu se
descompune de colinesterază. Aceclidina şi pilocarpina au o durată de acţiune scurtă, se administrează de 3-
4 ori/zi.
2. Atonia intestinală (postoperatorie) şi a vezicii urinare – sol 0,2% aceclidină 1-2ml s/c .
Contraindicaţiile :
 astmul bronşic
 maladii severe organice a cordului (infarct miocardic, vicii cardice)
 sarcina, epilepsia.

Intoxicaţia acută cu muscarină. Tabloul clinic : bradicardie; hipotensiune, respiraţie dificilă (în rezultatul
bronhospazmului); peristaltismul intestinal e mărit şi dureros (se aude de la distanţă), vomă, diaree;
transpiraţie abundentă, dilatarea vaselor pielii, salivaţie abundentă; mioză şi spazmul acomodaţiei. Sunt
posibile convulsii, moartea survine în rezultatul paralizei centrului respirator.
I. ajutor – administrarea atropinei.
N- colinomimeticele - importanţa medicală a acestora este limitată. Practic se utilizează numai capacitatea
acestora de a excita chemoreceptorii glomerulului carotid şi astfel reflector se stimulează centrul respirator şi
corespunzător aceste preparate se includ în grupa analepticelor respiratorii cu acţiune reflectorie. Posedă
efect puternic însă de durată scurtă (2-5min la administrarea i/v).
Indicaţii:
- Suprimarea respiraţiei în intoxicaţiile cu barbiturice, analgezice opioide,
- Stop respirator reflector în timpul intervenţiilor chirurgicale
- Dereglarea respiraţiei în caz de înec, traume.
În toate aceste cazuri se administrează i/v lent cîte 0,2-0,5ml sol 1% lobelină sau cititon.
- Pentru tratamentul fumatului : „tabex” şi „lobesil” se administrează conform schemei cursul de
tratament 20-25 zile .
Reacţii adverse : deoarece pătrund uşor în SNC la mărirea dozelor pot să apară vomă, convulsii şi chiar
stop cardiac.
Preparatele anticolinesterazice. Mecanismul de acţiune constă în blocarea colinesterazei, care este un
ferment ce descompune acetilcolina, ca rezultat mediatorul acetilcolina se acumulează în sinapsele
colinergice acţionînd mai puternic şi îndelungat. Pentru majoritatea preparatelor anticolinesterazice este
caracteristică predominarea efectelor M – colinomimetice şi mai puţin a celor N – colinomimetice.
Fizostigmina şi galantamina pătrund uşor prin bariera hematoencefalică, deaceea sunt preparate de elecţie
în terapia afecţiuniilor SNC ( traume, ictusuri, poliomielită). Aceste preparate stabilizează mediatorul, astfel
ameliorînd transmisia sinaptică în SNC.
Prozerina, oxazilul, piridostigmina şi distigmina pătrund rău în SNC şi în doze terapeutice practic sunt
lipsite de acţiunea centrală. Ele relativ greu se absorb din tubul digistiv şi de regulă se administrează intern
pentru a stimula motilitatea intestinală.
Indicaţii:
 Glaucomă – fizostigmina sub formă de picături oftalmice sol 0,25-1% , armin sub formă de picături
oftalmice sol 0,01%.
 Atonia intestinală şi a vezicii urinare – prozerină soluţie 0,5%, - 0,5 ml s/c sau intern în comprimate de
2-3 ori pe zi; distigmina – i/m o dată pe zi sau odată în 2-3 zile.
 Manifestări reziduale a miorelaxării după utilizarea miorelaxantelor (tubocurarina) în anesteziologie.
Preparatul de elecţie pentru decurarizare este prozerina.
 Paralizii periferice a musculaturii striate scheletice, miastenia – prozerina, oxazil piridostigmina,
distigmina.
 Manifestări reziduale după poliomielită, ictus, traume a SNC – galantamina, fizostigmina.

Contraindicaţii: Astmul bronşic; Boli organice a cordului cu dereglări a conductibilităţii în miocard

(blocade A-V).

Colinoblocantele sunt substanţe medicamentoase, care blochează acţiunea M – şi N – colinoreptorilor

jucînd rol de antagonişti concurenţi ai mediatorului acetilcolina.

Clasificarea
I. M – colinolitice.
1. Cu acţiune neselectivă :
- atropina
- homatropina
- scopolamina
- platifilina
- metacina
- ipratropiu bromid (atrovent)
2. Cu acţiune selectivă (M1) :
- pirenzepina (gastrocepina)
II. N – colinolitice :
1. Ganglioblocante:
- higroniul (triperiu iodid)
- benzohexoniu (hexametoniu)
- pentamina (azametoniu)
- pirilena (pempidina)
2. Miorelaxante:
- tubocurarina
 - pancuroniu
- pipecuroniu (arduan)
- ditilina (suxametoniu)

M – colinoblocantele : la administrarea lor se observă următoarele efecte farmacologice :

- Tahicardie (înlătură acţiunea nervului vag asupra cordului)
- Dilatarea bronhiilor
- Efect spazmolitic asupra musculaturii netede a organelor cavitare (T.G.I., căi biliare şi urinare), cu
scăderea tonusului şi peristaltizmului intestinal, deaceea atropina este contraindicată în pareza intestinală.
Relaxînd tonusul căilor biliare – ameliorează, refluxul bilei din vezică şi astfel scade presiunea în ea. În caz
de colică biliară este raţională combinarea atropinei cu eufilina şi nitraţii.
- Suprimă secreţia glandelor salivare, bronşice, sudoripare, gastrice şi intestinale. Deoarece vagusul este
nervul de bază secretor, inhibiţia lui duce la scăderea cantităţii sucului gastric în B.U.S.D. – pirenzepina ca
preparat de elecţie.
- Dilatarea pupilei, paralizia acomodaţiei şi ridicarea tensiunii intraoculare.
- Suprimă activitatea centrelor motorii subcorticale (se utilizează în boala Parchinson – tremor).
- Diminuă dereglările vestibulare, ce apar după operaţii efectuate la urechea internă, în răul de mare şi de
munte.
INDICAŢIILE:
1. În componenţa remediilor pentru premedicaţie înainte de anestezia generală cu scop de scădere a
secreţiei glandelor salivare şi bronşice; profilaxia stopului cardiac reflector ( atropină, scopolamina,
metacina).
2. Bradiartmii, legate de dereglarea şi diminuarea conductibilităţii A- V ; blocade ventriculare; în perioada
iniţială a infarctului miocardic (atropina).
3. Stări spastice a musculaturii netede a organelor cavitare (colite spastice, pilorospazm, colică hepatică şi
renală). Se foloseşte atropina, platifilina, metacina, subcutanat şi intramuscular; preparate de beladonă
sub formă de supozitorii rectale. Platifilina mai posedă şi acţiune spazmolitică, miotropă directă asupra
muşchilor netezi în spazme şi se suportă mai uşor.
4. Acces de astm bronşic – atropina, metacina şi atrovent (sprei inhalator).
5. Pentru dilatarea pupilei şi paralizia acomodaţiei cu scop diagnostic în examinarea fundului de ochi;
pentru alegerea ochelarilor (platifilina, homatropina) sau cu scop curativ în traume şi arsuri ale ochilor,
irite, iridociclite (atropina, scopolamina, homatropina).
6. B.U.S.D., stări hiperacide – atropină în picături; platifilină şi metacină în comprimate, picături,
pirenzepină (comprimate şi injecţii.)
7. Profilaxia şi tratamentul cinetozelor (rău de mare, rău de munte ) – scopolamina ; „aeron”
8. Ca antidot în intoxicaţia acută cu M- colinomimetice şi anticolinesterazice ( atropina).

CONTRAINDICAŢII
- leziuni severe a miocardului, însoţite de tahiaritmii;
- micţiuni dificile ( în hipertrofia de prostată);
- glaucomă
Intoxicaţia acută cu atropină: tahicardie, dilatarea pupilei, (midriază); paralizia acomodaţiei; pielea
hiperemiată uscată, hipertermie; xerostomie (uscăciune în gură) – dereglarea actului de glutiţie; excitare
psihică, halucinaţii, activitate motorie mărită. (ca o psihoză acută).
Primul ajutor: administrarea M- colinomimeticelor este puţin efectivă, se efectuează tratament
simptomatic - pentru înlăturarea excitaţiei psihice şi motorii se administrează barbiturice, aminazină.
Bolnavul se ţine într-o cameră la rece. În caz de retenţie acută de urină (spazmul sfincterului vezicei
urinare) – cateterizarea.
Ganglioblocantele
Sunt substanţe medicamentoase, care întrerup transmiterea impulsurilor nervoase în ganglionii vegetativi,
prin blocarea N - colinoreceptorilor.
Clasificarea după structura chimică:
1. Compuşi biscuaternari de amoniu : (nu se absorb din tractul digestiv, sunt hidrosolubili, ionizaţi)
- benzohexoniu
 - higroniul
- pentamina
2. Amine terţiare : (se absorb din tractul digestiv, deci sunt lipofile; neionizate)
- pirilena
Clasificarea după durata de acţiune :
1. De durată scurtă higroniul (15-20 min) – i/v
2. De durată medie : benzohexoniu, pentamina. (2-4 ore) - i/v ; i/m.
3. De durată lungă : pirilena (8-12 ore) - intern.
Efectele farmacologice:
- Dilatarea vaselor (predominant – arteriolele, mai puţine venulele) – scăderea TA – ceea ce facilitează
lucrul inimii.
- Scăderea secreţiei de adrenalină – scăderea TA ( prin blocarea N – colinoreceptorilor din
medulosuprarenale)
- Diminuarea funcţiei secretorii şi motorii a stomacului şi intestinului – se folosea în tratarea BUSD, dar din
cauza pericolului de hipotensiune şi constipaţii în prezent nu se utilizează.

Reacţii adverse: colaps ortostatic ( la modificarea poziţiei corpului din orizontală în verticală – scăderea
bruscă a TA cu pierderea cunoştinţei); constipaţii; hipotensiune. În caz de colaps – remedii
vasoconstrictoare (noradrenalină i/v perfuzie; i/v; i/m fiecare 1-1,5 ore pînă la normalizarea TA, mezaton,
efedrină)
Indicaţii:
1. Pentru obţinerea hipotensiunii dirijate în intervenţiile chirurgicale traumatizante vaste ( pe organele
bazinului, vase sangvine) - scăderea temporară a TA pînă la 70-80 mmHg în asociere cu poziţia ridicată a
regiunii operate crează condiţii optime pentru lucrul chirurgilor şi scăderea pierderilor de sînge. În
acest caz se administrează higroniul i/v perfuzie.
2. Edem cerebral şi pulmonar acut – higroniu, benzohexoniu sau pentamină i/v sub controlul TA.
3. Terapia urgentă a crizelor hipertensive ( pentamina sau benzohexoniu – i/v ; i/m).
4. Forme severe a H.T.A – pirilena intern în condiţii de staţionar.
Contraindicaţii : - hipotensiune arterială
- ictus ischemic
- leziuni hepatice şi renale.
Miorelaxantele
Sunt substanţe medicamentoase care blochează selectiv N - colinoreceptorii musculaturii striate (inclusiv
respiratorii) şi produc relaxarea ei. În dependenţă de mecanismul acţiunii blocante ele se clasifică în două
grupe : a) preparate cu acţiune nedepolarizantă:
- tubocurarina
- pancuroniu
- pipecuroniu
b) preparate cu acţiune depolarizantă:
– suxametoniu (ditilina).
Miorelaxantele cu acţiune nedepolarizantă – acestea se fixează pe suprafaţa colinoreceptorilor şi astfel îi
apără de acţiunea acetilcolinei, împiedicînd astfel depolarizarea membranei sinaptice. Legătura
miorelaxantelor cu colinoreceptorii este reversibilă şi la mărirea cantităţii de acetilcolină în sinapsă ele
deplasează miorelaxantele şi restabilesc transmiterea impulsului. În rezultatul blocării conductibilităţii
neuro-musculare consecutiv se relaxează : muşchii mimici, ai feţei, apoi muşchii membrelor superioare,
inferioare, coardelor vocale, muşchilor toracici şi în sfîrşit diafragma – imobilizarea totală a bolnavului. În
rezultatul paralizei muşchilor respiratori ( muşchii intercostali, diafragma) respiraţia se opreşte şi dacă nu se
face respiraţia artificială a pulmonilor, poate duce la moartea prin asfixie, deaceea o condiţie obligatorie
pentru utilizarea miorelaxantelor este prezenţa aparatului necesar pentru efectuarea respiraţiei artificiale.
Dacă la sfîrşitul operaţiei acţiunea miorelaxantelor nu s-a terminat, transmisia neuro-musculară se
restabileşte cu ajutorul prozerinei (decurarizarea) - se administrează i/v 3-4 ml sol. 0,05 % prozerină.
Miorelaxantele nedepolarizante se metabolizează preponderent în ficat şi se elimină prin rinichi, deaceea
durata de acţiune foarte mult depinde de starea funcţională a acestor organe. Din această cauză este
posibilă cumularea preparatelor mai ales la bolnavii cu afecţiuni hepatice şi renale.
Miorelaxantele depolarizante – sunt foarte asemănătoare cu acetilcolina şi ambele posedă capacitatea de a
excita N – colinoreceptorii cu depolarizarea membranei – ce se manifestă prin apariţia iniţială a fibrilaţiilor
muşchilor, după care se dezvoltă relaxarea musculară.. Spre deosebire de acetilcolină, miorelaxantele se
hidrolizează relativ lent, ca rezultat depolarizarea este stabilă. Durata de acţiune 3-10 min. Se utilizează
predominant pentru relaxarea de scurtă durată a musculaturii (intubaţie; repoziţia oaselor în fracturi;
luxaţii). În operaţii mari se administrează în perfuzii i/v.
Indicaţii : - relaxarea coardelor, ligamentelor vocale, muşchilor faringelui şi regiunii cervicale înainte de
intubaţie (ditilina).
- imobilizarea bolnavului în intervenţii chirurgicale sub anestezie generală;
- pentru cuparea convulsiilor şi transferului la VAP a bolnavilor cu forme severe de tetanos, cînd acestea
nu se pot cupa cu miorelaxantele centrale (relanium);
- în practica ortopedică – tubocurarina, ditilina;
Antagoniştii miorelaxantelor nedepolarizante – remediile anticolinesterazice.
Contraindicaţii : miastenia.