Testament de Tudor Arghezi apare în 1927 și face parte din volumul „Cuvinte

potrivite” și totodată face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
române din perioada interbelică alături de „Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii” de Lucian Blaga și „Joc secund” de Ion Barbu. Poezia se încadrează în
modernism prin încălcarea regulilor prozodice (strofe cu număr inegal de versuri,
8, 4, 18, 13, 8), ambiguitatea limbajului evidențiată de metafore inedite (metafore
pentru creație „o treaptă”, „hrisov”) și estetică urâtului-orice aspect al
realității, fie el frumos sau urât, se transformă în material estetic („din bube,
mucegaiuri și noroi/iscat-am frumuseți și prețuri noi”). De asemenea, face posibilă
încadrarea în modernism prin transfigurarea socialului in estetic („sapa-n condei
și brazda-n călimară”) și prin raportul dintre inspirație și tehnică poetului în
care acesta transfigurează („am ivit, am schimbat, am preschimbat, iscat-am,
facui”) și de a sintetiza („gramadii, am strâns, am adunat”) orice aspect al
realității în material poetic. Arta poetica este creația literară prin care poetul
își exprimă ideile și convingerile asupra artei literare, de rolul creației și al
creatorului și menirea acestora în lume. In viziunea argheziană, rolul poetului
este de a transfigura și de a sintetiza realitatea în material poetic, urâtul
devenind obiect estetic. Rolul creației este de a se suprapune lumii obiectuale
devenind o moștenire spirituală lăsată posterității.