http://referate.wyz.

ro/

Prevenirea și combaterea poluării atmosferice

Pentru prevenirea și combaterea poluării atmosferice se folosesc o serie de

metode care țin cont în primul rând de starea de agregare a poluantului, ca ți de
natura chimică, concentrație, prezența mai multor poluanți în același efluent
gazos.
În general, se folosesc metode fizico-mecanice pentru îndepărtarea
poluanților solizi și lichizi antrenați de gaze și metode fizico-chimice pentru
îndepărtarea poluanților gazoși din diverși efluenți.
Pentru a se asigura o epurare avansată a efluenților, înaintea evacuării în
atmosferă, se practică o purificare în trepte, în funcție de concentrația substanțelor
nocive și dimensiunea particulelor antrenate.
Cu cât dimensiunea particulelor este mai redusă (<1µ), cu atât ele sunt mai
stabile în aer și metodele de epurare devin mai dificile și mai costisitoare.

Metodele fizico-mecanice

Metodele fizico-mecanice sunt utilizate în practică se bazează fie pe

separarea gravitațională și centrifugală a pulberilor antrenate de gaze fie pe
filtrarea particulelor solide foarte fine sau a picăturilor lichide antrenate de gaze.
Pentru îndepărtarea poluanților gazoși se utilizează metode speciale.
Separarea gravitațională și centrifugală are în vedere sedimentarea
particulelor solide prin acțiunea diferențială a forțelor gravitaționale asupra
particulelor de dimensiuni și densități diferite.
În acest scop, se utilizează aparate ce diferențiază prin principiul de
funcționare și arie de aplicație.
Astfel, pentru particulele mari (10-1.000 µm) se folosesc turnuri de spălare,
filtre electrostatice, epuratoare sonice.
S-a constatat că fiabilitatea utilajelor folosite scade cu creșterea
temperaturii de evacuare a gazelor, limita maximă la care pot funcționa fiind
60000 C. În plus, chiar cele mai bune filtre separă doar 96-99% din pulberi,restul
ajungând în atmosferă, ceea ce, în funcție de capacitățile de producție existente,
reprezintă cantități importante.
1
 http://referate.wyz.ro/

În prezent, cea mai completă metodă de epurare avansată a gazelor constă

în utilizarea electrofiltrelor. Funcționarea lor se bazează pe ionizarea gazelor sub
acțiunea unui câmp electric de înaltă tensiune. Particulele solide se încarcă cu
electricitate și sunt atrase de un electrod semn contrar, pe care se depun, pierzând
sarcina electrică.
Aceste utilaje au aplicații multiple, de exemplu:
- industria extractivă și industria cimentului, la instalațiile de măcinare
fină;
- elaborarea fontei și oțelului (separarea de pulberi metalice);
- purificarea gazelor de cocserie (separarea prafului de cărbune și a
picăturilor de gudroane);
- fabricarea acidului sulfuric (recuperarea acidului antrenat prezintă o
serie de avantaje certe: sunt insensibile la temperaturi înalte, pot fi
folosite chiar la 1.0000 C; au eficacitate de reținere mare (98-99,9%)
pentru particule cu diametru < 2 µm); necesită un consum redus de
energie, de 0,1-0,4 k Wh/1.000 m3 gaz.
Totuși, prezintă dezavantajul unor investiții mari, datorită, mai ales,
necesității controlului riguros al condițiilor de lucru (tensiunea curentului,viteza
gazelor), prin automatizare.

Metodele fizico-chimice

Sunt folosite în special la eliminarea unor poluanți gazoși: SO2, H2S, CO,
Cl2, NH3, HCl etc. În acest scop se folosesc:
- absorția în solvenți selectivi;
- adsorția pe substanțele solide cu capacitate de adsorție mare;
- procedee catalitice.
Având în vedere pericolul pe care îl prezintă evacuarea în atmosfera a unor
efluenți gazoși cu conținut variabil de compuși cu sulf și alți poluanți, cum ar fi
CO, NOX etc., în continuare vom prezenta procedeele de desuflare a gazelor
industriale și purificarea gazelor de eșapament.

Desuflarea gazelor de combustie

Gazele de combustie, rezultate la arderea combustibililor fosili, în special

în termocentrale, au un conținut mai ridicat de SO2.
Astfel, într-o termocentrală cu putere instalată 2000 MW, dacă se ard 460 t
păcură/h (cu3,5% S) rezultă gaze cu 3,2 t SO2, iar dacă se ard 770 t cărbune/h (cu
9% S) rezultă gaze cu 15 t SO2.
Unii specialiști consideră SO2 ca find principală noxă atmosferică, luând
în considerare faptul că anual se elimină în atmosferă o cantitate de SO2 mai mare
decât cea necesară fabricării H2SO4.

2
 http://referate.wyz.ro/

Metodele de desuflare a gazelor au în vedere atât diminuarea poluării cât și

recuperarea sulfului (cu atât mai mult cu cât s-a accentuat criza de minereuri
piritice pentru fabricarea H2SO4 și s-a trecut la prelucrarea unor minereuri sărace,
cu conținut redus de sulf).
Gazele de cocserie și rafinărie conțin în special H2S, dar și alți compuși cu
sulf, în funcție de calitatea, respectiv conținutul în sulf al materiei prime
prelucrate. Metodele de purificare aplicate țin cont de concentrația H2S din gaze.
Pentru purificarea gazelor de cocserie cu conținut redus de H2S se aplică
adsorția oxidativă, folosind ca adsorbant cenușa de pirită, cu conținut ridicat de
Fe2O3 .
Pentru purificarea gazelor cu conținut strict de H2S se aplică absorția
selectivă.
Procedeul de absorție se aplică atât la purificarea gazelor de cocserie, cât și
a gazelor de rafinărie. Recuperarea sulfului din H2S regenerat se face prin ardere
în volum limitat de aer (procedeul Clasuss). Randamentul de recuperare a sulfului
este deosebit de ridicat.
Recent, în Japonia s-a pus la punct un procedeu de tratare a gazelor
sulfuroase din industria chimică și rafinării de petrol, cu ajutorul unor bacterii
specializate (procedeul BOI-SR).

Purificarea catalitică a gazelor de eșapament

Circa 60% din poluarea atmosferică a marilor centre urbane se datorează

gazelor de eșapament.
Poluanții emiși de autovehicule diferă din punct de vedere calitativ și
cantitativ, în funcție de:
- tipul motorului;
- starea de intreținere;
- condițiile de circulație;
- regimul de viteză;
- calitatea carburantului folosit.
În general, autovehiculele evacuează în atmosferă CO, NOX, hidrocarburi
nearse, compuși cu sulf, Pb, Zn, Mo, aldehide și cetone precum și compuși
rezultați prin reacții fotochimice.
Valorile concentrațiilor admisibile diferă de la o țară la alta. Cercetarea
efectului poluant al motoarelor cu ardere internă se realizează cu ajutorul unor
cicluri de funcționare pe banc, care țin cont de trafic, condiții meteorologice etc.
Exista cicluri în SUA, CEE, Japonia care diferă prin valorile normale
recomandate.
Diminuarea gradului de poluare atmosferică datorită gazelor de eșapament
se poate realiza în prezent prin purificarea catalitică a acestora. Metoda constă în
montarea în sistemul de evacuare a gazelor de eșapament a unui cartuș catalitic
antipoluant, având forma unui suport ceramic de tip fagure, impregnate cu metale
3
 http://referate.wyz.ro/

nobile Pt, Pd, Rh. Rolul cartușului catalitic constă în eliminarea simultană a trei
tipuri de poluanți.
Cartușul trebuie să prezinte stabilitate mecanică, la șocuri și termică, la
variații de temperatură între 200-1000 0C. Este considerat a fi cel mai perfecționat
reactor catalitic existent.
Realizarea condițiilor de lucru implică costuri deosebit de ridicate.

S-a calculat că prețul suplimentar pe care trebuie să-l plătească

cumpărătorul unui autoturism echipat cu cartuș antipoluant se poate amortiza în
1-2 ani, prin reducerea cu 12% a costului combustibilului, datorită arderii lui
complete.
Datorită măsurilor impuse de Agenția pentru Protecția Mediului, S.U.A. a
fost primul stat care a adoptat cartușul antipoluant încă din 1975, încurajând
producătorii proprii printr-o serie de măsuri protecționiste (taxe vamale pentru
importuri).
Din 1991, echiparea cu cartuș antipoluant a devenit obligatoriu și în CEE,
începând cu Germania.
Transporturile auto generează și riscul poluării cu plumb, prezent în
benzină sub formă de aditiv antidetonant, pentru creșterea cifrei octanice a
acesteia.
Scaderea gradului de poluare atmosferică cu plumb este posibilă prin
utilizarea unor filtre special, adsorbante pentru aerosolii cu plumb, dar mai ales
prin utilizarea unor carburanți automeliorați (aditivați cu metal-tertbitil-eter, când
scade și concentrația de CO în gazele de eșapament cu 25-35%) sau prin folosirea
unor carburanți de substitutie.
Nu întotdeauna, însă, “substituția” rezolvă problema poluării. De exemplu,
prin folosirea metanolului drept carburant, scade nivelul O3 în aer, crește
concentrația de aldehide (CH2O) și concentrația de CO2; în plus, metanolul este
toxic și foarte solubil în apă, putând contamina cu usurință pânza freatică.
O soluție ar consta în reducerea traficului auto prin restricții de circulație în
anumite zone și zile, taxe suplimentare pentru parcări etc.
În România, prin Hotararea Guvernului nr.489/1998 s-a aprobat Planul de
acțiune privind reducerea conținutului de plumb în benzină, conform căruia
atingerea acestui obiectiv la indicatorul de 0,15 g/l este programată pentru
perioada 1998-2001, noul sortiment fiind introdus prin SR 176-98.