Instrumentar rotativ

Prepararea unei cavităţi este o operaţie dificilă deoarece se lucrează în ţesuturi

dure, pe suprafaţe restrânse, respectându-se reguli riguroase de arhitectonică şi în
condiţii de vizibilitate uneori dificile. Pentru realizarea ei trebuie acţionat totdeauna cu
instrumente adecvate fiecărei faze de lucru care să asigure eficienţă, securitate,
economie de substanţă dentară şi de timp.
Frezele dentare sunt instrumente care devin active prin rotaţia lor. Pot fi
folosite atât în scopul abrazării sau tăierii substanţei dentare dure, cât şi în scopul
prelucrării tot prin abrazare sau prin lustruire a suprafeţelor obturaţiilor.
Clasificare:
1. după piesa la care pot fi adaptate: - freze pentru piesa contraunghi;
- freze pentru piesa dreaptă;
- freze pentru turbină.
2. după substratul asupra căruia se acţionează cu frezele: - freze pentru
pregătirea cavităţilor şi trepanarea dinţilor;
- freze pentru pregătirea canalului radicular;
- freze chirurgicale (trepanarea osului);
- freze pentru prelucrarea răşinilor sintetice.
3. dpdv al materialului din care sunt confecţionate: - freze de oţel tratat termic,
cu care se lucrează numai în dentină şi numai cu viteze convenţionale;
- freze extradure cu care se acţionează atât în smalţ cât şi în dentină, atât cu viteze
convenţionale cât şi cu turbina. Pot fi monobloc, confecţionate în întregime din carbură
de tungsten, sau având doar partea activă din carbură de tungsten şi mânerul din oţel
tratat termic.
- freze diamantate la care partea activă este constituită din carbură de tungsten
acoperită cu cristale de diamant fixate cu un liant.
4. lungimea frezelor: - freze normale pentru piesa contraunghi – 22 mm;
 - freze cu gât lung pentru piesa contraunghi – 26 mm;
- freze normale pentru piesa dreaptă – 44 mm;
-freze extralungi (chirurgicale) pentru piesa dreaptă – 64 mm.
5. forma părţii active: - freze sferice;
- freze cilindrice;
- freze conice (fissure);
- freze con invers;
- freze flacără;
- freze roată;
- freze de înfundat pragul gingival;
- freze trepan (freza Gates);
- freze pară;
- freze interdentare;
- freze spirală (freza Beutelrock);
- freze efilate (lance);
- freze pentru bonturi radiculare.
Freza sferică este cel mai frecvent folosită. Un tip particular de freză sferică
este freza de finisat şi freza de lustruit suprafaţele de amalgam. La freza de finisat
lamelele tăietoare sunt mai puţin pronunţate şi mai numeroase, ceea ce reduce extrem
din capacitatea lor tăietoare şi din riscul de deteriorare a suprafeţei de amalgam.
Frezele sferice de lustruit au suprafaţa perfect netedă şi lucioasă, permiţând
alunecarea pe suprafaţa de amalgam şi determinând lustruirea acesteia fără pierdere de
material obturant.
Se întrebuinţează în următoarele scopuri: a) subţierea şi perforarea stratului
de smalţ în vederea trepanării procesului carios – numai frezele extradure şi de turbină;
b) îndepărtarea materialelor de obturaţie provizorie – freze de oţel;
c) prăbuşirea prismelor de smalţ şi lărgirea accesului în cavităţi – freze de oţel,
extradure;
 d) curăţirea dentinei ramolite de pe pereţii cavităţilor carioase – freze de oţel,
extradure;
e) precizarea şi accentuarea unghiurilor dintre pereţii cavităţii;
f) deschiderea camerei pulpare;
g) exereza pulpei coronare;
h) finisarea şi lustruirea suprafeţelor obturaţiilor de amalgam;
i) îndepărtarea obturaţiilor de amalgam;
j) îndepărtarea obturaţiilor din materiale fizionomice;
k) trepanarea coroanelor de înveliş în vederea unui tratament endodontic – freze
de turbină, extradure;
l) crearea unor lăcaşuri pe podeaua camerei pulpare în dreptul orificiilor canalelor
radiculare în care se va depune pastă mumifiantă în cursul amputaţiei devitale.
Freza cilindrică. Forma părţii active este cilindrică, dar numărul lamelelor
tăietoare, dispunerea lor, secţionarea sau nesecţionarea lor transversală, aspectul
extremităţii frontale, sunt diferite.
Întrebuinţare: a) lărgirea accesului în cavităţile carioase;
b) finisarea pereţilor dentinari ai cavităţilor;
c) realizarea extensiei preventive;
d) accentuarea unghiurilor interne de întâlnire dintre pereţii cavităţii;
e) îndepărtarea tavanului camerei pulpare;
f) finisarea marginilor exterioare ale cavităţilor;
g) deplasarea (înfundarea) peretelui gingival al cavităţii de clasa a II-a cu freze de
înfundat ;
h) finisarea suprafeţelor de amalgam;
i) desfiinţarea punţilor minerale subţiri sau subminate dintre două cavităţi
învecinate;
j) îndepărtarea obturaţiilor de amalgam;
k) îndepărtarea obturaţiilor fizionomice;
l) realizarea sistemului de retenţie (coada de rândunică) la cavităţi de clasa a II-a;
 m) unirea a două procese carioase situate proximo-aproximal pe acelaşi dinte, în
vederea realizării unei cavităţi mezio-ocluzo-distale;
n) secţionarea coroanelor de înveliş în vederea îndepărtării lor;
o) îndepărtarea pivoturilor metalice din canalul radicular.
Freze con invers. Prezintă o parte activă sub formă de trunchi de con cu baza
mare aşezată frontal, ceea ce face ca freza să fie activă pe toate suprafeţele cât şi pe
muchiile formate de întâlnirea peretelui lateral cu cel frontal.
Sunt folosite la: a) subminarea stratului de smalţ pentru a crea accesul la
cavităţile de clasa a II-a;
b) desfiinţarea marmoraţiilor din şanţurile şi gropiţele de pe suprafeţele ocluzale;
c) extensia preventivă în şanţurile situate la marginea procesului carios (cavităţi
de clasa I) şi în zonele de smalţ demineralizat (cavităţi de clasa a V-a);
d) desfiinţarea punţilor de smalţ subţiri sau subminate dintre procesele carioase
situate pe aceeaşi suprafaţă în vederea pregătirii unei cavităţi unice (cavitate de clasa
I);
e) unirea a două procese carioase situate proximo-aproximal pe acelaşi dinte, în
vederea realizării unei cavităţi MOD;
f) netezirea planşeului cavităţii de clasa I;
g) conturarea cavităţilor de retenţie pe suprafaţa ocluzală a dintelui (cavitate de
clasa a II-a) şi pe suprafaţa orală a dintelui (cavitate de clasa a V-a);
h) pregătirea cavităţii de clasa a V-a.
Freze trepan. În categoria frezelor trepan intră frezele lance şi frezele
triunghiulare. Au o puternică acţiune de pătrundere în profunzime şi de rupere în
vecinătate. Sunt recomandate pentru îndepărtarea obturaţiilor de amalgam. Se
acţionează cu ele forând puţuri care să străbată pe cât posibil toată grosimea obturaţiei.
Este de preferat ca puţurile să fie localizate la început în zona cea mai puţin groasă şi
rezistentă a obturaţiei (istmul dintre cavitatea verticală şi cea orizontală – la cavităţi de
clasa a II-a, sau la periferia obturaţiei – la cavităţi de clasa I şi a V-a). Apoi, prin
mişcări laterale şi de subminare cu freza înclinată, se urmăreşte unirea puţurilor
învecinate şi fragmentarea obturaţiei. Se folosesc numai la turaţii convenţionale.
Frezele diamantate dau un randament maxim în smalţ şi dentină sănătoasă,
spre deosebire de frezele de oţel. Această proprietate delimitează registrul lor de
acţiune, ele fiind indicate în operaţiile care pretind îndepărtarea unei cantităţi mari de
substanţă dentară în unitatea de timp – în şlefuiri dentare în scop protetic şi, în mai
mică măsură, în executarea unor faze de pregătire a cavităţilor.
Se mai folosesc: discuri dentare: diamantate, din hârtie, celuloid; periuţe,
pensule, filţuri, gume – folosite în operaţiile de curăţire, finisare şi lustruire