Neomodernismul este o orientare literară începând cu anul 1960, care readuce în centrul altenției ideile

modernismului, după o perioadă în care literatura fusese ideologizată poetic. Reluând legăturile cu literatura
modernă, nemodernsimul preia elemente specifice acestuia, precum intelectualizarea emoției, ambiguitatea
limbajului, dar se remarcă printr-o accentuată reflexivitate, prin imagini și asocieri inedite, între abstractși
concret, noțiunile abstracte fiind redate nivelul textului prin elemente concrete, creând astfel un univers
poetic original și expresiv.

In spirit modernism, poezia Boala de Marin Sorescu abordează o tematică a condiției umane și a morții,
aceasta înfățișându-se sub forma unei confesiuni a celui care are revelația propriei condiții muribunde, de
muritor. Motivul morții, motiv central în jurul căruia este construit poemul, este anticipat încă din titlul
poeziei. Termenul de,,boală,, supune existența umană unei vulnerabilități, unui defect, pe care nu îl poate
anula și care, stăpânește ființa umană, acaparând-o cu totul, ca o durere acută, care îi amintește omului de
limitele sale în fiecare zi:,,Mă dor toate organele/Ziua mă doare soarele/Iar noaptea luna și stelele,, , trupul,
psihicul, conștiința sunt afectate, omul își pierde liniștea interioară, specifică ignoranței cu care privea până
acum propria existență: ,,Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer/Pe care până atunci nici nu-l observasem.,,
, ce stă sub semnul amenințător și imiment al morții și al neantului: ,,Și mă trezesc în fiecare dimineață/Cu o
senzație de iarnă.,,.

În fața morții, însă, omul nu își pierde speranța, ci încearcă, zadarnic, în trecerea sa prin lume, să
găsească ,,un medicament,, , o modalitate de a se sustrage propriului destin: trăind. Strofa a IV-a ilustrează
un ciclu existențial complet, omul trecând, în viața sa, prin toate etapele cunoașterii: rațională (,,m-am
gândit,,) , prin iubire, dar și prin celălalt (,, Am vorbit cu oamenii,,) fără însă a găsi o rezolvare la problema sa.
Moartea, așa cum va conștientiza ființa umană în final, în ultima strofă, ce ia astfel rolul de concluzie, nu se
află la capătul opus vieții,, , ci face parte din ea ( ambele reprezintă fețe ale aceleași monede), ca ceva
firesc,intrarea în lume (nașterea) însemnând înscrierea , de la bun început, în moarte: ,,Cred ca m-am
îmbolnăvit de moarte/ Într-o zi/Când m-am născut.,,.

Sursele expresivității, sugestiei și ale ambiguității se regăsesc la fiecare nivel al limbajului poetic, de la
insolitul imaginilor artistice ce asociază concretul cu abstractul în exprimarea ideii poetice, într-un mod
original și expresiv, precum și a tehnicii ingambamentului și a metaforelor-simbol (,,medicamente,
,,boală,,).

În concluzie, poetică a cunoașterii și a existenței, Boala de Marin Sorescu se încadrează în curentul

literar al modernismului prin tematica abordată, prin ambiguitatea limbajului, reflexivitate, dar și prin
tehnicile specifice folosite, precum cea a ingambamentului și a metaforele-simbol, în jurul cărora este
construit poemul, ilustrând un univers poetic inedit.