BALTA

de Vasile Alecsandri
- argumentare de pastel -

Pastelurile lui Vasile Alecsandri sunt o culme a

creatiei poetice, stralucit realizate din punct de
vedere artistic, de aceea el poate fi numit de noi
creatorul acestei specii literare.
Poezia “Balta” apartine speciei “Pasteluri” si
descrie imaginea statică a unei bălţi la răsăritul
soarelui din plen apropiat, un tablou de umbră şi
lumină plin de optimism.
Prima strofa descrie momentul diminetii, al
rasaritului de soare, clipa trezirii din somn a naturii.
Aerul „viu si proaspat”, prin adierea sa trezeste la
viata si omul care este prezent in mijlocul baltii.
Peste balta plutesc aburi care ii dau o imagine
misterioasa, in timp ce noaptea inca persista.
Intreaga natura asteapta „voiosul soare ca pe-un
mire luminos”, aceasta personificare comparativa
provocand o puternica stare emotiva.
A doua strofa ne anunta ca soarele a rasarit,
„ceru-n zare se roseste” si balta se umple de ciripitul
vrabiilor, de cantecul asurzitor al pasarilor si de
falfaitul aripilor unui card de rate care isi iau zborul.
Strofa a treia prezinta teama vietuitoarelor la
aparitia omului („iata-o luntre vanatoare”). Se
zugraveste astfel imaginea baltii cand toate
vietuitoarele se ascund din calea vanatorului ( “serpii
se-ncolacesc sub floarea nuferilor”, “ratele se ascund
dupa trestii”, “lisitele se ascund sub apa”,iar “nagatii
tipa”).
 In strofa a patra, starea de teama atinge apogeul.
Folosind personificarea „raspandind fiori de moarte,
luntrea cea de arme plina”, poetul reuseste sa
amplifice spaima vietuitoarelor. Tabloul este brusc
dinamizat de un batlan care linişteşte lumea bălţii
printr-o observaţie cu tâlc.
Muzicalitatea poeziei este conservata de
versurile lungi, de 15-16 silabe, ritmul trohaic si de
rima imperecheata.
În concluzie, poezia “Balta”, de Vasile Alecsandri,
care exprimă încrederea în viaţă, bucurie a
contemplării, reprezintă un pastel.