Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Norme morale
3.Drepturile copilului
Având în vedere că oamenii sunt ființe sociabile și nu pot exista fără o socializare, ajungem la
concluzia că aceasta este o condiție necesară pentru ca o societate să funcționeze eficient.
Pentru a putea face parte dintr-o societate trebuie să ne supunem normelor grupului în care
traim. Aceste norme incepem sa le invatam de mici copii si ne modeleaza personalitatea. De
asemenea, fiecare cultura determină un set de influențe care variază foarte mult de la
societate la societate.
Norma reprezintă „un model de acţiune’’ care trebuie aplicat în anumite împrejurări, fiecare
normă oferind un tipar comportamental abstract, ideal pentru un gen specific de acţiune, care
lasă deoparte aspectele accidentale şi nesemnificative ale contextului social, reliefând
lucrurile importante care trebuie înfăptuite sau evitate” .
Pentru a trăi împreună cu ceilalți în armonie oamenii trebuie să respecte legile comunității în
care trăiesc, dar și normele morale.
În primul rând, normele morale au un rol foarte important în luarea deciziilor zilnice de a
reglementa raporturile dintre oameni, pentru a trăi în bună înțelegere , acestea stabilind
conduita (comportamentul) în toate domeniile de viață (acasă, la școală, pe stradă, în locuri
publice etc.)
Normele morale sunt reguli de bună purtare pe care oamenii trebuie să le respecte pentru o
bună conviețuire cu ceilalți, acestea fiind transmise din generație în generație prin intermediul
părinților, bunicilor, educatorilor.
În al doilea rând, deși exprimate sub formă de obligații sau interdicții, normele morale au
rolul de a ne proteja (exemplu: nu tranversez pe culoarea roșie a semaforului pentru a nu mă
accidenta)
Oamenii își raportează comportarea la valorile morale de bine sau rău, din care decurge și
definirea acestui comportament ca moral sau imoral. Morala are deci ca valori fundamentale
principiile binelui, dreptății, justiției și adevărului, valori promovate și apărate de drept.
Normele morale sunt dotate cu sancțiuni de aceeași natură, sancțiuni care pot fi exterioare
subiectului sau pot fi interioare, adică din sfera conștiinței: păreri de rău, regrete etc. (Radu
D., Andrei G., (2016).,p.8-12)
Tinerii din România îşi ghidează în mare şi în foarte mare măsură comportamentele şi
reacţiile, în primul rând în funcţie de propriile convingeri şi, în mai mică măsură, de felul în
care, cred ei, va reacţiona comunitatea. Astfel, comportamentele de conformitate par a avea o
importanţa mai redusă în ghidajul moral al tinerilor, cel puţin la nivelul de percepţie socială.
(Petre I. et all, (2002), p.72)
Copilul, ca oricare alt om, este o ființă umană rațională și sensibilă. Dar spre deosebire de
restul oamenilor, copilul este extrem de vulnerabil, fiind aproape în totalitate lipsit de apărare.
Din acest motiv, oamenii au convenit să le ofere un statut special, prin care să-i protejeze și
să le asigure condițiile optime de trai și dezvoltare. Toate acestea au fost reunite în niște
reguli, numite drepturile copilului.
Drepturile copilului reprezintă unul din conceptele preferate ale pedagogilor și specialiștilor
în educație, de aceea pentru ca toți copii din lume să ducă o viață liniștită și lipsită de griji,
Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.), a elaborat documente ce conțin drepturile de care
trebuie să bucure copii, fără excepție , indiferent de rasă, religie, naționalitate, vârstă, gen,
note, situație financiară, de ceea ce cred sau spun, de tipul familiei din care provin,
dezvoltându-se în condiții cât mai bune, aceasta sărbatorindu-se pe data de 20 noiembrie.
,,Dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi
îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea
sa’’. ( Declarația ONU privind drepturile copiilor). (Gavriliuc C. Et all.,UNICEF, (2010),
p.14)
Pentru a proteja copii care au nevoie de ajutor în anumite situații cum ar fi: sunt abuzați fizic
și verbal, sunt obligați să cerșească și să muncească pentru bani, sunt părăsiți de familia sa
etc., s-a gândit modalitatea de apelare la numărul de telefon 116 111, care să fie la dispoziția
copiilor din Uniunea Europeană.
Încălcarea drepturilor copiilor este pedepsită conform legii, deoarece aceasta poate influența
negativ starea de sănătate, copilăria fericită și lipsită de griji a copiilor.
Printre alte persoane şi instituţii menţionate de unii copii sunt: Organizaţii internaţionale:
UNICEF, CEDO (7,3%); Avocatul copilului (5,2%); ONG locale şi naţionale (5%); Psiholog
(4,8%); Colegi şi prieteni (4,2%); Rude: fraţi, bunici (3,6%).
O pătrime (24,7%) dintre copii nu cunosc nici o persoană sau instituţie la care se pot adresa în
cazuri de încălcare a drepturilor lor. Copiii nu se adresează la instituţiile responsabile de
protecţia drepturilor copilului pentru că: nu cunosc despre existenţa acestora, nu au încredere
în persoanele care lucrează acolo, sunt siguri că nu vor fi luaţi în serios şi li s-a întâmplat să li
se spună că ei se fac vinovaţi de nerespectarea propriilor drepturi, din cauză că nu şi-au
îndeplinit obligaţiile.
Dreptul la Educaţie este încălcat atât în familie, cât şi la şcoală. Problema cea mai mare cu
care se confruntă copiii astăzi este migraţia părinţilor. Copiii rămân singuri acasă sau sunt
lăsaţi în grija buneilor ori a rudelor. Acest fapt se răsfrânge negativ asupra educaţiei. În
instituţiile de învăţământ, pot fi constatate situaţii în care elevii sunt trataţi în mod inegal, în
funcţie de anumite criterii: rezultate şcolare, pregătire pentru ore, poziţie socială a familiei,
relaţia pe care profesorii o au cu părinţii copiilor.
Comunitatea internațională este astăzi mai mult ca oricând preocupată de promovarea cât mai
largă a drepturilor omului, de crearea unui cadru legal cât mai diversificat de colaborare
internațională în acest domeniu, de realizarea unui sistem cât mai complet de apărare pe
diferite căi legale a drepturilor omului în variate domenii și de asigurare cât mai deplină a
transpunerii în practică a acestora, inclusiv prin sancționarea încălcărilor aduse normelor de
drept existente, indiferent ce forme ar lua ele.
Familia este cea dintâi care trebuie să apere drepturile copilului. Însă există în lume copii
aflați în dificultate: unii nu au familie, alți locuiesc în regiuni în care nu există hrană
suficientă, iar condițiile de igienă, de asistență medicală ori de educație lipsesc, de aceea
există diferite organizații printre care: UNESCO, Crucea Roșie, UNICEF, Salvați copii, care
ajută familiile și copii defavorizați.
Astfel, în România există Comitetul Național Român, UNICEF, care strânge fonduri pentru
ajutorarea copiilor și aplică măsurile din Convenția pentru respectarea drepturilor copilului.
De asemenea, Organizația Salvați Copii are ca scop ajutorarea tuturor copiilor care întâmpină
diferite dificultăți.
În concluzie, scopul acestora este să protejeze copiii și tinerii: ei trebuie să fie tratați și
respectați ca oameni, beneficiind de acces deplin la drepturile omului care sunt conferite
tuturor oamenilor. Însă drepturile copiilor recunosc și faptul că vulnerabilitatea lor, o
consecință a vârstei fragede și lipsei de maturitate a acestora, ne impun să acordăm o atenție
aparte nevoilor de protecție și îngrijire speciale ale copiilor.
De aceea, drepturile copiilor pot fi privite mai mult drept ,,principii’’ care oferă un cadru
comportamental și influențează modul în care vă duceți la îndeplinire rezultatele, multe dintre
acestea putând fi restricționate sau limitate pentru a proteja drepturile celorlalți sau nevoile
societății. (Construind o Europă cu şi pentru copii, (2014),p.15-17)
Bibliografie: