Cuprins

Introducere.................................................................................................3
Capitolul I. Cardul - Concept, istoric, avantaje.....................................5
1.1 Tipuri de carduri......................................................................................5
1.2. Smart - cardul.........................................................................................5
1.2.1. Portofelul electronic.............................................................................5
1.2.2. Mediul de funcţionare a sistemului de portofel electronic...................5
1.2.3 Caracteristici de operare ale Smart – cardului.....................................5
1.3. Sisteme mondiale majore care asigură plăţile prin Carduri...................5
Capitolul II. Organizaţii internaţionale...............................................5
2.1. Visa International................................................................................5
2.2. Europay International (Mastercard).....................................................5
2.3. American Express................................................................................5
2.4. Diners Club International....................................................................5
Capitolul III. Piaţa Cardurilor bancare în România........................5
3.1. Stadiul organizării pieţei bancare de Carduri în România................5
3.2. Obiective privind dezvoltarea pieţei bancare ele.............................5
carduri în România..................................................................................5
3.3. VISA International în România..........................................................5
3.4. VISA International pe piaţa românească de carduri.........................5
3.5. ROLUL ROMCARD.............................................................................5
3.6. Emiterea cardurilor bancare.............................................................5
3.7. Acceptarea de comercianţi la plata a cardurilor bancare.................5
Capitolul IV. Sistemul electronic de transfer al fondurilor........5
4.1. Distribuitorul automat de numerar...............................................5
4.2. Automatul bancar.........................................................................5
4.3. Terminale electronice de vânzare la comercianţi (EFT POS).........5
4.4. Probleme privind utilizarea frauduloasă a cardurilor bancare.......5
Concluzii..........................................................................................5
Anexe..............................................................................................5
Bibliografie.....................................................................................5

Introducere

În toate domeniile, dorinţa de îmbunătăţire şi perfecţionare a rezultatelor prin experienţă

şi cercetare au condus spre apariţia unor idei ce au reuşit să le depăşească pe cele actual
e.
Dorinţa de a îmbunătăţi şi spori rezultatele, experienţa şi cercetarea, conduc spre apar
iţia unor idei de avangardă, a unor idei a căror calitate, pentru domeniul respectiv, o de
păşeşte pe cea a celor existente. Aceste concepte noi apărute în urma unor eforturi deose
bite, atât cantitative cât şi calitative, se regăsesc sub un nume relativ obişnuit - progres.
Cea mai mare revoluţie tehnologică a acestui, secol o reprezintă, fără îndoială comuni
caţiile. Dezvoltarea fără precedent a suporturilor (fibra optică, transmisia prin satelit) cât ş
i a interfeţelor multi-media (reţele de calculatoare şi softuri specializate) au condus la o ad
evărată explozie a comunicării. Globalizarea informaţiei, transmisia la mare distanţă în tim

1
p real, accesibilitatea şi dezvoltarea mass-media, au produs modificări structurale în viaţa
oamenilor din întreaga lume.
Era inevitabil ca această revoluţie tehnologică să antreneze şi mişcările de fonduri, m
otorul economiei mondiale.
Această introducere evidenţiază câteva idei generale, de ansamblu, asupra banilor ele
ctronici, a circulaţiei acestora şi a impactului pe care îl au asupra vieţii noastre de zi cu zi.
Instrumentul de plată numit card bancar nu este altceva decât o parte din realizările ci
vilizaţiei umane , un rezultat al evoluţiei ştiinţei şi practicii economice, un vârf de aisberg c
e are ca bază zeci de ani de practică şi teorie în domeniul tranzacţiilor monetare.
Valoarea cardurilor bancare este dată de convenţia încheiată de mai multe bănci consti
tuite într-o mare asociaţie cooperatistă de bănci ce se supun aceluiaşi regulament şi partic
ipa în comun la dezvoltarea sistemului asociaţiei.
Prin acceptarea acestei înţelegeri se poate spune că a fost primul pas în civilizarea şi de
zvoltarea schimburilor economice, ştiind că în urmă cu sute de ani se foloseau ca instrume
nte de schimb stofele, vinul, ceaiul, tutunul, cochiliile de scoici, urmând ca mai târziu aces
tea să fie înlocuite cu metalele preţioase în special aur şi argint ale căror proprietăţi le pre
dispuneau la utilizarea monetară.
Mai târziu când au apărut bancnotele, acestea confereau deţinătorilor posibilitatea de
a face plaţi pentru un bun său serviciu, de a stinge o datorie sau de a face rezerve prin eco
nomisire.
Toate acestea cu o singură condiţie: ca cel care desfăşură vreuna din acţiunile enumerate
mai sus să posede monedă în mod fizic, să o aibă asupra sa.

Sumele mari în numerar necesită, însă, spaţii corespunzătoare de depozitare, sigura

nţă, cheltuieli şi numeroase riscuri în manevrare.
Au apărut apoi şi instrumente de plată care permiteau realizarea funcţiilor monedei şi fără
prezenţa ei efectivă.
În ţările civilizate, cu economie de piaţa dezvoltată sfera numerarului a fost limitată la m
inimum, prin introducerea şi folosirea de forme şi instrumente de decontare fără numerar,
uşor accesibile. Răspândirea decontărilor fără numerar este diferită de la o ţară la alta, în r
aport cu specificul fiecăreia şi a scopului urmărit.
Deosebit de avantajele tehnicii de decontate, un scop esenţial este şi acela al limitării m
asei monetare în circulaţie şi a atenuării procesului inflaţionist.
. Aceasta este dovada valorii gândirii economice în ceea ce priveşte schimburile monetare ale
civilizaţiei umane. Acesta este stadiul cel mai avansat la care s-a putut ajunge până acum.
Principalele argumente pentru că cele afirmate mai sus să nu fie considerate simple supoziţii
sunt nenumărate şi pot fi regăsite în lucrare.
Două dintre ideile fundamentale ce susţin argumentele conform cărora cardul b
ancar face parte din familia marilor descoperiri, sunt:
- prima idee conform căreia raportul dintre avantajele şi dezavantajele unui card b
ancar înclină covârşitor în favoarea avantajelor acestuia şi anume prin simplitate, c
onfidenţialitate, siguranţă, rapiditate şi controlabilitate.
- a doua idee prin care se precizează că toate aceste avantaje sunt accesibile pent
ru oricine doreşte acest lucru.

2
 Capitolul I. Cardul - Concept, Istoric, avantaje

Cardul prin definiţie, reprezintă un instrument de decontare prin care se pot efectua
plăţi pentru anumite produse sau servicii, în baza unui sistem bazat pe încheierea unor co
ntracte între deţinător, emitent şi comerciant sau prestator de servicii fara prezenta
efectiva a numerarului
Cardul faciliteaza legatura financiara intre comercianti si consumatori, fiind o
simpla cheie de acces la un cont bancar: acela al detinatorului de card.
În baza aşa numitelor cărţi de plată, titularul poate depune sau retrage numerar la şi d
in contul personal, aşadar se poate spune că este un instrument de plată fără numerar pri
n intermediul căruia se poate achita contravaloarea anumitor bunuri sau servicii ce au fost
achiziţionate de la comercianţii abilitaţi sau se pot obţine anumite lichidităţi de la banca c
are a emis cardul.
Conform REGULAMENTULUI B.N.R. nr.6 din 14 noiembrie 1995 privind principiile şi
organizarea platilor cu card de catre societatile bancare, capitolul 1, articolul 2 , punctul 6 :
“ Cartela de plata, care va fi denumita, conform practicii internationale,
card, este un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat
care semnaleaza ca detinatorul sau ar putea avea succes la dreptul de a-l
folosi pentru plata, conferit de emitent; un card este acceptabil de catre
comerciant ca mijloc de plata, de catre detinator, a obligatiilor asumate de
catre utilizator la procurarea de marfuri, consumul de servicii sau obtinerea
de avansuri in numerar de la comerciant, in termenele si in coditiile legii, a
obligatiilor reciproce si a altor reglementari aplicabile.
Un card va fi acceptat ca mijloc pentru plata conform conditiilor in care
a fost emis, stipulate prin obligatii reciproce. ”

Un card va fi acceptat ca mijloc pentru plată conform condiţiilor în care a fost

emis, stipulate prin obligaţii reciproce.
Cardul are caracteristicile universale ale unui instrument de plată, dar deţine şi
o caracteristică proprie, şi anume aceea de a permite obţinerea necondiţionată de
numerar.
Primele au apărut cardurile de credit, care nu erau nici bancare şi nici de plastic.
Initial acestea au avut forma unor bonuri valorice (chitante) in schimbul carora
se puteau face achizitii de la comerciantii care au acceptat sa participe la acest
plan de creditare.
Comerciantii care vindeau marfuri, de regula de valori mici, in schimbul acestor
bonuri valorice, le depuneau periodic la banca, iar banca factura cumparatorilor
contravaloarea acestora.

3
Clasificarea cardurilor :
Sunt doua criterii mai importante:
1. din punct de vedere al functiilor specifice pe care le indeplinesc:
 carti de credit (credit card-uri) reprezinta un instrument de plata care
confirma faptul ca detinatorului lor i-a fost deschisa o linie de credit pe o
anumita perioada de timp si pe baza caruia poate face plati sau poate
retrage numerar pana la un plafon stabilit. Creditul acordat de banca se
intinde pe un termen relativ scurt (cateva saptamani) si poate fi gratuit sau
pe termen mai lung (cativa ani) caz in care este insotit de o dobanda al carui
nivel este apropiat de cel practicat pentru orice credit de consum.
 carti de debit (debit card-uri) este un instrument de plata care permite
debitorului sa achizitioneze bunuri si servicii prin debitarea directa a contului
sau personal.
 carti obisnuite de retragere a numerarului este un instrument cu ajutorul
caruia detinatorul poate depune sau retrage numerar prin bancomat.
 carti de garantare a cecurilor reprezinta un instrument care garanteaza ca
suma de plata inscrisa pe cec are acoperire in contul personal al
detinatorului.
Aceasta carte poate functiona ca o carte de credit, ca o carte de debit sau ca o
carte obisnuita pentru retragerea numerarului.
2. din punct de vedere al modului de inregistrare pe suportul magnetic
 carti magnetice
 carti electronice

Cardurile sunt diferite din punct de vedere al funcţiilor pe care le îndeplinesc,

însă au o serie de trăsături comune în ce priveşte construcţia lor, trăsături care dau
posibilitate cardurilor de a se deosebi de celelalte instrumente de plată.
Trăsăturile comune sunt :
a) ca suport fizic, cardul bancar este realizat din material plastic, comparabil ca
formă şi dimensiune cu o carte de vizită. Are formă dreptunghiulară şi dimensiuni
standard şi poartă diferite menţiuni pe recto (faţă) şi verso (spate).
b) pe faţa cardului sunt menţionate: numele băncii emitente, numărul de card
format din 16 sau 13 cifre, numele deţinătorului de card, data expirării cardului,
sigla organizaţiei internaţionale sub egida căreia este emis cardul, holograma
specifică, numărul de control tipărit deasupra numărului de card (este format din 4
cifre identice cu cele ale numărului de card).
c) pe verso-ul cardului se găsesc:

- o bandă magnetică pe care sunt codate datele standard referitoare la deţinătorul

de card şi anume: numar de cont, numar de cont confidenţial,fonduri disponibile,
nulitatea titlului, un spaţiu destinat semnăturii autorizate a deţinatorului de card .
Substanţa si structura cardului prezintă caracteristici semnificative.

4
 Primul lucru care trebuie ştiut despre carduri este faptul că ele nu sunt decât o
interfaţă, o legătură între noi şi banii noştri. Pentru a avea un card este nevoie să
existe contul din spatele acestuia. Practic atunci când depunem cererea de
eliberare a unui card solicitam şi constituirea contului de card . Cele două elemente
lucrează împreuna sunt inseparabile.
De fiecare dată când facem o tranzacţie cu cardul de fapt dam o comanda
pentru contul de card aferent . Practic le zicem banilor cum sa se mişte .
Majoritatea specialistilor considera ca inceputul cardurilor bancare de credit a
fost facut de John S. Biggins, specialist in domeniul creditului de consum din Banca
Nationala Flatbush din Brooklyn .
In anul 1946 Biggins a organizat activitatea dupa schema de credit numita
"Charge-it".
Aceasta schema prevedea chitante, date de catre clienti magazinelor pentru
cumparaturile marunte. Dupa ce cumparatura avea loc, magazinul preda chitanta
la banca si banca le achita din contul cumparatorilor. In Flatbush pentru prima data
a fost incercat lantul clasic de decontari utilizat in prezent in domeniul bancar de
carduri pretutindeni.
De la acest plan de creditare pâna la apariţia efectivă a primei cărţi de credit moderne nu
mai era decât un pas, pas care în 1951 este făcut de Franklin National Bank din New York.
În 1950, Dinners Club introducea prima carte pentru călătorii şi amuzament (T & E Card).

5
Această nouă carte a stârnit interesul băncilor de a considera o nouă formă de acordare de
credite pe baza unei cărţi de plastic, care funcţiona într-un mod similar cu bonurile valorice
introduse de Biggins. Ideea de creditare pe baza cărţilor de plastic s-a transformat în realitate
abia în 1960 într-un instrument propriu zis, când Bank of America a lansat BankAmericard (în
prezent denumită VISA).
BankAmericard a fost utilizată la început de foarte puţini consumatori, ca apoi, în numai
10 ani, statisticile să indice existenţa a peste 20 milioane de deţinători de carduri, în 1970 s-au
prelucrat peste 170 milioane de bonuri de vânzări, fiecare reprezentând câte o singură
achiziţie. Până în 1980 numărul cărţilor ajunsese la 73 milioane, iar în 1991 această cifră
crescuse la 105 milioane.
În data de 26 iulie 2001 VISA International a sărbătorit 25 de ani din momentul în care
BankAmericard şi-a schimbat numele în VISA. Primul card marca VISA emis de Howard Bank
a fost utilizat la 26 iulie 1976, la Thompson Travel, în statul american Vermont. Valoarea
tranzacţiei a fost de 178 USD, plata reprezentând contravaloarea unor bilete de avion.
Odată cu succesul nemaiîntâlnit al cărţii BankAmericard, un grup de 17 bancheri din
diferite instituţii financiare s-a decis să creeze propria reţea prin care să-şi accepte reciproc
cărţile de credit locale. Astfel, în 1966, aceste 17 bănci înfiinţează Asociaţia Interbancară de
Carduri, care se ocupa cu procesele de autorizare, de clearing şi decontare. Până în 1970,
peste 5000 de instituţii financiare aderaseră la Master Charge şi existau 36 milioane de
deţinători de carduri. Odată cu dezvoltarea pe plan internaţional a acestei organizaţii, s-a
redenumit în 1979 Mastercard. Această organizaţie a cunoscut, ca şi Bank America (VISA) o
dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90 de milioane de carduri MasterCard în
circulaţie.
Utilizarea cărţilor de plată în Europa a crescut mai repede decât utilizarea altor
modalităţi de plată. în ultimii doi ani, volumul plăţilor efectuate cu cîrţi de plată a crescut cu
40% ajungând la peste 8 miliarde de tranzacţii. De asemenea, numărul deţinătorilor de cărţi de
plată a crescut în ultimii doi ani c a 20%. ajungându-se la 1,3 carduri/adult.

În prezent, există 10 ţări care au mai multe cărţi de plată decât numărul
adulţilor. Cea mai mare densitate este în Marea Britanie, unde sunt
aproximativ două cărţi de plată pentru fiecare adult, la cealaltă extremă se
situează Turcia, Irlanda şi Grecia, care au 0,5 cărţi de plata/adult.
În ciuda faptului ca proporţia deţinută de cardurile de debit in totalul cărţilor
de plată a înregistrat o scădere, acestea sunt totusi cele mai importante
carduri din Europa, reprezentând 53% din totalul cardurilor emise.

6
Grafic 1.1 Ponderea cardurilor de credit în totalul tipurilor de carduri
Astăzi, in lume există peste un miliard de carduri VISA, care generează anual
un
volum de vânzări de aproximativ 2.000 de miliarde dolari

Cardurile prezintă anumite avantaje :

Din punct de vedere al comercianţilor.
a) vânzările se puteau autoriza cu uşurinţă.
Dacă numărul de card nu apărea pe lista neagră a comerciantului şi valoarea
tranzacţiei se încadra sub limita de autorizare stabilită , atunci achiziţia
deţinătorului de card era considerata solidă. În cazul în care valoarea
tranzacţiei depăşea lirnita de autorizare stabilită de banca, comerciantul lua
legătura telefonic cu centrul de autorizare al băncii pentru a valida
tranzacţia . Prin această procedura simplă comercianţii nu erau expuşi
riscurilor inexistentei de fonduri sau a validităţii cardurilor, sumele cuvenite
plătindu-se de către bancă în momentul în care aceştia depuneau la bancă
chitanţele în original.
b) creşterea volumului vânzărilor comercianţilor Băncile şi asociaţiile
naţionale
emitente de carduri, au cheltuit sume însemnate de bani pentru publicitate
şi direcţionarea posesorilor de carduri către punctele de vânzare ce afişau
autocolante cu însemnele băncii.
Odată cu creşterea numărului deţinătorilor de carduri, comercianţii au
început să accepte mai multe mărci de carduri, contribuind astfel la
creşterea volumului vânzărilor.

Comercianţii agreau cardurile pentru motivul că posesorii acestora făceau

achiziţii de valori mult mai mari decât ar fi făcut cu numerar.
c) comercianţii au putut vinde pe credit odată cu apariţia Mastercard
'International şi Visa International. Astfel, orice comerciant care accepta
carduri putea să vândă pe credit oricărui consumator care folosea carduri;
Rezultatul imediat a fost o sporire a numărului de carduri, a volumului şi
valorii vânzărilor comercianţilor.
Din punct de vedere al băncilor care ofereau carduri clienţilor lor :
a) linia de credit revolving asociată cardurilor
Clientul putea împrumuta din nou fără a fi nevoit să meargă la bancă pentru
a completa o nouă cerere de împrumut. Atât timp cât suma împrumutată nu
depăşea plafonul de creditare stabilit (adică suma pe care banca o punea la
dispoziţia clientului) deţinătorul de card se putea împrumuta continuu şi
rambursa sumele la scadente lunare. Băncile foloseau cardurile ca o
modalitate simplă de a acorda credite şi de a încuraja clienţii să se
împrumute, veniturile băncii sporind cu dobânda încasată de la clienţii care
împrumutau bani şi care îi rambursau în tranşe lunare la scadentă.
b) atragerea şi a clienţilor care nu locuiau în apropierea băncii
Contrar ideii clasice de creditare conform căreia clientul trebuie să se
prezinte la bancă ori de câte ori dorea să obţină un credit, cu ajutorul
cardului clientul putea obţine credite fără prea multe inconveniente,
portofoliul băncii crescând necontenit. Pe de altă parte, multe bănci au

7
încercat cu aceast ocazie să ofere clienţilor şi alte servicii şi produse
bancare.
c) comercianţii plăteau comisioane băncii pentru prestarea serviciilor
de prelucrare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri. Pe lângă veniturile din
comisioane, comercianţii mai aduceau şi depozite suplimentare băncii. Lista eu
chitanţe a comerciantului era considerată drept un depozit. Deci, banii
obţinuţi din achiziţiile clienţilor cu ajutorai cardului generau noi depozite
pentru bancă, iar aceste sume la rândul lor deveneau noi surse de creditare.

1.1 Tipuri de carduri

Clasificarea cardurilor:
După modul de stocare a caracteristicilor de securizare :
a. carduri cu bandă magnetică
b. carduri cu microprocesor
a. cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte încriptarea şi
securizarea unor informaţii despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia,
precum şi a algoritmului unic de codare/decodare a datelor de verificare a
validităţii;
b. cardul cu microprocesor (chip) - smartcardul - asigură, prin intermediul
chip-ului ataşat pe verso, stocarea informaţiilor de securitate direct în acest
chip şi poate opţional asigura alimentarea şi golirea financiară (transfer
efectiv de fonduri). începând din 1992, cardurile cu chip au început să-şi
extindă aria de răspândire, iar din 1998 marii operatori ai acestor
instrumente de decontare au promovat pe scară largă chip-ul, încercând
înlocuirea tehnologiei de securizare pe bandă magnetică cu cea de
microprocesor.
După funcţiile specifice pe care le îndeplinesc :
a - carduri de debit;
b - carduri de credit;
c - carduri de retragere a numerarului;
d - carduri de garantare a cecurilor;
e - carduri multifuncţionale sau derivate;
f - carduri pentru transferul electronic de fonduri la punctele de
vânzare.

a. Cardurile de debit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi

servicii sau retragerea de numerar Iară prezenţa efectivă a însemnelor
8
 monetare. Condiţia esenţială de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă
prezervarea unor fonduri într-un cont de card şi efectuarea de cheltuieli în
limita soldului disponibil.
Toate plăţile efectuate prin intermediul unui asemenea card se
regăsesc în grupa debitorului contului ataşat cardului. Un card de debit poate
funcţiona printr-un cont curent de operaţiuni sau printr-un cont pentru tranzacţii cu carduri.
Cu toate că acest tip de card se apropie cel mai mult de ideea
lichidităţilor financiare fizice (cheltuielile se fac în limita disponibilului
existent), practica mondială demonstrează o reţinere evidentă pentru
produsele de debit. O societate bancară orientată pe gestionarea profitabilă
a unor produse de retail (produse şi servicii bancare pentru populaţie) nu
este interesată de încadrarea consumului în limitele disponibilităţilor proprii,
ci de stimularea cheltuielilor pe credit.

b. Cardurile de credit asigură utilizarea de bunuri şi servicii sau retragerea

de numerar, iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau linie de credit acordată
pe numele posesorului de card.
Funcţionarea sistemului cărţilor de credit se sprijină pe două entităţi
specifice : centrele de autorizare şi cele de prelucrare.
Centrele de autorizare sunt organizate de bănci şi reprezintă interesele
lor. La cererea comercianţior, acordă autorizaţia de plată, adică recunosc
existenţa condiţiilor de plată potrivit informaţiilor pe care le deţin, sesizând
cazurile de inoportunitate, de furt, pierdere sau utilizare abuzivă.
Centrele de prelucrare sunt gestionate de societăţi de servicii şi inginerie
informatică, având ca sarcină principală primirea documentelor sau
informaţiilor privind plăţile desfăşurate. Plăţile care se încadrează în normele
stabilite se iau în evidenţă, datele sunt prelucrate şi transmise celor
interesaţi. Se asigură astfel fluxurile monetare implicate şi modificarea
soldurilor din conturile bancare în favoarea comercianţilor, prin diminuarea
disponibilităţilor plătitorilor.
În funcţie de gradul de expunere al băncii faţă de creditul potenţial
există :
 cardul de tip "charge" pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară
considerabilă-sau în lipsa cunoaşterii unor comportamente bancare
anterioare. Posesorul este obligat ca în maxim o lună să acopere depăşirea
de sold înregistrată (credit de overdraft) sau creditul temporar acordat;
 card de credit cu funcţiuni depline pentru utilizatorii cu "punctaje" de credit
rezonabile. Cheltuielile sunt acoperite dintr-un plafon sau linie de credit
negociată anterior.
Practica mondială relevă că acest tip de card este cel mai avantajos,
atât pentru utilizatori şi pentru bănci, cât şi pentru comercianţi. Orice
cheltuială efectuată de utilizator generează instantaneu venituri bancare şi
surse de profit pentru comercianţi. Dobânda la credit asigură fructificarea
resurselor bancare, iar utilizatorii îşi pot satisface oricând dorinţele chiar
dacă nu dispun de sumele necesare.
c. cardul pentru retrageri de numerar este un instrument cu ajutorul
căruia posesorul poate dispune sau retrage numerar prin distribuitorul
automat de bilete ( cash dispenser ), operaţiunea refiectându-se, după caz,
în debitul sau creditul contului său personal deschis la o instituţie financiară.

d. cardul de garantare a cecurilor este un instrument de garantare că sumele

de plată înscrise pe cec au acoperire în contul personal al deţinătorului. El
9
poate funcţiona atât ca o carte de debit sau de credit, cât şi ca o carte
pentru retrageri de numerar.
e. cardul multifuncţional sau derivat are funcţii mixte şi facilităţi sporite
şi derivă din celelate tipuri de cârti menţionate. Exemplu sunt cărţile de
călătorie sau de agrement (care îndeplinesc funcţiile unei cărţi de credit al
cărei plafon nu poate fi depăşit) şi cărţile private emise de comercianţi
pentru a fi utilizate în propriile lor magazine.
În funcţie de calitatea emitentului
A. carduri emise de bănci (carduri bancare);
B. carduri emise de comercianţi (carduri private);
C. carduri emise de societăţi nonbancare (alte instituţii sau organizaţii).
A. Cardurile bancare
în ultimele două decenii numărul deţinătorilor şi volumul plăţilor efectuate
prin cărţi bancare au cunoscut o creştere spectaculoasă. Băncile au făcut
eforturi pentru unificarea ofertei şi eliminarea concurenţei dintre ele, apărând
astfel un nou fenomen: interbancaritatea, ce oferă posibilitatea oricărui deţinător
de carduri, oricare ar fi emitentul bancar să o utilizeze oriunde există un
distribuitor de numerar şi pentru toţi comercianţii.
Această tendinţă de dezvoltare a cărţilor de plată a apărut pentru
scăderea cheltuielilor de exploatare a băncilor, pentru a ameliora
rentabilitatea şi eventual condiţiile de creditare pe care le oferă.
În funcţie de posibilităţile de utilizare, distingem, următoarele patru
niveluri distincte :
1. cărţi pentru retragere de numerar;
2. cărţi naţionale;
3.cărţi internaţionale;
4.cărţi internaţionale de prestigiu
1.Cărţile pentru retrageri de numerer au de regulă două niveluri de utilizare ;
* nivelul 0, care dă dreptul numai la servicii oferite de instituţia
emitentă, nefiind reglementate prin acorduri interbancare, emiterea lor fiind gratuită;
* nivel 1, permite accesul la reţeaua interbancară a distribuitoarelor de
numerar, fiind emise contra cost şi folosite pentru retrageri de numerar în
limita unui plafon variabil, în funcţie de banca emitentă. în plus, ele oferă şi
posibilitatea de a cunoaşte soldul contului şi ultimele operaţiuni efectuate.
2. Cărţile naţionale (de nivel 2) sunt administrate prin acorduri interbancare,
permiţând retrageri de numerar prin distribuitoare aflate pe teritoriul naţional,
în baza unui plafon
variabil şi în plus şi reglarea plăţilor în cazul achiziţiei de bunuri de la
comercianţii afiliaţi. Pot fi personale sau profesionale şi oferă două opţiuni:
* debit rapid: contul deţinătorului este debitat în momentul efectuării
tranzacţiei în termeni cu cei asemănători cu cei pentru încasarea unui cec;
* debit ulterior: contul deţinătorului se debitează lunar, la o dată fixă,
cu un termen ce poate atinge 4-5 săptămâni.
3. Cărţile internaţionale (nivelul 3) sunt grupate în două reţele (VISA şi
EUROCARD/MASTERCARD) şi sunt utilizate ca şi cărţile naţionale pentru plăti
şi retrageri de numerar pe plan naţional, fiind folosite, în plus, în aceleaşi
operaţiuni şi în străinătate.
4. Cărţile bancare internaţionale de prestigiu, definite prin nivelul 4 al
acordurilor internaţionale, sunt căiţi internaţionale de plată care oferă
servicii multiple: retrageri de numerar în ţară şi în străinătate, asigurarea
automată a călătoriei, servicii de rezervare asigurate, protecţie juridică,
închirieri de maşini fară garanţie, etc.

10
Fiecare dintre cele 2 reţele oferă cartea sa de perstigiu: PREMIER pentru VISA
şi GOLD pentru MASTERCARD, create în mai şi respectiv septembrie 1986.
B. Cardurile private
Sunt emise în principal de marii comercianţi care deţin un segment
important de piaţă şi care sunt foarte bine cunoscuţi de consumatori.
Existenţa acestor cărţi private presupune crearea unei reţele financiare
paralele administrată de instituţiile de credit.
Spre deosebire de cardul bancar care e acceptat în orice lanţ de
magazine, cardul privat este acceptat doar de un comerciant sau de un grup
de comercianţi.
Emitenţii acestui tip de card oferă o gamă atractivă de servicii prin care
urmăresc: stabilirea unei relaţii directe cu clienţii, creşterea vânzărilor care
justifică apelarea la credite, oferirea şi administrarea mai bună a unor
servicii, stimularea cumpărăturilor, etc.
Concurenţa dintre cărţile private şi cele bancare are loc ca urmare a
dezvoltării serviciilor asociate primelor. Aceste servicii (care urmăresc
atragerea şi fidelizarea clientelei) sunt adesea însoţite de facilităţi de credit.
Cartea este eliberată după acceptarea ofertei prealabile pentru deschiderea
unui credit propusă de comerciant, acceptare care are loc imediat dacă
emitentul este legat direct la o instituţie de credit. Plafonul cheltuielilor
maxime se stabileşte fie de comun acord cu comerciantul, fie este impus şi
reprezintă pentru deţinătorul cardului datoria maximă autorizată, numită
"rezervă pentru cumpărături".
Cardurile private oferă, în principal, patru avantaje:
- plata din disponibilităţile clientului;
- creditul;
- retragerile de numerar;
- servicii.anexe multiple.
Plata din disponibilităţi.
cardul prezintă, în funcţie de punctele de vânzare două posibilităţi;
* plata imediată. Se menţionează opţiunea pentru plata din
disponibilităţi, caz în care nivelul cumpărăturilor va fi prelevat ulterior asupra
contului bancar ataşat cărţii, iară cheltuieli suplimentare şi în termenul de
încasare a unui cec;
* plata prin cec trimis gestionarului cărţii sale, în urma primirii lunare
a extrasului de cont detaliat pentru cheltuielile sale.

Creditul
Deţinătorul cardului poate opta pentru plata pe credit sau parţial credit,
parţial disponibilităţi, putând alege între urmatoarele tipuri de credite :
 plata amânată gratuită în 20-50 zile de la data efectuării
cumpărăturilor;
 un credit scurt cu plata în 2-3 vărsăminte lunare şi cu plafonarea, în
general, a cheltuielilor;
 eşantionarea plăţilor pe o perioada de la 3 la 24 luni, cumpărătorul
putând stabili cote lunare care-i convin mai bine, rata dobânzii fiind diferită
de la un comerciant la altul;
11
 credit revolving (linie de credit permanentă pe care deţinătorul o poate
folosi după opţiunea sa în limita plafonului stabilit în cadrai ei).
Retrageri de numerar
Acest serviciu îl oferă doar anumite carduri şi are două forme ;
 din disponibilităţi: suma ramasă este debitată în acelaşi interval de timp ca
şi un cec, ca pentru cumpărăturile plătite cash;
 pe credit: clientul beneficiază pentru retrageri de numerar de condiţii de
credit identice creditului permanent.
Alte servicii: reducerile speciale, remize la sfârşitul anului, asigurarea
maşinilor, a locuinţelor, asigurarea pentru răspundere civilă, asigurarea
contului şi a cărţii care să. acopere riscurile de boală, şomaj, pierderea sau
furtul cărţii, etc.
C. Carduri emise de societăţi nonbancare
Instituţiile şi organizaţiile care emit acest tip de card sunt: instituţii
internaţionale
specializate, instituţii de credit companii de transport şi telecomunicaţii, companii
autorutiere
şi de închirieri de vehicule, companii petroliere, societăţi de. asigurări,
agenţii de turism, cluburi , etc.
Există patru tipuri de astfel de carduri ;
 cărţi de plată sau de credit cu largă accesibilitate, utilizabile pentru
toate tipurile de comerţ;
 cărţi de plată selective, cu accesibilitate redusă;
 cărţi care se substituie plăţii (cărţi de abonament);
 cărţi de identificare, care dau dreptul sau nu la anumite avantaje sau
servicii, dar care nu pot fi folosite ca instrumente de plată.
Cărţile de plată sau de credit cu largă accesibilitate pot fi asimilate prin
întrebuinţări cu cărţile bancare, fiind utilizabile la un număr mare de puncte
de vânzare.
Din punct de vedere al accesibilităţii clientelei cărora li se adresează şi al
naturii emitentului lor, există:
 cărţi emise de instituţii internaţionale - cele mai vechi şi mai
prestigioase;
 cărţi emise de instituţii de credit - efectul dezvoltării recente a pieţei
cardurilor : Diners Club, American Express, American Express Gold.
Aceste trei cărţi oferă urrnatoarele servicii şi facilităţi:
 acceptabilitate în peste 170 de ţări, fără limită de sumă, cheltuielile
sunt debitate într-un termen foarte scurt (10 zile) prin prelevare
automată;
 retrageri de numerar în numeroase agenţii în toată lumea;
 asigurare automată şi gratuită a călătoriilor;
 asigurare medicală şi materială internaţională gratuită;
 garanţii pentru pierderea sau furtul cărţilor;
 garanţii pentru rezervarea hotelieră;
 linii de credit permanente egale cu câştigul pe mai multe luni;
 numeroase alte servicii.
Cărţile de plată selective pot fi folosite doar la o singură categorie de
bunuri şi servicii (cărţi de telefon, cărţile companiilor petroliere, cariile de
asigurare).
Cărţile de abonament au o utilizare specifică, clientelă limitată şi sunt
emise de companiile de transport aerian şi rutier. Trebuie menţionat că ele
12
nu se substituie în totalitate plăţii, generând reduceri şi alte avantaje
preferenţiale pentru deţinători (bilete gratuite, etc.).
Cărţile de identificare pot fi folosite doar în scop de identificare a
posesorului şi sunt emise de agenţii economici a căror activitate constă în inchirierea
autovehiculelor, agenţii de turism, hoteluri, diverse cluburi, organizaţii
profesionale, etc.
cardul proprietar este folosit ca mijloc de păstrare a disponibilităţilor
băneşti, şi în unele cazuri, ca instrument de plată. Primul card de acest fel a
fost emis de BRD în 1995. A urmat emiterea în 1997 a cardului de debit al
BNR pentru plata salariilor angajaţilor acestei instituţii şi lansarea, trei ani mai
târziu, în decembrie 2000, a produsului din aceeaşi clasă denumit Vendor Card,
al cărui proprietar este Citibank.
Cardurile proprietar au aparut înaintea cardurilor emise sub licenţa
(VISA, Europay), şi au fost destinate acoperirii nevoilor unor segmente relativ
limitate de clienţi. Acest tip de card poate fi segmentat din punct de vedere
al instituţiilor emitente astfel: carduri bancare şi carduri nonbancare.
În ultima vreme se asistă însă la expansiunea creditului proprietar
nonbancar, cu care se pot plăti diverse bunuri şi servicii fără a folosi numerar.
Astfel a apărut cardul Shell, cardul Acces Bucureşti şi cardurile nonbancare naţionale
emise de compania austriaca OMV (acestea pot fi folosite în reţelele de
benzinării ale companiilor partenere în cadrul Routex-OMV. State Oil, British
Petroleum, Italiana Petroleum şi Arai).
Cardurile proprietar existente pe piaţă sunt în marea lor majoritate
"loyalty card" (Shell, Gima, Connex, Orange). Cu ele nu se pot cumpără
bunuri şi/sau servicii. Este puţin credibilă ideea de a le considera concurente
cardurilor bancare, deoarece funcţionează într-un cerc restrâns de utilizatori
şi comercianţi. La fel, cardurile Euro Shell şi OMV care funcţionează pe
sistemul pre-plătit sau credit furnizor, dar nu sunt acceptate decât la staţiile
respective. în acelaşi timp, cel puţin în Europa, staţiile Shell şi OMV acceptă
cardurile Visa şi Europay,
În general, aceste carduri se utilizează pe arii mai restrânse şi sunt
strict specializate (de exemplu numai pentru servicii telefonice, achiziţii de
produse petroliere sau operaţiuni doar în cadrul unui anumit lanţ de
magazine). Majoritatea acestor carduri sunt achitate (cumpărate cu plată în
avans) şi nu sunt personalizate.
Un exemplu clasic este cel al cartelelor telefonice.
Un alt tip de card proprietar este cardul care acumulezi puncte (în
microprocesor sau pe banda magnetică). În anumite cazuri, aceste carduri
sunt personalizate, iar principiul funcţional constă în acumularea de puncte
valorice - în baza unor regulamente variate - care ulterior pot fi utilizate
pentru achiziţii în cadrul aceluiaşi lanţ comercial. în esenţă, prin acest tip de
card comerciantul acordă utilizatorilor un discount de preţ ca mijloc de
fidelizare a clientelei şi/sau atragerea de noi clienţi. Caracteristica principală
a sistemului constă în faptul ca se acordă un discount retroactiv, în sensul că
reducerea de preţ devine efectivă numai în momentul utilizării punctelor
valorice acumulate (respectiv ulterior cumpărăturilor care generează
acumularea de puncte).
Astfel, cardurile proprietar:
- răspund unor necesităţi ale clientelei, adresându-se în general, unor pieţe noi
a căror cucerire nu este posibilă: (ex: servicii telefonice) sau nu este
considerată profitabilă de bănci;

13
- piaţa românească de carduri, fiind în prezent în expansiune, permite şi
încurajează apariţia atât a cardurilor bancare cu variată utilizare (sub sigle
consacrate), cât şi a
cardurilor proprietar, cu condiţia ca serviciile ataşate acestora din urmă să
fie de un real folos utilizatorilor (cum ar fi de exemplu contoarele electrice de
apartament cu cartelă, istoric medical pe card cu microprocesor, etc).
- cardurile proprietar româneşti - cu excepţia cartelelor telefonice se
adresează deocamdată unui public cu venituri medii şi mari, nereuşind încă
să devină concurenţi serioşi pentru cardurile bancare de largă utilizare,
emise sub sigle consacrate.

1.2. Smart - cardul

În 1990, Franţa a fost pionieră în lansarea smart-cardurilor pentru aplicaţii
financiare, prin convertirea cardurilor bancare în smart-carduri. în prezent, cea
mai comună aplicaţie folosind un smart-card este în telefonia publică.
Cardurile folosite sunt carduri care înmagazinează informaţie, dar nu conţin
microprocesor. Aproximativ 200 milioane de astfel de smart-carduri sunt
emise anual numai în Franţa şi Germania, şi multe alte ţări, inclusiv România,
folosesc sau au în plan folosirea de sisteme similare.
Cardurile cu cip mai sunt denumite şi smart-carduri, carduri cu circuit
integrat sau carduri cu microprocesor. Pe acest suport se pot rula aplicaţii
care utilizează parametri sau opţiuni care pot fi stabilite de către emitentul
cardului şi folosesc date specifice deţinătorului de card, cum ar fi numărul de
cont al acestuia.
Procesul de înlocuire a cardurilor cu bandă magnetică cu cardurile
inteligente este în plină desfăşurare. La ora actuală există în lume 70
milioane de smart-carduri. Există aproximativ 170 de tipuri de smart-carduri
în lume şi peste 10 companii produc cip-uri pentru Smart- carduri.
Cardurile sunt fabricate respectând standardele ISO. Fabricarea unui
smart-card începe cu tipul. Acesta este un mic dispozitiv fabricat din
material semiconductor subţire, de obicei siliciu, care conţine un set specific
de caracteristici electrice. Pentru a produce un smart-card, fabricantul
înglobeaza cip-ul într-un card de plastic.
Mare parte din informaţiile conţinute într-un cip sunt înscrise în memoria
ROM în timpul fabricaţiei acestuia, din raţiuni de eficienţă a costurilor.
Sistemul de operare al cip-ului şi multe alte aplicaţii sunt stocate în memoria
RAM. Opţiunile şi informaţiile specifice deţinătorului de card sunt programate
în memoria EPROM atunci când un card specific este utilizat. Tot atunci,
cardul este embosat şi personalizat, iar banda magnetică este codată cu
informaţii care corespund informaţiilor din cip. Acum cardul este gata pentu
a fi folosit de către deţinător.
În 1993, VISA, Europay şi Mastercard au început colaborarea pentru a
elabora specificaţii pentru utilizarea cip-urilor în domeniul plăţilor. Scopurile
acestei colaborări au fost:
- să asigure o interoperabilitate globală, astfel încât smart-cardurilc,
terminalele şi dispozitivele implicate în operaţiuni cu acestea să
interacţioneze cu succes în toată lumea, indiferent de locaţie, instituţie
financiară, sau furnizor de tehnologie. Astfel, deţinătorul de card poate fi
sigur că, oriunde s-ar afla, cardul său va fi acceptat, iar comercianţii nu sunt

14
nevoiţi să investească în diferite tehnologii de acceptare în scopul deservirii
tuturor clienţilor săi:
- să instituie standarde ridicate pentru smart-carduri şi terminale, în
scopul descurajării fraudelor.
Factorii care influenţează creşterea recentă şi potenţială a programelor
bazate pe smart-card şi pe industria serviciilor financiare, sunt:
- concurenţa crescută din partea noilor intraţi pe piaţa serviciilor
financiare, care a impus instituţiilor financiare să caute noi modalităţi de a
menţine şi îmbunătăţi relaţiile cu clienţii lor. Tehnologia cip-urilor permite
instituţiilor financiare să ofere pachete de servicii prin proiectarea unui card
care să vină în întimpinarea nevoilor clienţilor. Un astfel de produs, un smart-
card, poate asigura accesul la mai multe conturi, incluzând conturi de
depozit şi de credit, programe de loialitate, informaţii personale ale
deţinătorului de card, etc., facilitând desfăşurarea relaţiei client-ban că
oriunde şi oricând.
- dezvoltarea tehnologiei şi implicit a căilor de acces către aceasta,
dezvoltarea diverselor servicii interactive (informaţii on-line, cumpărături şi
servicii de consum), face ca legătură cu aceste servicii financiare moderne
să aibă loc prin intermediul smart-cardului;
- costul cardurilor este în scădere din cauza creşterii producţiei. In
acelaşi timp sunt dezvoltate o mai bună securitate a cardului, capacităţile de
stocare şi procesare a informaţiilor.
Smart-cardul a fost recunoscut ca singură tehnologie capabilă să lupte
împotriva
fraudelor. Permite efectuarea de tranzacţii on-line şi off-line, reducând astfel
costul
tranzacţiei. Este de asemenea considerat că tehnologia ideală pentru a oferi
servicii
suplimentare deţinătorului de card şi comerciantului, servicii care nu pot fi oferite
folosind tehnologia existentă cu bandă magnetică.

1.2.1. Portofelul electronic

Cerinţe funcţionale
Un portofel electronic este un smart-card care înlocuieşte numerarul sau
cecurile. Sistemele de portofel electronic prezintă urmatoarele avantaje :
 uşurinţa de a-l purta;
 sunt ieftine;
 sunt sigure din punct de vedere funcţional;
 sunt prevăzute cu un înalt grad de securitate, necesar pentru a preveni
fraudele şi falsurile;
 un singur smart-card poate fi folosit ca un portofel electronic şi poate
să includă şi alte funcţii ca facilităţi de debit sau credit.
Un sistem de portofel electronic este închis atunci când acelaşi operator
emite carduri şi acceptă tranzacţiile. Un sistem deschis necesită compensarea
tranzacţiilor între diferiţi emitenţi.
Un portofel electronic de unică folosinţă este vândut la valoarea
înglobata în el.
Odată consumat, poate fi aruncat sau colecţionat la fel ca şi cardurile
pentru telefonia publică. Un portofel electronic reîncarcabil poate fi

15
reîncărcat la bănci sau ATM-uri, sau poate fi folosit atât timp cât soldul său
este creditor.

Valoarea înglobată în Pre-plătit Pre-autorizat

card
poate fi ori preplătită,
ori
preautorizată. Un
portofel
electronic pre-plătit
înglobeaza bani reali,
transferaţi dintr-un cont
bancar sau dintr-un
depozit
de numerar. Un portofel
electronic pre-autorizat
înglobeaza valoarea
(costul)
unei cumpăraturi, pe
care
operatorul portofelului o
garantează. Se poate
opta
pentru un portofel
electronic pre-plătit în
situatia unei pieţe
mature
din punct de vedere al
plăţilor, iar în cazul
pieţelor
în formare pentru sisteme
pre-autorizate.

16
Valoarea înglobată bani electronici o linie de credit
reprezintă...

Dobânda aferentă float- operatorului clientului băncii

ului portofelului
revine...

Cumpărăturile sunt... anonime evidenţiate

Tabel 1.1 : Comparaţie între portofelul electronic pre-plătit şi cel pre-

autorizat

Portofelul electronic poate fi domestic sau internaţional, caz în care este

necesar un card care se adresează mai multor valute. Aceasta necesită
dispozitive capabile să execute - schimbul valutar şi un sistem de compensare
între operatorii portofelului.

1.2.2. Mediul de funcţionare a sistemului de

portofel electronic
În orice sistem de portofel electronic există cel puţin trei participanţi
principali:
Banca
Un sistem de portofel electronic este promovat, de obicei, de către un
grup de bănci sau alte instituţii financiare sau asociaţii de comercianţi (în
continuare instituţia care promovează portofelul electronic va fi denumită
"bancă"). Banca poartă întreaga răspundere pentru operarea şi securitatea
sistemului de portofel electronic. Banca va implementa sau subcontracta
emiterea portofelului, operaţiunile de la ATM-uri pentru încărcarea
portofelului şi transferul de fonduri de la comercianţi.
În cadrul unui sistem naţional, există mai multe bănci sau instituţii
implicate într-un sistem de portofel electronic. Acestea implică existenţa a
cel puţin a unui acceptant şi o reţea de case de compensaţii pentru a colecta
tranzacţiile de la comercianţi şi a le redistribui între bănci. De aceea, un
sistem de portofel electronic porneşte de la un sistem pilot care implică o
singura bancă pentru a se asigura de operarea corectă a sistemului, după
care sistemul este extins la scară naţionala.
 Deţinătorul de card
Este persoana care primeşte de la bancă un portofel electronic, îl încarcă
cu numerar electronic şi îl foloseşte pentru cumpărături. în mod normal,
deţinătorul portofelului pretinde că acesta să fie acceptat acolo unde este
acceptat şi numerarul şi în locurile ce îl avantajează.
 Comerciantul
Comerciantul va accepta plata- cu un portofel electronic în schimbul
bunurilor/serviciilor vândute deţinătorului de portofel. Plata se va face cu
ajutorul unui terminal EFTPOS.
Beneficii şi limitări

17
 Pentru bancă, portofelul electronic asigură o nouă metodă de plată care
permite acesteia să intre într-o piaţă a tranzacţiilor, care este
complementară pieţei tranzacţiilor cu debit sau credit-carduri. Portofelul
electronic nu prezintă riscul de neplată şi generează venituri din existenţa
contului de float.
Atunci cind portofelul electronic este combinat cu un debit-card,
deţinătorul acestuia poate plăti cu un singur card toate cumpărăturile de
valoare mică până la medie, fiind uşor de folosit şi având posibilitatea de a
consulta soldul portofelului oriunde şi oricând.
Pentru comerciant, un sistem total de portofel electronic va însemna o
metodă simplă de a accepta plăţi, cu eliminarea numerarului şi a costurilor
de manipulare a acestuia şi fără
fraude. Marii detailişti pot folosi cardul şi terminalul instalat şi pentru
programe de loialitate (practică foarte des întâlnită în Occident).

1.2.3 Caracteristici de operare ale Smart – cardului

Emiterea cardurilor
Atunci când banca emite un portofel electronic, se creează un cont de
"floaf'care concentrează toate tranzacţiile din sistemul portofelului
electronic. Portofelele electronice vor fi emise numai clienţilor care au un
cont deschis la banca respectivă. cardul emis poate avea şi funcţie de debit-
card, caz în care funcţiile de debit-card şi de portofel electronic sunt folosite
în concordanţă cu valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate.
Portofelul electronic poate fi emis şi celor care nu poseda debit-card.
Încărcarea portofelului
Atunci când un deţinător îşi încarcă portofelul său electronic, el
debitează suma respectivă din contul său curent. încărcarea se face fie
folosind un ATM on-line sau un PC la sediul băncii, fie terminalele dedicate
din sediul băncii, telefoanele mobile sau telefoanele fixe cu ecran. în interior,
banca creditează contul de "float". Soldul contului de float este suma
soldurilor tuturor portofelelor electronice pe care banca le-a emis, la care se
adaugă suma tuturor cumpărăturilor efectuate cu portofelele electronice
aflate încă în sistemul de compensare.
Deoarece încărcarea portofelului electronic este efectuată on-line, este
posibil să se verifice dacă deţinătorul are suficient credit pentru încărcare,
acest lucru eliminând toate problemele legate de garanţia plăţii.
Achiziţionarea de bunuri şi servicii
Atunci când deţinătorul de portofel electronic cumpără un produs sau un
serviciu, cardul său este debitat. Deoarece garantarea plăţii cu un portofel
electronic nu este o problemă, numai valabilitatea, soldul şi opţional
identitatea deţinătorului portofelului electronic trebuie verificate. Toate
acestea pot fi efectuate off-line de cardul comerciantului sau de EFTPOS,
astfel încât nu există nici o întirziere sau cost asociat legăturii telefonice cu
banca în timpul efectuării tranzacţiei. Posibilitatea de a lucra off-line, în
siguranţă, înseamnă că portofelul electronic poate fi utilizat ca mijloc de
plată la automate de vânzare, telefoane publice sau la automatele de taxare
pentru parcarea autoturismelor.
Numerar electronic bancar
La intervale de timp regulate (în mod normal zilnic), comerciantul
comunică băncii numerarul electronic pe care l-a obţinut. Banca transferă
18
suma corespunzătoare din contul "float" în contul comerciantului. Transferul
de fonduri electronice .către bancă poate fi efectuat In mai multe moduri.
Cel mai comun presupune ca aceste fonduri să fie stocate în EFTPOS care
are o facilitate de transmitere automată a datelor prin modem. Fondurile
sunt transferate în timpul nopţii, în afara vârfurilor de aglomeraţie a
reţelelor telefonice. Atonei când EFTPOS-ul funcţionează on-line. informaţia
poate fi încărcată în EFTPOS la fel ca şi o listă actualizată de carduri pierdute
sau furate. Acolo unde această soluţie nu este practicabilă, fondurile sunt
stocate în cardul comerciantului şi transferate băncii prin intermediul unui
ATM on-line sau chiar prin poştă. În cazul automatelor care funcţionează off-
line, fondurile trebuie colectate iniţial într-un card de colectare şi apoi
transferate băncii prin intermediul unui ATM sau prin poştă. Contul
comerciantului se creditează cu suma reprezentând totalul tranzacţiilor. Într-
un sistem în care mai multe bănci emit portofele electronice, fondurile
transferate băncilor vor fi procesate printr-o casă de compensaţie într-o
modalitate similară cu cea utilizată pentru debit/credit-cardurile existente în
prezent.
Componentele unui sistem de portofel electronic :
a. portofelul electronic, care conţine:
 un identificator de card;
 un identificator pentru banca emitentă pentru a permite compensarea
şi decontarea;
 soldul;
 chei criptografice de debitare pentru a securiza acţiunea de
cumpărare;
 chei criptografice de creditare pentru a securiza reîncărcarea;
 soldul maxim;
 înregistrarea ultimelor tranzacţii.
b. cardul comerciantului, care conţine cheile secrete cu care EFTPOS-ul
autentifică portofelul electronic, verifică extrasul de cont cu soldul curent şi
debitează din soldul portofelului valoarea bunurilor şi serviciilor
achiziţionate.
c. EFTPOS-ul care trebuie :
 să aibă capacitatea de a conecta două carduri:
 să afişeze pe display valoarea curentă stocată în portofelul electronic;
 să afişeze pe display valoarea curentă a tranzacţiei efectuate;
 să permită deţinătorului să-şi dea acordul pentru cumpărare;
 să verifice cardul şi certificatul de debitare;
 să permită deţinătorului să introducă PIN-ul său;
 să tiparească chitanţa (pe hârtie) cu suma tranzacţiei;
 să memoreze tranzacţiile şi valoarea lor totală;
 să memoreze fişierul tranzacţiilor pentru comerciantul care îl
operează, situaţie în care terminalul transmite acest fişier băncii sau
acceptantului şi obţine de la acesta lista cardurilor pierdute şi furate.
d. cardul de colectare care este folosit pentru a colecta datele referitoare
la -tranzacţii off-line efectuate prin dispozitive de tipul distribuitor automat
de produse. Banii electronici colectaţi, precum şi informaţia asociată pot fi
"descărcate" direct la centru de procesare sau on-line, folosind un ATM, un
PC cu modem şi un cititor de Card.

19
e. jurnalul tranzacţiilor este înregistrarea tuturor tranzacţiilor efectuate
de către un comerciant, de-a lungul unei perioade de. timp, de obicei o zi şi
este păstrat în EFTPOS sau în cadrul comerciantului. El conţine toate detaliile
fiecărei tranzacţii, cum ar fi: suma, identificatorul băncii care a emis
portofelul electronic, identificatorul portofelului şi a comerciantului, data şi
ora la care s-a desfăşurat tranzacţia. Într-un astfel de sistem este posibil ca,
teoretic, să se poată reconstitui soldul unui portofel pierdut sau furat şi să
detecteze orice formă de fraudă prin verificarea încrucişată a tuturor
informaţiilor.
f. ATM-ul sau alt dispozitiv pentru încărcarea portofelului.
În cazul folosirii ATM-ului, acesta va fi în legătură on-line cu banca
emitentă unde sunt păstrate cheile secrete necesare pentru încărcarea
portofelului. ATM-ul este, de asemenea, capabil să descarce cardul
comerciantului.
Tranzacţia prin intermediul smart-cardului:
 clientul vine la locul unde se efectuează plata cu smart-cardul;
 clientul introduce cardul în terminal;
 suma de plată apare pe ecran;
 clientul apasă o tastă prin care acceptă suma;
 este solicitată introducerea codului PIN;
 PlN-ul introdus este transmis cardului clientului pentru validare;
 când PlN-ul este acceptat, smart-cardul este gata pentru tranzacţie.
Suma este transmisă microprocesorului smart-cardului. Dacă sunt
suficiente fonduri pe card, soldul este ajustat şi trazactia este înregistrată în
jurnalul tranzacţiilor. Acceptarea tranzacţiei este transmisă terminalului şi o
chitanţă este tipărită pentru client şi comerciant. Datele sunt înregistrate în
cardul comerciantului, astfel finalizându-se tranzacţia.

Aplicaţiile şi justificările economice ale sistemului smart-cardurilor în

sistemul smart-cardurilor nu este nevoie de chitanţe, prelucrare sau
restituiri. Astfel, este accelerat procesul de verificare de către comerciant,
acesta nemaiavând nevoie de o listă a
cardurilor pierdute, sau furate. De asemenea şi banca este scutită de
tipărirea şi distribuirea acestei liste. Fiecare tranzacţie este autorizată în
limita fondurilor existente.
Metoda electronică înlocuieşte munca angajaţilor băncii de a mai strânge
date. Problemele privind mânuirea numerarului, securitatea acestuia şi
celelalte activităţi bancare complementare sunt reduse sau eliminate.
Folosirea caselor de marcat, a celor de imprimat carduri şi seturi de
formulare sunt eliminate, precum şi nevoia de a instrui cumpărătorii şi
comercianţii. Acestea sunt doar câteva avantaje rezultate din
implementarea smart-cardurilor.
Una peste alta, sistemul de transfer financiar prin intermediul smart-
cardurilor pare incitant. El oferă noi funcţii electronice şi de control şi pare a
avea factori economici justificaţi. Smart-cardurile sunt mai scumpe
comparativ cu cardurile cu bandă magnetică.
Costurile smart-cardurilor personalizate pot fi chiar de două ori mai mari
decât cele ale cardurilor obişnuite. Nu toate soluţiile privind operativitatea,
securitatea şi controlul smart-cardurilor au fost satisfacatoare pentru
industria bancară a SUA, însă utilizarea pe termen lung a adus rezultate

20
satisfăcătoare. Pe scurt, ne aflăm la început de drum în ceea ce priveşte
dezvoltarea smart-cardurilor. Astăzi, transferul financiar prin intermediul
cardurilor cu bandă magnetică întâmpină câteva limitări, incluzând
capacitatea redusă a înregistrărilor pe bandă, slaba securitate şi lipsa
perspectivelor pentru o evoluţie viitoare.
Astfel, căutarea de soluţii în mediul comunicaţiilor va redeschide noi
direcţii privind tehnologia cardurilor. Cum nevoile sunt într-o continuă
creştere, smart-cardurile pot şi sunt un candidat pentru satisfacerea lor.

1.3. Sisteme mondiale majore care asigură plăţile

prin Carduri

VISA IMTERNATIONAL EUROPAY INTERNATIONAL AMERICAN

EXPRESS

1. VISA Classic Card 1. EUROCARD/MASTERCARD 1. American

Classic Card Express Business
Card
1.1. cardul de debit " 2. Cirras 2. American
VISA CLASSIC " Express Gold Card

1.2. cardul de credit " 3. EUROCARD ATM 3. American

VISA Classic " Express Classic
Card
2. VISA Business 4.Eurocheque
3. VISA Gold ("Gold 5. Edc
Card/Premier ")

4. VISA Electron 6.Maestro

("Electron Card")

5. VISA "Cash" 7. Europay CLIP

6. Afinity Card
21
7. VISA Travellers
Cheques

Tabel 1.3 : Sisteme mondiale majore care asigură plăţile prin Carduri

Capitolul II. Organizaţii internaţionale

2.1. Visa International

VISA INTERNATIONAL este o organizaţie non-profit, proprietate a

membrilor ei, înfiinţată şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi a
costurilor de participare. Societatea
VISA INTERNATIONAL este alcătuită din organisme financiare cum ar fi:
bănci comerciale, case de economii, etc. VISA este o societate cu siglă
înregistrată, această marcă incluzând faimoasele benzi colorate în albastru,
alb şi galben şi autorizând membrii în decontarea tranzacţiilor internaţionale.

Cardurile de tip " Classic " (VISA Classic Card)

Oferă deţinătorilor un acces convenabil, controlabil şi global la fondurile

lor. Poate fi autorizat prin intermediul unui EFTPOS sau ATM. Acolo unde se
folosesc sisteme manuale, sumele tranzacţionale trebuie să fie autorizate
vocal atunci când valoarea tranzacţiei depăşeşte plafonul limită stabilit de
VISA pentru tipurile specifice de comercianţi. Serviciile suplimentare oferite
de emitent contra-cost, specifice acestui tip
de card sunt: înlocuirea cardurilor în situaţii excepţionale (fort, pierdere, etc.)
eliberarea de numerar cu maximă operativitate.

cardul de credit " VISA Classic "

Presupune aprobarea anterioară a unei linii de credit. Clienţii pot cheltui,

în limita plafonului aprobat, folosind cardul. în aceiaşi timp, emitenţii pot
extinde creditul într-un mod practic şi profitabil. în sistem on-line cardul
poate fi folosit la EFTPOS-uri. în sisteme off-line, autorizarea telefonică prin
voce ajută la minimalizarea folosirii greşite a cardurilor şi a fraudelor. în
oricare din aceste situaţii, deţinătorii de carduri pot face cumpărături şi pot
obţine numerar ia un număr mare de bănci, comercianţi şi ATM-uri.

22
cardul de tip " VISA Business "

Este un produs destinat pentru a fi utilizat de persoane ce călătoresc şi

întreţin în mod regulat afaceri şi au un potenţial ridicat. Acest tip de card se
utilizează pentru achitarea
călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme, a vacanţelor, etc.
Serviciile suplimentare oferite de către emitent contra-cost sunt: servicii
speciale de asistenţă medicală şi juridică în cazuri fortuite; înlocuirea
cardurilor în cazuri excepţionale; servicii de rezervări ( hoteluri,
autoturisme ).

cardul de tip " Gold Card Premier "

Oferă clienţilor cu venituri mari acces la fondurile proprii şi facilităţi de

creditare prin intermediul celei mai extinse reţele de ATM-uri ăi comercianţi
din lume. Serviciile oferite de programul VISA Gold Card includ :
limita de cheltuială de minim 5000 $ pentru fiecare ciclu de facturare;
limita zilnică de retragere de numerar de la ATM de cel puţin 200 $;
înlocuirea de urgenţă a cardului şi avans de numerar pentru clienţii al căror
card a fost furat/pierdut în ţară sau străinătate.

cardul de tip " Electron Card "

Debit-cardul electronic oferă băncii emitente posibilitatea de a adauga

serviciilor existente de eliberare de numerar prin intermediul ATM-urilor,
tranzacţiile la EFTPOS-uri. cu riscuri mici sau chiar inexistente. Acest tip de
card este un produs destinat în special clienţilor care prezintă un grad înalt
de risc în utilizare ( studenţi, elevi, etc.). Se utilizează numai prin intermediul
dispozitivelor automate de eliberare de numerar ( ATM şi POS ). Ori de câte
ori un electron-card este folosit, trebuie obţinută autorizarea, adică
emitentul decide dacă tranzacţia se face sau nu. Principala funcţie a acestui
card este înlocuirea numerarului.

" VISA Cash "

" VISA Cash " poate fi folosită pentru cumpărături de valoare mică în locurile
în care, în mod tradiţional se folosesc bancnotele şi moneda metalică
(puncte de difuzare a presei, plata locului de parcare, etc). Un astfel de card
care arată identic cu un card bancar este dotat cu un microprocesor care
conţine şi procesează bani sub formă de date electronice.

În momentul folosirii, suma exactă de bani este dedusă din cip şi pe

display-ul terminalului apare suma de bani ramasă pe card. Oportunităţile
pentru un astfel de card sunt imense. În 1995, consumatorii din întreaga
lume au cheltuit aproximativ 8.1 trilioane de dolari la cumpărături cu
numerar din care 22% au fost cumpărături în valoare de 10 dolari sau mai
puţin. Cercetările au aratat ca 80% dintre consumatorii investigaţi din
23
Europa, Asia, Canada, America Latina şi SUA ar folosi un astfel de card
datorită vitezei de lucru şi a simplităţii.

Exista trei tipuri de astfel de carduri: de unică folosinţă, reîncărcabile şi

multifuncţionale (un credit sau un debit card care conţine aplicaţia VISA
Cash).

Afinity card

Acest tip de card este un produs rezultat în urma unui acord între VISA şi
alte organizaţii sau grupuri (întreprinderi) care nu pot fi membre VISA. cum
ar fi autocluburi.
societăţi profilate pe închirieri auto, organizaţii profesionale sau de caritate.

VISA Travellers Cheques

Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada

vacanţelor şi a călătoriilor de afaceri, iar reţeaua creată de VISA este în
prezent cea mai dezvoltată reţea de astfel de cecuri din întreaga lume,
acestea emiţându-se în 14 valute.

2.2. Europay International (Mastercard)

Europay International cuprinde societatea MasterCard International, cu

sediul în SUA
şi Eurocard International, cu sediul în Belgia, cele două societăţi acordând
reciproc dreptul de emitere şi acceptare a cărţilor de plată MasterCard şi
Eurocard pe teritoriul naţional al membrului. Ca rezultat al acestei structuri,
băncile membre Europay pot emite şi accepta atât cărţile de plată Eurocard
(care reunesc siglele Eurocard şi MasterCard), cât şi MasterCard (care nu
poartă sigla Eurocard).
Posesorii de carduri emise sub marca Mastercard au efectuat în 2010
20,6 miliarde de tranzacţii, care au generat un volum brut de 2,14 trilioane
dolari, în creştere cu 15,2% faţă de 2009. La sfarsitul anului 2010, cele
25.000 de instituţii financiare membre Mastercard din întreaga lume aveau
emise peste 790 milioane de carduri, mai mult cu 14% faţă de 2009. De
asemenea, posesorii Mastercard au putut să-şi folosească instrumentele de
plată în peste 30 de milioane de locaţii de acceptare înregistrând o

creştere cu 25,6% faţă de 2009. Maestro, marca de debit globală on-iine

este acceptat pentru plata cumpărăturilor la peste 7,3 milioane de terminale
instalate îa comercianţi, în 93 de ţări şi teritorii, şi la peste 821.766 ATM-uri.
în al patrulea trimestru al anului 2010, volumul tranzacţiilor a crescut cu
12,2%, ajungind la 308,9 miliarde $, ceea ce a însemnat al cincisprezecelea
trimestru consecutiv în care se înregistrează o creştere de 10%.
Principalul obiectiv atins a fost fuziunea cu Europay International, care a
dus la reorganizarea MasterCard şi formarea unei companii pe acţiuni. De
asemenea, pentru prima dată în istorie, în 2002 MasterCard International a
devenit lider pe piaţa din SUA în ceea ce priveşte numărul de carduri de
credit emise.

24
 Pe piaţa românească circulă în prezent peste un milion de carduri de
debit şi de credit emise sub sigla Mastercard, prin intermediul cărora s-au
efectuat tranzacţii în 2002 de peste un miliard de euro.
A. Eurocard/MasterCard-Classic Card
Este un card de tip debit-card care se adresează tuturor categoriilor de
utilizatori prezentând un anumit grad de siguranţă. El poate fi folosit în
lumea întreagă atât pentru tranzacţii comerciale cât şi pentru obţinerea de
numerar, prin intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu
preluarea manuală a datelor operaţionale.
B. Cirrus
Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu
grad înalt de risc, putând fi utilizat în lumea întreagă pentru retragerea de
numerar prin intermediul echipamentelor electronice (ATM).
C. Eurocard-ATM
Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu
grad înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru retragerea de
numerar prin intermediul echipamentelor electronice ( ATM).
D. Eurocheque
Este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor care
călătoresc frecvent şi nu deţin conturi în bancă.
E. Edc
Este un card de tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu
grad înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru tranzacţii
comerciale prin intermediul echipamentelor electronice (POS)
F. Maestro
Este un tip de debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad
înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacţii comerciale
prin intermediul echipamentelor electronice (POS).
G. Europay CLIP
Deţinătorul cardului foloseşte una din metodele de încărcare cu monedă sau
valută la alegere, dupa care este liber să folosească cardul fie în ţara sa, fie
în străinătate. CLIP este singurul produs de plată de acest tip proiectat să
opereze fie local, fie la nivel internaţional. Valoarea înglobată în card este
stocată în cip, sumele plătite deducându-se în momentul efectuării unei
tranzacţii, astfel încât nu este necesară conectarea on-line sau un PIN.

2.3. American Express

American Express este un sistem global de plăţi prin carduri promovat

de banca americană American Express. Preluând modelul creat de
organizaţiile non-profit Eurocard sau Mastercard, Banca American Express a
impus pe piaţa americană şi apoi treptat a globalizat sistemul de carduri sub
sigla American Express.
American Express " Business Card "
Este destinat în special acelei categorii de clienţi care călătoresc foarte mult
în interes de serviciu şi întreţin în mod regulat relaţiile de afaceri cât şi
clienţilor care au un potenţial financiar foarte ridicat.
American Expres " Gold Card "
Este destinat categoriei de clienţi cu un potenţial financiar foarte mare. Se
impun anumite condiţii speciale la eliberarea produsului.
American Express " Classic Card "
25
Acest produs se poate elibera oricărei categorii de client-persoană fizică.
Este un produs cu o largă utilizare internaţională şi este destinat satisfacerii
necesităţilor de consum ale clienţilor obişnuiţi ai băncilor.

2.4. Diners Club International

Dinners Club a avut un rol de pionierat în domeniul stabilirii principiilor

valabile şi astăzi în activităţile cu credit card, similar celui pe care AMEX l-a
avut, la vremea sa, în domeniul cecurilor de călătorie. Cu opt ani înainte de
AMHX. în 1950, Dinners Club a fost creat ia New York. ca societate
comercială, având ca acţionari prieteni aî celor doi fondatori,
Această legitimaţie de acces la credit de consum curent combinată cu
siguranţa că un garant îl va rambursa, au fost elementele cheie ale
succesului acestui concept, care s-a extins rapid în mediile de vârf din lumea
întreagă, până la dimensiunile unei organizaţii de cuprindere mondială.
Dinners Club încasează francize locale de la organizaţii care garantează, în
nume propriu, plata cardurilor Dinners Club pe care le (re)vinde sau
încasează profiturile de la societăţi mixte în străinătate care pot emite
carduri Dinner's Club în nume propriu. Cu toate că a avut un start bun şi,
într-o oarecare măsură.
AMHX apărut ulterior, a preluat conceptul său, Dinners Club a avut un
succes modest pe piaţa americană şi a supravieţuit, după numeroase
schimbări, de proprietate, mai mult datorită operaţiilor sale din afara SUA. în
1981, Dinners Club a fost achiziţionat de către CitiCorp şi a împrumutat
unele trăsături ale cardului de călătorii pe care acesta îl emitea (Carte
Blanche), în primul rând fondul alb pe care astăzi figurează iniţialele violete
CD.
S-a realizat astfel o sinteză între segmentul de piaţă al Carte Blanche
(hoteluri şi companii aeriene americane) şi cel al Dinners Club (restaurante
din afara SUA).
Dinners Club are volume de circa 5 ori mai mici la parametru arătaţi
anterior pentru AMEX şi poate fi obţinută în condiţii similare cu AMHX
Standard, fără însă să se extindă în domeniul cecurilor de călătorie.

Capitolul III. Piaţa Cardurilor bancare în România

26
 3.1. Stadiul organizării pieţei bancare de Carduri în România

Anul debutului programelor de carduri bancare în România poate fi

considerat anul 1992. Acceptarea la decontare a cardurilor emise de
sistemul bancar internaţional a fost posibilă în România încă din 1972, dar
acest serviciu, gestionat de Organizaţia Naţională de Turism era disponibil
numai pentru persoanele fizice nerezidente.
Din anul 1992, băncile române: Banca Agricolă, Banca Comercială
Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Bancorex, Banca Comercială
"Ion Ţiriac", iar din 1995 şi BancPost, au pus bazele programelor de carduri
în România, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât şi în crearea
condţiilor pentru acceptarea acestui mijloc de plată ca mijloc de decontare în
mediul economic românesc.
Băncile sus menţionate au aderat într-o primă fază la sistemele
mondiale VISA INTERNATIONAL şi în 1994 la EUROPAY INTERNATIONAL şi mai
apoi au creat departamente bancare specializate, dedicate exclusiv
operaţiunilor cu carduri.
Pentru procesarea tranzacţiilor cu carduri potrivit cerinţelor mondiale în
materie, băncile comerciale amintite au constituit la Bucureşti o societate
comercială, denumită ROMCARD, specializată în prelucrarea automată a
operaţiunilor derulate prin carduri în România. Astfel, comercianţii români
pot obţine autorizările în maxim 30 de secunde şi decontările valutare în
maxim două zile lucrătoare.
Într-un timp foarte scurt, băncile comerciale au atras în sfera plăţilor prin
carduri toţi comercianţii reprezentativi din România, astfel încât la sfirşitul
anului 1996 pe teritoriul naţional se afişau siglele VISA,
EUROCARD/MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS şi se acceptau carduri la
decontare în aproximativ 2500 puncte comerciale româneşti (hoteluri,
restaurante, magazine, benzinării, agenţii de turism, etc.) Toţi aceşti
comercianţi au decontat până la sfirşitul anului 1996 documente de vânzare
în valoare de peste 35 milioane USD.
Tranzacţiile derulate prin carduri au adus venituri însemnate şi băncilor
promotoare, care, în baza comisionului de procesare, au încasat cel puţin 2
milioane USD, acoperind astfel investiţia lor iniţială în proiectul de acceptare.

Un alt element important, care a asigurat promovarea acestui instrument

bancar ca mijloc de plată în economia românească l-a reprezentat
demararea programelor de emisiune de carduri în moneda naţională.
Iniţial, preponderente au fost emisiunile de carduri ce acţionau în afara
graniţelor naţionale (carduri de tip debit emise sub sigla VISA sau
EUROCARD/MASTERCARD) care asigurau proprietarilor sau angajaţilor
agenţilor economici români efectuarea cheltuielilor pe parcurs extern în
deplină siguranţă.
Prin promovarea tranzacţiilor derulate de deţinătorii de carduri emise,
băncile romaneşti au obţinut cel puţin 2 surse de venituri: veniturile din taxe
pe operaţiuni şi surse băneşti din depozite în cont. Până în prezent,
operatorii frecvenţi ai cardurilor valutare româneşti au încasat venituri din
operaţiuni de ordinul sutelor de mii de dolari. Câştigul băncilor însă a fost
reprezentat în special de constituirea de surse valutare atrase care, printr-o
politică adecvată conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare (credite,
garanţii valutare) şi reduce presiunea asupra rezervelor valutare ale ţării.

27
 Băncile comerciale din ţară au dezvoltat deci şi programe de emisiune
de carduri în lei. Primul card în lei a fost emis în România de BRD în
decembrie 1995. El se numea Prima şi avea o serie de caracteristici care nu
au mai fost prezente la nici un card lansat pe piaţă în anii următori. Astfel,
Prima era un card cu funcţii duale, respectiv debit/credit pentru persoane
fizice şi debit pentru companii. Dar principala particularitate o constituia
faptul că Prima era un card proprietar, el nefiind emis sub licenţa AMERICAN
EXPRESS, DINERS CLUB, EUROPAY, JAPAN CREDIT BUREAU, sau VISA.
Această experienţă nu a mai fost repetată, toate cardurile emise ulterior de
sistemul bancar românesc fiind lansate sub o marcă internaţională. La
începutul lunii octombrie 2001 se aflau în circulaţie 53 de tipuri diferite de
carduri active. Indiferent că sunt de debit sau de credit, embosate sau nu,
acceptate intern şi/sau internaţional, pentru persoane fizice sau pentru
companii, cardurile româneşti au fost emise sub mărcile VISA, AMERICAN
EXPRESS şi EUROPAY.
Analizele efectuate de către compartimentele specializate ale băncilor
au indicat că succesul programelor de carduri va fi direct dependent de tipul
cardurilor lansate. Astfel, pe piaţa românească vor fi introduse de fiecare
bancă promotoare produse care să satisfacă atât necesităţile de consum ale
persoanelor fizice cu standard mediu şi ridicat, cât şi cererile de fonduri ale
persoanelor mai puţin favorizate în prezent.

Profilul utilizatorilor de carduri pune în evidenţă o înclinaţie sporită de

utilizare a cardurilor în rândul tinerilor între 18 şi 24 ani (13.3% faţă de 9.9%
media), a studenţilor şi angajaţilor cu studii superioare (20.5% respectiv
16.7%) şi a persoanelor care provin din familii cu venituri mari (26.2% în
cazul persoanelor cu venituri de peste 125 USD pe membru de familie).
Penetrarea cardurilor personale în Ardeal este semnificativ mai mare decât
în Moldova şi Muntenia (exceptând Bucureştiul).
Alături de atenţia acordată de sistemul privat faţă de programele de
carduri apare şi implicaţia statului. Astfel, apare obligaţia municipiilor şi
oraşelor de a dezvolta şi sisteme de plată electronică a taxelor şi impozitelor
locale prevăzută cu termene: 1 februarie 2003 pentru municipii şi 1
noiembrie 2003 - pentru oraşe. "Furnizorii de utilităţi şi comercianţii care
deservesc populaţia, în funcţie de nivelul cifrei de afaceri, vor trebui să
accepte cardul la plată din ianuarie 2004 - a declarat apoi Adriana Ţicău,
secretar de stat MCTI, cu ocazia Conferinţei "cardul, instrument de plată
pentru utilităţi". "Din iulie 2003 va derula un proiect pilot de introducere a
plăţilor prin card la care vor lua parte un numar de comercianţi ce se va
stabili prin ordonanţa de urgenţă" - a adaugat sursa citată.
Ordonanţa de urgenţă nr. 193 din 12 decembrie 2002, privind
introducerea sistemelor moderne de plată, prevede obligativitatea ca
furnizorii de servicii de utilitate publică precum şi instituţiile publice care
încasează impozite, taxe, amenzi, penalităţi şi alte obligaţii de plată să
accepte încasări şi prin intermediul cardurilor începând cu 1 februarie 2003,
pentru cei care îşi desfasoară activitatea în municipii şi 1 noiembrie 2003,
pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în oraşe. Tot de la 1 februarie a.c.,
OUG 193 prevede ca persoanele juridice care realizează acte şi fapte de
comerţ şi depăşesc o anumită cifră de afaceri, stabilită prin hotărârea
Guvernului, vor accepta ca mijloc de plată şi cardurile.

28
 În ianuarie 2003, pe piaţa românească se înregistrau 16 emitenţi de
carduri (din 40 de bănci): ABN AMRO Bank, Alpha Bank, Banca Comercială
Română, Banca Românească, Banca Tiriac, Banc Post, BRD-Groupe Societe
Generale, Banca Transilvania, Citibank, Commercial Bank of Greece, HYB
Austria, ING Bank România, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank,Romanian
International Bank şi Volfsbank.
Aceste bănci au pus în circulaie peste 80 de tipuri diferite de carduri după
cum urmează: 48 emise sub licenţa VISA, 28 sub licenţa
EUROCARD/MASTERCARD şi şase sub AMERICAN EXPRESS.
Cu excepţia cardurilor BRD VISA Classic (iei), BCR EurocardMastercard (lei),
Banc
Post Visa Electron - Briliant (lei şi USD), RIB EurocardMastercard Gold (lei şi
USD) şi
Eurecard/Mastercard Classic (lei şi USD), ABN AMRO Eurocard Mass Charge
Card (USD şi EUR) toate celelalte carduri puse în circulaţie sunt de debit,
marea majoritate oferind facilitatea de overdraft/descoperire de cont
întrucât sunt carduri pentru plata salariilor în cont.
Statisticile băncilor arată că gradul de utilizare al cardurilor în funcţie de
scopul operaţiunii este într-o proporţie de peste 85% numai la ATM-uri
pentru eliberarea de numerar. Un singur emitent din România înregistrează o
medie anuală de peste 30 de tranzacţii pe cardurile proprii. Este vorba de
Alpha Bank România care avea la sfârşitul anului trecut 15.261 de carduri
valide şi o reţea proprie de acceptare formată din 17 ATM-uri. Principalii trei
emitenţi din piaţa românească a cardurilor, băncile BCR, Banc Post şi BRD,
înregistrând o medie anuală situată în jurul a 20 de tranzacţii. Cel mai slab
interes în utilizarea cardurilor se înregistrează la clienţii Băncii Transilvania şi
Romanian International Bank.
Statisticile privind gradul de utilizare sunt mai puţin îngrijorătoare decât
par la prima vedere întrucât nu toate cardurile valide sunt şi active. Oricum,
faţă de o medie de cel puţin 10-15 tranzacţii pe lună - cât se înregistrează în
ţările dezvoltate - piaţa românească este încă departe.

Tabel 2.1 : Situaţia cardurilor emise 3.452.187

până la 31 decembrie 2002
Active

Pierdute/Furate 102.748
Alte situatii* 550.527
Total 4.105.462

În principal, carduri care au ieşit din termenul de valabilitate. Sursa: Banca

Naţională a României
Tabel 2.2 : Număr conturi de 570.154
carduri la 31 decembrie 2002
Conturi salariaţi

Conturi persoane fizice 2.655.300

Conturi persoane juridice 21.912

29
Total 3.247.366
Sursa: Banca Naţională a României

Tabel 2.3 : Conturi de Număr de Din care, pe bază de

card deschise de conturi convenţie pentru plata
persoane fizice (31 salariului
decembrie 2002)
Emitent

BCR 886.604 26.798

Banc Post 876.214 6.341
BRD-GSG 869.577 523.005
Raiffeisen Bank 342.798 4.763
România

Banca Transilvania 125.600 6.627

Banca Tiriac 91.418 1063
Alpha Bank România 14.112 586
Banca Românească 11.555 225
Volksbank 3.883 173
HVB Romania 1.927 478
ABN Amro Bank 660 0
Romani an 590 24
International Bank

Commercial Bank of 516 44

Greece

Total 3.225.454 570.154

Sursa: BNR - Direcţia Statistică

Nota: Din tabel lipsesc datele referitoare la Citibank, ING Bank România şi Piraeus
Bank

30
Tabel 2.4: Conturi de card Număr de conturi
deschise de persoane
juridice (31 decembrie
2002) Emitent

Banca Transilvania 7.850

BRD-GSG 3.391
HVB Bank România 2.589
Raiffeisen Bank România 2.382
BCR 1.990
Banca Tiriac 1.725
Banc Post 1.443
ABN Amro Bank 193
Alpha Bank România 146
Volksbank 111
Banca Românească 81
Commercial Bank of 7
Greece

Romanian International 4
Bani

Total 21.912
Sursa: BNR - Direcţia Statistică
Nota: Din tabel lipsesc datele referitoare la Citibank, ING Bank România şi
Piraeus
Bank
La 31 decembrie 2009 în piaţă erau 5,4 milioane de carduri active şi
3.247.366 de conturi de carduri. În luna ianuarie a.c., organizaţiile
internaţionale au anunţat că la sfârşitul anului trecut aveau 3,7 milioane de
carduri valide (peste două milioane MasterCard şi 1,7 milioane Visa).
Cu cele peste 7 milioane de carduri aflate în circulaţie la 31.05.2010 se
poate spune că şi în România cardul tinde să devină un fenomen de masă. în
sprijinul acestei afirmaţii vine şi faptul că în România, onorarea la plată a
facturilor prin intermediul automatelor bancare a devenit realitate încă din vara
anului 2010. Pot fi plătite facturile emise de furnizorii de servicii de telefonie şi la
o serie de alţi furnizori de utilităţi.

Avantajele unor astfel de servicii sunt evidente:

31
  clientul economiseşte timp, şi chiar nervi, acesta nemaifiind obligat să se
deplaseze la ghişeele de cele mai multe ori aglomerate - unde se
efectueză plăţile respective;
 plata poate fi efectuată în orice zi, şi îa orice oră, singura condiţie fiind
cea de operaţionalitate a automatului bancar. De asemenea, plata
impozitelor şi taxelor locale tinde să devină o operaţiune pur
electronică: eTax este un sistem de plată electronică a taxelor şi
impozitelor locale. Prin implementarea acestui sistem se doreşte ca
orice contribuabil să poată vizualiza sumele datorate bugetului local (prin
pagina de internet a primăriei respective) şi să poată plăti prin
mijloace electronice de plată .
Plăţile se pot realiza prin mai multe metode, acestea fiind diferite de la
primărie la primărie. Aceste metode sunt:
 plata prin card, utilizând POS-urile aflate la casieria Direcţiei de Impozite
şi Taxe Locale din cadrul primăriei. La acest serviciu au acces toţi
posesorii de card, indiferent de banca emitentă a cardului, de tipul
acestuia (de salarii sau nu, de debit sau de credit, embosat sau
neembosat etc.) sau de domiciliul posesorului de card;
 prin bancomate. Din orice punct al ţării se pot plăti impozitele locale
datorate la o primărie de la orice bancomat al băncii/băncilor agreate de
primaria respectivă;
 utilizarea facilităţilor de internet banking sau home banking. Pot fi plătite
creanţele către bugetul local doar de persoanele care au convenţii
semnate cu băncile furnizoare de astfel de servicii şi doar în măsura în
care primăria agrează banca respectivă.
Baza legală o constituie:
 OG 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi
taxelor
locale
 Legea nr. 291/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi
taxelor locale
HG 181/2002 privind Normele de aplicare pentru Ordonana nr.24/2002 privind
încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale.
Achiziţionarea de bunuri şi servicii pe card în 2009 a însemnat 2.4% din
totalul tranzacţiilor pe bază de card - potrivit datelor raportate de emitenţi la
BNR. Din aceasta sumă, 52% s-a tranzacţionat la comercianţii din străinătate.

Tabel 2.5 : Achiziţionarea de bunuri şi servicii pe card

Număr de Valoare tranzacţiei Valoarea medie a
tranzacţii cu cu carduri proprii unei tranzacţii
carduri proprii (mii lei) (mii lei)

Internet/Telefon 6.310 16.633 2.6

POS, din care: 865.066 1.284.345 1.5
- us on us* 230.942 179.038 0.3
- us on naţional** 463.759 500.994 1.1

32
- us on 170.365 604.313 3.5
internaţional***

Manual /Imprinter, 95.521 312.682 3.3

din care:

- us on us 6.201 12.068 1.9

- us on naţional 27.201 55.320 2.0
- us on 62.119 245.294 3.9
internaţional
TOTAL 966.897 1.613.660 1.7
* tranzacţii efectuate cu cardurile unui emitent la POS-urile si imprinterele aceluiaşi
emitent
** tranzacţii efectuate cu carduri româneşti la POS-urile şi imprinterele altor
emitenţi autohtoni -
*** tranzacţii efectuate cu cardurile româneşti în străinătate
"Potenţialul estimat al României se situează în jurul valorii de şapte
milioane de carduri, în condiţiile în care pe lună se emit între 45.000 -
60.000 de noi carduri. Un semn bun îl reprezintă şi faptul că România s-a
înscris sub media normală gradului de fraudare a plăţilor electronice, care este
de opt cenţi la suta de dolari", a spus Radu Obreja, vicepreşedinte Visa
International CEMEA
cardul de credit va merge pe un trend ascendent, mai ales că s-a constatat
că există cerere mare pentru aceste instrumente de plată. De asemenea,
piaţa va fi împărţită între mai mulţi jucători, pe lângă cei existenţi şi alte
bănci şi-au manifestat intenţia de a intra pe piaţă", a declarat Ion Matei,
directorul Departamentului Carduri din Banca Comercială Română.
Împrumuturile obţinute în baza unui card de credit au, în general, dobânzi mai mici decât
creditele obişnuite. Această scădere a dobânzilor şi dispariţia perioadei de
graţie sunt principalele elemente de noutate înregistrate în ultima perioadă de
timp în domeniul cardurilor de credit.Numărul utilizatorilor este însă în creştere.
Condiţiile în care posesorul unui card de credit poate beneficia de
împrumuturi putem spune că s-au înrăutăţit în 2011 faţă de 2010. Dacă anul
trecut puteau fi găsite pe piaţa trei tipuri de carduri care acordau o perioadă
de graţie (In care beneficiarul folosea împrumutul fără a plăti dobânda) de
maxim 45 de zile, în prezent nu mai exista nici unul. Dispariţia perioadei de
graţie a fost însă compensată de diminuarea comisioanelor la retragerile de
numerar. Măsura poate fi considerată justă» în condiţiile în care numărul de
comercianţi acceptatori de carduri este încă destul de redus. în România,
doar în oraşele cu peste 100.000 de locuitori există un număr mai mare de
comercianţi acceptatori de carduri.
Oraşele mai mici, zonele rurale, şi chiar multe zone turistice au o
acoperire foarte slabă din punctul de vedere al acceptatorilor de carduri.
Oricum, se păstrează un stimulent pentru folosirea cardurilor de credit la
cumpărături, prin faptul că la comercianţi nu se percep comisioane, spre
deosebire de retragerile de numerar.
Un alt motiv de mulţumire pentru utilizatorii împrumuturilor obţinute
prin intermediul căiţilor de credit este scăderea dobânzilor, evoluţie datorată
fenomenului general de scădere a dobânzilor, înregistrat la nivelul întregii
pieţe româneşti. Dacă în urmă cu un an dobânda la creditele pe carduri în lei

33
se situa în jurul a 40-45% acum a scazut drastic. O dată cu scăderea
dobânzilor percepute la creditul luat pe card au scăzut însă şi dobânzile
bonificate la soldul creditor. Trebuie remarcat însă că, în ciuda creşterii
numărului de carduri de credit, numărul de bănci emitente de astfel de
carduri a rămas nemodificat faţă de acum un an. Banca Transilvania, emite
un card de debit prin intermediul căruia, în anumite condiţii se poate obţine
un credit a cărui valoare este de sase ori salariul net al solicitantului. Riscul
destul de mare de gestionare a acestui tip de credit, lipsa unui istoric al
reiaţilor dintre client şi bancă, sunt câteva din motivele care explică faptul că
nu au mai apărut noi bănci emitente de carduri de credit în ultimele 12 luni.
Conform specialiştilor în domeniu, ca urmare a intensificării concurenţei
dintre bănci şi a diminuării ritmului de creştere a cardurilor de debit, în 2011
şi în anii următori am putea asista la o adevărată explozie a numărului de
carduri de credit, în paralel cu creşterea numărului de emitenţi.
"Faptul că România conduce în topul emitenţilor de carduri de credit
din Europa Centrala şi de Est (16% ponderea cardurilor de credit în numărul
total de carduri, comparativ cu 7% Polonia şi 2% Cehia), arată gradul înalt de
sofisticare pe care l-a atins piaţa românească. în continuare, numărul de
carduri de credit va creşte, odată cu intrarea pe piaţă şi a altor emitenţi" - a
afirmat Radu Obreja, vicepreşedinte Visa International CEMEA.

34
 3.2. Obiective privind dezvoltarea pieţei bancare ele

carduri în România

Pentru a se asigura succesul activităţii bancare de impunere a cardurilor

ca mijloc de plată în economia românească, ar fi necesară îndeplinirea
următoarelor obiective :
 proiectarea şi punerea în aplicare în scurt timp a unui program de
promovare publicitară a cardului ca modalitate de plată. Este cunoscut
faptul că succesul lansării unui produs este direct dependent, de
calitatea şi eficienţa programelor publicitare iniţiale.
Având în vedere costurile ridicate ale activităţilor publicitare, se impune o
direcţionare eficientă a mesajului mass-media. Banca trebuie să-şi
definească produsul pe care intenţionezi a-l lansa, precum şi segmentul de
populaţie căruia i se adresează;
 propuneri legislative privind direcţionarea plăţilor din economie către
instrumente de plată Iară numerar.
În prezent, aproximativ 60% din tranzacţiile economice din ţara noastră se
efectuează în numerar. Extinderea utilizării cardurilor în mediul economic ar
putea fi generată de exemplu de obligativitatea societăţilor comerciale de a-
şi achita salariile direct prin conturi bancare, cardul fiind cel care face
legătură directă şi în timp real între contul bancar individual de salarii şi
comerciant. Pentru o bancă, rezultatele unei astfel de iniţiative legislative
sunt uriaşe, datorându-se atragerii de noi şi importante surse financiare.
Dacă o bancă comercială şi-a creat şi o reţea numeroasă de comercianţi
acceptatori de carduri, toate cheltuielile efectuate de o persoană fizică direct
prin carduri generează venit bancar datorită perceperii unui comision de
procesare.
 Înfiinţarea unor departamente specializate în cadrul băncilor care să
asigure proiectarea, implementarea şi administrarea unui program de
carduri integrat (emitere si acceptare).
Se impune o specializare strictă a lucrătorului bancar care deserveşte acest
domeniu de activitate.

3.3. VISA International în România

"VISA - "Is the way the world pays"

35
VISA INTERNATIONAL este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor
ei, înfiinţată şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de
participare. Societatea VISA INTERNATIONAL este alcătuită din organisme
financiare cum ar fi: bănci comerciale, case de economii, etc. VISA este o
societate cu siglă înregistrată, această marcă incluzând faimoasele benzi
colorate în albastru, alb şi galben şi autorizând membrii în decontarea
tranzacţiilor internaţionale.
VISA INTERNATIONAL este coordonată de membrii săi prin intermediul
Consiliului de Directori; există două niveluri ale Consiliului, respectiv
Consiliul Internaţional (membrii din întreaga lume) şi Consiliul Regional
(membrii repartizaţi pe zone geografice). VISA International cuprinde şase
organizaţii regionale : Asia-Pacific; Canada; Europa Centrala şi de Est,
Orientul Mijlociu şi Africa ( CEMEA); UE; America Latină şi Caraibe; SUA.
în 1970, VISA se limita doar la Statele Unite, cu 243 membri şi acoperea plăţi
în valoare de 3 miliarde $ cu 30 milioane de carduri. în 2001, a fost
acceptată în 19 milioane de locaţii în efectiv toate ţările şi teritoriile şi
acoperea costuri de aproximativ 1.6 trilioane $, cu mai mult de 1 miliard de
carduri, din care cărţile de credit constituiau o majoritate covârşitoare. În
anul 2002 au fost vândute bunuri şi servicii în valoare de aproximativ 2
trilioane $ utilizând produse VISA. Unul din principalele motive care a dus la
succesul acestei organizaţii a fost deţinerea şi manipularea cardurilor VISA
de către bănci din întreaga lume.
La mijlocul anilor 2000, American Express a iniţiat un proces antitrust în
Statele Unite, considerând VISA şi Mastercard ca fiind monopoluri. Acestea
au fost învinuite de practici abuzive. Este însa prea devreme pentru a
formula concluzii în această speţa, verdictul fiind încă aşteptat.

36
 3.4. VISA International pe piaţa românească de carduri

De-a lungul anilor 2008, 2009, 2010, piaţa românească a cardurilor VISA a
continuat să înregistreze creşteri semnificative.
"Băncile româneşti vin permanent în întâmpinarea nevoilor pieţei", a
declarat Radu Obreja, vicepreşedinte Visa International CEMEA. "Posesorii
români de carduri realizează ca Visa are o reţea internaţională de
comercianţi unică prin amploare, iar cardurile Visa sunt un instrument de
plată util şi sigur în călătorii. Această iniţiativă a Băncii Ţiriac sprijină dorinţa
propriilor clienţi de a cheltui peste hotare".
În România există 11 emitenţi de carduri Visa Electron: Alpha Bank, Banca
Româneasca, Banca Ţiriac, BCR, BRD-GSG, Citibank, HVB România. IMG
Bank România, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank şi Volksbank.
Rezultatele financiare ale Visa Internaţional pe trimestrul al treilea al anului
2010 indică faptul că România a rămas una dintre cele mai importante pieţe
din Europa Centrala şi de Est în privinţa creşterii numărului de carduri Visa şi
a valorii cheltuielilor de card.
"Băncile membre Visa din România continuă să emită aproximativ patru
carduri pe minut. Creşterea utilizării cardurilor este chiar mai
impresionantă", a declarat acelaşi Radu Obreja, vicepreşedinte Visa
International CEMEA. "Este o dovadă că românii beneficiază într-adevar de
cardurile lor Visa".
Aproape 120.000 de noi carduri Visa au fost emise în România în al treilea
trimestru al anului 2010, ajungând la un total de 1.462.746 la sfârşitul lunii
septembrie. Numărul de carduri Visa a crescut de la an la an, ceea ce
semnalează faptul că unul din 15 români are acum acces la o modalitate de
plată fară numerar, sigura şi convenabilă.
Valoarea cheltuielilor (retrageri de numerar şi tranzacţii la comercianţi) pe
carduri Visa a depăşit dublul în cele 12 luni încheiate în septembrie 2010,
atingând aproximativ 860 milioane USD, o creştere de 142%, de la doar 355
milioane USD în septembrie 2009. Numărul tranzacţiilor a crescut, de
asemenea, semnificativ, atingând 24.239.387, mai mult de dublu faţă de
aceeaşi perioadă a anului 2008.

37
Tabel 2.7. Structura cardurilor emise de VISA:
Premium Classic Electron Commercial
Polonia 1 13 83 2
Ungaria 1 12 86 1
Cehia 0 15 82 2
Slovacia 0 3 96 1
România 0 20 79 1

38
 3.5. ROLUL ROMCARD

ROMCARD a fost creat în 1994 ca o societate comercială cu participarea

egală a Băncii Agricole, Băncii Române pentru Dezvoltare, Bancorex şi Băncii
Comerciale "Ion Ţiriac". În prezent acţionarii ei sunt BRD-GSG şi Financiara
SA, care reprezintă şi principalii beneficiari de servicii. ROMCARD este
singurul care procesează în prezent tranzacţii cu carduri AMEX, Diners Club
sau JCB.
Motivele creării ROMCARD
La început de drum în lansarea şi dezvoltarea operaţiunilor prin carduri,
băncile "pioniere" au considerat că este mai eficient din punct de vedere
economic să nu efectueze separat investiţiile necesare deţinerii de noduri de
acces individuale către VISA şi EUROPAY, ci să utilizeze în comun nodurile ce
urmau a fi instalate la ROMCARD (costul estimat la acel moment era de
aproximativ 80.000 $ pentru fiecare din cele 2 noduri de acces).
De asemenea, băncile au considerat ca fiind mai eficient din punct de
vedere al costurilor să nu efectueze investiţiile necesare deţinerii individuale
a modulelor soft care permiteau acceptarea cardurilor VISA şi EUROPAY şi să
deţină în comun acele module, la nivel ROMCARD, având drepturi egale de
utilizare asupra acestora(modulele soft necesare activităţii de acceptare
erau evaluate între 50.000 - 300.000 $, în funcţie de capacitate).
La crearea ROMCARD, băncile au depus cate 40.000 $ şi 10 milioane lei
fiecare, devenind astfel operaţionale din punct de vedere al acceptării
cardurilor la aproximativ cinci luni de la crearea ROMCARD.

Astfel, ROMCARD este instituţia care oferă :

 nod de acces electronic de autorizare, compensare şi decontare a
băncilor menţionate anterior la reţelele VISA şi EUROPAY, a tranzacţiilor
prin carduri emise de bănci străine şi româneşti;
 nod de acces al altor bănci emitente de carduri din întreaga lume către
reţelele de acceptare carduri a Băncii Agricole, Băncii Române pentru
Dezvoltare, Bancorex şi Băncii Comerciale "Ion Ţiriac".
Concret, Romcard realizează următoarele operaţiuni pentru băncile comerciale :
 primeşte şi transmite către Visa şi Europay cererile de autorizari
vocale (telefonice) şi electronice (de la EFTPOS şi ATM) a tranzacţiilor
comerciale şi de eliberare de numerar;
 primeşte şi transmite către băncile membre Romcard şi către
comercianţii acestora codurile de autorizare sau mesajele specifice
primite prin reţelele VISA şi EUROPAY;
 primeşte şi transpune în formatul electronic standard VISA şi EUROPAY
chitanţele operaţiunilor comerciale şi eliberări de numerar întocmite cu
echipamente mecanice;
 primeşte şi transpune în formatul electronic standard VISA şi EUROPAY
fişiere de tranzacţii transmise de puncte automate de vânzare
(EFTPOS);

39
  primeşte şi transpune în formatul electronic standard VISA şi EUROPAY
fişiere de tranzacţii transmise de puncte automate de eliberare de
numerar (ATM);
 transmite în reţelele de compensare şi decontare VISA şi EUROPAY
operaţiunile de acceptare de carduri VISA şi EUROPAY generate de
băncile membre Romcard;
 transmite în reţelele VISA şi EUROPAY refuzurile de plată iniţiate de
băncile membre ROMCARD;
 primeşte în reţelele VISA şi EUROPAY refuzurile de plată emise de alte
bănci către băncile membre ROMCARD;
 primeşte şi transmite băncilor membre ROMCARD raporturile privind
refuzurile de plată şi atenţionări de fraude transmise de alte bănci
membre VISA şi/sau EUROPAY;

 transmite în reţelele VISA şi EUROPAY mesajul "refferal" (solicitări de

informaţii suplimentare pentru autorizarea unor tranzacţii iniţiate de
băncile membre ROMCARD);
 introduce la solicitarea băncilor membre ROMCARD în Lista de Avertizare
(Black List) carduri semnalate de acestea ca fiind pierdute, furate sau
contrafăcute;
 transmite săptămânal băncilor membre ROMCARD Lista de-avertizare
cuprinzând carduri interzise la acceptare, structurată pe regiuni şi la nivel
mondial;
 produce şi distribuie băncilor membre rapoarte, statistici şi informări
periodice privind numărul şi valoarea operaţiunilor care au tranzitat
ROMCARD, distinct pentru organizaţiile VISA şi EUROPAY.
Ultimul an a adus ca noutate apariţia unor procesatori al căror
acţionariat este independent de sistemul bancar, care au reuşit să atragă o
seamă de emitenţi nou intraţi pe piaţă. Numim aici doi emitenţi:
PayNet - având ca acţionar majoritar Commercial Capital Group Grecia
şi care a încheiat contracte ca procesator pentru cardurile emise cu Piraeus
Bank şi Volksbank;
Provus - prestează servicii pentru principalul său client, Banca Românească.

3.6. Emiterea cardurilor bancare

Procesul de emitere este un proces care se adresează îndeosebi

persoanelor fizice, fiind astfel necesară elaborarea unui sistem specific
pentru fiecare categorie de persoane fizice, pentru a putea promova
produsul card.
O bancă ce se angajează în dezvoltarea acestor tipuri de produse poate
lansa pe piaţa instrumentelor de plată bancare trei forme principale: carduri
de debit, carduri de credit, carduri cu facilităţi de descoperire de cont.
Pornind de la aceste produse principale, fiecare bancă poate emite diferite
variante ale cardurilor standard în funcţie de nevoile de moment ale băncii şi
ale clienţilor ei.
Astfel, o bancă interesată în atragerea de noi resurse băneşti, va
dezvolta programul de emitere de carduri de debit.
40
 O bancă interesată în utilizarea cu maximă profitabilitate a resurselor
proprii va lansa programe de promovare a cardurilor de credit, astfel fiind
diminuat riscul de nerambursare şi creându-se surse suplimentare de venit
(taxe pe tranzacţii, comisioane de transfer, etc.).
O bancă cu spectru larg de activitate, dar interesată în satisfacerea
cerinţelor clienţilor proprii sau atragerea de noi clienţi va dezvolta programe
de lansare de charge-card (carduri cu facilităţi de over-draft), banca
încasând astfel venituri din cel puţin 3 surse: comisionul pe tranzacţii,
dobânda de over-draft şi surse de creditare temporare din noi depozite sau
rambursări.
Rezultă de aici că dintr-un program de emitere de debit-carduri beneficiile
băncii constau în comisioane si surse bancare ieftine (depozite de cont
curent). în cazul unui produs de credit sau overdraft, banca poate beneficia
de venituri din dobânzi, dar şi de fructificarea sigură a resurselor sale
temporar disponibile. Se mai ia în calcul reducerea riscului de nerambursare
a creditelor şi neîncasarea de la comercianţi a comisioanelor de procesare a
tranzacţiilor.
Fluxul operaţiunilor în activitatea de emitere a cărţilor bancare cuprinde
câteva elemente importante, şi anume:
a) prezentarea persoanelor fizice la unităţile băncii şi efectuarea
următoarelor operaţiuni: completarea cererii de emitere a cărţii; semnarea
contractului' de emitere; completarea cererii de deschidere a contului pentru
operaţiuni cu cărţi de plată; depunerea documentelor necesare aprobării
cererii de emitere şi celei de deschidere a contului;
b) verificarea de către bancă a cererilor de emitere şi de deschidere a
conturilor. în baza documentelor primite, banca determină elementele de
personalizare necesare emiterii cărţii şi codifică datele personale;
eliberarea căţtilor către posesorii autorizaţi, la ghişeele băncii, după
depunerea sumelor reprezentând taxa de emitere, taxa anuală de utilizare,
şi constituirea plafonului minim lunar al disponibilităţilor în contul personal.
Se stabileşte totodată şi limita de creditare pentru fiecare posesor;
d) utilizarea cărţilor pentru achitarea mărfurilor achiziţionate de la
comercianţii acceptanţi ai acestui mijloc de plată şi pentru retragerile de
numerar de la ghişeele băncii sau dispozitivele specializate (ATM-uri);
e) organizarea şi asigurarea funcţionării de către banca emitentă a unui
centru de procesare şi autorizare care să certifice validitatea operaţiunilor
efectuate;
f) decontarea documentelor care atestă realizarea operaţiunilor de către
bancă se face dupa primirea acestora de la comercianţi.
Un sistem bancar integrat de emitere de carduri' presupune existenţa a
două componente principale :
 subsistemul de autorizare şi decontare tranzacţii (incluzând şi servicii
de consultanţă şi asistenţă acordate clienţilor);
 subsistemul informatic, componentă esenţială a programului de
susţinere a operaţiunilor cu carduri. Acest sistem asigură menţinerea
bazei de date a cardurilor emise, actualizarea în timp real a conturilor
de acorduri şi autorizarea directă a tranzacţiilor în derulare.
Companiile prestigioase de software (IBM. ARKANSAS, DIGITALL, RS/2),
care au dezvoltat aplicaţii deosebit de performante în domeniul
operaţiunilor cu carduri, nu sunt preocupate decât de două elemente
esenţiale, respectiv autorizarea tranzacţiilor în condiţii de deplină
siguranţa şi decontarea în timp real a tuturor tranzacţiilor efectuate,
41
 toate acestea cu o implicare redusă a factorului uman. Indiferent însă
de puterea şi operabilitatea lor, toate sistemele software asiguri
interconectarea mondială a operatorilor de carduri, realizând astfel
globalizarea fenomenului de plăţi prin carduri.

3.7. Acceptarea de comercianţi la plata a cardurilor bancare

Dupa ce verifică activitatea comercianţilor, banca încheie cu aceştia

contractele de acceptare a cărţilor de plată ce cuprind termenii şi condiţiile
de acceptare, drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile plăţilor contractante.
Clauza de acceptare trebuie să fie obligatorie şi necondiţionată.
Pe plan internaţional, acest proces de acceptare la decontare a
tranzacţiilor derulate prin intermediul cardurilor la comercianţi care au
încheiat cu o bancă comercială contracte de procesare a acestui tip de
operaţiuni, este denumit generic aquiring system (din engleză : aquiring =
acceptare, achiziţie).
Băncile emitente pun la dispoziţia comercianţilor acceptanţi cititoare de
cărţi (magnetice sau electronice), liste cu cărţile de plată interzise Ia
acceptare, comisionul pentru operaţiunea de acceptare stabilit pe categorii
de comercianţi şi de comun acord cu ei. De asemenea, fiecărui comerciant i
se atribuie un cod unic care conţine şi codul băncii emitente şi o limită de
autorizare, reprezentând valoarea maximă a unei operaţiuni pentru care nu
este necesară obţinerea aprobării efectuării ei de la central de autorizare al
băncii.
Autorizarea constă în atestarea validităţii operaţiunii între un posesor
autorizat şi un comerciant acceptat şi se face de către Centrul de Autorizare,
organizat în cadrul biroului specializat al fiecărei bănci.

În funcţie de nivelul limitei de autorizare pot avea loc următoarele categorii

de operaţiuni:
a) operaţiuni cu o valoare mai mică decât limita de autorizare;
b) operaţiuni cu o valoare mai mare decât limita de autorizare;
c) operaţiuni pentru care limita de autorizare este zero.
În toate aceste trei cazuri, comerciantul acceptat verifică identitatea
posesorului cardului şi caracteristicile de securitate ale acestui instrument
de plată, cât şi ultima listă a
cardurilor interzise la acceptare, care îi este furnizată de băncile emitente.
În primul caz, când valoarea tranzacţiei este mai mică decât limita de
autorizare, comerciantul acceptă cardul şi completează documentele de
vânzare-cumpărare aferente, întrucât nu are nevoie de autorizare.
În al doilea caz, când valoarea tranzacţiei este mai mare decât limita de
autorizare, comerciantul trimite băncii o cerere de autorizare a operaţiunii.
Centru de Autorizare verifică disponibilităţile existente în contul posesorului
cardului şi aprobă sau respinge cererea. În cazul aprobării, comerciantul
primeşte un cod de autorizare al operaţiunii, pe care îl înscrie în
documentele de decontare, dupa care procedează la realizarea efectivă a
operaţiunii.
În ultimul caz, pentru toate operaţiunile privind eliberările de numerar,
limita de autorizare atribuită unităţilor băncii este zero. Drept urmare, ele
trebuie să solicite autorizarea pentru toate operaţiunile cu carduri pentru
42
retrageri de numerar, dupa care inscriu codul de autorizare pe chitanţele tip
de eliberare de numerar.
Băncile emitente au dreptul de a refuza la plată contrvaloarea înscrisă în
documentele de decontare. Refuzul se face:
 fie din inţiativă proprie, în cazul în care se constată nerespectarea
cerinţelor procedurii de acceptare a cardurilor, a celei de autorizare a
operaţiunilor sau a modului de completare a documentelor;
 fie din iniţiativa posesorului, pe baza unei notificări în scris prin care se
contestă valabilitatea documentelor.
În funcţie de motivele prezentate, refuzurile se pot clasifica astfel:
a) refuzuri de plată datorate nevalabilitătii operaţiunilor din următoarele
motive: bunurile, serviciile sau numerarul care constituie obiectul operaţiunii
nu au fost primite de posesorul cardului după ce- acesta a semnat
documentele; operaţiunea de vânzare-cumparare nu a fost finalizată efectiv,
iar chitanţa tip aferentă operaţiunii nu a

fost anulată sau nu s-a întocmit o chitanţa de stomare; comercianţii au

modificat suma contravalorii operaţiunii fără acordul posesorului cardului;
b) refuzuri de plată datorate nerespectării procedurii de autorizare a
operaţiunilor din armatoarele motive: cardul era înscris pe lista celor
interzise la acceptare; cardul a fost utilizat pentru efectuarea mai multor
operaţiuni de vânzare la acceaşi unitate a comerciantului şi la aceeaşi dată
în scopul evitării solicitării de autorizare a operaţiunii, contravaloarea
operaţiunii depăşeşte limita de autorizare atribuită comerciantului, etc.
c) refuzuri de plată datorate erorilor de competare sau de procesare a
chitanţelor-tip;
d) refuzuri de plată datorate acceptării unui card expirat, contrafăcut sau
a unor operaţiuni frauduloase.
În virtutea contractului încheiat, comerciantul are obligaţia afişării la loc
vizibil a siglei (VISA, EUROCARD/MASTERCARD), indicându-se astfel atât
disponibilitatea vânzătorului de a accepta un card, emis sub sigla amintită,
cât şi tipul de card ce operează în mediul comercial respectiv.
Orice activitate bancară de acceptare şi - procesare a tranzacţiilor cu carduri
are cel puţin două surse de profitabilitate: un anumit procent din valoarea
tranzacţiilor derulate la comercianţi şi venituri din decontări interbancare
oferite de banca emitentă a cardului prin care au fost efectuate tranzacţiile.
Datorită faptului că operaţiunile de acceptare şi procesare tranzacţii aduc
beneficii substanţiale în condiţiile în care investiţia iniţiala de infrastructură
se amortizează într-un interval foarte scurt s-a pus întrebarea dacă o bancă
nu ar putea înregistra venituri suficiente fără dezvoltarea unui program de
emitere de carduri cu tot ceea ce implică acesta. Experienţa de piaţă a
dovedit însă că numai coexistenţa celor două programe de carduri poate
asigura succesul operaţiunilor de gen; fără existenţa cardurilor pe piaţă,
programele de acceptare nu-şi au rostul, iar inexistenţa punctelor comerciale
de acces nu stimulează utilizarea cardurilor emise. Se apreciază că în 2012
vânzările de POS-uri vor spori cu peste 100% faţă de 2011.
Băncile au raportat la BNR o infrastructură formată din 2084 de ATM-uri şi
4.919 POS-uri la sfârşitul anului trecut.
În prezent, aproximativ 15% din reţeaua de POS-uri este localizată la nivelul
unităţilor bancare.

43
La sfârşitul anului trecut băncile dec. dec. dec.
aveau semnate peste 7.900 de 2008 2009 2010
convenţii cu comercianţii în vederea
acceptării cardului la plată. Numărul
contractelor semnate de băncile
membre Romcard. cu comercianţii a
continuat să scadă în 2009. Cifra
trebuie privită în dinamică, sub forma
unui sold, astfel că scăderea a fost
cauzată de faptul că numărul
contractelor noi semnate cu
comercianţii a fost inferior celor
reziliate" precizează NO-CASH.
"Scăderea cea mai mare a fost
înregistrată de către Raifieisen Bank,
în vreme ce creşterea cea mai mare
s-a înregistrat la BCR.
Indicator

Număr contracte semnate cu 9.700 7.364 7.166

comercianţii (de BRD, BCR, Raiffeisen
şi Banca Ţiriac)
Tabel 3.1: Contracte semnate cu comercianţii
Sursa: Romcard

În prezent cel mai bun ritm de creştere se înregistrează la BRD-Groupe

Societe Generale.
Celelalte două băncii acceptante, care nu sunt membre Romcard, aveau
semnate aproximativ 800 de contacte cu comercianţii: Banc Post avea
parteneriate cu 660 de comercianţi în vreme ce Banca Transilvania avea la
sfârşitul anului trecut peste 100 de contracte încheiate. în anul 2010, Banc
Post a avut unul dintre cele mai bune ritmuri de creştere a reţelei, prin
instalarea a 350 de POS-uri la sediile comercianţilor.
Plăţile pentru cumpărăturile efectuate de la comercianţii virtuali (prin mediul
electronic pus la dispoziţie de Internet) pot fi achitate şi prin intermediul
cardurilor.
În România nu au fost încă emise carduri virtuale care să fie dedicate, ca
utilizare, exclusiv pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii de pe Internet. în
lume există carduri a căror valabilitate este doar pentru efectuarea unei
singure tranzacţii. Teoretic toate cardurile emise de băncile româneşti pot fi
folosite pentru a efectua plăţi prin reţeaua

Internet: cele în valută pentru cumpărături de pe site-urile internaţionale şi

cele în lei de pe site-urile
româneşti. Însă fiecare deţinător o face pe riscul propriu întrucât gradul de
securitate este
44
precar iar legislaţia românească în domeniu este foarte blândă cu infractorii
cibernetici. Folosirea cardului pe Internet se poate face prin metodele
următoare:
 chiar dacă deţineţi mai multe carduri, folosiţi unul singur pentru
tranzacţiile pe Internet (în felul acesta va fi mult mai uşor să vă
urmăriţi propriile tranzacţii pe web şi nu vă veţi expune riscului de
fraudă);
 sumele din contul respectivului card să nu fie mai mari de 100-150
USD (în cazul în care le veţi cheltui ele pot fi oricând repuse în cont dar
astfel preîntâmpinaţi o pierdere posibilă a unei sume mult mari de
bani);
 cumpăraţi numai din site-uri (re)cunoscute, cu tradiţie, care sunt
dedicate comerţului electronic;
 faceţi tranzacţii de valori mici (în jurul a 10-15 USD)
în 2002 Banc Post a lansat Taifun Mastercard - primul card de debit în lei,
embosat, cu utilizare internaţională, care are asociat un card virtual. cardul
Taifun virtual este special creat pentru efectuarea cumpărăturilor de pe
Internet. Pentru achiziţiile de pe Internet banii necesari trebuie transferaţi
din contul cardului Taifun clasic în contul cardului virtual. Transferul banilor
se poate realiza prin ATM-urile sau EFTPOS-urile băncii sau de oriunde din
ţară sau din străinătate, prin serviciul de Internet Banking, oferit de BANC
POST.

Capitolul IV. Sistemul electronic de transfer al fondurilor

Sistemul electronic de transfer al fondurilor reprezintă ansamblul

dispozitivelor şi procedeelor speciale care asigură deplasarea fluxurilor
monetare de la plătitor la beneficiar într-un mediu exclusiv electronic.
Avantajul acestui sistem de plăti este în primul rând viteza mare de
transferare a fondurilor, urmat apoi de avantajul securizării transferului de
fonduri.
în domeniul plăţilor cu carduri, transferurile electronice de fonduri pot fi
realizate cu ajutorai următoarelor echipamente specializate :
a) distribuitoare de numerar (C);
b) dispozitive automate de eliberare de numerar (ATM);
c) puncte electronice de vânzare la comercianţi (EFTPOS).

45
 4.1. Distribuitorul automat de numerar

Distribuitorul automat de numerar Cash Dispenser (CD) este un

dispozitiv electromagnetic ce permite utilizatorului autorizat să retragă
numerar sub formă de bancnote şi monedă metalică.
Operaţiunile de eliberare a numerarului prin intermediul distribuitorului de
numerar implică parcurgerea următoarelor etape :
 introducerea cardului în aparat de către utilizator;
 introducerea numărului personal de utilizator ( PIN ) aferent
utilizatorului.
Dacă numărul a fost introdus greşit, posesorul mai are posibilitatea a doua
încercări.
Dacă PIN-ul nu a fost introdus corect, atunci se consideră utilizarea
frauduloasă a cardului, care va fi "înghiţit" de aparat.
 selectarea, prin tastare, a sumei dorite care trebuie să fie cuprinsă în
limita maximă stabilită prin contractul cu banca. Dacă suma depăşeşte
această limită, atunci operaţia va fi automat anulată.
 furnizarea de către distribuitorul automat de numerar a suinei
solicitate concomitent cu debitarea contului bancar al utilizatorului.
 dispozitivul va confirma, prin afişare, efectuarea şi încheierea
tranzacţiei şi va restitui deţinătorului cardul.
Acest dispozitiv este cel mai simplu de utilizat, având ca principal scop
acordarea de numerar.

4.2. Automatul bancar

ATM-urile, Automated Teller Machine, sunt maşini care înlocuiesc

operatorul uman în operaţii implicînd cardul ca instrument de plată sau ca
metodă de identificare a clienţilor.
Operarea ATM-urilor implică un card pe care utilizatorul îl introduce în-
maşină în vederea identificării. Dupa identificarea sa, utilizatorul poate
beneficia de anumite servicii, care depind de funcţiunile pe care ATM-ul le
încorporează, cât şi de tipul cardului pe care utilizatorul îl posedă.
Iată câteva dintre serviciile pe care un ATM le poate oferi:
 eliberarea de numerar din contul clientului;
 obţinerea extrasului de cont;
 eliberarea de numerar pe baza unor carduri speciale cu valoare
conţinută pe card
(portofel electronic);
 alimentarea contului deţinătorului de card.
Avantajele eliberării de numerar prin utilizarea ATM-urilor faţă de
eliberarea de numerar de operatorul uman :
 siguranţa operaţiunilor;
 lărgirea intervalului de derulare a serviciului de eliberare numerar al
băncii ( 24 de ore din 24, 365 zile pe an);
 prestarea serviciului de eliberare de numerar în locuri în care nu există
ghişee ale
băncii;
46
  descongestionarea ghişeelor băncii;

4.3 Terminale electronice de vânzare la comercianţi (EFT

POS)

Punctele electronice de vânzare la comercianţi (Point of Sales-POS)

reprezintă medii electronice de efectuare a tranzacţiilor comerciale şi
îmbracă forma unor dispozitive automate, care asigură în timp real
autorizarea operaţiunilor şi stocarea informaţiilor financiare, sau chiar
decontarea tranzacţiilor efectuate prin intermediul cardurilor.
Avantajele utilizării unui astfel de dispozitiv automat de autorizare şi
transfer electronic sunt următoarele:
 eliminarea factorului uman din procesul de autorizare şi decontare;
 creşterea vitezei de operare (atât ca autorizare cât şi ca decontare);
 eliminarea numerarului şi a tuturor inconvenientelor legate de
administrarea acestuia din sfera operaţiunilor comerciale de tip "en-
detail";
 alimentarea conturilor comercianţilor cu contravaloarea produselor sau
serviciilor în momentul efectuării actelor de comerţ, etc.
Transferul electronic al fondurilor la punctele de vânzare se poate face
prin terminale cu circuit deschis (on line) şi prin terminale cu circuit închis
(off line).
a) Terminalele la punctele de vânzare cu circuit deschis ( on line )
Sunt amplasate la locurile de vânzare a bunurilor de consum şi serviciilor şi
sunt utilizate pentru a prelua şi transmite informaţii privind plăţile efectuate
prin intermediul lor. Spre deosebire de CD şi ATM la care se poate accede 24
de ore pe zi şi 7 zile pe săptămână, la terminalul POS accesul este posibil
numai pe baza acordului comerciantului şi în timpul său de program.
Derularea operaţiunilor prin terminalul de la punctele de vânzare cu
circuit deschis implică următoarele operaţiuni:
 clientul va introduce cardul în dispozitivul electronic:
 comerciantul, prin intermediul tastaturii, va scrie pe ecranul de afişaj
al dispozitivului valoarea bunurilor cumpărate:
 dacă clientul acceptă această sumă, un semnal luminos va îndruma
cumpărătorul să introducă PIN-ul;
 dacă PIN-ul va fi acceptat atunci dispozitivul electronic va începe
înregistrarea tranzacţiei. Valoarea tranzacţiei va fi comunicată
cardului, verificându-se totodată dacă disponibilul din contul personal
este suficient pentru a acoperi valoarea cumpărăturilor;
 se va prelua suma respectivă din contul clientului şi se va stabili noul
sold;
 dispozitivul va emite o chitanţă în două exemplare (unul pentu client,
altul pentru comerciant);

47
  un nou semnal luminos va confirma efectuarea completă a tranzacţiei,
returnându-se clientului cardul său.
b) Terminalele la punctele de vânzare cu circuit închis (off line) în
condiţiile în care lipsesc posibilităţile de interconectare cu calculatorul
băncii, operaţiile de decontare pot fi realizate prin înregistrări electronice în
contul fiecărui participant: client, vânzător, bancă.
 în acest caz se utilizează trei smart-carduri distincte: user cardul care
aparţine cumpărătorului, job/merchant cardul aparţinând
comerciantului şi device cardul care este încorporat în dispozitiv şi
aparţine băncii emitente a cardurilor de plată propriu-zise.
 Userc ardul aparţine şi este utilizat de titularul lui pentru efectuarea
cumpărăturilor la punctele de vânzare a bunurilor de consum. cardul
este embosat şi pe lângă banda magnetică are şi un cip care conţine
circuite integrate. Acest tip de card nu are propria sa sursă de energie
(precum job cardul) aceasta fiind furnizată de terminal (work station).
 Job/Merchant cardul aparţine comerciantului si captureaza toate
detaliile privind tranzacţiile comerciale desfăşurate cu clienţii băncii
emitente în vederea efectuării operaţiilor de decontare. lob cardul are
sursă proprie de energie şi deţine o capacitate mult mai mare de
stocare a datelor. în general, conţinutul acestui card poate fi şters şi
rescris.
 Atât user cardul cât şi job cardul sunt activate prin introducerea lor în
dispozitivul electronic de lucru.
 Device cardul dispozitivului este înglobat în terminal şi înmagazinează
informaţii legate de fiecare tranzacţie efectuată de comerciant cu
clientul său. Prin intermediul ei, banca efectuează decontările între
clienţi şi comercianţi, debitând astfel conturile clienţilor concomitent
cu creditarea celui al comerciantului.

4.4. Probleme privind utilizarea frauduloasă a cardurilor

bancare şi a cardurilor
bancare şi a ATM – urilor

De-a lungul primei decade a existenţei cardurilor cu bandă magnetică

emise în SUA, pierderile suferite de VISA şi Mastercard au reprezentat
aproximativ 1% din vânzările lor brute. în 1986 vânzările lor au fost de 150
miliarde $, iar pierderile de aproape 2 miliarde $. în ultima decadă, 85% din
pierderi au fost generate de neplata datoriilor, restul de 15 % datoâindu-se
fraudelor.
VISA a anunţat în februarie 2002 că piederile globale datorate fraudei au
înregistrat un record, scăzând, în tranzacţii, în 1992 de la 18 cenţi la 8 cenţi
la 100$, iar în 1998 de la 7 cenţi la 6 cenţi la 100$. însă, fraudele datorate
tranzacţiilor care nu necesită prezenţa cardurilor (vânzări prin telefon şi
comenzi prin poştă) totalizau 15-20 de cenţi la 100$ în 1999, iar în ceea ce
priveşte tranzacţiile prin Internet rata este mult mai mare, sursa principală a
acestor tipuri de fraudă reprezentând-o numărul de conturi furate, afirma

48
John Shaughnessy vicepreşedinte pentru Riscul în Management pentru VISA
SUA.

Există trei niveluri de fraudare a cardurilor :

 întâmplătoare: înfăptuită de deţinătorul cardului, angajatul băncii sau
angajatul comerciantului;
 intenţionată: înfăptuită de comerciantul experimentat sau de un
lucrător priceput al serviciului de emitere carduri;
 profesională: înfăptuită de persoane având o experienţa bogată.
Există o varietate de probleme cărora trebuie să li se facă faţă privind
securitatea cardurilor :
 schimbul de informaţii dintre card şi interfaţa dispozitivului. Orice
informaţie către sau dinspre card este direct tastabilă şi copiabilă
indiferent de tipul de card. Cei care încearcă să producă fraude sunt
cei de la nivelul 2 şi 3. De asemenea, semnele externe pot fi emise
pentru a produce răspunsuri false cardului
 carduri contrafăcute. Schimbul de informaţii către sau dinspre card şi
interfaţa dispozitivului poate fi simulată. Interfaţa nu poate face
diferenţa dintre un card autentic şi o versiune falsă.
 înlocuirea cardului în timpul tranzacţiei. Poate exista un interval de
timp în care un card autorizat poate fi înlocuit înainte ca răspunsul să
poată fi tipărit în memoria cipului, în acest fel, răspunsul este tipărit pe
un alt card al cărui sold era apropiat de zero.
 fraude ale comerciantului. Orice acţiune sau. procedură efectuată de
comerciant sau funcţionar poate fi subiectul unor greşeli, erori, atacuri
deliberate sau acţiuni neprocedurale. De exemplu comerciantul
introduce două tranzactii în timp ce cumpărătorul crede că are loc
doar una.
 observarea tranzacţiei. PIN-ul se poate afla fie observând tastele pe
care le utilizează deţinătorul de card, fie prin intermediul unui circuit
TV montat în apropierea ATM-ului;
 metoda "libaneză". Constă în plasarea în fanta ATM-ului a unei folii
subţiri, care are rolul de a împiedica citirea cărţii de plată şi astfel de a
o bloca în interior. Pe ATM sunt lipite afişe care sfătuiesc utilizatorii să
sune, în caz de necesitate, la unul din numerele de telefon unde s-ar
afla specialiştii băncii căreia îi aparţine ATM-ul, la capătul firului
aflându-se de fapt infractori a căror principală preocupare este aceea
de a afla codul PIN al cardului blocat în ATM. După ce proprietarul
cardului pleacă liniştit că a anunţat băncii situaţia şi că s-a blocat
posibilitatea utilizării lui, infractorii il extrag cu o pensetă, dupa care.
cunoscând PIN-ul, scot banii.
În multe ţări din lume atacurile asupra ATM-urilor au devenit probleme
majore şi de aceea au fost luate măsuri de prevenire şi limitare a
consecinţelor activităţii infracţionale. în viitor, acest tip de activităţi va migra
din ţările în care au fost luate măsuri de stopare a fraudelor asupra
cardurilor către acele ţări care nu realizează potenţialul pericol şi nu iau
măsuri în consecinţă.
În ceea ce priveşte fraudele asupra ATM-urilor, acestea sunt de trei ori mai
mari decât fraudele asupra cardurilor. Iată doua dintre cele mai uzuale
metode de fraudare a ATM-urilor :

49
  atacul asupra fantei pentru eliberare a ATM-ului. Răufăcătorul iniţiază
o tranzacţie, iar în momentul în care fanta pentru eliberare a
numerarului se deschide, aceasta este blocată şi banii sunt ridicaţi.
Sesizând că este un corp străin în fanta ATM-ului, acesta se închide şi
este transmis un cod de eroare băncii care creditează contul cardului
de credit. Această operaţiune este apoi repetată.
 când automatul eliberează banii, răufăcătorul ia numai bancnotele de
la mijloc, lăsându-le pe cea de deasupra şi pe cea de dedesubt.
Automatul interpretează

ca şi când banii nu au fost luaţi, retrage cele două bancnote şi trimite un cod
de eroare băncii. Aceasta stornează tranzacţia, creditând contul cărţii de
credit.
Pentru a identifica fraudele asupra ATM-urilor încă din stadiul în care se cere
autorizarea, băncile proprietare trebuie să aplice mai multe măsuri:
 stabilirea de limite pentru retragerile de numerar de la ATM, atât
pentru fiecare tranzacţie, cât şi zilnic;
 avertismente pentru încercările repetate de utilizare frauduloasă (ex:
încercarea de prea multe ori a PIN-ului);
 monitorizarea frecvenţei tranzacţiilor şi perioada de timp cit se
utilizeaza cardul;
 monitorizarea tranzacţiilor efectuate seara, în week-end, etc.
Această listă a problemelor privind securitatea cardurilor şi a ATM-urilor nu
are ca scop inducerea panicii şi nici evidenţierea lacunelor sistemului, ci
atenţionează asupra potenţialelor riscuri.

Concluzii

Din anul 1946, când John C. Biggins a creat premisele apariţiei cărţii de
plată bancare, continuând apoi cu anul 1960, când Bani of America a lansat
BankAmericard (în prezent denumită VISA), băncile au sesizat avantajul,
acestui instrument modern de plată şi au făcut demersuri din ce în ce mai
novatoare pentru dezvoltarea şi popularizarea plăţilor prin intermediul
50
cardurilor. La început, băncile foloseau cardurile ca o modalitate simplă de a
acorda credite şi de a încuraja clienţii să se împrumute Iară a se mai
prezenta la bancă ori de câte ori doreau să obţină un împrumut, veniturile
băncii sporind cu dobânda încasată de la cei care împrumutau bani şi care îi
rambursau în tranşe lunare la scadentă. De asemenea, o altă sursă de
venituri pentru bănci o reprezentau comisioanele plătite de comercianţi
pentru prestarea serviciilor de prelucrare şi decontare.
În România, anul debutului programelor de carduri bancare poate fi
considerat anul 1992, cu toate că acceptarea la decontare a cardurilor emise
de sistemul bancar internaţional a fost posibilă înca din 1972 prin
intermediul Organizaţiei Naţionale de Turism, însă numai pentru persoanele
fizice nerezidente.
Aflată într-o dinamică excelentă, industria autohtonă a cardurilor a
diminuat circulaţia numerarului în economie cu peste 50.000 de miliarde de
lei, echivalentul a 4,5 % din PIB. La sfârşitul lunii ianuarie 2011, numai
cardurile VISA depăşiseră 4 milioane de unitati.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că volumul tranzacţiilor, mai
ales al celor de plată, este destul de scăzut comparativ cu. ţările vecine, o
pondere ridicată în totalul tranzacţiilor fiind deţinută de cei care işi ridică
veniturile salariale din conturi de card. Se impune aşadar lărgirea bazei de
utilizare a cardurilor prin creşterea gradului de acceptare a acestora la
comercianţi, cu atât mai mult cu cât piaţa are un potenţial extraordinar:
companiile Metro, La Fourmi, Mega Image, Billa, XXL, Carrefour, Selgros,
Mobexpert,Neoset, Flanco, Flamingo, Altex,Domo, Bricostore, Unirea
Shopping Center, Mall, Shell, Rompetrol, Petrom, LukOil, OMV, Marriot,
Intercontinental etc.
Realizarea unor parteneriate cu reţelele naionale de benzinării şi
supermarket-uri în vederea acceptării la plată a banilor din plastic, ar
însemna dezvoltarea cardurilor de credit şi creţterea volumului de vânzări pe
card la comerciant.

În sprijinul realizării acestor deziderate vine şi Ordonanţa Guvernului

193/2002. De asemenea, dotarea cu POS-uri a tuturor hotelurilor care au mai
mult de două stele şi a restaurantelor de lux, ar insemna atragerea a peste
1.000 de unităţi turistice în reţeaua de acceptare a cardului.
Extinderea utilizării cardurilor în mediul economic ar putea fi generată,
spre exemplu de obligativitatea regiilor autonome, agenţilor economici cu
capital parţial sau majoritar de stat de a-şi remunera salariaţii prin
intermediul acestui instrument de plată,
În ceea ce priveşte activitatea Raiffeisen Bank pe piaţa cardurilor în
România consider că pot prezenta interes următoarele informaţii:
 deschiderea de noi agenţii şi concentrarea atenţiei pe segmentul de
ret aii. în acest sens urmând a fi lansate credite de tip ipotecar şi
pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată;
 extinderea reţelei de ATM-uri şi amplasarea acestora în locuri
aglomerate (gări, aeroporturi, pieţe, supermarketuri, etc.)
 posibilitatea acordării de împrumuturi în lei prin cardul VISA Classic,
pentru un anumit plafon, pe o perioadă de un an, cu posibilitate de
prelungire, stabilirea cuantumului efectiv efectuându-se în baza
punctajului rezultat din fişa de evaluare completată de solicitant;

51
  posibilitatea emiterii unuia sau a multor carduri suplimentare, în
favoarea unor terţi, pe acelaşi cont de card;
 facilităţi de plată directă a facturilor serviciilor de telefonie mobilă şi a
altor furnizori de servicii, de la ATM-urile băncii;
 semnarea de convenţii cu firme importante în vederea acordării de
salarii pe cardurile Raiffeisen Bank.
La finalul acestui studiu asupra pieţei cardurilor bancare în România,
putem afirma că băncile româneşti încep să pună accentul nu doar pe
sporirea numărului de carduri, ci şi pe o mai largă acceptare, o utilizare mai
frecventă şi strategii mai eficiente de emitere a cardurilor, pe o dezvoltare în
care dimensiunea intensivă începe să micşoreze ecartul faţă de cea
extensivă. "Odată cu depăşirea barierei primului milion de carduri, băncile
din România au încheiat cu succes primele şi totodată cele mai importante
etape. Ca şi în privinţa multor altor pieţe din Europa Centrală, începem să
vedem şi în România semne reale de maturitate a pieţei de carduri", spune
dl Radu Obreja, vicepreşedinte VISA International CEMEA, reprezentantul
VISA pentru România.

Anexe
Dicţionar, întrebări

Dicţionar:
ATM - automatul bancar (Automated Teller Maschine) eliberează
numerar în moneda locală pe baza identificării
deţinătorului de card prin codul PIN
Autorizare - procesul prin care sunt verificate identitatea deţinătorului
de card şi dreptul sau de a dispune de suma cerută

Avans de - eliberare de cash, la ATM sau la ghişeul băncii

numerar

Blocare - în cazul pierderii sau furtului cardului această măsură

previne folosirea abuzivă a cardului pentru toate
tranzacţiile autorizate (ATM, POS etc.)

Card de - card de plastic de dimensiunea 85x44mm, care îi permite

plată deţinătorului de card să efectueze retrageri de numerar la
bănci şi ATM-uri şi să facă plăţi fără numerar pentru bunuri
sau servicii la comercianţi
Card de - contul de card este alimentat cu bani chiar de către
debit deţinătorul de card sau angajatorul său, ca în cazul plăţii
salariilor
Card de - contul de card este alimentat cu banii băncii, posesorul
credit cardului având obligaţia de a rambursa creditul în funcţie
de perioada pentru care a fost utilizat (tras) şi de dobanda
percepută de bancă

52
Card cu - card clasic, unde semnătura deţinătorului se aplică pe
bandă spatele cardului pe o porţiune numită bandă magnetică
magnetică

Card - iniţialele deţinătorului sunt imprimate pe card astfel încât

embosat să facă
posibilă facturarea manuală; cardul este folosit atat off-line
(imprinter) cât şi în mediu electronic (ATM şi POS)
Card - iniţialele deţinătorului de card nu sunt imprimate în relief;
neembosat este folosit numai în mediu electronic

Card smart - card cu circuit integrat sau card eu microprocesor, ceea

ce îi conferă funcţiile unui computer în miniatură. Memoria
îi permite înmagazinarea a de 80 de ori mai multe
informaţii decât. în cazul unui card cu bandă magnetică.
Card-ul inteligent, permite efectuarea unei plăţi fără a mai
fi nevoie de consultarea băncii emitente a card-ului pentru
confirmarea diponibilului din cont. Pentru smart cardurile
mai complexe comunicarea se face via unde radio. Practic,
nu mai este necesar contactul fizic între cititorul de carduri
ţi cardul propriu-zis pentru transmiterea informaţiilor, aşa
cum se întâmplă cu smart card-urile convenţionale.

Chitanţa - confirmarea eliberată de ATM, ca dovadă a retragerii

numerarului, sau de comerciant, ca dovadă a achiziţonării
unor bunuri sau plata unor servicii.

Codul PIN - numărul de identificare personală (Personal Identification

Number) este un cod de patru cifre, cunoscut numai de
cptre deţinătorul de card şi folosit pentru identificarea sa
la ATM-uri şi terminale POS.
Colateral - depozit, în lei sau valută, care se constituie drept
garanţie şi pe care banca îl foloseşte - exclusiv - când
clientul său nu-şi îndeplineşte obligaţiile de plată

Comerciant - magazin, restaurant, hotel etc. care acceptă la plată

cardurile în locul numerarului.

Deţinător de - persoană căreia i s-a emis cardul şi al cărui nume este

card tipărit pe card. Deţinătorul de card poate fi acelaşi cu
deţinătorul de cont sau poate fi o terţă persoană care a
fost autorizată de către deţinătorul de cont.

53
Extras de - document eliberabil în mod automat sau la cerere, prin
cont care se atestă mişcările (numărul şi valoarea tranzacţiilor)
care au avut loc în contul de card într-o perioadă
determinată de timp
Fiat - taxa/comision care se aplică sub forma unei valori unice
(dar nu procentual) indiferent de valoarea unei tranzacţii

Girant - persoană care garantează obligaţia de plată şi se

angajează către bancă de a-şi însuşi, şi îndeplini, obligaţia
de plată pe care deţinătorul de card de credit (debitorul)
nu o îndeplineşte.
Imprinter - aparat mecanic pentru procesarea manuală a
tranzacţiilor. Folosind imprinterul, detaliile de identificare
ale deţinătorului de card sunt copiate pe chitanţa de pe
faţa cardului de plastic.
Overdraft - limită de credit sau descoperire de cont, intervine în
momentul în care deţinătorul de cont şi-a terminat
lichidităţile proprii şi atunci banca îl creditează în mod
automat într-un anumit plafon anterior stabilit prin
contract.

"Pay now" - card de debit, plata se face imediat prin deducerea din
contul de card a sumei aferenta produsului sau serviciului
cumpărat prin intermediul cardului

"Pay later" - card de credit, plata se face mai târziu în momentul

rambursării de către deţinătorul cardului a sumelor trase
din creditul acordat de bancă
Stoplist - reprezintă inventarul tuturor cardurilor de plată care sunt
interzise să fie folosite pentru orice plată fără numerar sau
ridicare de numerar. Cardurile care apar pe această listă
trebuie să fie reţinute de către comerciant sau de către
bancă dacă sunt prezentate. Un card odată introdus în
stoplist nu mai poate fi retras de pe el.

Sold - sau disponibil în cont, exprimă lichidităţile din contul de

card la un moment dat.

Soluţie SET - din englezescul "secure electronic tranzaction", defineşte

soluţia tehnică ce permite folosirea cardului pentru
tranzacţii în medii electronice, precum Internetul.în condţii
de siguranţă.
Terminal - din englezescul "Electronic Fund Transfer at Point of Sale"
EFTPOS şi înseamnă punct de vânzare, adică un terminal de
numerar electronic pentru autorizarea şi procesarea
electronică a unei tranzacţii pe card.

In ce condiţii se obţine un card ?

54
 Pentru a obţine un card trebuie îndeplinite mai multe condiţii. Tot ce aveţi
ele făcut este să contactaţi administratorul dumneavoastra de cont. Când
primiţi caxdul trebuie să îl semnaţi imediat pe verso, pe banda destinată
semnăturii autorizate, în faţa administratorului de cont. împreună cu cardul
veţi primi un plic sigilat care conţine PIN-ul. Va trebui să memoraţi acest
număr, din patru cifre, care constituie codul dumneavoastra secret de acces
la toate terminalele electronice.
Unde poate fi folosit un card?
cardul poate fi utilizat în locuri şi moduri extrem de diferite: la ghişeele
băncii, pentru retrageri de numerar, prin prezentarea cardului şi a buletinului
de identitate sau paşaportului; la comercianţi (magazine, restaurante,
hoteluri, agenţii de voiaj etc.) ; la ATM-uri, pentru retrageri de numerar în
valuta ţării respective pe baza identificării prin codul PIN. Când introduceţi
cardul în ATM puteţi alege limba de consultare dorită. ATM-ul va remite suma
cerută, cardul şi, de cele mai multe ori, chitanţa (documentul de confirmare
a tranzacţiei); puteţi rezerva o cameră de hotel foarte uşor folosind cardul.
Când ajungeţi la hotel, la înregistrare, o sumă aproximativă va fi rezervată
pe contul dumneavoastră. La plecare veţi semna chitanţa rezultată din
imprinter sau din terminalul POS; puteţi comanda bunuri sau servicii prin
telefon folosind numărul de card. Nu divulgaţi niciodată, nimănui, codul PIN.
Este suficient să menţionaţi numărul de card şi data expirării cardului pentru
a face cumpărături; puteţi comanda bunuri prin poştă informând
comerciantul despre numărul de card şi data expirării; dacă doriţi să daţi un
telefon cu cardul, este posibil de la telefoanele care oferă această facilitate.
Cum utilizez cardul în siguranţă?
Pentru a folosi cardul în condiţii de maximă siguranţă vă rog să reţineţi
următoarele
sugestii: scrieţi numărul de card şi ţineţi-1 separat de card - veţi avea nevoie
sa transmiteţi această informaţie băncii dacă vă pierdeţi cardul sau dacă vă
este furat; codul PIN primit în plicul sigilat trebuie distrus imediat dupa ce l-
aţi memorat; nu scrieţi codul PIN nicăieri şi nu îl divulgaţi nimănui. Oricine va
cunoaşte numărul de card şi codul PIN vă poate folosi cardul fraudulos;
cardul trebuie luat din ATM imediat dupa efectuarea tranzacţiei altfel va fi
reţinut;
rugaţi întotdeauna comerciantul să utilizeze imprinter-ul sau terminalul POS
în faţa
dumneavoastră pentru a evita tipărirea mai multor chitanţe; verificaţi cardul
cînd îl primiţi

înapoi de la comerciant; verificaţi suma şi valuta înscrise pe chitanţă înainte

de a o semna;
păstraţi chitanţele de cumpărare sau de retragere de numerar pentru fiecare
tranzacţie pentru a le recunoaşte pe extrasul dumneavoastră; verificaţi
extrasul de cont imediat după ce îl primiţi şi comparaţi-1 cu chitanţele; dacă
nu sunteţi siguri de securitatea unui "site", evitaţi să folosiţi cardul pe
Internet; nu uitaţi să anulaţi rezervările la hotel, cerând un cod de anulare cu
minimum 24 de ore înainte de data rezervării; ţnainte de a pleca într-o
călătorie mai lungă nu ezitaţi să verificaţi contul curent; păstraţi întotdeauna
cardul într-un loc sigur şi nu îl lăsaţi la vedere; pentru confortul
dumneavoastră este recomandabil să notificaţi băncii emitente orice
schimbare în datele personale; anunţaţi imediat pierderea, furtul- sau
55
distrugerea cardului folosind numărul de telefon al serviciului de asistenţă;
pentru orice altă problemă legată de tranzacţiile cu carduri, trebuie să
contactaţi administratorul dumneavoastră de cont.
Ce se întâmplă dacă uit PIN-ul?
Luaţi legătura cu banca emitentă a caidului care vă poate oferi oricând
acelaşi PIN, sau, la solicitare, îl poate înlocui generând un nou cod PIN.
Ce trebuie să fac în caz de pierdere, distrugere sau furt al cardului?
în acest caz trebuie să anunţaţi imediat blocarea, pentru a evita orice
fraudă, folosind numărul de telefon al serviciului de asistenţă oferit anterior
de banca emitentă. Pentru identificarea cardului dumneavoastră veţi fi
rugaţi să menţionaţi câteva detalii esenţiale precum numele deţinătorului de
card şi numărul cardului. Dacă nu vă amintiţi numărul cardului veţi fi rugaţi
să daţi alte detalii: numele mamei înainte de căsătorie şi data naşterii.
Pentru propria dumneavostră siguranţă, dacă sunteţi aproape de bancă şi
puteţi anunţa pierderea sau furtul, în timpul orelor de program ale băncii,
este de preferat să vă duceţi la bancă pentru a da un ordin scris de blocare a
cardului. Dacă anunţaţi blocarea telefonic, va trebui să daţi un ordin scris în
maxim o zi lucrătoare, prin fax sau venind la bancă, altfel ordinul telefonic
va fi anulat.
Cum procedez dacă nu sunt sigur(ă) ca am pierdut cardul?
în acest caz îl puteţi bloca temporar şi, în acest fel, opriţi folosirea lui
frauduloasă pentru toate tranzacţiile care necesită autorizare. Acest tip de
blocare implică riscuri pentru tranzacţiile la comercianţi care nu necesită
autorizare, de obicei tranzacţii cu sume mici.

Dacă doriţi să suspendaţi cardul definitiv, pentru că bănuiţi că cineva îl

foloseşte în mod fraudulos, puteţi cere să fie pus pe "stoplist" (naţională sau
internaţională, după caz). în acest caz cardul nu mal este valabil pentru nici
o tranzacţie şi trebuie să fie reţinut de comerciant sau de bancă în momentul
în care este prezentat. Cum nu puteţi anula aceasta blocare, trebuie să
cereţi un nou card la sucursala dumneavoastră.
Cum se reînoieşte un card?
cardul pe care îl deţineţi este reînnoit automat şi îl puteţi ridica de la
sucursala dumneavoastră cu două săptămâni înainte de data expirării.
Trebuie să aduceţi cardul vechi cu dumneavoastră pentru a putea fi distras
în siguranţă. Noul card va avea acelaşi număr şi acelaşi cod PIN. Cu două
săptămâni înainte de data expirării veţi primi o scrisoare din partea băncii
pentru a vă reaminti să vă ridicaţi noul card. Vechiul card poate fi folosit
până în ultima zi a lunii indicată pe el.
Ce fac când o tranzacţie este neclară? -
în situaţia în care nu sunteţi de acord cu o tranzacţie, pe card, indicată pe
extrasul de cont, trebuie să contactaţi sucursala dumneavoastră pentru a vă
informa. Daca aveţi chitanţele le veţi lua cu dumneavostră pentru a putea
da toate detaliile necesare administratorului de cont.
Este obligatorie anunţarea băncii de schimbarea datelor personale?
O asemenea informare este facultativă dar este în interesul clientului să
anunţe banca în cel mai scurt timp despre orice schimbare a datelor
personale cum ar fi numele, numele companiei, adresa, numărul de telefon
etc. Este important să puteţi fi contactat uşor în cazul corespondenţei
urgente, altfel există riscul să nu puteţi folosi cardul.

56
Când poate un comerciant să refuze plata prin card deşi are afişate
logo-urile AMEX, DinersClub, Europay sau VISA?
În cazul în care cardul este nesemnat, comerciantul are obligaţia de a nu
accepta cardul la plată. Semnătura trebuie efectuată chiar la momentul
emiterii cardului în fata administratorului de cont.
Sumele din conturile de carduri sunt garantate de Fondul de
Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar?
Disponibilităţile din aceste conturi beneficiază de garantarea Fondului, pana
la limita valorii stabilite semestrial de către acesta (valoarea de garantare
este afişată la orice unitate bancară).

Cine poate utiliza cardul în numele firmei?

Banca al cărei client sunteţi vă poate elibera câte un card pentru fiecare
angajat desemnat de firma dumneavoastră (posesor desemnat).
Cum pot diminua risca! de fraudă din partea propriilor salariaţi?
Banca emitentă vă oferă posibilitatea de a stabili plafoane de retragere de
numerar ca şi plafoane pentru operaţiunile de cumpărare pentru fiecare
posesor desemnat de dumneavoastră.

57
 Bibliografie
Anghelache Constantin: " Metode cantitative utilizate in analizele financiare
", Editura Artifex, Bucureşti, 2011
Basno Cezar, Dardac Nicolae: " Produse, costuri si performante bancare ",
Editura Economica, Bucureşti, 2000;
Bistriceanu D. Gheorghe: "Lexicon de finanţe, banei, asigurari", Editura
Economica, Bucureşti, 2001;
Burciu Aurel, Sandu Petru, Sandu Gheorghe: "Activitatea bancara
internaţionala", Editura Economica, Bucureşti, 1999;
Ciucur Dumitru, Gavrila Ilie, Popescu Constantin: "Economie. Manual
universitar", Editura Economica, Bucureşti, 2001;
Diaconescu Mariana:. " Banci. Sisteme de plaţi. Riscuri ", Editura Economica,
Bucureşti. 1999;
Floricel Constantin: " Relaţii valutar-financiare internaţionale ", ediţia a IVa,
Editura Naţionala, Bucureşti, 2001
lonescu G. Lucian: " Băncile si operaţiunile bancare " Editura Economica,
Bucureşti, 1996;
Popescu Radu, Tudorancea Cristian, Berbec Florin: " Cardul-instrument
modern de plata ". Editura Tribuna Economica, Bucureşti, 1998;
Prahoveanu Eugen: " Economie-fundamente de teorie economica ", Editura
Eficient, Bucureşti, 1998; '
Tudorache Dumitru: " Moneda.Banci.Credit ", Editura Sylvi, Bucureşti, 1999;
Colecţiile revistelor si ziarelor "Card Magazine" (1999), "Piaţa financiara"
(2001,2002),
" Capital " (2008,2009,2010), " Bursa " (2008,2009), " Ziarul Financiar "
(2007,2008,2009);
BNR-Rapoarte anuale 2007,2008,2009,2010;
BNR-Rapoarte lunare 2010;
www.no-cash.ro

Top of the Document

58