Universitatea din Bucureşti Specializarea: LLR–LLS

Facultatea de Litere Anul al II-lea, semestrul al II-lea

Departamentul de Lingvistică

1
 Didactica limbii şi literaturii române. Seminar
Scenariul didactic

Sinteză teoretică bazată pe următoarele surse:

Pamfil, Alina, 2008, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, ediţia a
V-a, Piteşti, Editura Paralela 45, p. 45–53.
Sâmihăian, Florentina, Mariana Norel, 2005, Didactica limbii şi literaturii române, I, MEC, p.
52–54.

Modele pe baza cărora pot fi structurate lecţiile

1) Modelul „Învăţării directe sau explicite” (Giasson 1990)

Ce (cunoştinţe/ De ce este Cum se va realiza Învăţarea noilor Când pot fi aplicate

deprinderi) necesară învăţarea? cunoştinţe/ cunoştinţele/
urmează a fi învăţarea lor? deprinderi/ strategii deprinderile/
învăţate de lucru strategiile învăţate?

2) Modelul „Ştiu – doresc să ştiu – am învăţat” (Ogle 1986)

Ce ştiu despre Ce aş dori să Învăţarea noilor Ce am învăţat? Ce aş mai dori să

subiect ştiu? conţinuturi aflu despre subiect?

3) Modelul „Evocare – constituirea sensului – reflecţie” – modelul gândirii critice

(Meredith, Steele 1997)

Ce ştiu despre subiect şi ce aş Învăţarea noilor Ce am învăţat, cum justific şi

dori să aflu? conţinuturi corelez noile cunoştinţe?

Etapele proiectării lecţiei

Elementele esenţiale ale scenariului didactic au fost identificate în momentul în care aţi
conceput structura unităţilor de învăţare. Este bine ca, dacă aveţi prevăzute mai multe ore de curs
pentru aceeaşi temă aparţinând aceluiaşi domeniu (literatură, limbă sau comunicare), să faceţi o
schiţă pentru toate orele alocate respectivei secvenţe, astfel încât să asiguraţi o coerenţă la nivel
macro, dar şi la nivel micro a proiectării. Veţi avea, probabil, de elaborat, în aceste cazuri, un
proiect pentru maximum 2–4 ore de curs.
Pentru elaborarea scenariului aferent fiecărei lecţii în parte, puteţi parcurge următoarele
etape:

1. „Decupaţi” din unitatea de învăţare rândurile alocate unei ore de curs şi aveţi deja
stabilite: competenţele specifice, conţinuturile, tipurile de activităţi, resursele, eventualele forme de
evaluare. Această etapă vă ajută să circumscrieţi secvenţa pe care o proiectaţi viziunii coerente pe
care aţi conceput-o pentru unitatea de învăţare, cu alte cuvinte, să aveţi o imagine asupra cadrului
în care integraţi lecţia.

2. Schiţaţi scenariul didactic, având în vedere următoarele coordonate:

2
 A. Stabilirea structurii lecţiei este o acţiune care vă ajută să fixaţi proporţiile diferitelor
momente şi stabilirea punctelor de vârf ale acestora. Întrebările de la care puteţi porni în această
etapă a proiectării sunt următoarele:
 Cum corelez ceea ce voi face astăzi şi ceea ce am lucrat cu elevii în lecţia
anterioară?;
 Cum voi deschide lecţia?;
 Care sunt activităţile pe care le voi organiza? (Rămân la propunerile din
proiectul unităţii de învăţare sau elimin/adaug activităţi? În ce succesiune?);
 Cum voi încheia lecţia?;
 Care sunt punctele de vârf ale lecţiei?;
 Cât timp aloc fiecărei activităţi?.

B. Stabilirea strategiilor prin care se va desfăşura lecţia se realizează pornind de la

următoarele întrebări:
 Ce metodă aplic în deschiderea lecţiei?;
 Cum comunic conţinutul propriu-zis? Prin ce metode?;
 Cum realizez finalul lecţiei? Prin ce metode?;
 Cum organizez elevii şi activităţile?.

C. Stabilirea metodelor de evaluare a abilităţilor exersate/a cunoştinţelor dobândite se

efectuează pornind de la următoarele întrebări:
 Cum voi evalua, pe parcursul lecţiei, abilităţile exersate şi cunoştinţele
dobândite? Prin ce activităţi/metode?;
 Care va fi tema pentru acasă? Cum va fi evaluată?.

3. Redactaţi scenariul didactic, care va cuprinde:

A. o primă parte (sau o parte introductivă) , care poate cuprinde următoarele date:
obiectul, clasa, data desfăşurării lecţiei, subiectul lecţiei, competenţele specifice, metodele folosite,
resursele, eventual, bibliografia consultată pentru pregătirea lecţiei, numele profesorului;

B. scenariul didactic propriu-zis, care este alcătuit din următoarele etape:

 actualizarea cunoştinţelor şi verificarea temei (dacă este a doua sau a treia
lecţie dintr-o secvenţă coerentă tematic);
 moment pregătitor pentru lecţia nouă (un exerciţiu de „dezgheţ”);
 anunţarea subiectului lecţiei noi;
 activităţile de învăţare, în ordinea desfăşurării lor;
 feedback;
 reflecţie asupra activităţii, prin întrebări generale, care se pot utiliza
pentru orice lecţie (Ce am studiat astăzi?; Cum am început lecţia?; Care credeţi că a fost rostul
acestei activităţi?; Ce a urmat?; Cum vom putea folosi ce am învăţat astăzi?), dar şi prin întrebări
concrete, particulare, pornind de la noţiunile predate, aprofundate sau recapitulate în timpul
lecţiei;
 tema pentru acasă (dacă este cazul).

4. Autoevaluarea lecţiei poate fi consemnată într-o fişă de autoevaluare a lecţiei, care

va fi completată după susţinerea lecţiei. Fişa respectivă poate fi structurată pornind de la
următoarele întrebări:
 Care sunt sentimentele mele după lecţie?;
 Care sunt aspectele/etapele/activităţile care au reuşit?;
 Care sunt aspectele/etapele/activităţile de care nu sunt mulţumit/-ă?;
 Dacă aş relua lecţia, ce aspecte aş modifica?.
Indicaţii privind alcătuirea scenariului didactic:

3
 a) scenariul didactic trebuie să menţioneze în mod clar tema pentru acasă şi în ce constă
aceasta;
b) dacă scenariul didactic precizează într-una dintre etapele sale folosirea anumitor exerciţii
din manualul utilizat, pentru fiecare exerciţiu în parte se vor specifica în mod clar numărul
şi pagina la care poate fi găsit, precum şi cerinţa sa;
c) la aducerea portofoliului final, orice material didactic auxiliar, care se poate printa
(constând în fişe de lucru, scheme, transcrierea unui fragment audio – diferit de cele din
varianta digitală a manualului, post-it-uri, imagini etc.) şi la care se face referire în
scenariul didactic, va fi ataşat acestuia din urmă;
d) eventualele fişe de lucru vor conţine exerciţii şi/sau aplicaţii diferite de cele din manualul
utilizat în alcătuirea scenariului didactic;
e) în cazul în care exerciţiile şi/sau aplicaţiile din fişele de lucru sunt preluate din culegeri,
alte manuale de limba română etc., sursa exerciţiilor şi/sau a aplicaţiilor se va menţiona în
mod clar.

Exemple de scenarii didactice bazate pe modelul gândirii critice

A.Clasa a VI-a – Compunerea (limba română)

Clasa a VI-a
Scenariu didactic
Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. Compunerea
I. Evocarea/Actualizarea (15 minute)
Se realizează un exerciţiu de „dezgheţ”: fiecare elev primeşte două-trei post-it-uri colorate
pe care sunt scrise cuvinte, părţi ale unui cuvânt compus (de exemplu: floare, soare; lapte, a păpa;
închis, vede; lup, câine; personal, cod, numeric etc.). Elevii trebuie să îmbine cuvintele primite,
astfel încât să obţină un cuvânt nou, având voie să decline sau să conjuge cuvintele date. Elevii ies,
pe rând, la tablă şi scriu cuvântul obţinut, iar apoi fac o propoziţie cu acesta. De asemenea, notează
cuvintele în caiet.

II. Constituirea sensului (25 de minute)

Se anunţă titlul lecţiei. Definiţia compunerii ca mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului
este dată de elevi în urma unui set de întrebări lămuritoare. Titlul şi definiţia sunt notate de elevi în
caiete. Pentru predarea tipurilor de compunere, profesorul foloseşte cuvintele deja găsite de elevi,
care sunt scrise în continuare în partea stângă a tablei.
Compunerea prin subordonare este explicată prin relaţia de tip „şef” – subaltern, în care un
cuvânt îl determină pe celălalt şi se comportă precum un atribut sau un complement. Se exemplifică
felul în care pot identifica subordonarea, prin activitate frontală. Elevii ies la tablă şi subliniază cu
cretă colorată cuvintele obţinute prin subordonare.
Compunerea prin alăturare este explicată prin relaţia de „egalitate” dintre cuvinte. Se
exemplifică, iar elevii ies la tablă şi subliniază cuvintele obţinute prin alăturare.
Compunerea prin abreviere se explică pornind de la câteva exemple pe care elevii le cunosc.
Tipurile de abreviere se învaţă de la exemple (cazurile particulare) la cazul general. Profesorul aduce
exemple, fiindcă este posibil ca elevii să întâmpine dificultăţi.
Elevii primesc un text în care trebuie să găsească cuvintele compuse. Câştigă cel care a găsit
cele mai multe cuvinte în cinci minute. Ulterior, ca temă, elevii identifică toate cuvintele compuse
din text şi precizează tipul de compunere pentru fiecare.

III. Reflecţia (10 minute)

Se va răspunde la următoarele întrebări: Ce am învăţat azi?; La ce ne ajută să recunoaştem
cuvintele compuse dintr-un text?; În ce condiţii şi în ce scop putem forma noi cuvinte compuse?.

4
 B. Clasa a VI-a – Dialogul (comunicare orală)

Disciplina: Limba şi literatura română

Clasa a VI-a
Elena Mazilu-Ionescu, Valentina Jercea, Limba şi literatura română. Manual pentru clasa a VI-a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008, p. 9–10.

Scenariu didactic

Comunicarea prin dialog

I. Evocarea/Actualizarea (10 minute)

Actualizarea noţiunii de dialog şi prezentarea acesteia sunt realizate prin analogie cu următoarea
activitate: elevii îşi pasează unii altora o minge, acest schimb fiind similar conversaţiei. Sunt discutate
asemănările şi deosebirile dintre dialog şi jocul cu mingea.
II. Constituirea sensului – Joc de rol: La petshop (30 de minute)
1. Elevii extrag dintr-un recipient fişe pe care sunt descrise următoarele roluri:
a. Eşti la magazinul de animale cu prietenul tău/prietena ta. Vrei să cumperi un animal de casă
pentru fratele/sora mai mic/-ă. Ţi-e greu să alegi între un căţel şi un porcuşor de Guineea. Îi
ceri politicos vânzătorului informaţii despre aceste două animăluţe (ce şi cât mănâncă, de ce
îngrijire au nevoie, cât de jucăuşe sunt etc.). Îi ceri sfatul prietenului. La magazin soseşte
tatăl tău/mama ta. Trebuie să îl/o convingi că un animăluţ este cadoul perfect pentru
fratele/sora mai mic/-ă. Fii politicos şi explică-i ce frumos s-ar juca cel mic cu animăluţul şi
cât de mult s-ar bucura.
b. Eşti vânzătorul de la magazinul de animale. Rolul tău este să fii drăguţ cu clienţii şi să-i
ajuţi să aleagă animalul potrivit pentru ei. Vorbeşti cu clienţii folosind verbe la persoana a
II-a plural şi pronume de politeţe (dumneavoastră, dumneata etc.). Le dai informaţii corecte
şi utile despre animalele care îi interesează.
c. Eşti şeful de magazin. Rolul tău este să supraveghezi vânzătorii şi să te asiguri că ei îşi fac
treaba cum trebuie. Dacă nu sunt destul de binevoitori cu clienţii, intervii în discuţie şi
încerci să-l ajuţi pe vânzător.
d. Eşti mama/tatăl. Vii la magazin pentru a-l convinge pe copilul tău că un animal nu este un
cadou potrivit pentru cel/cea mic/-ă. Explică-i copilului de ce: un animal este o prea mare
responsabilitate pentru cel/cea mic/-ă, are nevoie de multă atenţie şi grijă, va face mizerie în
casă, ar putea să-l rănească pe cel mic. Fii drăguţ/-ă cu copilul tău!
e. Îţi însoţeşti prietenul la magazinul de animale. Încerci să-l convingi să cumpere un căţel,
pentru că este animalul tău preferat. Îi explici că un căţel este foarte jucăuş, inteligent, uşor
de crescut.
f. Eşti la magazinul de animale şi vrei să cumperi o pisică. Te grăbeşti şi încerci să-l convingi
pe clientul din faţa ta să-ţi dea voie să cumperi primul. Fii politicos dacă vrei să-l convingi!
g. Eşti observator. Rolul tău este să urmăreşti cu atenţie discuţiile din magazin. Vei lua în
considerare:
- dacă vorbitorii sunt politicoşi;
- dacă fiecare aşteaptă ca celălalt să-şi termine vorbele înainte de a interveni;
- dacă sunt convingători atunci când vor să obţină ceva;
- dacă oferă informaţii într-o formă corectă, precisă şi uşor de înţeles;
- dacă vorbitorii ţin seama de persoana cu care vorbesc (copil/adult).
La sfârşitul jocului le vei prezenta colegilor observaţiile tale pe un ton politicos, fără a-i jigni.
2. Prezentarea observaţiilor este făcută de către observatori. (10 minute)
3. Sintetizarea observaţiilor constă în câteva recomandări pentru reuşita unui dialog. (10 minute)
III. Reflecţia (10 minute)
Se va răspunde la următoarele întrebări: Ce am studiat astăzi?; Cum am început lecţia?; Care
credeţi că a fost rostul acestei activităţi?; Cum veţi putea folosi ceea ce aţi învăţat?; În ce situaţii puteţi
folosi dialogul pentru a primi şi pentru a transmite informaţii?.
Se dă tema pentru acasă, care constă în scrierea unui text pornind de la dificultăţile întâmpinate
în interpretarea rolului avut în timpul activităţii din clasă (120–150 de cuvinte).

5
 C. Clasa a VIII-a – Redactarea unei scrisori
(comunicare scrisă/redactare)

Clasa a VIII-a

Scenariu didactic

Redactarea unei scrisori

I. Evocarea/Actualizarea – Activităţi de pregătire a redactării (15 minute)

a. Profesorul începe prin a citi un articol dintr-un ziar (poate să fie un articol autentic sau
unul scris chiar de profesor). Este vorba despre faptul că primarul şi consiliul
orăşenesc au decis să demoleze un bazin de înot vechi, spre a face loc pentru
dezvoltarea industrială a zonei. Pasionaţii de înot pot merge să înoate într-un bazin din
oraşul apropiat sau în micul râu din oraş. Pornind de la acest articol, instructorul de
înot trimite o scrisoare adresată editorului acelui ziar. Această scrisoare este citită
elevilor.

b. Profesorul iniţiază o dezbatere despre argumentele pro şi contra deciziei consiliului

orăşenesc. Dezbaterea durează zece minute.

c. Elevii sunt puşi în situaţia de a scrie o scrisoare către editor. Profesorul le aminteşte
elevilor convenţiile scrisorii (locul unde se pune data şi locul, adresarea, semnătura).
Apoi le spune elevilor că pot să aleagă. Ei pot să scrie chiar acum scrisoarea către
ziarul local sau pot continua să discute argumentele pro şi contra cu colegii şi cu
profesorul. După aceea, şi elevii care au preferat a doua variantă vor redacta
scrisoarea.

II. Constituirea sensului – Activităţi de redactare şi de post-redactare (25 de minute)

Douăzeci de elevi încep să scrie. Profesorul continuă dezbaterea cu cinci elevi. El scrie
pe tablă argumentele pro şi contra deciziei de dărâmare a bazinului de înot. După zece minute,
şi acest grup de elevi începe redactarea. Ei pot folosi argumentele de pe tablă în scrisorile lor.
În timp ce elevii scriu, profesorul circulă prin clasă. Când elevii întreabă ceva, el citeşte
ceea ce au scris aceştia şi formulează sugestii ori observaţii privind liniile de argumentare,
greşelile de ortografie şi de punctuaţie, neclarităţile din text.
Când cei mai mulţi elevi au terminat de scris, profesorul face observaţii privind
lungimea, argumentarea, capacitatea de persuasiune, ortografie şi punctuaţie. Le reaminteşte
convenţiile scrisorii.

III. Reflecţia (10 minute)

Se realizează o discuţie finală dirijată de profesor despre situaţiile în care se poate folosi
scrisoarea ca modalitate de a exprima punctele de vedere şi despre cum trebuie să se
argumenteze pentru a convinge un anumit receptor.
Se dă tema pentru acasă, care constă în redactarea, pe o foaie separată, a unei alte
scrisori către editor, pornind de situaţia tăierii unui număr ridicat de copaci din pădurea aflată în
apropierea oraşului (250–300 de cuvinte).