Rezolvare speţă nr.

1 Civil

A.Conținut

Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2004, reclamanta A.B a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâtul C.D., să se dispună anularea contractului intitulat de vânzare
-cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 în fața notarului public V.R.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 01.11.1999, s-a încheiat
contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinație de locuință situat în
municipiul Bacău, str.I.H.R, între A.B și A.E. în calitate de vânzători, și C.D în calitate de
cumpărător.
Reclamanta pretinde că pârâtul C.D i-a promis atât înainte de încheierea contractului cât
și după momentul semnării lui la notariat, că o să-i asigure întreținerea (hrană ,medicamente,
îmbrăcăminte etc.).
Reclamanta a mai arătat că pârâtul chiar a asigurat întreținerea începând cu anul 1998 și
după încheierea contractului până în luna mai 2003, însă, ulterior acestui moment, a refuzat să
își îndeplinească obligațiile asumate. Comportamentul pârâtului C.D și asigurările acestuia date
anterior încheierii contractului i-au creat convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu
privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreținere, cu atât mai mult cât prețul
stipulat a fost modic, respectiv 100.000.000 lei, față de valoarea imobilului.
Prin întâmpinare, pârâtul C.D a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de
faptul că acțiunea în anularea unui contract trebuie introdusă în termen de 3 ani, termen care
începe să curgă de la data cunoașterii cauzei de nulitate, însă, cel mai târziu de la împlinirea a
18 luni de la data încheierii actului. În privința pretențiilor reclamantei, pârâtul C.D a arătat că
acestea sunt neîntemeiate, că nu a fost niciodată în discuție să asigure întreținerea reclamantei,
singurele ajutoare în bani și alimente acordate acesteia neavând un caracter constant, nefiind
rezultatul unei obligații, ci numai expresia relațiilor de prietenie care există între pârți.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul C.D a depus la dosar cerere reconvențională prin care a
solicitat obligarea reclamantei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil.
 În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul – reclamant a arătat că prin contractul de
vânzare cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor
A.B și A.E (soți). Având în vedere că la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E și față de
dispoziția art. 557 C.civ., uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, cealaltă parte a
imobilului trebuind să intre în folosința nudului proprietar.
A mai susținut că imobilul este ușor de partajat, fiind construit pe doua nivele ( P+ 1),
fiecare nivel având dependințe proprii și că lasă la libera voință a reclamantei - pârâte partea de
imobil pe care să o predea.
În cauză au fost ascultați martori, ale căror declarații conțin afirmațiile următoare:
- între soții A.B și A.E., pe de-o parte, și pârâtul- reclamant C.D., pe de altă parte, au
existat relații de prietenie, iar în perioada în care s-a încheiat contractul devenit litigios, C.D
făcea vizite soților A.B și A.E, fără ca aceste vizite să aibă un caracter regulat;
- reclamanta – pârâtă A.B le-a spus că va vinde imobilul și că pârâtul - reclamant o va
ajuta cu medicamente și sume de bani;
- că martorii nu au asistat la vreo discuție între A.B și C.D cu privire la contractul ce urma
să se încheie în legătură cu imobilul proprietatea soților A.B și A.E., și că nu cunosc dacă pârâtul
– reclamant a prestat vreodată întreținere pentru reclamanta A.B și soțul acesteia, A.E.

Cerințe:

Realizați una dim următoarele teme :

1. Identificați și analizați problematica de drept civil (drept substanțial) a speței, sub
forma unei „opinii legale” (fără identificarea clientului beneficiar al consultației).
2. Prezentați apărările pe care le-ar susține fiecare parte litigantă,sub formă de
concluzii scrise.
3. Redactați considerentele și dispozitivul soluției pe care apreciați că instanța o va
pronuța.
 B. Rezolvare lucrare profesională nr. 1

Cerinţa 3. Redactați considerentele și dispozitivul soluției pe care apreciați că instanța o

va pronuța.

JUDECĂTORIA

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei X la data de 02.06.2004, în dosarul
nr. Y, reclamanta A.B. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând instanţei ca prin
hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea contractului intitulat de vânzare-cumpărare
încheiat la data de 01.11.1999 în faţa notarului public V.R.
În motivarea acţiunii, reclamanta-pârâtă a arătat că la data de 01.11.1999 s-a încheiat
contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinaţia de locuinţă situat în
municipiul Bacău, str. I.H.R., între A.B. şi A.E. în calitate de vânzători, şi C.D. în calitate de
cumpărător.
Reclamanta A.B. a susţinut că pârâtul C.D. i-a promis atât înainte de încheierea
contractului cât şi după momentul semnării lui la notariat, că o să-i asigure întreţinerea (hrană,
medicamente, îmbrăcăminte, etc.).
Reclamanta a mai arătat că pârâtul chiar a asigurat întreţinerea începând cu anul 1998 şi
după încheierea contractului până în luna mai 2003, însă ulterior acestui moment, a refuzat să
îşi îndeplinească obligaţiile asumate.
Reclamanta a mai precizat că, comportamentul pârâtului C.D. şi asigurările acestuia date
anterior încheierii contractului i-au creat convingerea că contractul ce urma a fi încheiat cu
privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreţinere, cu atât mai mult cât preţul
stipulat a fost modic, respectiv 100.000.000 lei, faţă de valoarea imobilului.
Pârâtul C.D. legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia
prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de faptul că acţiunea în anularea unui contract trebuie
introdusă în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data cunoaşterii cauzei de
nulitate, însă, cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
În privinţa pretenţiilor reclamantei, pârâtul C.D. a arătat că acestea sunt neîntemeiate,
că nu au fost niciodată în discuţie să asigure întreţinerea reclamantei, singurele ajutoare în bani
şi alimente acordate acesteia neavând un caracter constant, nefiind rezultatul unei obligaţii, ci
numai expresia relaţiilor de prietenie care există între părţi.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul C.D. a depus la dosar cerere reconvenţională prin care a
solicitat obligarea reclamantei să-i predea o parte reprezentând ½ din imobil.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a arătat că prin contractul de
vânzare-cumpărare s-a instituit un drept de uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor
A.B. şi A.E. (soţi.)
Pârâtul reclamant C.D. mai arată că, la data de 12.04.2003 a survenit decesul lui A.E. şi
că uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, şi că cealaltă parte a imobilului trebuie să
intre în folosinţa nudului proprietar.
Acesta a mai susţinut că imobilul este uşor de partajat, fiind construit pe două nivele (P
+ 1), fiecare nivel având dependinţe proprii şi că nu lasă la libera voinţă a reclamantei-pârâte
partea de imobil pe care să o predea.
Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi cu martori, declaraţiile
martotilor fiind consemnate în procesele verbale separat ataşate la dosarul cauzei.

Considerentele hotărârii:

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data 01.11.1999, s-a încheiat contractul intitulat de vânzare-cumpărare asupra

imobilului, autentificat sub nr. X/ 01.11.1999, având ca obiect imobilul cu destinaţia de locuinţă
situat în municipiul Bacău, str. I.H.R., între reclamanta A.B. şi A.E, în prezent decedat, în calitate
de vânzători şi pârâtul C.D. în calitate de cumpărător, pentru un preţ de 100.000 lei.
Prin cererea introductivă reclamanta A.B. a solicitat anularea contractului intitulat de
vânzare-cumpărare, încheiat la data de 01.11.1999 în faţa notarului public V.R., iar pârâtul a
invocat prin întâmpinare excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
 Instanţa va respinge excepţia prescrierii dreptului la acţiune pe considerentul că, potrivit
art. 2 din Decretul nr. 167/1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocat oricând fie pe cale de
acţiune fie pe cale de excepţie.
Din motivarea acţiunii rezultă că reclamanta ar fi avut consimţământul viciat la data
semnării contractului de vânzare cumpărare, invocând pe acest temei nulitatea.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că părţile au încheiat la data de 01.11.1999 un contract
intitulat de vânzare-cumpărare asupra imobilului cu destinaţia de locuinţă situat în municipiul
Bacău, str. I.H.R.
Reclamanta a arătat în acţiunea sa că datorită comportamentului pârâtului C.D. şi
asigurările date anterior încheierii contractului aceasta avea convingerea că contractul ce urma
a fi încheiat cu privire la imobilul proprietatea sa este un contract de întreţinere, cu atât mai
mult cât preţul stipulat a fost modic, respectiv 100.000 lei, faţă de valoarea imobilului.
În cauză au fost audiaţi mai mulţi martori, care au declarat că nu au asistat niciodată la o
discuţie între părţi privitoare la contractul ce urma să se încheie şi că în realitate nu cunosc dacă
pârâtul-reclamant a prestat vreodată întreţinere pentru reclamanta A.B. şi soţul acesteia.
Prin depoziţiile acestor martori, instanţa apreciază că nu s-a putut face dovada că ar fi
existat o înţelegere între părţi, ca în urma vânzării imobilului, pârâtul să le acorde întreţinere
reclamantei A.B. şi soţului său, care între timp a decedat.
Relevant în conturarea adevărului înţelegerii părţilor, este şi punctul de vedere al
pârâtului, expus sub forma întâmpinarii care arată că este adevărat că a ajutat-o pe reclamanta
A.B. cu anumite sume de bani, alimente dar acest sprijin nu a fost rezultatul unei obligaţii, ci
numai expresia relaţiilor de prietenie care exista între părţi.
Instanţa reţine că nu pot fi primite apărările reclamantei legate de eroarea invocată.
Deoarece, atâta timp cât reclamantei A.B. i s-a prezentat contractul la notar pe care l-a citit şi
semnat, exprimându-şi acordul de voinţă, în mod liber şi conştient, nu se poate trage concluzia
că reclamanta nu a cunoscut conţinutul contractului.
Promisiunea pârâtului că îi va asigura întreţinere (hrană, medicamente, îmbrăcăminte)
nu are relevanţă juridică în cauză pentru că nu a fost reţinută în conţinutul contractului ca o
clauză contractuală pentru viitor.
 Reclamanta-pârâtă a avut posibilitatea, în momentul în care a luat la cunoştinţă de
conţinutul contractului să solicite notarului, cu acordul pârâtului C.D., să treacă şi clauza de
întreţinere în contractul de vânzare-cumpărare, dar nu a făcut nimic în acest sens deşi avea
capacitatea de a discerne.
În temeiul art. 1208 din Noul Cod civil, instanţa reţine că în cauză, este vorba despre
existenţa unei erori nescuzabile, caz în care contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra
căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţele rezonabile.
Faţă de probele administrate în cauză, rezultă cu claritate conţinutul real al înţelegerii
părţilor, care se suprapune conţinutului actului juridic autentificat la notariat.
Astfel, pentru că contractul încheiat de părţi nu a avut prevăzută o clauză privind
obligaţia de întreţinere a vânzătorilor, şi pentru că reclamanta nu a probat existenţa erorii, viciu
de consimţământ la încheierea contractului, deşi îi revenea această obligație potrivit art. 1169
din vechiul Cod civil, rămas neabrogat, instanţa urmează să respingă acţiunea reclamantei A.B.
ca nefondată.
Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.D. instanţa reţine că, prin
contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.11.1999 s-a instituit un drept de
uzufruct asupra imobilului în favoarea vânzătorilor A.B şi A.E. (soţi) şi că la data de 12.04.2003 a
survenit decesul lui A.E..
Pârâtul a invocat în drept prev. art. 557 C.civ, solicitând instanţei să-i predea o parte
reprezentând ½ din imobil. Acesta a susţinut că având în vedere că unul dintre uzufructuari a
decedat, uzufructul continuă numai pentru ½ din imobil, astfel se justifică ca el, în calitate de
nud proprietar, să intre în folosinţa celeilalte părţi a imobilului.
Instanţa urmează să respingă cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.D., ca
nefondată, pe motiv că clauza de uzufruct viager, instituită în favoarea mai multor persoane,
încetează în momentul decesului ultimului uzufructuar, dacă în contract nu este stipulat altfel.
 Dispozitivul hotărârii

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia invocată de către pârâtul-reclamant cu privire la prescripţia dreptului

la acţiune al reclamantei-pârâte.
Respinge acţiunea reclamantei A.B. ca nefondată.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, data de xx/yy/2004.

Preşedinte Grefier