Importanţa creşterii păsărilor

Creşterea păsărilor domestice reprezintă o ramură a creşterii animalelor

domestice şi are ca scop principal obţinerea de produse animale specifice, cu
valoare economică ridicată.
Creşterea păsărilor domestice se ocupă în primul rînd de exploatarea raselor
de găini, raţe, gâşte şi curci. În afară de aceasta, creşterea păsărilor se ocupă şi de
unele specii de mai mică importanţă economică dar care prezintă interes mai ales din
punct de vedere sportiv, decorativ sau de agrement. Printre aceste specii se numără
porumbeii, bibilicile, prepeliţele japoneze, precum şi păsările de vânătoare, de parc şi
de apartament. Dintre acestea, unele au perspective de a prezenta interes şi din
punct de vedere economic.
Domeniul zootehniei care se ocupă cu elaborarea principiilor de producere,
creştere, întreţinere, îmbunătăţire şi înmulţire a raselor de păsări, precum şi de
exploatarea lor şi de valorificarea produselor obţinute se numeşte „Avicultura".
Avicultura, în elaborarea principiilor sale, se bazează pe studiul dezvoltării, în
decursul timpului, a activităţii practice de creştere a păsărilor domestice şi pe ultimele
date din producţie. Verificarea, aprofundarea, teoretizarea şi generalizarea
observaţiilor şi a rezultatelor obţinute în producţie, precum şi proiectarea dezvoltării
ramurii în etapele care urmează se fac în cadrul activităţii de cercetare ştiinţifică, cu
ajutorul ştiinţelor de contingenţă (genetica şi ameliorarea animalelor, alimentaţia,
fiziologia, etc).
Creşterea păsărilor necesită cunoştinţe variate din următoarele considerente:
numărul mare de specii (peste 10 specii) cu particularităţi biologice, de creştere şi de
întreţinere foarte diferite unele de altele (găini, curci, bibilici, raţe, gîşte, porumbei,
fazani, prepeliţe, păuni, lebede, potârnichi, canari etc.); caracterul complex al
producţiilor şi în special al producţiei de carne; metabolismul foarte intens, care face
ca păsările să reacţioneze deosebit de repede la cea mai neînsemnată modificare a
condiţiilor de viaţă; modul de reproducţie caracteristic, întreaga dezvoltare embrio-
nară fiind sub conducerea nemijlocită a omului; gradul înalt de climatizare,
mecanizare şi automatizare a adăposturilor, astfel încât păsările sunt sustrase
aproape integral de sub influenţa condiţiilor de mediu natural; creşterea în efective
mari, care pot ajunge la milioane de păsări pe întreprindere etc.
Aceleaşi considerente fac ca ştiinţa şi practica creşterii păsărilor să se
îmbogăţească deosebit de repede cu noi date şi concluzii.
Toate acestea impun o pregătire temeinică a specialiştilor într-un domeniu
biologic foarte larg, care implică o permanentă documentare precum şi o profilare a
lor pe specii şi pe direcţii de producţie.
În creşterea păsărilor pot fii practicate tehnologii de întreţinere foarte variate
mai ales prin gradul în care realizează satisfacerea cerinţelor păsărilor faţă de
condiţiile de întreţinere şi prin măsura în care corespund cerinţelor de ordin
economic.
Numeroasele tehnologii de întreţinere a păsărilor în perioada de creştere sau
exploatare pot fii grupate în 3 sisteme:
-sistemul extensiv;
-sistemul semiintensiv;
-sistemul intensiv industrial.
În general se consideră că sistemul de întreţinere este cu atât mai intensiv cu
cât permite realizarea de producţii mai mari pe unitatea de suprafaţă cu un volum
redus de muncă şi cu un cost mic dar în acelaşi timp acoperind mai complet şi mai
economic cerinţele păsărilor. Sistemele de întreţinere pot fii caracterizate mai ales
prin următoarele: întreţinerea păsărilor se face în libertate la sistemele extensive, în
semilibertate la sistemele semiintensive şi în captivitate la sistemele intensive
industriale.

Importanţa economică a creşterii păsărilor

Importanţa creşterii principalelor specii de păsări domestice se datorează atât
valorii ridicate a produselor lor, cât şi unor particularităţi biologice care condiţionează
nivelul înalt al producţiilor specifice.

Produsele păsărilor
Produsele principale ale păsărilor domestice sunt ouăle, carnea şi ficatul gras,
alături de unele produse secundare, cu valori apreciabile, ca puful şi grăsimea,
precum şi de unele subproduse valorificabile eficient, direct, sau ca materii prime
pentru alte ramuri de producţie, ca: fulgii, penele, dejecţiile şi aşternutul permanent,
resturile din abatoare etc.
Oul de consum. Oul, prin valoarea lui nutritivă, prin maniabilitatea,
conservabilitatea şi larga sa utilizare, reprezintă un aliment preţios pentru om şi o
materie primă indispensabilă pentru industrie.
Oul, împreună cu laptele, reprezintă singurele alimente complete. Din punct
de vedere al compoziţiei chimice şi al valorii biologice generale, oul este superior
laptelui, lucru explicabil prin faptul că substanţele conţinute sunt menite să asigure, în
cele mai potrivite proporţii, tot ceea ce este necesar dezvoltării embrionare, precum
şi ca rezerve în organismul puiului (bobocului) necesar pentru a rezista la
eventualele carenţe nutritive în primele zile de viaţă postembrionară.
De asemenea, oul este clasificat între cele mai importante alimente, datorită
unor însuşiri specifice dintre care mai importante sunt: digestibilitatea oului în
alimentaţia omului este comparabilă cu aceea a laptelui, respectiv la gălbenuş 100%
şi la albuş 97%; conservabilitatea vitaminelor în ou este remarcabilă atât la fierbere,
cât şi la depozitare îndelungată în spaţii frigorifice; ouăle pot fi utile în medicina
umană datorită uşurinţei cu care sunt îmbogăţite în vitamine şi microelemente prin
tehnologii de alimentaţie adecvată a păsărilor (ouă vitaminate, iodate, bromate etc).
Carnea. Reprezentând produsul principal al majorităţii raselor de păsări
domestice, carnea de pasăre are o pondere continuu sporită în alimentaţie, datorită
atât costului mai mic de producţie, cât mai ales însuşirilor gustative, faptului că se
pregăteşte cu uşurinţă în foarte multe şi variate reţete culinare, valorii nutritive
superioare, digestibilităţii deosebite şi randamentului ridicat la tăiere.
 Calităţile nutritive ale cărnii de pasăre, comparativ cu cele ale cărnii altor specii de
animale (după Denton, 1994)
ACIZI GRAŞI (%) CALORII
PROTEINE PE 100 G
SPECIFICARE
(%) Nesaturaţi Saturaţi
CARNE
Carne albă de curcan
81 13 6 157
(fără piele)
Carne roşie de curcan
65 23 12 186
(fără piele)
Carne albă de pui
77 16 7 172
(fără piele)
Carne albă de pui (cu
57 30 13 204
piele)
Cotlet de miel 64 15 21 187
Cotlet de porc 49 32 19 252
Carne de vită tocată 41 34 25 273
Carne friptă de vită 49 26 25 239

Grăsimea. Păsările domestice, şi îndeosebi palmipedele, produc în cantităţi

mari, mai ales la îngrăşarea pentru ficat gras, o grăsime deosebit de apreciată pentru
calitatea ei.
Ficatul gras. Considerat ca produsul zootehnic de cea mai mare valoare,
ficatul gras obţinut de la unele rase de gâşte îndopate, ca şi ficatul mare produs de
hibrizii raţei Leşeşti, reprezintă materia primă unică pentru producerea renumitului
produs francez „pateul de ficat gras".
Puful şi fulgii. Materie primă valoroasă pentru industrie, dar şi pentru nevoi
familiale, puful şi fulgii, mai ales când se recoltează prin jumulire pe viu, sunt foarte
solicitaţi şi asigură o rentabilitate sporită creşterii gâştelor şi raţelor.
Subprodusele avicole. Tot mai eficient utilizate, pe măsura concentrării şi
specializării producţiei, subprodusele avicole ocupă un loc important în economia de
ramură: resturile din abator sunt utilizate, în stare proaspătă sau după transformare
în făină animală, în alimentaţia animalelor de blană carnivore, prin cantitatea şi
constanţa în care se obţin, putând determina apariţia unei ramuri anexe — creşterea
animalelor de blană carnivore; dejecţiile, pure sau în amestec cu materialul pentru
aşternut, au o valoare deosebită ca îngrăşământ, dar din ce în ce mai eficient sunt
utilizate în hrana altor animale (bovine şi ovine); cojile de ouă obţinute în cantităţi
mari în instalaţiile pentru producerea oului-praf (500 kg coji la 1 t ou praf) pot
reprezenta un furaj (şi chiar aliment) mineral cu mare digestibilitate.

Producţia de carne de pasăre

 În a doua jumătate a secolului trecut populaţia planetei s-a dublat în urma
acestei explozii demografice la nivel mondial au apărut numeroase probleme legate
de asigurarea necesarului de hrană.
Această creştere a numărului de locuitori a avut ca efect o creştere continuă a
cererii de carne. Pentru a acoperi această cerere, a fost necesară o organizare cât
mai intensivă a producţiei, trecându-se la exploatarea animalelor în sistem intensiv-
industrial. În prezent, în toată lumea, industria cărnii de pasăre are tendinţa de a se
concentra în sisteme de producţie integrate, de mari dimensiuni care permit o mai
bună organizare a producţiei, o mai bună implementare a noutăţilor tehnologice şi
obţinerea unor preţuri cât mai scăzute pe unitatea de produs.
În acest context producţia avicolă a ajuns să aibă o pondere însemnată cu
probabilitatea ca în actualul ritm de dezvoltare a ramurii să ajungă la o cotă de
acoperire de peste 12% din totalul necesar de proteină.
Pentru satisfacerea cererii de carne de pasăre în ultimii 50 de ani hibrizi de
carne au fost în permanența selecționați și s-au obţinut rezultate remarcabile în ceea
ce priveşte dezvoltarea corporală și procentul de carne în carcasă dupa cum se
poate vedea și în pozele de mai jos.
Fig.1. Evoluţia broilerului din 1957 în 2995

Fig.2. Evoluţia pieptului în carcasă

Fig.3. Evoluţia pulpei inferioare în carcasă

 1957 1977 2005

Producţia de carne de pasăre pe plan mondial

Efectivele pe plan mondial sunt în continuare creştere, ţara cu cel mai mare
efectiv de păsări în anul 2007 a fost China.
Tabelul nr.
Efectivele matcă pe plan mondial
ANUL
ŢARA
1995 2000 2003 2004 2005 2006 2007
China 3.137.000 3.623.012 3.980.546 4.214.748 4.360.243 4.426.968 4.511.613
Brazilia 729.531 842.741 921.323 944.298 1.100.000 1.013.164 999.100
Indonezia 1.008.444 859.497 1.204.310 1.149.374 1.249.426 1.188.814 1.345.213
USA 1.611.000 1.860.000 1.920.000 1.985.000 2.035.000 2.050.000 2.050.000
India 300.000 361.000 409.000 425.000 430.000 490.000 505.000
Mexic 359.000 350.000 413.915 432.084 425.000 289.663 290.000
Rusia 483.200 342.500 337.027 328.338 328.707 342.866 358.249
Japonia 313.536 295.792 283.942 277.800 265.200 280.642 288.511
Thailanda 172.370 224.726 241.087 250.956 260.000 203.201 209.105
Franţa 219.069 232.270 200.841 197.168 189.998 173.660 161.500
Pakistan 159.000 150.000 155.000 160.000 166.000 176.000 182.000
Nigeria 124.000 113.200 137.680 143.500 150.700 158.400 166.500
Vietnam 99.500 137.300 178.227 152.706 153.937 150.220 150.000
Germania 101.139 107.659 109.793 110.000 107.267 107.000 108.000
Italia 113.429 100.000 100.000 100.000 100.000 95.000 100.000
Sursa: F.A.O.

Tabel nr.
Producţia de carne de pasăre în lume în perioada 1965 – 2007
Anul
Specificare
1965 1970 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2007
Africa 435 597 1058 1501 1991 2334 2997 3497 3609
 Asia 1888 2707 5223 6898 10018 17159 23358 28949 30851
Europa 3685 5315 9115 10193 11759 10857 11897 13099 13297
Uniunea
2748 3863 6363 6741 7706 9147 10638 10822 10391
Europeanǎ
America de
4033 5091 7014 8343 11492 14697 17480 20269 20688
Nord
Oceania 84 143 353 405 483 597 767 978 1023
America de
840 1245 3196 2891 5257 8958 12593 17062 17302
Sud
Total mondial 10966 15100 25959 31190 41000 54602 69095 83857 86772
Ţări
7619 10221 16685 18089 24582 33039 40220 48565 48828
dezvoltate
Ţări în curs
3347 4879 9274 13101 16418 21563 28875 35292 39944
de dezvoltare
Sursa FAO,2009

Producţia mondială continuă să crească atât în ţările dezvoltate cât şi în ţările

în curs de dezvoltare.
Având în vedere performanţele pe plan biologic atinse de speciile vizate, s-au
putut practica preţuri de desfacere ale cărnii şi a celorlalte produse avicole tot mai
mici, fapt ce a dus la creşterea tot mai mare a ponderii ocupate de carnea de pasăre
din totalul consumului mondial de carne. De menţionat că toate cifrele prezentate
sunt realizate în sistemul de creştere industrială a păsărilor. Sistemul tradiţional,
gospodăresc de creştere a păsărilor este considerat ineficient şi cu caracter
sezonier; în plus este şi foarte greu de urmărit statistic. Dealtfel, ţările dezvoltate,
care produc 60 % din carnea de pasăre, au şi renunţat la sistemul gospodăresc de
creştere. Chiar şi broilerul de tip “Label”, sacrificat aproape de maturitatea sexuală,
cu creştere lentă şi cu grad mare de rusticitate, este realizat tot în sistem industrial,
dar în condiţii speciale de hrănire şi de întreţinere.
Tabel nr. 2
Dinamica producţiei de carne în perioada 2001-2007
Nr. Anul
Crt. Specificare UM
2001 2003 2005 2007
1. Carne total Mil. T 239 253 268 285
2. Carne pasăre Mil. T 72.45 77.06 83.96 86.7
3. Carne broiler Mil. T 62.11 66.40 71.94 74.3
4. Carne pasăre / total % 30.31 30.45 31.32 30.42
5. Carne broiler / pasăre % 85.72 86.16 85.68 85.61
Sursa: F.A.O., 2009

Din totalul producţiei mondiale de carne (285 mil. T), carnea de pasăre
reprezintă, în ultimii ani, între 30.31% şi 31.32 %, faţă de 20 % cât reprezenta acum
10 ani. Astfel, ea ocupă, după 1995, locul al doilea în ierarhia producţiilor mondiale,
după producţia de carne de porc şi înaintea producţiei de carne de vită. Producţia
continuă să crească atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, dar
mai rapid în ultimele. În ţările dezvoltate, ritmul de creştere din ultimii ani a fost de
aproximativ 2 %, pe când în ţările în curs de dezvoltare s-a înregistrat o creştere de
cca. 4 %.
Privind în viitor, FAO anticipează că în 2030 producţia mondială de carne de
pasăre va fi în jur de 143 milioane tone, din care ţările în curs de dezvoltare vor
contribui cu 93,5 milioane tone. Până atunci, se prevede ca producţia Chinei să
ajungă la aproape 26 milioane tone. Previziunile în ceea ce priveşte ritmul de
creştere al producţiei de carne de pasăre în perioada 2015 – 2030 arată că acesta va
fi de 2,4 % / an la nivel mondial, iar în ţările în curs de dezvoltare ritmul va fi de 3,1 %
/ an.
Analizând producţia de carne de broiler în dinamică (Tabel 2), se constată că,
în ultimii ani aceasta a înregistrat o creştere medie anuală de 4,5%/an, ajungând de
la 50.890 tone în 1997, la 74290 tone în 2007, respectiv o creştere de 45.9 %. De
asemenea, ponderea cărnii de broiler din totalul cărnii de pasăre a crescut în ultimul
deceniu, de la 85,09 % în 1997, la 86,45 % în 2005 şi 85.61 % în 2007.

Producţia de carne de pasăre în U.E.

Producţia de carne de broiler în U.E. a înregistrat progrese extraordinare în
ultimele decenii. Datorită concurenţei existente pe piaţă precum şi nivelului de trai
ridicat se poate constata tendinţa consumării cărnii sub formă de tranşate, de
semipreparate şi preparate şi de porţiuni anatomice de calitate superioară (piept;
aripi superioare; ficat; etc.), restul produselor obţinute fiind direcţionate către export
în ţări cu un nivel de trai mai scăzut unde datorită preţului accesibil sunt preferate de
populaţie.
 Producţia de carne la nivel european se află în continuă creștere atât prin mărirea efectivelor cât și prin utilizarea de hibrizi de mare
valoare.
Numarul de pui de carne eclozionati
Anul
Specificare U.M
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Belgium Mii 218.832 228.316 230.044 230.022 215.672 214.430 175.127 172.693 181.385 170.156 166.850 13.280
Bulgaria Mii : : : : : : : 49.147 61.800 63.773 72.365 5.078
Czech Republic Mii : : : 184.225 171.279 189.911 204.694 200.271 212.502 197.924 191.077 14.034
Denmark Mii 147.318 148.077 153.758 146.943 148.277 91.581 136.564 119.753 120.703 130.161 135.486 :
Germany Mii 338.222 349.338 354.330 : 414.730 437.555 427.806 448.176 480.539 544.506 584.953 50.381
Estonia Mii : : : : : : : : : : 8.835 681
Ireland Mii 65.508 66.309 63.924 64.612 70.920 73.679 70.809 71.795 77.071 76.137 67.325 :
Greece Mii 82.281 92.276 100.951 98.075 102.535 110.096 104.488 99.850 115.606 : : :
Spain Mii 582.825 592.365 615.076 580.720 594.868 583.139 567.666 562.940 585.286 578.187 581.208 44.375
France Mii 925.460 875.841 896.322 823.464 829.888 793.016 790.909 703.337 776.928 783.471 816.536 :
Italy Mii 423.779 405.188 396.991 397.277 397.226 394.414 389.514 391.306 380.236 151.059 234.271 :
Cyprus Mii : : 18.749 19.375 18.479 16.574 16.769 13.941 15.168 14.679 14.262 1.091
Latvia Mii : : : : : 3.029 9.497 13.215 14.000 13.330 14.049 1.272
Lithuania Mii : : : : : 30.722 28.857 33.232 37.090 40.766 43.544 3.395
Luxembourg Mii 0 0 : : 0 : : : : : : :
Hungary Mii : : 173.601 146.380 156.678 142.027 141.616 144.075 143.409 143.996 150.165 11.490
Malta Mii : : : : : 1.857 2.960 2.945 3.468 2.956 3.078 251
Netherlands Mii 499.887 511.706 519.413 534.174 358.678 463.728 485.160 453.551 462.611 476.357 459.394 :
Austria Mii 50.758 46.428 48.478 49.187 52.493 50.900 49.819 47.574 55.161 51.558 61.640 :
Poland Mii : : : : 464.532 527.886 559.068 720.828 597.578 647.944 662.056 50.519
Portugal Mii 189.650 197.565 211.862 206.215 188.753 200.948 205.096 197.802 221.161 233.912 252.551 :
Romania Mii : : : : : : : 15.023 99.923 118.001 181.987 11.906
Slovenia Mii : : : : : 16.292 27.827 27.343 28.838 : : :
Slovakia Mii : : : : : : 45.174 55.100 62.529 56.895 55.557 4.047
Finland Mii 49.203 45.998 52.375 53.600 53.488 54.509 54.613 53.902 56.696 57.379 53.394 4.599
Sweden Mii : : : : : : : : : : : :
United Kingdom Mii 807.234 813.142 836.856 819.522 859.738 869.116 861.032 856.250 842.107 827.778 843.795 83.594
Croatia Mii : 33.795 37.572 39.291 41.562 43.639 43.126 42.061 44.455 29.787 44.308 3.069
Sursa: Eurostat, 16.03.2010
 Producţia de carne de pasăre în România
Tabel nr.
Efectivele de păsări în funcţie de direcţia de exploatare
CATEGORIA DE EFECTIVELE DE PĂSĂRI LA:
U.M
PĂSĂRI 31.12.03 31.12.04 31.12.05 31.12.06
mii
Tineret înlocuire 738,85 798,71 1.029,53 669,55
capete
mii
Găini ouă consum 4.674,37 5.116,22 5.561,29 4.915,31
capete
mii
Total găini ouă consum 5.413,22 5.914,93 6.590,82 5.584,86
capete
Tineret reproducţie rase mii
742,40 673,41 767,81 679,72
grele capete
Găini reproducţie rase mii
551,83 592,17 636,66 634,98
grele capete
Total reproducţie rase mii
1.294,23 1.265,58 1.404,47 1.314,70
grele capete
Tineret reproducţie rase mii
60,44 53,69 34,42 65,54
uşoare capete
Găini reproducţie rase mii
162,00 128,54 141,70 114,54
uşoare capete
Total reproducţie rase mii
222,44 182,23 176,12 180,08
uşoare capete
mii
Pui de carne 9.803,24 9.969,00 11.077,84 11.172,60
capete
mii
Total efective 16.733,13 17.331,74 19.249,25 18.252,24
capete

La nivelul ţării noastre avicultura a cunoscut o dezvoltare foarte bună între anii
1961 şi 1990, perioadă de timp în care datorită investiţiilor făcute în acest domeniu
precum şi a rezultatelor obţinute, creşterea păsărilor a devenit o ramură deosebit de
importantă a zootehniei. În această perioadă au fost înfiinţate complexe avicole de
dimensiuni mari de regulă ele având sarcina anuală de 3 500 – 10 000 tone carne.
După anul 1990 din cauza perioadei de tranziţie în care România a intrat,
sectorul avicol precum şi celelalte ramuri ale zootehniei au intrat în declin. Lipsa unor
programe şi a unei legislaţii clare în domeniu a dus la închiderea multor complexe de
creştere a păsărilor.
Producţia de carne de pasăre a României în anul 1996 a fost de 112 mii tone, în
anul 1998 aceasta a scăzut la 70 mii de tone, iar în anul 1999 a revenit la 104 mii tone.
Scăderea bruscă a producţiei a fost cauzată de importurile masive de carne
înregistrate în aceasta perioadă, preţul scăzut al cărnii importate a făcut ca aceasta să
acopere 50 % din consumul intern.
După anul 1999 producţia de carne de pasăre a crescut semnificativ atingând
producţii de 183 mii tone în 1999; 294 mii tone în 2001; 350 mii tone în 2002 şi 392 mii.
Perspectivele producţiei de carne de pasăre la noi în ţară sunt bune; astfel, dacă
în 1998 producţia totală, echivalent carcasă, (obţinută de la Societăţile Avicole) a fost de
78 mii tone, iar la nivelul anului 2005 aceasta a fost de 220 mii tone, adică o creştere
procentuală de 255%.
În ceea ce priveşte asigurarea pieţei româneşti cu carne de pasăre, în anul 2000,
82% din necesar este acoperit din producţia proprie, iar restul de 18% din importuri. În
anul 1998, carnea de pasăre din import a reprezentat 38,5%, în anul 1999, 18,5%, iar în
anul 2002, 38,2%, ajungând în anul 2005 la 42,1%. Din totalul de 158 mii tone de carne
de pasăre importată în anul 2005, cantitatea cea mai mare a fost adusă din S.U.A.
(57,97%).
Exporturile româneşti de carne se menţin la un nivel foarte scăzut (1000 tone în
anii 1999-2002, iar în anul 2004, 3801 tone şi 2005 – 2570 tone).
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut un impact puternic asupra
pieţei, având în perspectivă o creştere semnificativă a producţiei de pui broiler şi noi
concentrări pe piaţă, (au spus expertii USDA – Departamentul Agriculturii al USA).
Declinul continuu al producţiei de carne de porc şi de vită a sporit oportunităţile
pentru carnea de pasăre. Dat fiind faptul ca aceasta din urma este mai ieftină, cererea
pentru carne de pasăre va continua să crească.România produce anual, în sistem
industrial (fără consum în gospodăriile private) circa 200.000 de tone de carne de pui, în
timp ce importurile ajung la 130.000 de tone. Conform datelor UCPR, piaţa cărnii de pui
are o valoare anuala de circa 275 de milioane de euro.
Actualul curs ascendent al cărnii de pasăre din România poate fi stopat de
„intrările intercomunitare" care au crescut în anul 2007 la 92,5 mii tone, faţă de 36,3 mii
tone în anul 2006, deci cu o creştere considerabilă de 255%. Această creştere a
acoperit locul lăsat gol de importurile de carne din SUA, care au scăzut la 0 în 2007, faţă
de aproape 60 mii tone în anul 2006. Iar actualele discuţii dintre UE şi SUA, privind
reacceptarea importurilor de carne din SUA de către UE, ar putea readuce SUA, ca
exportator major de carne ieftină de pasăre către România.
În România, deşi carnea congelată din import mai este încă prezentă (în general
în supermarketuri) se remarcă o evidentă reducere cantitativă faţă de carnea de pasăre
autohtonă, aceasta fiind preluată de procesatorii din afara UCPR, în vederea folosirii
acesteia ca materie primă pentru producerea preparatelor din carne de pasăre.
Tabel nr. 3
Principalele ţări exportatoare de carne de pasăre către România
Ţara Cantităţi (tone) Preţ mediu UE/t Valoare (mii euro) % din total
1. Olanda 42852,9 1169,9 51291,2 33,8
Din care carne 42621,2 1193,3 51136,4
Din care organe 231,7 668,1 154,8
2. Brazilia 32474,1 761,5 24859,4 25,5
Din care carne 17680,4 895,5 15832,5
Din care organe 14793,7 610,2 9026,9
3. Belgia 8114,5 1178,6 9563,9 6,4
Din care carne 8088,5 1179,7 9542,4
Din care organe 26,0 826,9 21,5
4. Danemarca 4792,4 1174,0 5626,1 3,8
Din care carne 4752,2 1176,9 5592,8
Din care organe 40,2 827,5 33,2

Pag. 10 din 79
 5. Germania 4262 1400,6 5969,3 3,4
Din care carne 3543,6 1558,6 5523,0
Din care organe 718,4 621,3 446,3
Total 92495,9 1062,9 97309,9 72,5
Din care carne 79909,9 1147,3 91684,5
Din care organe 15817,5 612,6 9691,1
Sursa: Buletin informativ U.C.P.R – aprilie 2009

Restul ţărilor exportatoare către România însumează 31 mii tone, din care 30 mii
tone carne de pasăre şi 1,0 mii tone organe, reprezentând 24,5% din totalul cărnii de
pasăre importată.
Din tabelul de mai sus rezultă următorul aspect: Olanda rămâne principala ţară
exportatoare către România (cu 33,8% din carnea totală importată).
Pentru a vedea diversitatea de sortimente, de forme de prezentare şi de preţuri,
am ataşat o situaţie analitică pentru această ţară, principală importatoare de carne de
pasăre în România, prezentată în tabelul de mai jos.
Tabel nr. 4
Importuri Olanda
Congelate Refrigerate
Sortimentul
Cantitate (tone) Euro / tonă Cantitate (tone) Euro / tonă
Pui 70% 248,6 1480,0 - -
Păsări dezosate 3849,0 2615,0 - -
Jumătăţi sau sferturi 21553,0 975,0 119,3 706,5
Piept şi părţi nedezosate 461,1 3147,0 12,1 3444,5
Aripi întregi 298,0 1065,0 27,0 975,6
Pulpe şi părţi nedezosate 14941,0 1202,6 368,2 764,0
Părţi nedezosate, altele 215,8 950,6 - -
Spate, gâturi, târtiţe 10,0 405,1 - -
Ficat de pasăre 195,6 594,2 - -
Alte organe de pasăre 36,1 1068,4 - -
Piept curcan dezosat - - 11,3 2079,1
Copane curcan dezosate - - 6,0 2250,9
Părţi dezosate curcan 320,8 970,2 - -
Părţi nedezosate curcan 114,1 1661,4 65,7 1508,4
Total 42243,1 X 609,8 X
Sursa: Buletin informativ U.C.P.R – aprilie 2009

Cantitatea de carne de pasăre realizată în gospodăriile din Romania, de 73.000

de tone, reprezintă circa 25% din totalul producţiei interne, plasată la 290.000 tone.
Totodată, în 2005, consumul de carne de pasăre din ţara noastră a fost de 450 mii tone,
adică 20,7 kg pe locuitor. Importurile de carne de pasăre au totalizat 160.000 tone.
Deşi industria cărnii de pasăre din Romania a inregistrat pierderi destul de mari în
anul 2005 şi în prima jumătate a anului 2006, din cauza gripei aviare, sectorul nu avea
să fie afectat pe termen lung, urmând să revină pe un trend crescător în anul 2007,
adaptându-se cu uşurinţă la condiţiile pieţei unice europene.

Pag. 11 din 79
 În România, dimensiunea maximă cantitativă pentru un complex avicol este de 35
mii tone carne/an, iar cele mai frecvente dimensiuni sunt cele între 3 500 – 10 000
tone/an. Se desprinde de aici că dimensiunile complexelor avicole de la noi din ţară sunt
departe de ceea ce se practică în prezent în lume. Este de aşteptat ca, în următorii ani,
prin concentrarea capitalului sau prin aportul de investiţii străine, dimensiunea
complexelor avicole de la noi să crească. Sporirea dimensiunilor s-ar putea realiza fie
prin concentrarea capitalurilor existente, fie pe calea dezvoltării sectorului industrial
familial, care să intre în cooperare contractuală cu companiile deja existente integrate
pe verticală, care vor avea rolul de integrator (Ilie Van, 1997).
România, a produs la nivelul anului 1994, în sistem intensiv industrial, 80 mii tone
carne de pasăre echivalent carcasă, iar la nivelul anului 2004, 190 mii tone echivalent
carcasă, deci mai mult decât dublu fata de acum 10 ani. La nivelul anului 2007, 242 mii
tone, deci cu 202,5 % mai mult.
În perioada 1988-1994, în România s-a înregistrat o descreştere a producţiei
totale industriale de carne de pasăre cu un ritm anual de –16,5%, aproape dublu faţă de
ritmul mediu înregistrat în ţările Europei de Est (- 8,6%).
Creşterea producţiei totale de carne de pasăre, înregistrată în perioada 1998-
2004, demonstrează puterea de refacere a acestui sector, în condiţiile ţării noastre,
dacă i se asigură condiţiile necesare.
Perspectivele producţiei de carne de pasăre la noi în ţară sunt bune; astfel, dacă
în 1998 producţia totală, echivalent carcasă, (obţinută de la Societăţile Avicole) a fost de
70 mii tone, la nivelul anului 2007 aceasta a ajuns la 242 mii tone, adică o creştere
procentuală de 245% .
Tabel nr. 5
Producţia de pui pentru carne în principalele unităţi avicole de creştere şi exploatare a broilerului din
România.
Efective mii capete Spor în greutate Cons
Mortalitate
S.c.avicola spec IEE
MEDII MEDI %
FIZICE TOTAL Echiv. 42 kg/kg
Mii U
30.04. 09 Tone zile (g)
capete G/zi
A. Societăţi avicole cu peste 3000 tone spor în greutate
16999,1
Transavia gr 2224,44 2217,80 63,8 2722, 7 1,727 3 ,34 357,43
0
10591,7
S.c. transavia 1329,700 1321,65 66,78 2844,9 1,689 3,21 382,71
0
Braşov 894,740 896,16 6407,40 59,58 2542,4 1,791 3,53 320,97
Crevedia 793,500 1059,49 720,00 56,64 2418,8 1,653 3,83 329,48
Buzău 256,545 562,24 3852,18 57,10 2438,0 1,748 2,51 318,39
Asoc.ave.gr 894,7 646,98 5573,1 54,7 2337,6 1,887 2,61 282,31
S.c. ave impex 536,88 542,93 3727,70 57,22 2443,0 1,884 2,35 286,6
Agricola int. Bacău 1414,750 1461,83 9601,00 54,73 2338,7 1,880 3,65 280,50
Nutricom cl 833,500 887,21 5504,70 51,70 2211,6 1,813 4,30 272,95
Călăraşi 948,10 663,94 4086,00 51,28 2194,0 1,846 4,31 265,83
Agrisol int. 1273,889 1145,01 6976,24 50,77 2172,5 1,865 3,2 263,79
Slobozia 518,70 501,69 3010,73 50,01 2140,4 1,844 3,00 263,07
Total a 9158,12 9348,20 62804,0 5 5 , 9 9 2 3 9 1 , 4 1,794 3,43 301,41

Pag. 12 din 79
 5
B SOCIETĂŢI AVICOLE cu spor în greutate cuprins între 1000 şi 3000 de tone
Avis Lipia 166,800 201 ,81 1425,00 58,84 2511,4 1,679 2,31 342,36
Vis Agri 395,844 265,33 1873,23 58,83 2511,0 1,700 2,52 337,42
Dragoş Vodă 263,177 180,11 1332,56 61,65 2629,5 1,852 2,48 324,74
Interagroaliment 341,265 361,24 2296,31 52,97 2264.3 1,661 1,21 315,13
Prima Nova 356,095 260,26 1876,08 60,07 2563.0 1,873 2,05 314,14
Agro
439,400 195,55 1398,80 59,31 2530,8 1,887 3,47 303,35
Development
Focşani 546,100 315,39 2131,30 56,31 2405,2 1,839 2,11 299,75
Oncos 471,280 433,52 2837,00 54,53 2330,5 1,829 2,37 291,16
Avi-top 360,417 425,05 2599,60 50,97 2180,6 1,823 1,52 275,36
Eurobusiness 187,930 421.69 2802,80 55,39 2366,3 2,012 1,91 270,03
Food 2000 310,975 173,09 1090,58 52,51 2245,2 1,965 3,12 258,81
Galli Gallo 421,533 333,87 1904,90 47,55 2036,9 1,821 5,36 247,05
Safir 382,036 199,03 1052,22 44,0 1892,1 1,775 1,44 244,85
Avicarvil 452,429 475,71 2665,90 46,70 2001,4 1,880 3,28 240,28
Mixalim Frumuşani 374,782 415,03 2352,90 46,92 2010,8 1,915 4,13 234,93
Avi Instant 500,263 404,492142,00 44, 5 1894.3 1,898 2,17 227,54
Iaşi 259.539 300,121577,59 43,80 1379,8 1,832 5.21 226,63
Broilerom 149,250 224,871252,20 46,40 1989,0 1,956 7,50 219,51
Avia alba iulia 345,640 241,831374,43 47,36 2029,2 2,135 3,33 214,44
Chick Mintia 70,410 229,801227,20 44,50 1909,1 2,088 2,23 208,35
Mihăileşti 353,274 375,821846,00 40,93 1759,2 1,930 3,26 205,19
39061,6
Total B 7148,439 6437.60 50,56 2163,7 1,868 2,87 262,92
5
Dalis constr grup 0,0 7,71 53,39 57,73 2464,6 1,632 1.84 347,32
Romsad 2001 proo 0,0 34,75 256,12 61,42 2519,6 1,744 6,23 330,23
Oprea avicom 120,500 43,77 304,60 58,00 2475,9 1,762 2.50 320,87
Prefab Călărași 6,887 2,18 15,70 59,99 2559,7 1,994 0,81 298,49
Anova prod 0,0 6,02 40,59 56,16 2395,8 1,911 1.06 290,85
Avicola ciocăneşti 72,735 81,10 525,50 54,00 2308,0 1,810 5,40 282,24
Pro avis 54,250 45,00 246,00 45,56 1953,3 1,585 3,78 278,48
Rom trading comp 0,0 150,05 915,50 50,84 2375.4 1,835 2,94 268,93
Aviprodgrup 56,337 33,78 230,25 56,80 2425,5 2,096 1,75 266,24
Pui prod
0,0 9,51 76,48 67,0 2855,8 2,384 5,38 266,04
(Frumusani)
Poultec company 149,988 102,48 614,84 50,00 2339,8 1,815 4,13 264,07
Vita prod 23,834 59,22 351,60 49,47 2417,9 1,911 0,42 257,77
Arcom company 177,399 120,73 633,18 43,71 1875,7 1,790 1,45 240,62
Galina prodcom 19,600 27,48 147,48 44,73 1918,7 1,866 0,32 238,98
Semar trading 156,931 110,62 581,20 43,75 1879,0 1,977 1,82 217,49
Aviprod 2002 0,0 46,46 224,00 40,17 1727,3 1,924 1,62 205,41
Avi putna 34,975 12,37 48,22 32,47 1403,9 1,659 0,78 194,21
Concord trading 183,637 113,29 420,00 30,89 1237,5 1.810 1,01 169,01
Moroşanu nt 18,920 7,07 22,60 26,62 1158,2 2,257 2,99 114,45
Total C 1076,993 1013,59 5707,251 46,92 2010,8 1,846 2,61 247,60
Rest societ. 1659,99 X X X X X 3,05 X
Buletin informativ U.C.P.R – aprilie 2009

Pag. 13 din 79
 Preţul cărnii de pasăre
Producătorii de carne de pasăre sunt afectaţi atât de majorarea costurilor
utilităţilor, cât şi de scumpirea furajelor. "Un alt paradox se întâmplă la carnea de
pasăre. Când sunt costurile mai mari, preţul stă pe loc sau scade.
Din septembrie 2007 până acum a fost o creştere între 5 şi 10%, deşi ar fi trebuit
să fie mai mare pentru că toate costurile din procesul de producţie aproape că s-au
dublat. De exemplu, la porumb preţul a urcat de la 0,32 la 0,75 lei pe kilogram. Evoluţia
preţului la carnea de pui este în prezent dificil de previzionat.
În perspectivă producătorii speră ca investiţiile în fermele de păsări să le
deschidă uşa spre export. Studiile de piaţă indică faptul că în UE sortimentele de pulpe
sunt cele mai cumpărate de consumatori.

Politica guvernului privind produsele din carne de pasăre

După aderarea ţări noastre la Uniunea Europeană din punct de vedere legislativ
am fost obligaţi să ne aliniam la cerinţele acestei structuri. În cadrul UE există norme şi
reglementări cu privire la producţia avicolă pentru fiecare specie în parte dar şi pentru
fiecare produs realizat.
Cele mai importante dintre reglementări au legătură cu: sănătatea păsărilor din
ferme, bunăstarea lor, toate acestea ducând în final la realizarea unor produse de
calitate superioară din punct de vedere calitativ.
Pe lângă acestea legislaţia europeană cuprinde şi numeroase reglementări cu
privire la exportul de pui de o zi, carne de pasăre sau ouă dar se preocupă şi activitatea
de import.
Plecând de la aceste norme guvernul României a început să dezvolte o legislaţie
corespunzătoare în acest domeniu. Majoritatea legilor europene având în acest moment
un corespondent în ţara noastră.
La nivelul anului 2008 Guvernul României sprijină producătorii avicoli prin
subvenţii. Acestea se regăsesc în Hotărârea nr. 3 din 9 ianuarie 2008, cu privire la
aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din
sectorul zootehnic în anul 2008, a cuantumului acestuia, precum şi a sumei totale
alocate fiecărei activităţi. Aici se găseşte stipulat că pentru fiecare pui de carne sacrificat
se primeşte o subvenţie de 1,6 lei iar pentru ouăle de consum (categoriile L, M, XL) 0,05
lei / bucată.
Pe lângă subvenţii guvernul a realizat sau a continuat diverse programe de
finanţare cu bani nerambursabili din partea UE sporind astfel ajutorul dat celor care vor
să dezvolte o afacere în acest domeniu.

Piaţa şi comercializarea cărni de pasăre

Caracterizarea pieţii cărnii de pasăre

Pag. 14 din 79
 Situaţia consumului de carne de pasăre pe plan mondial. Consumul de carne de
pasăre în lume, respectiv de pui, a crescut în ultimii 10 ani, cu aproximativ 5% pe an,
creştere care a fost posibilă, în principal, datorită creşterii veniturilor populaţiei, creşterii
demografice, a preţului cărnii de pasăre în general redus, în comparaţie cu carnea de
porc şi de vită şi a calităţilor dietetice ale cărnii de pasăre.
În ultimii 20 de ani, piaţa cărnii de pasăre s-a extins atât în ţările bogate, cât şi în
ţările sărace. În continuare se aşteaptă o creştere a consumului, chiar dacă într-un ritm
mai lent.
Circa 70% din consumul de carne de pasăre este asigurat de broilerul de găină,
(restul de 30% include, în principal carnea de raţă, curcă şi găini de reformă).
Nivelul consumului mediu mondial de carne de pasăre este diferit de la o regiune
la alta dar şi în cadrul aceleiaşi regiuni. În Europa, domină în privinţa consumului de
carne de pasăre Europa de Vest, care reprezintă 75% din consumul de carne de pasăre
din Europa. Ţările din Europa cu cel mai mare consum de carne de pasăre, în anul
2003, au fost Rusia (2341 mil. Tone), Regatul Unit (1782 mil. Tone), Franţa (1486 mil.
Tone), Spania (1246 mil. Tone), Germania (1140 mil. Tone), Italia (906 mil. Tone),
acestea reprezentând circa 60%din consumul european de carne de pasăre. Consumul
total de carne de pasăre a crescut, în perioada 1996-2003, la nivel mondial cu
aproximativ 40%, iar la nivel european cu 20% (+3% anual), la nivelul Uniunii Europene
neexistând creşteri semnificative (5%).
În Europa consumul mediu de carne de pasăre în anul 2003 a fost de 18,4 kg/loc,
iar în Uniunea Europeană a fost de 20,9 kg/loc, cu o diferenţă de +13,6% faţă de Europa
şi +76% faţă de mondial care a reprezentat 11,9 kg pe cap de locuitor. În această
perioadă creşterea consumului pe locuitor a fost cu 25,3% pe plan mondial, cu 10,3 în
Europa şi cu 3,5% în UE. Creşteri semnificative la nivelul ţărilor europene s-au
înregistrat în ţări ca Islanda – 211%, Moldova – 136%, Malta – 92%, Estonia – 91%,
Polonia – 90%, Lituania – 89,74%, etc., influenţa majoră fiind datorată, în unele ţări,
integrării în Uniunea europeană, iar în altele, schimbării regimurilor politice, implicit
acestea ducând şi la schimbarea politicii economice.
Cel mai mare consum de carne de pasăre pe locuitor, a fost remarcat la nivelul
anului 2003, în Spania – 30,4 kg, Ungaria – 30,2 kg, Regatul Unit – 30 kg, Slovacia –
28,5 kg, Irlanda – 28,1, Franţa – 24,7 kg.
Consumul mediu pe locuitor, în Uniunea Europeană (20,2 kg), la nivelul anului
1996, a înregistrat un plus de 32% faţă de Europa (15,3 kg), unde consumul a crescut
treptat de la an la an, ajungând astfel în anul 2003 la o diferenţă mai mică, cu +14% în
UE (20,9 kg) faţă de ţările europene (18,4 kg), reprezentând circa 50% faţă de anul
1996. În ce priveşte consumul de carne de pasăre pe plan mondial, acesta a fost de
11,9 kg/loc., în 2003 adică cu 25,3% mai mult faţă de 1996.

Pag. 15 din 79
 Tabelul nr. 7
Consumul de carne de pasăre la nivelul UE
Consum total Anul
-mii tone- 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Mondial 54,683,776 58,179,344 60,572,187 63,594,573 67,305,746 69,862,607 72,759,954 74,775,707
Europa 11,123,155 11,444,776 11,791,962 11,083,811 11,083,811 13,099,229 13,368,371 13,370,706
Europa / Mondial 20,34 19,67 19,48 17,43 17,43 18,75 18,37 17,88
UE (15) 7,540,801 7,514,680 7,938,754 7,677,079 7,804,073 8,180,061 7,958,035 7,927,912
UE / Europa 67,79 65,66 67,32 69,26 66,59 62,45 59,53 59,29
UE / Mondial 13,79 12,92 13,11 12,07 11,59 11,71 10,94 10,60
Sursa: F.A.O.
Tab
elul nr. 8
Consumul de carne de pasăre pe plan mondial şi european
Anul
Consum carne de pasăre / cap / an (kg)
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Mondial 9.5 10.0 10.3 10.6 11.1 11.4 11.7 11.9
% Europa din Mondial 161,05 157,00 157,28 143,40 145.05 157,90 157,26 154,62
% UE din Mondial 212,63 201,00 204,85 192,45 186,49 189,47 179,49 175,63
Sursa: F.A.O.

Tabelul nr. 9
Importul de carne de pasăre în Europa

Import carne de pasăre Anul

-mii tone- 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Europa 2,540,342 2,894,830 2,912,362 2,270,004 2,744,332 3,743,565 3,810,919 3,954,710
D.c. UE (15) 1,466,733 1,381,672 1,620,950 1,633,925 1,713,920 1,893,681 1,907,086 2,181,002
Sursa: Anuarul Statistic, 2005

Pag. 16 din 79
 Tabelul nr. 10
Exportul de carne de pasăre în Europa
Anul
Export carne de pasăre
-mii tone- 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Europa 2,410,508 2,598,409 2,779,127 2,829,244 2,824,216 2,876,992 3,063,938 3,118,652
D.c. UE (15) 2,184,756 2,309,331 2,423,721 2,547,114 2,596,556 2,627,337 2,811,328 2,787,519
Sursa: Anuarul Statistic, 2005

Pag. 17 din 79
 Analizând comparativ situaţia consumului de carne de pasăre în ţările Uniunii
Europene şi cele ale Europei se constată că în Uniunea Europeană, consumul a
înregistrat o creştere de la 10 kg/loc./an, la începutul anilor 1980, la 20,2 kg/loc./an în
1996, ajungând în 2003 la 20,9 kg/loc./an, creşterea sin ultimii şase ani fiind doar de
3,5%.
În Europa a fost înregistrată o creştere mult mai mare a consumului individual,
în aceeaşi perioadă, faţă de UE, aceasta fiind de 20,3%.
Referitor la comerţul mondial cu carne de pasăre, în următorii ani se
preconizează un declin al comerţului intercontinental în favoarea celui regional,
precum şi o dezvoltare a comerţului cu produse din carne de pasăre de calitate
superioară, preparate şi specialităţi.
Tabelul nr. 11
Previziuni privind consumul de carne/cap locuitor (kg/an) în perioada
2007 – 2012
ANUL
Ţara Specia
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Vită 42,5 42,9 43,1 43,3 43,6 43,5
Sua Porc 30 30,2 30 29,7 29,6 30
Pasăre 44,2 44,4 44,7 45 45,2 45,5
Vită 37,8 38,5 39,2 39,8 40,3 40,9
Brazilia Porc 11,6 11,7 11,7 11,9 12,1 12,2
Pasăre 32,9 33,1 33,4 33,6 33,8 34,1
Vită 3,2 3,3 3,4 3,5 3,5 3,6
Thailanda Porc 8 8 8,2 8,3 8,4 8,6
Pasăre 15,5 15,8 16 16,3 16,7 17,2
Vită 19,1 19 18,8 18,7 18,6 18,5
UE Porc 44,7 44,8 45 45,2 45,4 45,6
Pasăre 18,2 18,4 18,5 18,7 18,8 19
Vită 6,5 6,6 6,7 6,8 6,9 7
Polonia Porc 42 42,1 42,6 43 43,6 44,1
Pasăre 14,4 14,7 15 15,3 15,7 16
Vită 17,9 18 18,1 18,2 18,3 18,4
Cehia Porc 62,7 63,1 63,5 63,9 64,3 64,7
Pasăre 26,6 27,2 27,7 28,2 28,7 29,2
Vită 4,9 5 5,1 5,2 5,3 5,4
Ungaria Porc 42,6 42,9 43,6 44,2 45 45,7
Pasăre 20,5 20,9 21,3 21,8 22,3 22,8
Sursa: Livestoc, 2003

Tabelul nr. 12
Previziuni privind comerţul cu carne de pasăre în perioada 2007 – 2012
Ţara Anul

Pag. 18 din 79
 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Principalii exportatori
Brazilia 1790 1923 1999 2093 2178 2271
SUA 2534 2584 2650 2728 2828 2923
Thailanda 554 561 578 588 578 562
UE 99 100 106 110 117 121
Principalii importatori
Rusia 1274 1297 1312 1333 1345 1357
Japonia 803 818 830 842 853 863
Arabia Saudită 431 450 465 481 498 517
Mexic 274 280 316 361 410 432
Sursa: Livestoc, 2003

Consumul de carne de pasăre pe plan naţional. Carnea de pasăre pentru

consum se realizează în România în două sisteme de producţie:
1) Sistemul intensiv-industrial, reprezentat de:
- Fostele întreprinderi avicole de stat – în curs de privatizare;
- Societăţi private;
- Crescătorii avicole private organizate după anul 1990 şi care folosesc
mijloace intensiv-industriale de creşterea păsărilor.
2) Sistemul extensiv-gospodăresc, reprezentat de:
- Gospodării ţărăneşti care folosesc păsări neselecţionate, furajare
tradiţională (în principal cereale), iar producţia de carne de pasăre se foloseşte în
cea mai mare parte pentru autoconsum. Livrările la fondul de consum se fac sporadic
(toamna – păsări vii) (Buletin informativ U.C.P.R. 2000).
După anul 1989 odată cu regresul economiei româneşti şi scăderea puterii de
cumpărare a românilor, consumul de carne a fost într-o continuă scădere. În anul
2000 românii au consumat 45 kg de carne, din care ponderea cărni de pasăre este
de 22 – 25%.
În mod tradiţional, românii au dirijat o pondere mai mare veniturilor spre
achiziţionarea de produse alimentare. În anii tranziţiei insă, această tendinţă a
căpătat dimensiuni neobişnuite pentru o ţară cu o economie bazată preponderent pe
structuri moderne de producţie.
În anul 1994 s-au manifestat cele mai accentuate dificultăţi economice pentru
majoritatea categoriilor de consumatori. Ponderea cheltuielilor alimentare în totalul
cheltuielilor de consum au fost: 60% pentru familiile de salariaţi, 77,1% pentru
familiile de ţărani şi 67,7% pentru familiile de pensionari. Structura cheltuielilor de
consum în anul 2004 a fost următoarea: 27,6% pentru mărfuri nealimentare, 49,6%
pentru produse alimentare şi 22,8% pentru plata serviciilor.
În privinţa consumului de carne de pasăre/locuitor, România marchează un
regres puternic de la 17 kg în 1986, la 6 kg în 1994, apoi 9 kg în 1996 şi, respectiv
7,2 kg în 1998, culminând în anul 2003 cu un consum de 19 kg/loc., iar în anul 2005,
20 kg/loc.

Pag. 19 din 79
 Tabelul nr. 13
Situaţia producţiei şi consumului de carne de pasăre în România
Producţia Cota de piaţă
Consum fără
internă fără Export Import reprezentată de
autoconsum
autoconsum import
Anul
Mii tone Mii tone Mii tone
Mii tone echiv.
echiv. echiv. echiv. %
Carcasă
Carcasă Carcasă Carcasă
1998 78 1,172 48.0 124.8 38.46
1999 104 1,000 23.4 126.4 18.51
2000 121 1,000 25.8 145.8 18.00
2001 130 1,000 67.0 196.0 34.00
2002 152 1,335 93.0 243.6 38.20
2003 185 2,653 90.5 272.8 33.20
2004 190 3,801 129.0 315.2 40.90
2005 220 2,570 158.0 375.4 42.08
Sursa: UCPR

Preferinţele de consum ale românilor se îndreaptă în proporţie covârşitoare

către carnea de găină, următoarea pe lista preferinţelor este carnea de curcă, carnea
de raţă şi carnea de gâscă.
În ceea ce priveşte gama de produse din carne de pui, piaţa românească este
diferită de cea europeană, pe primul loc se situează puiul întreg, urmat de pulpe şi la
distanţă pieptul de pui ceea ce face ca uneori preţul pulpelor să fie egal sau chiar mai
mare decât cel al pieptului.
Deşi consumul de carne de pasăre proaspătă refrigerată este în creştere, un
procent important este deţinut de carnea congelată care provine mai ales din import.
Între consumul de carne şi puterea de cumpărare există o corelaţie puternică,
totuşi în ultima perioadă se înregistrează un trend ascendent al comercializării şi
consumului cărnii de pasăre din ţara noastră.

Consumul de carne de pasăre

În 2005, consumul de carne de pasăre în România a fost de 450 mii tone,
adică 20,7 kg pe locuitor, iar consumul mediu de ouă pe cap de locuitor a fost de 235
ouă (cifrele sunt calculate raportând producţia internă realizată în sectorul industrial
(217 mii tone şi 2,4 mld. Ouă), sectorul gospodăresc (73 mii tone şi 2,7 mld. Ouă) şi
import (160 mii tone şi 40 mil. Ouă) la întreaga populaţie a ţării de 21,7 milioane
locuitori).
Românii şi-au triplat consumul de carne de pasăre în ultimii şapte ani,
crescând de la 6 kilograme pe cap de locuitor în 2000 la puţin peste 21 de kilograme
pe cap de locuitor în 2007 însă cantitatea consumată rămâne la jumătatea mediei
europene (în vestul Europei şi în SUA, consumul este de peste 40 de kilograme). În
lume, cererea de carne de pui a crescut în ultimii ani şi datorită apariţiei unor noi
consumatori în pieţe precum cele din Asia. La nivel mondial, consumul de carne
variază între 0 (în societăţile vegetariene) şi 24% din totalul raţiei energetice (în

Pag. 20 din 79
lumea bogată). Danemarca este ţara cu cel mai ridicat procent de consum pe cap de
locuitor. Prin cantitatea mare de proteine, carnea de pasăre conţine toţi aminoacizii
esenţiali necesari unei alimentaţii echilibrate.Datorită conţinutului caloric scăzut, intră
în componenţa majorităţii dietelor recomandate de nutriţionişti pentru obezitate.
Avantajul faţă de “carnea roşie” este că procentul de lipide este mult scăzut: 2-
3%, faţă de carnea de vită, porc sau oaie, în care proporţia de grăsimi poate ajunge
până la 30%. Prepararea cărnii de pui după îndepărtarea pielii va reduce şi mai mult
cantitatea de lipide ingerată.

Consumul de carne de pasăre pe plan mondial

În ultimii 20 de ani, piaţa cărnii de pasăre s-a extins atât în ţările bogate, cât şi
în ţările sărace. În continuare se aşteaptă o creşterea a consumului, chiar dacă într-
un ritm mai lent. Procentul cărnii de pasăre din consumul total a prezentat o creştere
însemnată, sporind de la 21% la aproape 30%, creştere produsă în detrimentul
consumului de carne de porc. Aproximativ 70% din consumul de carne de pasăre
este asigurat de broilerul de găină, (restul de 30 % include, în principal carnea de
raţă, curcă şi găini de reformă).
Consumul mondial de carne de pasăre este diferit de la o regiune la alta, dar
şi în cadrul aceleiaşi regiuni, fiind în medie la nivelul anului 2003, de aproximativ 12
kg/persoană (6, fig. 4). Trei regiuni din lume domină în privinţa consumului de carne
de pasăre, şi anume: America de Nord şi Centrală, Asia şi Europa de Vest, care
reprezintă 75% din consumul de carne de pasăre din lume.
În timp ce Asia se plasează în frunte datorită numărului mare de locuitori şi
mai puţin datorită consumului/cap de locuitor, care este în medie de aproximativ 7
kg, în Europa de Vest şi America de Nord consumul de carne/cap de locuitor este de
20 kg şi, respectiv 40 kg, acesta crescând de la an la an. De exemplu, în America de
Nord, consumul de carne de pasăre a crescut de la 46,6 kg/locuitor în anul 2000, la
48,9 kg/locuitor/an în 2003. Conform previziunilor făcute de Poultry International
(2002), în S.U.A. se vor consuma în 2040 cca. 86 kg carne de pasăre/locuitor/an, din
care 27 kg carne de curcă.
Ţările cu creşteri anuale semnificative ale populaţiei, au consumuri moderate
de carne de pasăre. În ţările africane, spre exemplu, consumul mediu este 4 – 4,5 kg
locuitor (4,5 kg în medie în 2003).

Tabel nr. 6
Evoluţia consumului de carne de pasăre (kg / locuitor / an) pe continente şi
consumul mediu mondial în perioada 1995 – 2003
Anul
Continentul
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Pag. 21 din 79
 Africa 3,6 3,7 4,0 3,9 4,1 4,3 4,3 4,5 4,5
Asia 5,3 5,4 5,7 5,9 6,3 6,8 6,8 7,0 7,3
Europa 15,0 15,3 15,7 16,2 15,2 16,1 18,0 18,4 18,4
America N,C, 32,6 33,3 34,2 34,9 36,8 36,9 37,4 39,2 39,4
America Lat, 18,1 17,7 19,4 20,5 22,1 23,1 23,4 24,0 24,3
Oceania 21,1 21,3 23,7 25,1 24,0 25,1 25,4 27,2 28,1
Total mondial 9,4 9,5 10,0 10,3 10,6 11,1 11,4 11,7 11,9
Sursa F.A.O., 2009

La nivelul continentului african, unde media consumului de carne de pasăre în

2003 a fost de 4,5 kg/locuitor, există însă ţări în care acest consum este ridicat,
comparabil cu media consumului în Europa (Libia – 18,3 kg, Africa de Sud – 22,9
kg).

Media mondiala

Oceania

America S

America NC

Europa

Asia

Africa

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

Fig.4. Consumul mediu de carne de pasăre ( kg / an / locuitor ) în anul 2003

Consumul de carne de pasăre în România

În privinţa consumului de carne de pasăre/locuitor, România marchează un
regres puternic de la 17 kg în 1986, la 6 kg în 1994, apoi 9 kg în 1996 şi, respectiv
7,2 kg în 1998, culminând în anul 2003 cu un consum de 19 kg/loc., iar în anul 2005,
20 kg/loc.
În ceea ce priveşte asigurarea pieţei româneşti cu carne de pasăre, în anul
2000, 82% din necesar este acoperit din producţia proprie, iar restul de 18% din
importuri. În anul 1998, carnea de pasăre din import a reprezentat 38,5%, în anul
1999,18,5%, iar în 2002, 38,2%, ajungând în anul 2006 la 43,31%. Din totalul de 160
mii tone de carne de pasăre importată în anul 2005, cantitatea cea mai mare a fost
adusă din SUA. (57,97%). Exporturile româneşti de carne de pasare se menţin la un
nivel foarte scăzut (1000 tone în anii 1999-2001, iar în anii 2004- 3801 tone şi 2005-
2600 tone) (Buletin informativ U.C.P.R., 2008).
România se încadrează în trend-ul general al ţărilor în tranziţie. La cauzele
generale, specifice tuturor ţărilor în tranziţie, s-a adăugat scăderea spectaculoasă a
capacităţii de producţie, perioada 1997-2001, care nu a fost încă preluată de
întreprinzătorii privaţi, în principal datorită funcţionării greoaie a sistemului bancar
român care nu a reuşit, prin instrumentele sale specifice (linii de credit, garanţii

Pag. 22 din 79
pentru finanţări externe), să asigure capitalul iniţial necesar investiţiilor pentru avicole
private.
2007
2006
2005
2004
2003
2002
2001
2000
1999
1998
0 50 100 150 200 250 300 350 400

productia export import consum

Fig. 5. Dinamica consumului de carne de pasare in România (mii tone)

Factorii care influenţează performanţele de reproducţie

Factorii biologici care influenţează producţia de ouă

Dintre factorii de natură ereditară, care influenţează producţia de ouă atât

numeric cât şi calitativ, amintim: specia, rasa , individualitatea, vârsta, precocitatea,
condiţiile de adăpostire, starea de sănătate, densitatea, comportamentul,
microclimatul.
Producţia de ouă individuală variază între limite foarte largi, fiind determinată
parţial de funcţionarea aparatului reproducător, de mediu, sub control neurohormonal
şi puternic influenţată de condiţiile de mediu exterior.
În afară însa de acestea, producţia numerică de ouă mai este influenţată
direct sau indirect şi de o serie de alti factori.
Specia: Volumul producţiei de ouă este diferit la fiecare specie de păsări.
Astfel, la găini, producţia de ouă este mare, ajungând la unii hibirizi industriali pâna la
250-270 bucaţi ouă, în timp de 13-14 luni de exploatare. La curci producţia de ouă
dintr-o perioadă de ouat este în medie de 80-90 ouă. La raţe, producţia de ouă este
foarte variată, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la o producţie mare
apropiată de a găinilor 180-220 ouă.La gâşte perioada de ouat este scurtă şi
producţia variază între 20-80 ouă.
Rasa: Determină variaţii ale producţiei de ouă în cadrul aceleiaşi specii în
limite foarte largi.Astfel, la găini producţia de ouă variază în funcţie de rasă de la 120
ouă la rasele grele, până la 225-260 ouă pe an la rasele specializate pentru
producţia de ouă. La raţe, de asemenea, producţia de ouă este foarte mult
influenţată de rasă. La curci şi gâşte, producţia de ouă este mai puţin diferenţiată de

Pag. 23 din 79
rase, aceste specii fiind selecţionate şi crescute, mai mult în direcţia producţiei de
carne.
Individul: Din analiza individuală a producţiei de ouă se desprinde faptul că,
în cadrul unui lot de păsări, se disting indivizi cu producţii scazute, medii sau ridicate.
În special la găini şi raţe, deseori se întâlnesc indivizi care au o producţie de ouă cu
mult peste media celorlalţi. La rasele neameliorate, variabilitatea producţiei de ouă
de la individ este foarte mare, lucru care influenţează negativ producţia.
Varsta: Influenţează foarte mult producţia de ouă. Astfel, la găini de
reproducţie rase grele producţia maximă de ouă se obţine de obicei între
saptamanile 27 - 32. După 32 de săptămâni producţia scade treptat, idealul fiind să
aivă o scădere lentă în platou.
Precocitatea ouatului: prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuală
înţelegem periaoda de timp scursă de la ecloziune până la producerea primului ou
care poate avea loc la varsta de 23 sau 25 de saptămani în funcţie de cerinţele pieţei
pentru broileri.
Alimentaţia păsărilor este factorul de mediu principal şi chiar determinant în
realizarea unei producţii de ouă corespunzătoare potenţialului productiv al fiecărei
specii şi rase. Cercetările efectuate au stabilit pe fiecare specie şi categorie în parte
cerinţele în substanţe nutritive, fapt care a dus la realizarea unor reţete furajere
adecvate. S-a observat că respectarea acestor reţete furajere asigură o producţie
superiaoară de ouă, iar nerespectarea lor duce la scăderea substanţială a producţiei.
De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzător,
producţia de ouă scade cu 10-12%, iar privarea de apă poate duce chiar la încetarea
ouatului.
Condiţiile de adăpostire: adăpostul, mai ales în şistemul de creştere intensiv
industrial, trebuie să asigure un microclimat corespunzator(temperatură, umiditate,
schimb de aer, program de lumina etc)
Starea de sănătate: de asemenea influenţează producţia de ouă şi este bine
cunoscut că starea maladivă duce la scaderea şi chiar încetarea ouatului.

Factorii biologici care influenţează producţia de carne

Producţia cantitativă şi calitativă de carne este influenţată de numeroşi
a ac î ori biologici, printre care amintim: specia, rasa, sexul, vîrsta, mediul,
precocitatea, viteza de îmbrăcare cu penaj etc. Bineînţeles, intensitatea lor de
influenţare este diferită şi, ca atare, apare şi graduarea lor în determinis-snnl
producţiei de carne.
Specia şi rasa. Influenţează atît producţia cantitativă, cît şi cea
calitativă. Astfel, masa corporală cea mai ridicată o întîlnim la curci şi gîşte,
de 18 — 20 kg în cazul raselor grele, în timp ce la găini şi raţe 3,5 — 5 kg, la
bibilici 1,5 — 2,5 kg, la porumbei 0,8—1,2 kg, iar la prepeliţe circa 150 g.
Diferenţele în privinţa raselor, mai ales în cazul găinilor, sînt de reţinut, ele
variind între 0,500 kg la rasele pitice şi 5 kg în cazul raselor grele. Menţionăm
că, în cazul liniilor, există diferenţieri specifice, uneori la valori interrasiale,
cum sînt, de exemplu, „mini" Leghorn sau „mini" Plymouth Rock. Ca urmare a
noii orientări de producere a hibrizilor la curci şi gîşte, au apărut şi în cadrul
acestor specii diferenţe de greutate între linii. De exemplu, în cazul producerii

Pag. 24 din 79
hibridului de curcă Ten 30, linia de „bunici" pentru forma maternă se
caracterizează printr-o masă corporală de 7 kg la vîrsta de 30 săptămîni, în
timp ce linia paternă, la aceeaşi vîrsta, realizează 20 kg.
Sexul şi vârsta. Deşi la ecloziune masa corporală a masculilor şi
femelelor este aproximativ egală, în procesul creşterii ea se diferenţiază din
ce în ce mai mult în favoarea masculilor, aşa cum rezultă din tabelul 42. Din
datele finale ale tabelului se pot desprinde, la găini, diferenţe între 45 şi 60%
în favoarea masculilor. În cazul curcilor, diferenţele pot fi şi mai mari, uneori
masculii atingînd dublul greutăţii femelelor. La bobocii de raţă în vîrsta de 2
luni masculii au depăşit femelele doar cu 17%.

Factorii fizici care influenţează producţia de ouă şi carne

Sisteme de exploatare a păsărilor pentru producţia de ouă

În creşterea păsărilor pot fi practicate un numar foarte mare de tehnologii care

indiferent dacă se referă la o specie sau la alta, la o producţie sau la alta, de o
calitate sau alta, pot fi caracterizate prin nivelul la care satisfac cerintele păsărilor
faţă de condiţiile de viată, prin modul cum realizează optimizarea diferitelor condiţii
de întreţinere şi prin măsura în care răspund cerinţelor economice.
În general, se consideră că sistemul de întreţinere a păsărilor este cu atat mai
intensiv cu cât pentru 1m² de suprafaţă construita se realizează producţii mai mari şi
la un preţ de cost mai scazut.

Sistemul intensiv
Reprezintă cea mai modernă formă de creştere şi exploatare a păsărilor, în
care, pe baza mecanizării complexe şi aplicării celor mai moderne metode de
alimentaţie, îngrijire, selecţie şi, cu un consum minim de munca şi furaje,
productivitatea păsărilor şi producţia lor sunt foarte ridicate.
Creşterea păsărilor în sitemul intensiv prezinta o seria de caracteristici.
-Halele sunt de mare capacitate, cu suprafeţe de 1000-1200 m², cu mecanizarea şi
automatizarea aproape integrală a procesului de producţie.
-Au fost eliminate padocurile, solariile, lumina naturală, trecându-se la întreţinerea
păsărilor în captivitate(întreţinere intensivă).
-Pot fi folosite nutreturile combinate ,iar mecanizarea distribuirii hranei micsorează
risipa de furaje.
-au fost concentrate efective de mari dimensiuni pe suprafete mici de teren, pretizând
doar cca 20% din suprafaţa de teren necesară în sistemul semiintensiv.
-Densitatea păsărilor din adăpost se mareste de la 2,5-3 capete pe m² la 6-9 capete
pe m² în cazul întreţinerii pe aşternut sau la 15-21 capete pe m² în cazul exploatării
în baterii.
-Datorită concentrării efectivelor de păsări, se impune specializarea intreprinderilor şi
cooperarea dintre ele printr-o înţegrare pe verticală .De exeplu, pentru producerea
broilerului este nevoie de unităţi de selecţie şi hibridare producătoare a materialului

Pag. 25 din 79
de reproducţie; unităţi pentru producerea nutreţurilor combinate; ferme de
reproducţie; staţii de incubaţie; ferme de creştere a tineretului de reproductie; ferme
pentru exploatarea gainilor de reproducţie rase grele; ferme de creştere si exploatare
a broilerului; unităţi de prelucrare a produselor şi subproduselor; unităti de desfacere.
-Dezvoltarea industriei construcţiilor şi a materialelor de construcţi, precum şi
realizarea unor echipamente de exploatare automate, au creat implicit condiţiile
necesare imbunătăţirii fluxurilor tehnologice, prin realizarea unor construcţii şi utilaje
în măsură să asigure cerintele fiziologice şi eficienţa exploatării.
-Toate adăposturile din sistemul intensiv industrial fucţionează pe principiul “populare
şi depopulare totală”(totul plin, totul gol). Popularea şi depopularea totală se pot
organiza pe adăposturi, pe grupe de adăposturi sau pe întreaga fermă.
-Concentrarea de efective mari pe suprafeţe de teren mici permit asezarea fermelor
avicole în imediata apropiere a pieţelor de desfacere, ceea ce înlătură cheltuielile de
transport şi uşurează aprovizionarea populaţiei cu produse proaspete.
Sistemele de întreţinere intensivă prezintă 2 dezavantaje:
-investiţii mari la început;
-apariţia la păsări, ca urmare a densităţii sporite, a unor vicii(spargerea şi
consumarea ouălor,canibalism).
Aceste neajunsuri pot fii depaşite, deoarece cheltuielile sunt compensate de
economiile ce se realizează ca urmare a folosirii unei suprafeţe mici de teren şi a
sporirii productivităţii muncii iar pentru vicii, avicultorii au la îndemână o serie de
măsuri cu care să le prevină şi să le combată.

Exploatare găinilor pentru producţia de ouă pe aşternut permanent

Exploatarea pe aşternut permanent este o metoda mai putin costisitoare în

ceea ce priveşte amenajările interioare ale halelor; în acelaşi timp, constitutie un
examen riguros pentru un bun crescător, deoarece realizarea tuturor factorilor de
microclimat, operaţie destul de pretenţioasă, influenţează într-o măsură neînsemnată
desfăşurarea procesului de creştere.
Aşternutul este elementul de bază, calitatea lui condiţionând calitatea
atmosferei interioare. Acesta trebuie pregătit cu cateva zile mai înainte, uscat, să nu
producă praf, să nu aiba mirosuri anormale. Formarea aşternutului permanent
presupune urmatoarele operaţii:
-direct pe pardoseală se aşterne un strat de praf de var cu grosimea de 2-3 mm;
-se aşează materialul ales pentru aşternut în strat de 5-8 cm se lasă în repaus timp
de 5-7 zile;

-de la 7-10 zile se afânează zilnic, până la fund şi se adauga un strat nou de 2-3 cm;
se lasă nemişcat timp de 3-5 zile (dacă există tendinţa formării unei cruste, se
intervine mai repede);
-se continuă afânarea stratului superficial, restul lăsându-se să fermenteze şi să
degaje căldură;

Pag. 26 din 79
-se adaugă aşternut proaspăt în strat de 2-5 cm la anumite intervale, în funcţie de
starea timpului şi de situaţia din hală.
În principiu, aşternutul din hală trebuie păstrat în permanenţă uscat, fără
degajări de amoniac sau praf.
Amoniacul, chiar în limitele admise, când este usor suportat de om, este
dăunător puilor, provocând leziuni oculare şi afecţiuni respiratorii. De aceea, cele mai
mici urme de amoniac trebuie îndepărtate. Degajările de amoniac se evită prin
îndepărtarea porţiunilor umede din aşternut şi din jurul adăpătorilor şi prin menţinerea
unei densităţi optime pe m² de suprafaţă.
Materialul pentru aşternut trebuie deci sa aiba o higraoscopicitate ridicată, o
capacitate mare de absorbţie, să fie uscat, să fie ieftin şi usor de procurat. Deoarece
aşternutul permanent are miraculoasa calitate de a se autoîntreţine, se va insista
puţin asupra acestui aspect care poate deveni periculos. Sunt două condiţii ale
păstrării aşternutului permanent: un strat suficient de gros (25-35 cm) şi o umiditate
corespunzătoare (20-30%).Dacă stratul de aşternut este prea subţire el se
deteriorează prin fărâmiţare, iar dejecţiile produse de păsări devin treptat
predominante în aşternut. În timpul verii, în condiţii de uscaciune a atmosferei şi de
ventilaţie puternică, umiditatea din aşternut scade la 18% şi chiar până la 12%,
aşternutul devenind prăfos. Prful din aşternut reprezintă de fapt dejecţii uscate, care
se ridică în atmosferă, fiind inspirate de păsări; ca urmare, ele se lipesc de caile
respiratorii, pe mucoasele nazale şi oculare şi pe piele, fiind infectate şi iritante.Dacă
este iarnă efecutl este şi mai dezastruos. Când umiditatea creşte între 30-40%, pro
cesele fermentative se accentuează, degajarea de amoniac devenind foarte
puternica. Fiind un gaz mai usor decat aerul, amoniacul are tendinţa de a urca, de a
nu ramane în zona inferioară unde se găsesc păsările. Daca însă umiditatea relativă
a aerlui din hală creşte (şi este normal să crească concomitent cu umiditatea din
aşternut), atunci amoniacul nu se mai ridică şi rămâne în zona inferioară, unde se
găsesc păsările, expunându-le la acţiunea lui nocivă.
În acest stadiu, crescătorul însa poate interveni pentru corectarea aşternutului,
prin:
-răscolirea puternică a aşternutului, pentru distrugerea crustei, care începe să se
formeze şi pentru aerisirea lui;
-îndepărtarea din adăpost a porţiunilor de aşternut foarte umed, din jurul adăpătorilor
sau de pe lângă pereţi;
-încorporarea de praf de var şi superfosfat în aşternut, în cantităţi de 150-200g/ m²;
-completarea strtului de aşternut cu noi cantităţi de aşternut uscat şi ametecarea
acestuia cu aşternutul existent, pentru a scădea umiditatea la valori normale (25%).
Dacă în stadiul în care aşternutul dă semne de deteriorare nu se iau măsurile
de mai sus, umiditatea poate ajunge la 40% şi chiar mai mult; în aceste condiţii,
fermentarea încetează, crusta rece şi umedă se îngoraşă şi microclimatul din
adăpost este total compromis. Dar, chiar şi un aşternut gros se poate deteriora, în
special în timpul iernii, dacă pierderile de apă din adăposturi sunt mari, încărcătura
de păsări pe m² este prea ridicată, iar ventilaţia este insuficientă. Pentru ca aşternutul
să nu se deterioreze, este necesar ca, săptămânal, acesta sa fie întors. Dacă din
diferite motive, nu putem efectua această operaţiune, o putem încredinţa găinilor:
obişnuim găinile ca, în fiecare după amiază, după ce au terminat ouatul, să le

Pag. 27 din 79
împrăştiem în aşternut o cantitate mică de grăunţe (cca 5g ovăz, orz, grâu pe găină),
pe care le scadem din raţia zilnică. Găinile aşteaptă cu mare plăcere ora de
administrare a grăunţelor şi apoi le caută în aşternut, răscolindu-l puternic cu
ghearele.
Calea principală de eliminare a excedentului de umiditate din aşternut rămâne
însă ventilaţia. Dacă în timpul iernii suntem nevoiţi a reduce rata ventilaţiei este greu
să evacuăm din adăpost toată apa acumulată în aşternut, ca urmare, ca o scadere
excesiva a ratei ventilaţiei, aşternutul se umezeşte excesiv şi deteriorează condiţiile
de microclimat din adăpost.Aşadar, trebuie reţinută însă o lege a aviculturii:
umiditatea, însoţită de frig, este cel mai mare dusman al păsărilor.
Dacă ar trebui să alegem între frig uscat şi un frig umed în orice caz vom evita
frigul umed, care surminează nu numai producţia ci şi sănătatea păsărilor.
În creşterea intensivă pe aşternut permanent, găinile nu mai au acces afară
din adăpost, întreaga viaţă desfăşurându-se într-un mediu controlat. Găina se simte
la fel de bine pe aşternut, ca şi pe pardoseala de şipci, cu condiţia ca aşternutul să
fie bine întretinut, iar patul din stinghii corect confecţionat.
De obicei, pe şipci se amplasează instalaţia de adăpare, iar pe aşternutul
permanent, instalaţia de hrănire. În aceste condiţii, apa care se pierde pe ciocul
păsărilor sau din eventuale defecţiuni ale adăpătorilor nu se scurge în aşternut, spre
a-l umezi excesiv şi a-l deteriora, ci sub patul de stinghii.
Pe de altă parte, întrucât pe pardoseala de sub pat nu se pune aşternut,
dejectiile care cad acolo nu fermenteaza aproape deloc şi nu degajă amoniac.

Tehnologia creşterii puilor pentru carne pe aşternut permanent

Tehnologia creşterii puilor de carne pe aşternut permanent este

preponderentă şi se desfăşoară, în principal, în fermele de producţie ale complexelor
avicole integrate. Complexele sunt organizate pe formaţiuni de hale, în vederea
aplicarii principiului popularii şi depopularii totale.
Adăposturile sunt reprenzetate prin hale fără ferestre, având dimensiuni
variate cu suprafaţa utilă de 1000 m². În general, se amplasează în formaţiuni de
două rânduri, cu distanţa de 50 m între rânduri şi 7 m între adăposturi. Fluxul
tehnologic se desfaşoară pe perioade de câte 35-40-45 zile, ritmicitatea fiind
asigurată de periodicitatea lunară a populării şi depopulării halelor pentru tineret şi a
halelor pentru adulte din fermele de reproducţie. Prin respectarea vidului sanitar se
reuşeşte ruperea ciclului evolutiv al germenilor patogeni şi repopularea în spaţii
practice neinfectate de efective din seria anterioară.
După istalarea aşternutului se formează ţarcurile, în care se aşează tăviţele
de furaje şi adăpătorile manuale. Cu 24 ore înaite de populare se verifică
fucţionalitatea instalaţiilor, se încălzeşte adăpostul, se asigură furajul şi apa.
Puii de o zi vor fi transportaţi de la staţia de incubaţie imediat după terminarea
ecloziunii, uscării pufului şi sortării în cutii speciale din carton sau din material plastic.
Transportul se face cu mijloace speciale, după o verificare prealabilă a
condiţiilor de microclimat (temperatua).

Pag. 28 din 79
 Demarajul puilor pentru carne se face în spaţii reduse, echipate cu eleveuze şi
utilaj pentru hrănire şi adăpare. Ţarcul, confecţionat din PFL, trebuie să aibă o formă
circulară şi se montează la o distanţă cuprinsă între 0.6-1,0m de la marginea
eleveuzei.O hală este populată cu circa 14000 pui, revenind o densitate de 12-13
pui/m² .
La introducerea puilor, temperatura sub eleveuze, va trebui să ajungă la 34-
35°C, iar în mediul ambiant la 25-26°C. Apa va fi pusă cu 2-3 ore înaintea sosirii
puilor. Furajul se administrează o dată cu introducerea puilor, pentru a fi proaspăt.
Regimul de lumină este de 23 ore pe întreaga perioadă de creştere.
În primele 3 zile se aplică tratamentul antistres. Vaccinarea
antipseudopestoasă se derulează pe perioadele 8-10, 23-24 şi 48-50 zile, cu vaccin
La Sota (apă, aerosoli, conjunctival). Ultima vaccinare trebuie aplicată cu 7 zile
înainte de livrare. La fiecare vaccinare se intervine antistresant cu Stresol 10 g +2ml
colină la 10 litri apă.
Creşterea şi finisarea puilor de carne. Utilajul din hală trebuie calculat în aşa
fel, încât să se asigure un hrănitor tranconic la 40-50 pui şi o adăpătoare circulară la
100 pui. Înălţimea utilajului se va menţine, în functie de dezvoltatea puilor, la nivelul
spatelui acestora, în asa fel încat puii să poată circula pe sub utilaje fără să sufere
traumtatisme şi să-şi deprecieze carcasa, precum şi pentru a se preîntâmpina risipa
de furaje. Distanţa dintre utilaje trebuie reglată la 50 cm, pentru ca puii să nu se
jeneze reciproc, iar frontul de furajare şi adăpare să fie folosit în totalitate. Realizarea
performanţelor prevăzute în creşterea puilor pentru carne sunt condiţionate, pe lângă
furaje, adăpare, stare de sănătate şi microclimatul din hale.
Umiditatea trebuie să fie mai scăzută în prima peroadă de viaţă şi mai mare în
a două perioada de creştere.Trebuie evitate atat umidităţi prea mari, cat şi umidităţi
prea scăzute.
Curenţii de aer. La temperaturile situate în zona confortului termic, curenţii de
aer nu influenţează negativ sănătatea puilor.
Factorii chimici ai microclimatului. Concentraţia amoniacului nu trebuie să
depăşească 0,02%. Hidrogenul sulfurat este admis în concentraţie de 0,01%, iar
bioxidul de carbon în concentraţie de 0,5-0,6%.

Analiza concurenţei
În ceea ce priveşte producţia de carne de pasăre se preconizează că în anii
următori acesta va creşte semnificativ din cauza calităţii şi a preţului accesibil. În
2005, carnea de pasăre a ocupat locul al doilea în ierarhia producţiei de carne
obţinută de la principalele specii domestice, cu o producţie de peste 81 milioane
tone, după carnea de porc (98,8 milioane tone) şi înaintea celei de vită (55,0 milioane
tone).
Tabelul nr. 14
Previziuni privind producerea cărnii de pasăre în România
În perioada 2005 – 2025 (Orizont 2025)
Anul
Specificare UM
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2013 2025

Pag. 29 din 79
 Producţia
Mii
totală de 282 310 352 396 436 476 570 620
tone
carne
Greutatea
Grame 2144 2182 2203 2224 2253 2270 2300 2350
medie
Necesar Mil.
169,6 184,1 201,9 221,6 247,9 278,5 350,7 363,3
total de ouă Buc.
Mil.
Import 15,56 10,82 17,84 23,46 16,59 10,32 - -
Buc.
Mil.
Producție 154 173,3 184,1 198,1 231,31 268,14 350,75 363,34
Buc.
Producţie Mii
240,85 240,2 240,8 241,3 241,8 242,4 242,9 243,2
medie tone

Atunci când se încercă realizează o unitate avicolă nouă trebuie să se ţină

seama în principal de piaţa de desfacere şi de unităţile cu care intră în concurenţă.
La începutul unui proiect de mare anvergură este bine să se sondeze piaţa pentru a
se obţine informaţii cu privire la: Ce produs se caută? În ce cantităţi este achiziţionat?
Sub ce formă? Există produse noi care se pot introduce pe piaţă? Ce preţ poate
avea un produs pe piaţă pentru a putea fi cumpărat?
După ce s-au aflat răspunsurile la aceste întrebări se recurge în continuare la
analiza tuturor potenţialilor concurenţi din piaţă: Ce fel de produse realizează
aceştia? Ce cost de producţie au? Ce nivel au producţiei au şi ce cotă din piaţă
deţin? Sunt segmente de piaţă nevalorificate de aceştia?
La final se pot trage unele concluzii şi se va stabili o strategie viitoare cu
privire la organizarea noii societăţi. Pentru asigurarea unui succes deplin viitoarea
unitate trebuie să organizeze în continuare:
- Elaborarea unei politici a produsului;
- Elaborarea politicii de preţ;
- Elaborarea politicii de promovare şi comunicare;
- Elaborarea politicii de distribuţie.
Societăţile avicole noi înfiinţate pot avea succes dacă vin cu produse noi în
piaţă sau dacă au un preţ şi calitate mai bună decât a competitorilor din aceeaşi
branşă.

Cota de piaţă proiectată

În cazul în care se doreşte realizarea unui integrat avicol de pui de carne cu o

capacitate de sacrificare de 2 000 capete/oră se subînţelege că şi cota de piaţă a
acestor produse va fi apreciabilă.
Se apreciază că anual se va livra pe piaţă un număr de aproximativ 3 430 000
carcase de pui întregi sau tranşate, adică 6 860 tone.

Principalii furnizori de resurse materiale

Pag. 30 din 79
 Principalele resurse necesare pentru desfăşurarea activităţii în condiţii bune
sunt:
- Resurse biologice
- Resursele furajere
- Resurse energetice
- Resurse naturale
- Resurse umane
- Resurse financiare

Resursele biologice sunt reprezentate de materialul de reproducţie (părinţi)

şi hibrizii pentru carne. Procurarea de părinţi poate costa între 10% până la 20% din
costurile de producţie.
Calitatea materialului biologic este foarte importantă. Material biologic de
calitate nu se mai găseşte în ţara noastră la nivel de părinţi şi de aceea se fac
importuri repetate de bunici pentru rasele grele, crescuţi de la vârsta de o zi,
asigurându-se astfel necesarul de hibrizi pentru carne. Importul se realizează de la
firme de renume care au un material biologic de înaltă calitate biologică şi sanitară.
Resurse furajere sunt reprezentate de componentele reţetelor furajere.
Costul furajelor reprezintă în general o pondere de 60 – 70% din costul de producţie.
Principalele componente ale unei reţete pentru păsări sunt: cerealele,
proteicele vegetale, şroturile şi alte componente.
Pentru ţara noastă există din punct de vedere al producţie de cereale un
coeficient foarte bun. Din această cauză cerealele au un preţ destul de bun şi se pot
achiziţiona în partide mari.
Proteicele vegetale pentru un randament mărit al raţiei, se pot folosi sub formă
de şroturi de soia sau de floarea-soarelui. Şrotul rezultă din prelucrarea seminţelor,
este un produs secundar şi se poate găsi uşor pe piaţă, acesta provenind de la
fabricile şi presele de ulei.
Alte componente care se introduc frecvent în reţetele furajere sunt: carbonatul
de calciu, fosfatul dicalcic, sarea de bucătărie şi premixurile vitamino-minerale. Toate
acestea se pot fabrica sau cel puţin procura din ţară la preţuri rezonabile.
Unităţile avicole cu capacităţi mari de producţie au de obicei un FNC care le
livrează furajele necesare conform contractelor ferm semnate sau îşi produc singuri
furajele prin intermediul FNC-urilor integrate în aceeaşi societate avicolă.
Resursele energetice sunt reprezentate de: energie electrică, gaze naturale,
carburanţi lichizi sau solizi şi sunt necesare pentru aclimatizarea halelor pentru
creşterea păsărilor. De obicei sunt furnizate pe bază de contract de către reţeaua
naţională de energie sau se pot realiza instalaţii de producere a energiei în mod
neconvenţional.
Resursele naturale sunt reprezentate de terenurile pe care se construiesc
unităţile avicole şi de sursele de apă potabilă, precum şi aerul pentru realizarea
ventilaţiei. Terenul pentru construcţie se poate cumpăra. Celelalte resurse trebuiesc
să fie utilizate raţional pentru a nu produce poluarea apei, aerului sau a sulului.

Pag. 31 din 79
 Resursele umane sunt reprezentate de salariaţii din sectorul avicol. Aceştia
reprezintă o mână de lucru ieftină dar insuficient pregătită. Este nevoie de personal
calificat care să aibă o productivitate a munci ridicată şi o gândire pozitivă. Din cauza
faptului că rata şomajului este încă destul de ridicată, personal pentru sectorul avicol
se poate găsi cu uşurinţă.
Resursele financiare se pot atrage din împrumuturi bancare cu dobânzi
avantajoase sau prin proiecte dirijate de ministerul agriculturii.

Descrierea proiectului de investiţii

Caracterizarea tehnologiei de producţie

Dintre toate speciile de animale crescute de om pentru obţinerea de produse,

pasările au cele mai evoluate sisteme de creştere şi exploatare. La pasăre se pot
controla cei mai mulţi factori ce pot influenţa producţia de carne sau de ouă. Pentru
obţinerea cărnii de pasăre este necesar să se cunoască tehnologia de producţie a
părinţilor din rasele grele şi tehnologia de producţie a puilor de carne.

Tehnologia de producţie a părinţilor rase grele

Ferma de reproducţie rase grele este o importantă verigă tehnologică din
cadrul filierei producţiei de carne de găină. Aici trebuie să se menţină o stare bună de
sănătate a efectivelor, o producţie de ouă fertile cât mai mare pe găină introdusă sau
pe suprafaţă, cu un consum de furaje cât mai mic.
Realizarea unor performanţe tehnologice superioare în ferma de reproducţie
are efecte pozitive asupra întregului flux de producere a cărnii de găină atât ca
performanţe de producţie cât şi ca performanţe economice.
Materialul biologic. Ferma de reproducţie este beneficiară a doi simpli hibrizi
ca pui de o zi proveniţi din staţia de incubaţie a bunicilor, unul pe linie paternă şi unul
pe linie maternă. Aici are loc a II-a hibridare, rezultând un hibrid tetraliniar format din
2 linii care aparţin rasei Cornish (paternă) şi a două linii care aparţin rasei W.P.Rock
(maternă).
În urma celei de-a doua hibridări rezultă următoarele tipuri de hibrizi:
 Hibrizi tetraliniari care nu se pot sexa la vârsta de o zi decât prin metoda
cloacală;
 Hibrizi tetraliniari care se pot sexa la vârsta de o zi după dezvoltarea remigelor
şi după culoarea pufului;
 Hibrizi tetraliniari obţinuţi cu participarea genei dw.
Puii de o zi părinţi sunt livraţi separat pe sexe, cu un raport în general de
15masculi pentru 100 femele.
În staţia de incubaţie pentru lotul de părinţi se execută următoarele operaţiuni:
 Se face sexarea;
 Cocoşeilor li se taie falangă a III -a a degetului I;
 Masculilor li se poate tăia creasta dacă aceasta este simplă;
 Se fac imunizările uzuale.

Pag. 32 din 79
 Fermele pentru părinţi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 Posibilitatea de asigurare a creşterii unei singure vârste pe fermă sau pe
module bine izolate;
 Halele trebuiesc să fie etanşe astfel încât să nu pătrundă în interior rozătoare
şi păsări sălbatice;
 Mişcarea personalului şi traficul de utilaje trebuie nu existe între fermele de
creştere şi cele de exploatare
 Trebuie să existe posibilitatea asigurări filtrului sanitar pentru fiecare fermă
sau modul.
Înainte de introducerea puilor în hală, acestea sunt pregătite pentru populare
după cum urmează:
 Halele trebuiesc curăţate, spălate, dezinfectate şi deratizate;
 Utilajele de adăpare, furajare, ventilaţie, iluminat, încălzire se vor reasambla;
 Se introduce un strat de aşternut permanent de minim 15 cm;
 După introducerea aşternutului în hale se face fumigarea;
 Temperatura din hală sau de sub eleveuze trebuie să fie asigurată cu 24 ore
înainte de populare.
În perioada de creştere principala problemă care se urmăreşte restricţionarea
furajării la femele şi la masculi. Pentru a se putea supraveghea evoluţia greutăţii
corporale în perioada de creştere se recomandă creşterea separată pe sexe până la
20 de săptămâni. Apoi se vor forma loturile de împerechere asigurând la transfer un
raport de 9 – 10 ♂ pentru 100♀ în funcţie de hibridul folosit. Numărul masculilor se
va reduce cu vârsta ajungând către sfârşitul ciclului de producţie la 6 – 8 capete /
100♀ la unii hibrizi chiar mai puţin.
Perioada de creştere: 0 – 28 zile.
Obiectivul principal al acestei perioade este asigurarea unei dezvoltări timpurii
corespunzătoare a: apetitului, scheletului, sistemului imunitar, a funcţiei
cardiovasculare. Obţinerea unei uniformităţi optime, pentru acest lucru trebuie să
realizăm un demaraj corespunzător.
Un demaraj corect, care sa dezvolte apetitul de furajare al puilor înseamnă:
 temperatura rectală a puiului corectă. În primele 48 ore de viata aceasta
trebuie sa fie intre 40 – 40,6 0C, iar dupa 48 de ore aceasta trebuie sa fie de
40,80C.
 temperatura optima a asternutului. Puii sunt tot timpul in contact cu asternutul,
acesta trebuie sa fie uscat, daca este umed va actiona ca un sistem de racire.
S-a observat ca puii prefera o temperatura de 33,3 0C cand au fost tinuti pe un
asternut cu temperaturi cuprinse in intervalul 29,4 – 62,8 0C.
 temperatura optima a mediului la nivelul puiului, senzorii de tempeatura
trebuie sa fie montati la nivelul puiului. Literatura de specialitate afirma ca
intervalul de confort termic este cuprins intre 31,11 – 37,22 0C.
 dar cel mai bun indicator al temperaturii este comportamentul puilor, acestia
trebuie sa fie uniform raspanditi pe toata suprafata de demaraj, adunati in
grupuri de pana la 15-20 de pui.
 umididate relativă corectă, în primele 4 zile aceasta trebuie să fie cuprinsă
între 60 – 75%, iar după 7 zile trebuie să fie de 50%.
 un furaj care sa contina toti nutrientii recomandati

Pag. 33 din 79
  forma de prezentare a furajul poate influenta consumul de furaj, in urma
testelor s-a observat ca puii prefera un furaj cu dimensiuni cuprise intre 0,82 si
3 mm.
Densitatea puilor pentru această perioadă este cuprinsă între 3 – 4 masculi /
m și 4 – 7 femele / m2.
2

Frontul de furajare să fie minim 5 cm/cap sau o tăviţă pentru 80 – 100 capete,
iar frontul de adăpare de minim 1,5 cm/cap sau 8 – 10 capete/niplu.

Perioada 29 – 70 zile.
Obiectivul principal este de a aduce întreg efectivul de păsări pe curba de
greutate standard.
Pentru creştere se apreciază următorii parametrii tehnologici:
 Frontul de adăpare: 1,5 cm/cap;
 Frontul de furajare: 10 cm/cap;
 Densitatea de creştere este cuprinsă între 3 – 4 masculi / m 2 și 4 – 7 femele /
m2.
Perioada 71 – 105 zile.
Obiectivul în această perioada este menţinerea unui profil adecvat de creştere
şi a unei uniformităţi adecvate a efectivului pentru tranziţia la maturitatea sexual
Se va păstra aceeaşi parametri ca în perioada amintită anterior. O tehnologie
adecvată de creştere în această perioadă se bazează pe menţinerea unui nivel de
furajare constant. Pot fi necesare creşteri de 1 – 2 g/cap/săptămână cu scopul de a
menține greutate corporală recomandată.
La masculi, organele sexuale încep să se dezvolte începând cu ziua 70.
Stresul sau întreruperea creşterii în această perioadă vor afecta creşterea testiculelor
şi vor reduce fertilitatea adultului.
Creşteţi masculii şi femelele separat până la împerechere (18 - 23 săpt).
Atingeţi greutatea corporală recomandată devreme pentru a facilita o creştere
reuşită.
Asiguraţi-vă că păsările ating greutatea corporal recomandată săptămânal.
Folosiţi creşteri mici, dar regulate, ale cantităţii de furaj pentru a asigura o
uniformitate timpurie corespunzătoare.
Perioada 105 – stimularea luminoasă.
Obiectivul în această perioadă este pregătirea femelelor pentru cerinţele
fiziologice ale maturităţii sexuale, asigurarea faptului că masculii îşi dezvoltă condiţia
fizică optimă şi că vor fi capabili de a-şi menţine potenţialul reproductiv pe durata
perioadei de producție. Minimizarea variaţiei maturităţii sexuale în cadrul efectivelor
de femele și masculi.
Retrasaţi greutatea corporală fixată dacă efectivul este subponderal sau
supraponderal în ziua 105.
La 105 zile, asiguraţi o creştere a cantităţii de furaj de 10-15% pentru femele,
pentru a asigura o creştere semnificativă în greutate.

Pag. 34 din 79
 Obţineţi uniformitatea greutăţii corporale şi a maturităţii sexuale atât în cadrul
sexului cât şi între sexe.
Asiguraţi-vă că greutatea corporală a efectivului urmează profilul recomandat
cu creşterea săptămânală incrementală în greutate corporală
până la maturitatea sexuală.
Preveniţi abaterea greutăţii corporale de la profilul recomandat, mai ales după
133 zile (19 săptămâni). Dacă se produc modificări ale nivelurilor de energie,
efectuaţi ajustările necesare cantităţilor de furaj.
Respectaţi programele de iluminat recomandate.

Perioada stimulare luminoasă – vârf de ouat.

Este foarte importantă pentru că păsările încep să ouă şi ating vârful de ouat
la 30 – 31 săptămâni.
Densitatea este de 3,5 – 5,5 capete/m 2. Frontul de furajare este de 15 cm/cap
la femele și 18 cm/cap la masculi. Frontul de adăpare poate fi de 2,5 cm/cap, 1 niplu
/ 6 –10 capete sau 15 –20 păsări / cupă.
Se vor repartiza 4 păsări pe cuibar. Acestea trebuie să aibă următoarele
dimensiuni: 30 cm lărgime, 35 cm adâncime, 25 cm înălţime.
În această perioadă păsările trebuie să fie stimulate luminos și trebuie să se
administreze furaj pentru a susține greutatea corporală. Stimularea se face în funcţie
de uniformitatea păsărilor la vârsta de 23 săptămâni.

Perioada vârf de ouat – depopulare

Principalele obiective sunt acelea de a maximiza randamentul ouălor fertile
incubabile, asigurând persistenţa nivelurilor ridicate de producţie după vârful de ouat.
În această perioadă păsările au tendinţa să se îngraşe. Pentru a se prelungi
persistenţa ouatului este nevoie de reducerea cantităţii de furaj, cantitatea totală de
furaj redusă între vârful de ouat şi depopulare nu poate depăşi 70-kcalME/pasăre (25
g/pasăre) cu o scădere distribuită de-a lungul perioadei în funcţie de observaţiile de
mai jos. Pentru efectivele cu producţie mare (vârf de ouat > 85%), prima scădere a
cantităţii de furaj nu trebuie să se realizeze înainte de săptămâna 34, iar scăderile
cantităţii de furaj trebuie să fie treptate – niciodată mai mult de 2 g într-o săptămână.

Controlul fertilităţii. Se execută la începutul perioadei de ouat – 25

săptămâni. Controlul se face în staţia de incubat prin introducerea ouălor la incubat
48 de ore la 28 - 30°C, după care se sparg şi se verifică sau se introduc la incubat şi
se verifică gradul de fertilitate prin ovoscopie, ouăle rămânând în continuare în
incubator.
Din punct de vedere al curbei de fertilitate, păsările în săptămâna 26 trebuie
să aibă 97 – 98% fertilitate, săptămâna 28 – 30: 94 – 96%, pe întreaga perioadă 92 –
94% fertilitate medie.

Pag. 35 din 79
 Când fertilitatea nu este cea aşteptată se va verifica fiecare lot în parte. Se
analizează raportul de sexe, comportamentul masculilor, mobilitatea masculilor,
repartizarea şi comportamentul femelelor în adăpost, gradul de îmbrăcare cu pene a
masculilor, pododermatitele la masculi şi numărul de femele dintr-un compartiment.

Tehnologia de producţie a puilor de carne

Puiul de carne este produsul comercial rezultat în urma hibridării a 4 linii. Puii
de carne se cresc pe aşternut permanent la sol. Popularea fermelor se face cu pui de
o zi.
Achiziţionarea puilor se face din staţia de incubaţie pe bază de contract ferm
realizat conform fluxului tehnologic stabilit anterior. Puii trebuie să respecte
următoarele: să provină din părinţi de aproximativ aceeaşi vârstă, să aibă ombilicul
bine cicatrizat, puful să fie uscat şi mătăsos.
Puii vor fi livrați în lăzi PVC. Acestea sunt împărţite în 2 sau 4 compartimente.
Pereţii au perforaţii inclusiv capacul. Numărul de pui introduşi într-o cutie este de 100
capete.
Transportul se face cu autospeciale care trebuie să asigură o temperatură a
mediului ambiant de 30°C. Descărcarea se face într-un timp cât mai scurt prin
răsturnare sau cu mâna.
Densitatea de la populare se poate exprima în cap/m 2 sau kg greutate vie la
livrare/m2. Numărul de pui care se introduce pe o suprafaţă dată este determinat de
combinarea mai multor factori: greutate vie la sacrificare, de tipul de adăpost şi
nivelul echipamentului, sezon. De obicei într-un adăpost cu microclimat controlat
densitatea optimă trebuie să fie cuprinsă între 33 – 36 kg GV/m 2 sau între 11 – 33
capete/m2.
Demarajul puilor de carne se face fie pe toată suprafaţa halei, fie în ţarcuri
cu eleveuze şi cu echipament de hrănire şi adăpare corespunzător pentru prima
perioadă.
Pe măsură ce puii cresc ţarcurile se măresc și sunt desfiinţate. Până la vârsta
de 7 zile puii trebuie să înceapă să consume furaj şi apă din echipamentele
automate.
Temperatura din adăpost se stabilizează cu 24 de ore înainte de populare.
Senzorii de temperatură trebuie sa fie montați la nivelul puiului pentru a avea o
temperatură optimă a mediului la nivelul puiului. Literatura de specialitate afirma ca
intervalul de confort termic este cuprins intre 31,11 – 37,22 0C.
Ventilaţia. În primele zile ventilaţia trebuie să furnizeze oxigen și să elimine
excesul de umiditate și gazele nocive. Viteza curenţilor în primele zile este de 0,05 –
0,1 m/s. În restul perioadei norma de ventilat este de minim 0,7 - 1 m 3/h/kg GV şi
maximă 5 – 7 m3/h/kg GV.
Umiditatea se menţine şi se reglează prin intermediul ventilaţiei. Umiditatea
este de 75 – 65% în prima perioadă şi de 50 – 55% peste vârsta de 20 –21 zile.
Microclimatul. Într-un adăpost cu mediul controlat un microclimat
corespunzător nu trebuie să conţină pentru gazele nocive, valori mai mari de:
0,026% pentru amoniac, 0,015‰ hidrogen sulfurat şi 0,5 – 0,6% bioxid de carbon.
Lumina. Caracteristicile mai importante ale luminii sunt: intensitate, durată şi
uniformitate. Intensitatea luminii în primele 3 zile trebuie să fie mare: de 6 W/m 2 sau
30 – 37 lucşi/m2 pentru ca puii să observe cu uşurinţă hrana şi apa. După această
perioadă intensitatea se reduce treptat astfel încât la 7 – 10 zile să ajungă la 1,5 –
2W/m2 sau 5 – 10 lucşi/m 2, menţinându-se astfel până la sfârşitul perioadei. Durata

Pag. 36 din 79
luminii este reglată în funcţie de tranzitul intestinal. In acest motiv se pot utiliza două
tipuri de program de lumină: continuu şi cu intermitenţă. Programul continuu are 23
de ore lumină şi 1 oră întuneric. Programele cu intermitenţă au mai multe variante şi
prezintă avantaje din punct de vedere al consumului specific, depozitelor de grăsime
şi dezvoltării sistemului osos.
Tabelul nr. 15

Tipuri de programe de lumină

ORE NUMĂR
VÂRSTA (ZILE) ORE ÎNTUNERIC
LUMINĂ CICLURI
Varianta I
0 –7 23 1 1
8 – 14 2 1 8
15 – 42 1 2 8
Varianta II
0–7 23 1 1
8 – 14 1 3 6
15 – 42 1 3 6
Varianta III
0–6 23 1 1
7 – 35 5 1 4
36 – 42 23 1 1
Varianta IV
0–6 24 - 1
7 – 21 23 1 1
22 – 42 2 (1) 2 (3) 6

Adăparea. Se realizează folosind linii de adăpare cu nipluri asigurând 1 niplu

la 10 păsări. În primele 0 – 7 zile se foloseşte o adăpătoare vacuomatică pentru 100
capete, iar de la 8 zile se trece la instalaţia de adăpat.
Consumul de apă uzual este dublu faţă de consumul de furaj, creşte cu 6-7%
pentru temperatura de 21°C (NRC, 1994), sub această temperatură scade de 1,7 –
1,8 ori.
Furajarea se face utilizând mai multe reţete diferite ca valoare nutritivă în
funcţie de faza de creştere.
În primele 3 – 7 zile pentru hrănirea puilor se foloseşte o tăviţă pentru 100 de
pui, după această perioadă se trece treptat la folosirea echipamentului automat,
frontul de furajare fiind 50 – 80 pui / hrănitor tronconic.

Spaţiile de producţie

Determinarea efectivelor şi a numărului de serii anuale

Tabelul nr. 16
Capacitatea abatorului
PARAMETRUL VALOAREA

Pag. 37 din 79
 Capacitate abator/oră 4 500 capete
Capacitate abator/zi 36 000 capete
Capacitate abator/săptămână 180 000 capete
Capacitate abator/an 9 180 000 capete
Productia marfa ( tone) 24.271,92 tone

Tabelul nr. 17
Parametrii tehnologici în ferma de broiler
PARAMETRUL VALOAREA
Durata ciclului de producţie 56 zile
Durata ciclului de creştere 42 zile
Numar de serii pe an 6,52 serii
Densitatea medie (pui/mp) 13
Mortalitatea 4%
Greutatea la livrare 2.644 g
Consumul specific 1,75 kg

Tabelul nr. 18
Parametrii tehnologici din staţia de incubat
PARAMETRUL VALOAREA
Procentul de ecloziune 83 %
Procentul de ouă incubabile 95,5 %

Tabelul nr. 19
Parametrii tehnologici din ferma de găini adulte
PARAMETRUL VALOAREA
Durata ciclului de producţie 48 săptămâni
Durata ciclului de exploatare 44 săptămâni
Densitatea medie (pui/mp) 5 capete/m2
Mortalitatea 0,7% / lună
Producţia de ouă 165 bucăţi/femelă
Consumul specific 283 grame / ou

Tabelul nr. 20
Parametrii tehnologici din ferma de tineret
PARAMETRUL VALOAREA
Durata ciclului de producţie 24 săptămâni
Durata ciclului de creştere 20 săptămâni
Densitatea medie (pui/mp) 4-7 capete/m2
Mortalitatea 4%
Greutatea la livrare 2 195 g
Consumul specific 7,917 kg/cap/ perioadă

Dimensionarea efectivului din ferma de broiler

Pag. 38 din 79
- Capacitatea fermei de broiler = 70 000 capete: 0,95 (% supravieţuire) = 73 684
capete introduse / săptămână
- Numărul de pui introduşi în ferme/an = 73 684 capete  49 săptămâni = 3.610.526
capete
- Număr pui introduşi pe hală = 73 684 capete: 4 hale /fermă = 18 421 pui /hală

Dimensionarea staţiei de incubat

- Necesarul de ouă introduse/săptămână = 73 684 pui:0,82 (% ecloziune) = 89 859
- Numărul de ouă introduse/an = 89 859 ouă  49 săptămâni = 4.403.068 ouă

Dimensionarea efectivului de găini adulte

- Numărul de ouă produse /an de la găinile adulte = 4.403.068: 0,92 (% ouă
incubabile) = 4.785.944
- Numărul de găini adulte necesare într-un an = 4.785.944 ouă: 170 ouă/serie =
28 153 găini

Dimensionarea efectivului de tineret

- Numărul necesar de tineret / an = 28 153 găini: 0,95 = 29 635 puicuţe
- Necesarul de masculi/an = 29.635:12 ♀/♂ = 2.470 masculi
- Efectivul total de tineret/an = 29.635 + 2.470 = 32.105 capete
- Efectivul de tineret introdus în ferme = 32.105 capete

Determinarea spaţiilor de producţie

Determinarea spaţiului din ferma de broiler

- Suprafaţa necesară pentru creştere = 4.334 m2
- Număr de hale pe fermă = 4.334 m2: 1.000 m2/hală = 4 hale/fermă
- Număr ferme pui creştere = 8 ferme

Determinarea spaţiului in staţia de incubat

- capacitatea unui incubator = 76.000 ouă
- numărul de incubatoare necesare = 2
- numărul de eclozionatoare = 2

Determinarea spaţiului din ferma de găini adulte

- numărul de vârste necesar pentru adulte = 2 vârste

Pag. 39 din 79
- efectivul de păsări pe vârstă = 14.077 păsări
- suprafaţa necesară pentru creşterea păsărilor pe vârstă = 2.816 m 2
- numărul de hale necesar pentru fiecare vârstă = 2.816: 1.000 m 2 = 3 hale
- numărul total de hale necesare pentru creşterea adultelor = 3 hale

Determinarea spaţiului din ferma de tineret

- numărul de hale necesare pentru creşterea tineretului = 2 hale

Pag. 40 din 79
3.2.3. Proiectarea fluxului tehnologic
Tabelul nr. 21

Fluxul tehnologic din abator

Săptămâna
Ferma 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
1 ● ● ● ●
2 ● ● ●
3 ● ● ●
4 ● ● ●
5 ● ● ●
6 ● ● ●
7 ● ● ●
8 ● ● ●

Săptămâna
Fer 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4
ma 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 ● ● ●
2 ● ● ●

Pag. 41 din 79
 3 ● ● ●
4 ● ● ●
5 ● ● ●
6 ● ● ●
7 ● ● ●
8 ● ● ●

Tabelul nr. 22

Fluxul tehnologic la nivelul fermelor de broiler

Săptămâna
Fer 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 24
ma 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3
CRESTE
1 D VID D VID CRESTERE D VID CRESTERE
RE
VI CRESTER
2 C D D VID CRESTERE D VID CRESTERE
D E
CR VI CRESTER
3 D D VID CRESTERE D VID CRESTERE
ES D E
CRES VI CRESTER CRESTE
4 D D VID CRESTERE D VID
TERE D E RE

Pag. 42 din 79
 CRESTE VI CRES
5 D CRESTERE D VID CRESTERE D VID
RE D TERE
VI
6 CRESTERE D CRESTERE D VID CRESTERE D VID
D
CRESTER VI
7 D CRESTERE D VID CRESTERE D VID
E D
CRESTER VI
8 D CRESTERE D VID CRESTERE D
E D

Săptămâna
F
er 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4
25
m 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
a
VI CRESTER VI
1 D D CRESTERE D VID CRESTERE D
D E D
CRE
VI CRESTER VI
2 STE D D CRESTERE D VID CRESTERE
D E D
RE
CRES VI CRESTER VI
3 D D CRESTERE D VID CRESTERE
TERE D E D
CRESTE VI CRESTER CREST
4 D D VID CRESTERE D VID
RE D E ERE
VI CRESTER CRE
5 CRESTERE D D VID CRESTERE D VID
D E S

Pag. 43 din 79
 VI CRESTER
6 CRESTERE D D VID CRESTERE D VID C
D E
CRESTER VI CRESTER
7 VID D D VID CRESTERE D VID
E D E
CRESTER VI
8 VID D CRESTERE D VID CRESTERE D V
E D

Pag. 44 din 79
Tabelul nr. 23

Flux tehnologic pentru o fermă de broiler

Săptămâna
Hala 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
1 D VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D
2 D VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D
3 D VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D
4 D VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D

Săptămâna
Hala 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49
1 VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D
2 VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D
3 VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D

Pag. 46 din 79
 4 VID CRESTERE D VID CRESTERE D VID CRESTERE D

Tabelul nr. 24

Fluxul tehnologic săptămânal al staţiei de incubat

LUNI MARŢI MIERCURI JOI VINERI SÂMBĂTĂ DUMINICĂ

- - Introducere - - - -
Transfer - - - - - -
- - - Ecloziune - - -

Tabelul nr. 25

Fluxul fermei de găini adulte reproducţie

Vârst Săptămâna
a
2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 25
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4

Pag. 47 din 79
 1 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 5 5 5 5 5 55
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4
2 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 6 6 6 6 VID SANITAR 2 2 2 2 2 2 27
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 1 2 3 4 5 6

Vârsta Săptămâna
2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 4 4 4 4 5 5 5 53
6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2
1 5 5 5 5 6 6 6 6 6 VID SANITAR 21 22 23 24 25 26 27 2 2 3 3 3 3 3 35
6 7 8 9 0 1 2 3 4 8 9 0 1 2 3 4
2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 4 4 5 5 5 5 5 55
8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4

Tabelul nr. 26

Fluxul fermei de tineret reproducţie

Ferma Săptămâna
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Pag. 48 din 79
 Hala 1 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 VID SANITAR 1 2 3 4 5 6 7
Hala 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 VID SANITAR 1 2 3

Ferma Săptămâna
26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53
Hala 1 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 VID SANITAR 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Hala 2 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 VID SANITAR 1 2 3 4 5 6 7

Pag. 49 din 79
3.3. Necesarul de echipament tehnic pentru perioada de creştere şi exploatare

Echipamentul tehnic care se va folosi în fermele de păsări este compus din: instalaţia
de încălzire, instalaţia de adăpare, instalaţia de furajare, instalaţia de ventilaţie şi
instalaţia de iluminat.

3.3.1. Instalaţia de încălzire

Încălzirea fermelor de păsări se poate realiza prin două metode şi anume: surse
locale (eleveuze) şi surse generale (suflante). În continuare sunt prezentate cele
două tipuri de încălzire şi cantitatea necesară pentru întreaga unitate.

Stabilire necesar eleveuze la broiler

- număr eleveuze pui carne = 18.421pui/ hală : 700capete/eveuză = 26 eleveuze /
hală
- număr total eleveuze pentru broiler / fermă = 26 eleveuze / hală  4 hale/fermă =
104 eleveuze / fermă
- număr eleveuze / unitate = 104 eleveuze / fermă  8 ferme = 832 eleveuze

Stabilirea necesarului de suflante la broiler

- numărul de suflante/hală =2 suflante
- numărul de suflante / fermă = 2  4 hale = 8 suflante / fermă
- numărul de suflante / unitate = 8  8 ferme = 64 suflante / unitate

Stabilire necesar eleveuze la tineret reproducţie

- număr eleveuze pui = 13 810 pui/ hală : 400 capete/eleveuză = 35 eleveuze / hală
- număr total eleveuze pentru tineret / fermă = 35 eleveuze / hală  2 hale/fermă =
70 eleveuze / fermă
- număr eleveuze / unitate = 70 eleveuze / fermă  1 fermǎ = 70 eleveuze

Stabilirea necesarului de suflante la tineret de reproducţie

- numărul de suflante/hală =2 suflante
- numărul de suflante / fermă = 2  2 hale = 4 suflante / fermă
- numărul de suflante / unitate = 4  1 fermǎ = 4 suflante / unitate

3.3.2. Instalaţia de adăpare

Stabilirea necesarului de adăpători pentru broiler

50
- necesarul de adăpători pentru broiler / hală = 18.421 pui : 15 pui/ picurătoare =
1.228 picurători / hală
- necesarul de adăpători pentru broiler / fermă = 1.228 picurători / hală  4 hale
/fermă = 4.912 picurători
- necesarul de adăpători pentru broiler / unitate = 4.912  8 ferme = 39.296 picurători

Stabilirea necesarului de adăpători pentru tineret reproducţie

- necesarul de adăpători pentru tineret reproducţie / hală = 7 409 pui : 8 pui/
picurătoare = 926 picurători / hală
- necesarul de adăpători pentru tineret reproducţie / fermă = 926 picurători / hală  2
hale /fermă = 1.852 picurători
- necesarul de adăpători pentru tineret reproducţie / unitate = 1.852  1 fermǎ =
1.852 picurători

Stabilirea necesarului de adăpători pentru găini adulte reproducţie

- necesarul de adăpători pentru găini adulte reproducţie / hală = 9.385 capete : 8
cap / picurătoare = 1.173 picurători / hală
- necesarul de adăpători pentru găini adulte reproducţie / fermă = 1.173 picurători /
hală  3 hale /fermă = 3.519 picurători
- necesarul de adăpători pentru găini adulte reproducţie / unitate = 3.519  1 fermă =
3.519 picurători

3.3.3. Instalaţia de furajare

Stabilirea necesarului de hrănitori pentru broiler

- necesarul de hrănitori pentru broiler / hală = 18.421 pui : 50 pui / hrănitoare = 368
hrănitori / hală
- necesarul de hrǎnitori pentru broiler / fermă = 368 hrănitori / hală  4 hale / fermă =
1.474 hrănitori
- necesarul de hrănitori pentru broiler / unitate = 1.474  8 ferme = 11.789 picurători

Stabilirea necesarului de hrănitori pentru tineret reproducţie

- necesarul de hrănitori pentru tineret reproducţie / hală = 7.409 pui  15 cm / cap =
111.135 cm hrănitoare liniară / hală
- necesarul de hrănitori pentru tineret reproducţie / fermă = 111.135 cm / hală  2
hale /fermă = 222.270 cm
- necesarul de hrănitori pentru tineret reproducţie / unitate = 222.270  1 fermǎ =
222.270 cm

51
Stabilirea necesarului de hrănitori pentru găini adulte reproducţie
- necesarul de hrănitori pentru găini adulte reproducţie / hală = 9.385 pui  17 cm /
cap = 159.545 cm / hală
- necesarul de hrănitori pentru găini adulte reproducţie / fermă = 159.545 cm / hală 
3 hale /fermă = 478.635 cm
- necesarul de hrănitori pentru găini adulte reproducţie / unitate = 478.635  1 fermă
= 478.635 cm

3.3.4. Instalaţia de ventilaţie

Stabilirea necesarului de ventilatoare pentru broiler

- capacitate de ventilaţie maximă = 18.421 capete  2,0 kg  6 m3/h/kg GV = 221.052
m3/h
- capacitate de ventilaţie minimă = 18.421 capete  2,0 kg  0,7 = 25.790 m3/h
- capacitate ventilaţie medie = 221.052 – 25.790 = 195.262 m 3/h
- numărul de ventilatoare de maximă / hală = 221.052/ 42 020 m 3 = 5.2 = 6 bucăţi
- numărul de ventilatoare de minimă / hală = 25.790 / 8 500 = 3,03 = 3 bucăţi
- numărul de ventilatoare de maximă / fermă = 6 bucăţi  4 hale = 24 bucăţi
- numărul de ventilatoare de maximă / unitate = 24  8 ferme = 192 ventilatoare
- numărul de ventilatoare de minimă / fermă = 3 bucăţi  4 hale = 12 bucăţi
- numărul de ventilatoare de minimă / unitate = 12  8 ferme = 96 ventilatoare

Stabilirea necesarului de ventilatoare pentru tineret reproducţie

- capacitate de ventilaţie maximă = 7.409 capete  2,2 kg  7 m3/h/kg GV = 114.099
m3/h
- capacitate de ventilaţie minimă = 7.409 capete  2,2 kg  0,7 = 11.409,8 m3/h
- capacitate ventilaţie medie = 114.099 – 11.409,8 = 102.689,2 m 3/h
- numărul de ventilatoare de maximă / hală = 114.099 / 11 000 m 3 = 11 bucăţi
- numărul de ventilatoare de minimă / hală = 12 196,8 / 8 500 = 1,5 = 2 bucăţi
- numărul de ventilatoare de maximă / fermă = 11 bucăţi  2 hale = 22 bucăţi
- numărul de ventilatoare de maximă / unitate = 22  1 fermǎ = 22 ventilatoare
- numărul de ventilatoare de minimă / fermă = 2 bucăţi  2 hale = 4 bucăţi
- numărul de ventilatoare de minimă / unitate = 4  1 fermǎ = 4 ventilatoare

Stabilirea necesarului de ventilatoare pentru găini adulte reproducţie

52
- capacitate de ventilaţie maximă = 9.385 capete  5 kg  7 m3/h/kg GV = 328.475
m3/h
- capacitate de ventilaţie minimă = 9.385 capete  5 kg  0,7 = 32.847,5 m3/h
- capacitate ventilaţie medie = 328.475 – 32.847,5 = 295.627.5 m 3/h
- numărul de ventilatoare de maximă / hală = 328.475/ 42 020 m 3 = 8 bucăţi
- numărul de ventilatoare de minimă / hală = 32.847,5 / 8 500 = 4 bucăţi
- numărul de ventilatoare de maximă / fermă = 8 bucăţi  3 hale = 24 bucăţi
- numărul de ventilatoare de maximă / unitate = 24  1 fermǎ = 24 ventilatoare
- numărul de ventilatoare de minimă / fermă = 4 bucăţi  3 hale = 12 bucăţi
- numărul de ventilatoare de minimă / unitate = 12  1 fermǎ = 12 ventilatoare

Stabilirea necesarului de suprafaţă de admisie a aerului

- suprafaţa de admisie la hala de broiler = 195.262 m 3/h  0,016 cm2 / 100 = 31,24
cm2
- suprafaţa de admisie la hala de tineret reproducţie = 102.689,2 m 3/h  0,016 cm2 /
100 = 16,43 cm2
- suprafaţa de admisie la hala de găini adulte reproducţie = 295.627,5 m 3/h  0,016
cm2 / 100 = 47,3 cm2

3.3.5. Instalaţia de iluminat

Stabilirea necesarului de becuri pentru demaraj la broiler

- necesarul de becuri pentru demaraj la broiler / hală = 1.000  37 / 100  6 = 62
becuri
- necesarul de becuri pe fermă broiler = 62 becuri  4 hale = 248 becuri / fermă
- necesarul de becuri pe unitate broiler = 248 becuri  8 ferme = 1.974 becuri/ unitate

Stabilirea necesarului de becuri pentru creştere la broiler

- necesarul de becuri pentru creştere la broiler / hală = 1.000  10 / 100  6 = 17
becuri
- necesarul de becuri pe fermă broiler = 17 becuri  4 hale = 68 becuri / fermă
- necesarul de becuri pe unitate broiler = 68 becuri  8 ferme = 544 becuri/ unitate

Stabilirea necesarului de lămpi pentru demaraj la broiler

- necesarul de lămpi pentru demaraj la broiler / hală = 62 becuri : 3 = 21 lămpi

53
- necesarul de lămpi pe fermă broiler = 21 becuri  4 hale = 84 lămpi / fermă
- necesarul de becuri pe unitate broiler = 84 becuri  8 ferme = 672 lămpi / unitate

Stabilirea necesarului de lămpi pentru creştere la broiler

- necesarul de lămpi pentru demaraj la broiler / hală = 17 becuri : 3 = 6 lămpi
- necesarul de lămpi pe fermă broiler = 6 lămpi  4 hale = 24 lămpi / fermă
- necesarul de becuri pe unitate broiler = 24 lămpi  8 ferme = 192 lămpi / unitate

Stabilirea necesarului de becuri pentru tineret reproducţie

- necesarul de becuri pentru tineret reproducţie / hală = 1.200  40 / 100  6 = 74
becuri
- necesarul de becuri pe fermă tineret reproducţie = 74 becuri  2 hale = 148 becuri /
fermă
- necesarul de becuri pe unitate tineret reproducţie = 148 becuri  2 ferme = 296
becuri/ unitate

Stabilirea necesarului de lămpi pentru tineret reproducţie

- necesarul de lămpi pentru tineret reproducţie / hală = 74 becuri : 3 = 25 lămpi
- necesarul de lămpi pe fermă tineret reproducţie = 25 becuri  2 hale = 50 lămpi /
fermă
- necesarul de becuri pe unitate tineret reproducţie = 50 becuri  1 fermǎ = 50 lămpi /
unitate

Stabilirea necesarului de becuri pentru găini adulte reproducţie

- necesarul de becuri pentru găini adulte reproducţie / hală = 1.200  40 / 100  6 =
74 becuri
- necesarul de becuri pe fermă găini adulte reproducţie = 74 becuri  3 hale = 222
becuri / fermă
- necesarul de becuri pe unitate găini adulte reproducţie = 222 becuri  1 fermă =
222 becuri/ unitate

Stabilirea necesarului de lămpi pentru găini adulte reproducţie

- necesarul de lămpi pentru găini adulte reproducţie / hală = 74 becuri : 3 = 25 lămpi
- necesarul de lămpi pe fermă găini adulte reproducţie = 25 becuri  3 hale = 75
lămpi / fermă
- necesarul de becuri pe unitate găini adulte reproducţie = 75 becuri  1 fermă = 75
lămpi / unitate

54
3.3.6. Stabilirea necesarului de cuibare

- numărul de cuibare / hală = 9.385 femele / hală: 5 femele / cuibar = 1.877 cuibare
- numărul de cuibare / fermă = 1.877 cuibare  3 hale = 5.631 cuibare /fermă
- numărul de cuibare / unitate = 5.631  1 fermă = 5.631 cuibare / unitate

3.4. Necesarul de personal

Necesar personal în ferma de broiler

- 5 avicultoare/fermă
- 40 avicultoare pe total ferme de pui
- 1 şef /fermă
- 8 şefi de fermă pe total ferme de pui
- 1 electrician pe total ferme de pui
- 2 mecanici pe total ferme de pui
- 1 medic pe unitate

Necesar personal în staţia de incubaţie

- 5 tehniciene
- 1 tehnician veterinar
- 2 electricieni
- 1 şef de staţie de incubaţie

Necesar personal ferme de reproducţie

- 1 avicultoare/hală
- 5 avicultoare pe total ferme de reproducţie (tineret 2 hale, adulte 3 hale)
- 1 avicultoare de schimb/2 hale
- 3 avicultoare de schimb pe total ferme de reproducţie
- 1 şef/fermă
- 2 şefi de fermă pe total ferme reproducţie
- 1 electrician pe total ferme reproducţie
- 1 mecanic pe total ferme reproducţie

Necesar personal auxiliar

55
- 2 paznici/fermă
- 22 paznici (8 fermele de creştere broiler, 1 fermele de adulte reproducţie, 1 fermele
de tineret reproducţie)
- 1 echipă de spălat – dezinfecţie = 5 persoane
- atelier mecanic = 10 persoane
- 2 tractorist
- 2 şoferi

3.4.1. Evoluţia structurii personalului şi previziuni legate de acesta

În fermele specializate de animale structura personalului este foarte bine definită. În

funcţie de îmbunătăţirile care vor avea loc în anii următori în fermele de pui de carne
cât şi în cele de reproducţie, structura personalului poate înregistra unele modificări.
Vor rămâne neschimbate posturile necesare pentru asigurarea managementului
fermei şi cele ale sectorului de asistenţă mecanică şi electrică. Sunt posibile
modificări ale numărului de avicultoare, în sensul micşorării, datorită modernizări
procesului de producţie.

3.4.2. Calificarea forţei de muncă, program de pregătire a forţei de muncă aferente

proiectului

Fermele avicole beneficiază de o forţă de muncă mult mai calificată decât în

cazul celorlalte specii de animale. Pregătirea personalului se evaluează în momentul
angajării. Perfecţionarea este necesară pentru că în avicultură tehnologia avansează
foarte repede iar muncitorii trebuie să folosească corect instalaţiile şi utilajele pe
care le au în fermă. Pregătirea angajaţilor se poate realiza şi cu ajutorul unor cursuri
periodice de specialitate realizate de câtre firmele de echipamente şi consultanţă
agricolă.

3.5. Necesarul de hrană

Necesarul de hrană pentru ferma de broiler

- 3.430.000 efectiv mediu anual  3,2 kg/cap/perioadă = 10.976.000 kg = 10.976 tone

Necesarul de furaj pentru fermele de adulte

56
- 250 g/ou  170 ouă/găină = 42 500 g = 42,5 kg
- 28.155 găini/ an  42,5 kg = 1.196.588 kg = 1.196,6 tone

Necesarul de furaj pentru ferma de tineret

- 29.636 capete efectiv mediu anual  10 kg furaj/cap/ perioadă = 296.360 kg =
296,4 tone

3.5.1. Surse de aprovizionare

Având în vedere că necesarul de nutreţ este foarte ridicat, cea mai bună
metodă de aprovizionare a fermelor de păsări este construirea unui FNC propriu.
Surplusul de furaj rezultat în perioadele analizate va fi comercializat către alte unităţi
avicole din zona de creştere a puiului de carne sau la cerere de persoane fizice.

3.5.2. Optimizarea şi structura reţetelor de nutreţuri combinate

Furajarea păsărilor de reproducţie se realizează în funcţie de normele stabilite în

prealabil pentru asigurarea funcţiilor vitale şi pentru producţie. În funcţie de vârsta pe
care o au (tineret, adult) şi perioada în care se află (ouat) parametrii nutritivi sunt
diferiţi. În tabelele următoare sunt prezentate normele pentru tineretul de reproducţie
şi pentru găinile adulte.
Tabelul nr. 27

Parametrii nutritivi ai reţetelor utilizate in perioada de ouat pentru găinile rasele grele

SPECIFICARE FAZA DE OUAT

Ouat I Ouat II
Durata 23 - 35 36-65
EM 2750 2700
PB 16-16,5 15,5
Tabelul nr. 28

Parametrii nutritivi ai reţetelor utilizate in creşterea tineretului de reproducţie rase

grele (ghid creştere)

SPECIFICARE FAZA DE CRESTERE

57
 Starter Creştere Pregătire de ouat
Durata 0-6 7-17 18-22
EM 2750-2800 2650-2750 2700-2750
PB 18,5-20,0 15,0 16,0-16,5
Lizina 0,90-1,10 0,55-0,70 0,68-0,75

Reţetele de nutreţuri combinate trebuiesc să respecte valoarea parametrilor expuşi

anterior. Pentru păsările de reproducţie furajarea se face restricţionat atât în faza de
tineret câţ şi mai târziu la păsările adulte.
Pentru puii de carne cerinţele de substanţe nutritive sunt diferite în funcţie de tipul
hibridului utilizat. În continuare este expus unul dintre tipurile de necesar de
substanţe nutritive.

Tabelul nr. 29

Cerinţele nutritive ale puiului de carne

SPECIFICARE FAZA DE CREŞTERE

Prestarter Starter Creştere Finisare
Durata 0-7 8-14 15-35 36-sacrificare
EM 3000- 3050- 3100-3150 3200
3100 3150
PB 22,5-24 22-22,5 20-21 18,5-19
Lizina 1,35 1,25-1,30 1,10-1,25 0,95-1,20

Pe baza acestor cerinţe nutritive se realizează nutreţul concentrat utilizat în hrana

puilor de carne diferenţiat pentru fiecare fază de creştere în parte. Hrănirea puilor de
carne se face la discreţie.

3.5.3. Costul unitar al reţetelor folosite

Pentru fiecare categorie de păsări în parte costul furajului este diferit, după cum
urmează:
- Furaj pui de carne: 0,95 lei / kg
- Furaj tineret reproducţie: 0,86 lei / kg
- Furaj găini adulte reproducţie: 0,86 lei /kg

58
3.6. Consumul de resurse

Principalele resurse consumate de către fermele de pui de carne şi cele de

reproducţie sunt: materialul biologic, energie, combustibil, apa şi furajele.

3.6.1. Material biologic

- pui de carne de o zi = 3.610.526 capete

- pui de o zi tineret = 42.336 capete
- puicuţe transferate = 29.635 capete
- cocoşei transferaţi = 2.470 capete

3.6.2. Energie, combustibil, apă

Consumul de energie pentru broiler

- Consumul de energie pentru furaj pentru broiler
Consum buncăr exterior
Consum furaj zilnic pui carne = 18.421 capete  100 g / zi = 1.842 kg / zi
Consum furaj pe serie pui carne = 1.842  35 zile = 64.470 kg / serie
Timp funcţionare = 64.470 / 12 000 = 7.7 h / serie
Consum energie buncăr exterior = 7,7 h / serie  1,1 kw / h = 7,7 kw / serie

Consum buncăr interior

Timp de funcţionare = 64.470 kg : 3 linii / 500 kg furaj = 43 ore
Consum energie pentru o linie de furajare = 43 ore  0,5 = 21,5 Kw / h / serie
Consum energie pentru interior pe serie = 21,5 Kw  3 linii = 64,5 Kw
Consum total energie pentru furaj pe serie = 7,7 Kw + 64,5 Kw = 72,2 Kw / serie

- Consumul de energie pentru ventilaţie broiler

Consum energie pentru ventilaţia de maximă = 6 ventilatoare  (453 w  320 ore /
serie) = 6  144 960 W = 869.760 W = 869,76 KW/ serie / hală
Consum energie pentru ventilaţia de minimă = 3 ventilatoare  (207 W  180 ore /
serie) = 3  37.260 W = 111,780 W = 111,78 KW
Consum total energie pentru ventilaţie = 869,76 + 111,78 = 981,54 KW

- Consumul de energie pentru iluminat pentru broiler

59
Consum energie pentru demaraj = 62 becuri  100 W  23 ore  10 zile = 1.426.000
W/ hală / serie = 1.426 KW
Consum energie pentru creştere = 17 becuri  100 W  16 ore  14 zile = 380.800 W/
hală / serie = 380.8 KW
Consum energie pentru finisare = 17 becuri  100 W  8 ore  11 zile = 149.600 W /
hală / serie = 149,6 KW
Consum total iluminat pui de carne = 1.426 KW + 380.8 KW + 149.6 KW = 1.956,4
KW

- Consumul de energie pentru încălzire pentru broiler

Consum energie pentru încălzire locală = 26 eleveuze  3 000 W/ h  320 ore / serie
=
24.960.000 W/ hală /serie = 24.960 KW

Consumul total de energie pentru broiler = 72,2 Kw / serie + 981,54 KW + 1.956,4

KW + 24.960 KW = 27.968,14 KW

Consumul de energie pentru tineret reproducţie

- Consumul de energie pentru furaj tineret reproducţie
Consum buncăr exterior
Consum furaj zilnic tineret reproducţie = 7.409 capete  103 g / zi = 763,13 kg / zi
Consum furaj pe serie pui carne = 763,13  140 zile = 106.838,2 kg / serie
Timp funcţionare = 106.838,2 / 12 000 = 8,9 h / serie
Consum energie buncăr exterior = 8,9 h / serie  1,1 kw / h = 9,79 kw / serie

Consum buncăr interior

Timp de funcţionare = 106.838,2 kg : 3 linii / 500 kg furaj = 71,23 ore
Consum energie pentru o linie de furajare = 71,23 ore  0,5 = 35,61 Kw / h / serie
Consum energie pentru interior pe serie = 35,61 Kw  3 linii = 106,84 Kw
Consum total energie pentru furaj pe serie = 9,79 Kw + 106,84 Kw = 116,63 Kw /
serie

- Consumul de energie pentru ventilaţie tineret reproducţie

Consum energie pentru ventilaţia de maximă = 11 ventilatoare  (453 w  320 ore /
serie) = 11  144 960 W = 1 594 560 W = 1 594,56 KW/ serie / hală

60
Consum energie pentru ventilaţia de minimă = 2 ventilatoare  (207 W  180 ore /
serie) = 2  37 260 W = 74 520 W = 74,52 KW
Consum total energie pentru ventilaţie = 1 594,56+ 74,52= 1 669,08 KW

- Consumul de energie pentru iluminat pentru tineret reproducţie

Consum energie = 74 becuri  100 W  8 ore  140 zile = 8.288.000 W / hală / serie
= 8.288 KW

- Consumul de energie pentru încălzire tineret reproducţie

Consum energie pentru încălzire locală = 28 eleveuze  3.000 W/ h  320 ore / serie
=
288.800.000 W/ hală /serie = 288.800 KW

Consumul total de energie tineret reproducţie = 124,67 Kw / serie + 1.669,08 KW +

8.288 KW + 288.800 KW = 298.881,75 KW

Consumul de energie pentru adulte reproducţie

- Consumul de energie pentru furaj adulte reproducţie
Consum buncăr exterior
Consum furaj zilnic tineret reproducţie = 9.385 capete  103 g / zi = 966,66 kg / zi
Consum furaj pe serie = 966,66  320 zile = 309.331 kg / serie
Timp funcţionare = 309.331 / 12.000 = 25,78 h / serie
Consum energie buncăr exterior = 25,78 h / serie  1,1 kw / h = 28,36 kw / serie

Consum buncăr interior

Timp de funcţionare = 966,66 kg : 3 linii / 500 kg furaj = 206,2 ore
Consum energie pentru o linie de furajare = 206,2 ore  0,5 = 103,11 Kw / h / serie
Consum energie pentru interior pe serie = 103,11 Kw  3 linii = 309,33 Kw
Consum total energie pentru furaj pe serie = 28,36 Kw + 309,33 Kw = 337,69 Kw /
serie

- Consumul de energie pentru ventilaţie adulte reproducţie

Consum energie pentru ventilaţia de maximă = 8 ventilatoare  (453 w  320 ore /
serie) = 8  144 960 W = 1.159.680 W = 1.160 KW/ serie / hală
Consum energie pentru ventilaţia de minimă = 4 ventilatoare  (207 W  180 ore /
serie) = 4  37 260 W = 149.040 W = 149 KW

61
Consum total energie pentru ventilaţie = 1.160 + 149= 1.309 KW

- Consumul de energie pentru iluminat pentru adulte reproducţie

Consum energie = 74 becuri  100 W  8 ore  320 zile = 8.288.000 W / hală / serie
= 8.288 KW

Consumul total de energie adulte reproducţie = 337.69 Kw / serie + 1.309 KW +

8.288 KW = 9.934.69 KW

Consumul de combustibil broiler

Consum energie pentru încălzire generală = 2 suflante  7,7 m3/h  320 ore / serie =
4.928 m3 gaz / hală / serie

Consumul de combustibil tineret reproducţie

Consum energie pentru încălzire generală = 2 suflante  7,7 m3/h  320 ore / serie =
4.928 m3 gaz / hală / serie

Consumul de apă pentru broiler

- Consumul de apă biologic
Consumul biologic pentru puiul de carne = 2  3,2 kg furaj / cap / serie  18.421
capete = 117.894,4 l / hală / serie = 11,8 m3

- Consumul de apă tehnologic

Consumul tehnologic pentru puiul de carne = 11,8 m 3  50% = 5,9 m3/ hală / serie
Consum total apă pentru puiul de carne = 11,8 m 3 + 5,9 m3 = 17,7 m3 / hală / serie

Consumul de apă pentru tineret reproducţie

- Consumul de apă biologic
Consumul biologic pentru tineret reproducţie = 2  14,4 kg furaj / cap / serie  7.409
capete = 213.379,2 l / hală / serie = 21,34 m3

- Consumul de apă tehnologic

Consumul tehnologic pentru tineret reproducţie = 21,34 m 3  50% = 10,67 m3/ hală /
serie
Consum total apă pentru tineret reproducţie = 21,34 m 3 + 10,67 m3 = 32,01 m3 / hală /
serie

62
Consumul de apă pentru adulte reproducţie
- Consumul de apă biologic
Consumul biologic pentru adulte reproducţie = 2  42,4 kg furaj / cap / serie  9.385
capete = 788.340 l / hală / serie = 78,8 m3

- Consumul de apă tehnologic

Consumul tehnologic pentru adulte reproducţie = 78,8 m 3  50% = 39,4 m3/ hală /
serie
Consum total apă pentru adulte reproducţie = 78,8 m 3 + 39,4 m3 = 118,2 m3 / hală /
serie

3.6.3. Furaje

Consumul de furaj anual pentru categoria broiler

- 3.520.263 efectiv mediu anual  3,2 kg / cap / perioadă = 11.264.841 kg = 11.264,8
tone

Consumul de furaj pentru fermele de adulte

- 250 g / ou  170 ouă / găină = 42 500 g = 42,5 kg
- 28.155găini / an  42,5 kg = 1.196.587,5 kg = 1.196,6 tone

Consumul de furaj pentru ferma de tineret

- 14.818 capete efectiv mediu anual  10 kg furaj / cap / perioadă = 148.180 kg =
148,2 tone

3.7. Amenajarea spaţiilor

În funcţie de categoria de animale care se cazează în adăpost, acestea sunt

amenajate în mod diferit.
Hala de creştere a puilor de carne. Pentru unitatea proiectatǎ este necesar sǎ se
realizeze un număr de 8 ferme de broiler, fiecare cu cate 4 hale, cu cate 1.000 m 2
fiecare. În fiecare hala se găsesc următoarele utilaje si echipamente:
 Eleveuze 26 bucăţi sau 2 suflante
 Picurători 1.228 bucăţi
 Hrănitori 368 bucăţi

63
 Ventilatoare 6 ventilatoare de maxim şi 3 ventilatoare de minim
 Suprafaţa flapsurilor – 31,24 m2
 Becuri 62 bucăţi sau 17 bucăţi lămpi
Ferma de creştere a tineretului de reproducţie rase grele. Pentru unitatea proiectata
este necesar sa se realizeze un număr de o fermǎ de tineret reproducţie, cu cate 2
hale, cu cate 1 200 m2 fiecare. In fiecare hala se găsesc următoarele utilaje si
echipamente:
 Eleveuze 35 bucăţi sau suflante 2 bucăţi
 Picurători 926 bucăţi
 Jgheab 111.135 cm
 Ventilatoare 11 bucăţi pentru ventilaţia de maximă şi 2 bucăţi pentru
minimă
 Suprafaţa flapsurilor – 16,43 m2
 Becuri 74 bucăţi sau 25 bucăţi lămpi
Hala de creştere a adultelor de reproducţie. Aceasta este realizata din, 3 hale, cu
cate 1 200 m2 fiecare. In fiecare hala se găsesc următoarele utilaje si echipamente:
 Picurători 1.173 bucăţi
 Hrănitori 159.545 cm jgheab
 Ventilatoare 8 ventilatoare de maximă şi 4 ventilatoare de minimă
 Suprafaţa flapsurilor – 47,3 m2
 Becuri 74 bucăţi sau 25 lămpi
 Cuibare – 1.877 locuri cuibar

64
Plan halǎ pui de carne
Sistemul de ventilaţie utilizat la broiler
Linie de adăpare în fermele avicole
Tipul de ventilaţie din fermele avicole de reproducţie
Amplasarea corectǎ a instalaţiei de ventilaţie
Amplasarea corectǎ a ventilatoarelor
Schiţǎ de halǎ amenajatǎ pentru pasări cu creştere la sol
Buncăr exterior pentru furaj
Schema instalaţie furajare
Schema halǎ găini reproducţie
3.8. Calitatea produselor

Principalele producţii obţinute de la păsările crescute în sistem industrial sunt: ouăle

şi carnea iar secundar dejecţiile.
Producţia de ouă. Având în vedere faptul că unitatea este specializată pentru
producerea de pui de carne, ouăle sunt considerate ca producţie secundară. Ferma
poate comercializa doar ouă din categoria B. Ouă destinate industrializării în
domeniul nealimentar.
Producţia de carne. Carnea reprezintă un produs de bază obţinut de la păsări. Ea
face parte din alimentele cele mai importante pentru om, având un rol energetic şi
plastic important.
Tabelul nr. 30

Compoziţia chimică a cărnii de pasăre

(după I. Oţel şi col., citat de I. Văcaru – Opriş)

NR. SPECIA ŞI CLASA DE CONSTITUENŢI CHIMICI (%) CALORII

CRT. CATEGORIA CALITATE / 100 G
DE VÂRSTĂ ÎN VIU
Apă Proteine Lipide Substanţe
minerale
I 65,5 19,8 13,7 1,0 208,6
1 Găini
II 70,9 21,4 6,8 0,9 151,0

Broiler de I 67,5 19,8 11,5 1,2 188,1

2
găină II 72,1 22,8 4,0 1,1 130,6
I 60,0 19,9 19,1 1,0 259,2
3 Curcani
II 68,8 22,0 8,0 1,2 172,8
I 49,4 13,0 37,0 0,6 397,4
4 Raţe
II 58,7 17,5 22,9 0,9 300,4

Broiler de I 56,6 15,8 26,8 0,8 314,0

5
raţă II 63,0 16,9 19,2 0,9 247,8
I 48,9 12,2 38,1 0,8 404,8
6 Gâşte
II 59,4 16,9 22,8 0,9 281,3

Broiler de I 52,9 16,8 29,8 0,5 346,0

7
gâscă II 67,6 20,3 11,4 0,7 189,2
Valoarea nutritiv – biologică a cărnii de pasăre este dată de bogăţia ei în proteine.
Această carne are şi un coeficient ridicat de utilizare digestivă a substanţelor nutritive
componente, care pentru proteine ajunge la 96 – 98%.
În comparaţie cu carnea de mamifere, cea de pasăre este mult mai gustoasă şi are o
cantitate mai redusă de ţesuturi conjunctive. Din punct de vedere chimic carnea de
pasăre are proteine şi grăsimi de cea mai bună calitate.
Randamentul la sacrificare pentru această specie este superior celui înregistrat la
mamifere, de peste 80%, comparativ cu 55 – 70% la bovine sau cu 45 – 56,5% la
ovine.
La un nivel corespunzător se situează şi valoarea calorică a cărnii de pasăre.
Din punct de vedere chimic, carnea de pasăre prezintă o compoziţie neomogenă.
Carnea de la piept este de culoare albă, fiind mai bogată în proteine, în timp ce pe
restul corpului, carnea este de culoare roşie şi are în compoziţie o cantitate mai mică
de proteine şi mai ridicată în grăsimi.
În carnea de pasăre se găsesc în principal vitaminele hidrosolubile din complexul B
şi apoi vitamina A şi D. În cantităţi mai mici se găsesc vitaminele C, E şi K.
Ţesutul muscular striat conţine numeroase macro şi microelemente. În medie
substanţele minerale reprezintă 1% cu variaţii pe specii şi rase, dar şi în funcţie de
starea de îngrăşare. Prezenţa acestor substanţe în carne este foarte importantă,
pentru că ele intervin în:
 Reglarea presiunii osmotice şi a balanţei electrolitice în interiorul şi în
afara fibrei musculare;
 Capacitatea tampon a ţesutului muscular striat;
 Contracţia musculară.
Carnea de pasăre prezintă mari variaţii pe specii şi în cadrul acestora, în funcţie de
starea de îngrăşare şi vârstă. La găinile adulte cu o stare bună de îngrăşare revin
208,6 calorii / 100 g ţesut muscular striat, iar la tineret, caloricitatea cărnii este de
188,1 calorii / 100 g ţesut muscular striat.
Când starea de îngrăşare este mai slabă, valoarea calorică scade la 151 calorii / 100
g ţesut muscular striat la găinile adulte şi la 130,6 calorii / 100 g ţesut muscular striat
la tineret.
Producţia de dejecţii. De pe urma creşterii păsărilor rezultă şi dejecţii, al căror
conţinut în azot, fosfor şi potasiu şi în alte elemente minerale este mai bogat decât în
dejecţiile mamiferelor.
Datorită acestei bogăţii a dejecţiilor de pasăre în elemente minerale, ele constituie un
îngrăşământ natural foarte valoros, utilizat, îndeosebi, pentru fertilizarea solului
destinat cultivării legumelor.

3.9. Sursele de finanţare

În acest proiect se doreşte realizarea unui integrat avicol cu o producţie medie de

2000 capete de carne sacrificaţi /oră. Pentru finanţarea unei astfel de unităţi este
nevoie de o cantitate considerabilă de bani. Finanţarea investiţiei nu se poate realiza
din fonduri proprii. Din acest motiv se va încerca realizarea unui credit bancar ci o
dobândă avantajoasă şi cu o durată de rambursare a creditului destul de mare.

Bibliografie

1. M. Bălăşescu şi colab. – „Avicultura”, Ed Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1980;
2. Minodora Tudorache – „Filiera avicolă”, Ed Printech, Bucureşti, 2006;
3. Ilie Van şi colab. – „Creşterea şi industrializarea puilor de carne”, Ed
Ceres, Bucureşti, 2003;
4. I. Văcaru – Opriş şi colab – „Tratat de avicultură , vol I”, Ed. Ceres,
Bucureşti;