Sumar de urina

Examenul de urină cuprinde examenul sumar de urină şi examenul în microscopie optică al

sedimentului urinar. Sumarul de urină include determinarea caracterelor fizice (culoare,
aspect, greutate specifică, pH) şi chimice (proteine, glucoză, hematii, leucocite, corpi
cetonici, nitriți, bilirubina, urobilinogen) ale urinei.

Examenul sumar de urină (ESU)

ESU se realizează din prima urină de dimineaţă (urina este mai concentrată), colectată într-un
recipient nesteril. În cursul prezentărilor de urgenţă la medic ESU se efectuează din prima
urină disponibilă. Se preferă, ca şi în cazul uroculturii, urina “prinsă în zbor din jetul
mijlociu”.
Pentru ESU se utilizează bandelete reactive (dipstick), care se cufundă pentru câteva secunde
în urina pacientului. Bandeleta se compară cu un etalon, indicând semnificaţia virajului de
culoare a unora dintre elementele bandeletei. În general, cu cât virajul de culoare este mai
intens, cu atât elementul patologic este prezent în cantitate mai mare (astfel, proteinuria,
hematuria, leucocituria sau glucozuria se determină semicantitativ şi se notează cu +, ++, ++
+, ++++). Pentru alte elemente, virajul de culoare indică, cu aproximaţie, o anumită valoare
(de ex. a pH-ului, densităţii urinare). În fine, unele elemente investigate de către ESU se
exprimă ca prezent/absent (de exemplu nitriţii). Cel mai frecvent citirea bandeletei se face de
un analizor automat care eliberează un mic buletin-tip.
Culoare: urina normală are culoarea galben pai. Dimineaţa este mai închisă la culoare. Unele
alimente (sfeclă roșie, varză roşie) sau medicamente modifică culoarea urinei. Modificări
patologice: urină roşie în hematurie, urină brună în ictere.
Aspect: la emisie urina normală este limpede, transparentă.
Densitatea urinei (greutatea specifică): măsoară capacitatea rinichiului de a concentra urina.
Testul compara densitatea urinei fata de densitatea apei distilate, care are greutatea specifică
1000. Valori normale: 1015-1022.
Variaţii patologice
• Densitate >1.022 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa
(transpirații abundente, stări febrile, vărsături, diaree), stres chirurgical (secreție crescută de
ADH), insuficienta cardiaca congestiva, toxemie de sarcină.
• Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite
(densitatea poate fi scăzuta, cu volum de urina scăzut), pielonefrite cronice (alterarea tubulară
afectează capacitatea rinichiului de a concentra urina).
• Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009-1.011) –
izostenurie.
pH-ul urinar: variază în mod fiziologic, în funcţie de tipul de alimentaţie, de la 4,5 la 8. În
alimentaţia predominant proteică pH urinar este acid, iar în alimentaţia predominant
vegetariană pH urinar este bazic. Determinarea pH-ului urinar are valoare limitată.
Proteine: în mod normal urina este negativă pentru proteine la metoda bandeletei reactive.
Dacă apar proteine în urină variaţia reacţiei de culoare se întinde de la “urme” la +4.
Echivalenţele semicantitative sunt: urme = 5-20 mg/l, + = 30 mg/l, ++ = 100 mg/l, +++ = 300
mg/l, ++++ >2000 mg/l. Aceste cifre au valoare pur orientativă, evaluarea mai exactă
realizându-se prin determinarea cantitativă a proteinuriei în urina din 24 de ore. Bandeleta
reactivă este foarte sensibilă la prezenţa albuminei în urină şi mai puţin la prezenţa
globulinelor, hemoglobinei sau altor proteine. Prezenţa proteinelor în urina este cel mai
important indicator de boală renala.
1
Glucoza: fiziologic glucoza este absentă în urina finală. Determinarea glucozei în urină se
bazează pe capacitatea glucoz-oxidazei de a cataliza formarea de hidrogen peroxid, care
reacţionează cu peroxidaza şi cu un cromogen conţinut în bandeletă.
Hematii: sunt absente în mod normal în urină. Metoda bandeletei reactive se bazează pe
activitatea peroxidazică a hemoglobinei, aceasta catalizând formarea unui peroxid organic,
urmată de oxidarea unei substanţe conţinute în bandeletă. Hematiile intacte determină o
colorare punctată a bandeletei, în timp ce hemoglobina liberă (rezultată frecvent din hemoliza
hematiilor în urina depozitată timp mai îndelungat) determină colorarea uniformă a
bandeletei. Reacţiile fals-pozitive sunt determinate de alţi oxidanţi contaminanţi de tipul
poliviodon-iodului, hipocloritului sau peroxidazei bacteriene. De asemenea, mioglobina este
detectată ca falsă hematurie, datorită capacităţii oxidative proprii. Ca urmare, în situaţia în
care există o reacţie intens pozitivă pentru hematii la ESU, în schimb la examenul
microscopic al sedimentului urinar nu se constată prezenţa unei hematurii microscopice
semnificative, se suspicionează prezenţa hemoglobinuriei sau a mioglobinuriei. Prezenţa
acidului ascorbic în urină dă reacţii fals negative pentru hematurie.
Leucocite: sunt absente în mod normal în urină. Leucocitele din urina sunt reprezentate
aproape în exclusivitate de granulocite, a căror activitate esterazică este detectata prin reacția
pe care se bazează testul inclus în strip (determinând apariția unei colorații purpurii). Testul
detectează leucocite intacte, lizate şi cilindri leucocitari. Testul nu este conceput pentru
măsurarea cantităţii de leucocite. Testul pozitiv corespunde (funcţie de sensibilitatea testului)
prezenţei a cel puţin 5-15 leucocite/câmp microscopic cu rezoluţie înaltă. Reacţii fals-
negative se constată în prezenţa glicozuriei, în cazul unei densităţi urinare mari, excreţiei
excesive de oxalaţi, precum şi la pacienţii în tratament cu cefalexină sau tetraciclină. Reacţii
fals pozitive se înregistrează în cazul contaminării urinei cu secreţie vaginală.
Corpi cetonici: sunt absenţi în mod normal în urină. Reacția este specifica numai pentru 2
corpi cetonici (acidul acetoacetic si acetona), acidul β-hidroxibutiric nefiind detectat.
Nitriți: sunt absenţi în mod normal în urină. Determinarea prezenţei nitriţilor în urină
reprezintă un test screening pentru bacteriurie. Această reacţie se bazează pe capacitatea
bacteriilor gram-negative de a transforma nitraţii urinari în nitriţi, reacţie ce activează un
cromogen. Reacţii fals-negative se produc în infecţiile cu enterococi şi alţi germeni care nu
produc nitriţi în prezenţa acidului ascorbic. De asemenea, reacţii fals-negative se constată în
situaţiile în care urina nu a fost reţinută în vezica urinară suficient timp (minim 4 ore) pentru
a permite transformarea unei cantităţi suficiente de nitraţi în nitriţi.
Bilirubina: în mod normal bilirubina conjugată nu este prezentă în urină. Reacţii fals-pozitive
se observă la pacienţii în tratament cu clorpromazină, în timp ce în prezenţa acidului ascorbic
se constată reacţii fals-negative.
Urobilinogenul: este absent în mod normal (apare în cantităţi mici, care nu pot fi detectate
prin aceasta metodă). Urobilinogenul reprezintă un pigment produs în intestin prin
metabolizarea bilirubinei. O parte este excretat prin fecale, majoritatea urobilinogenului fiind
însă absorbit şi eliminat prin urină.

Valori normale:
Parametru Valori de referinţă
Densitate 1.015-1.022

2
pH 4,5-8
Proteine <10mg/dl
Glucoza Nedetectabila
Eritrocite Negativ
Leucocite Negativ
Corpi cetonici Negativ
Nitriţi Negativ
Bilirubina Negativ
Urobilinogen Negativ

Sedimentul urinar
Examenul microscopic se face pe sedimentul urinei proaspete, la cel mult 4 ore de la emisie.
Se agita proba şi apoi se centrifughează 10-15 ml de urină la 2000 rotaţii pe minut timp de 5
minute. Daca volumul probei este prea mic pentru a fi centrifugata, se examinează direct la
microscop, dar se consemnează în raportul final de analize ca rezultatul se refera la urina
necentrifugată. Se elimină supernatantul, lăsându-se aproximativ 1 ml, iar sedimentul se
resuspenda şi se examinează la microscop între lamă şi lamelă. Cei mai mulți autori
recomandă ca examinarea celulelor (leucocite, hematii, celule epiteliale) să se facă cu
obiectivul de 40x pentru evidențierea detaliilor morfologice, iar examinarea diferitelor tipuri
de cilindri, precum şi a elementelor prezente doar în puține câmpuri să se facă cu obiectivul
de 20x (sau chiar cu obiective de putere mai mică) pentru a observa mai bine ansamblul de
sediment. Numărarea structurilor din urină se face pe 10–15 câmpuri de rezoluţie înaltă
(“high-power field” - HPF). Pentru raportarea cilindrilor, celulelor epiteliale, leucocitelor,
hematiilor se folosesc următoarele modalităţi de exprimare a rezultatelor: „rare”, „relativ
frecvente”, „frecvente”, „foarte frecvente”, sau număr de unităţi/HPF. În cazul cristalelor se
raportează doar prezenţa lor sau prezenţa abundentă.
Hematiile: în mod normal există mai puțin de 3 hematii/HPF. Sursa prezenţei eritrocitelor în
urină poate fi de la orice nivel al tractului urinar, începând de la nivelul glomerulului şi
terminând cu meatul urinar. Prezenţa a mai mult de 3 hematii/HPF este de regulă patologică.
Eritrocitele cu origine non-glomerulară îşi păstrează de regulă forma biconcavă, în timp ce
hematiile de origine glomerulară (care au trecut prin filtrul glomerular) sunt dismorfe,
prezentând spiculi, precipitate citoplasmatice submembranare, vezicule, membrana celulară
îndoită etc. Examinarea formei hematiilor se realizează cu ajutorul microscopiei în contrast
de fază.
Leucocitele: normal < 5 leucocite/HPF. Poliomorfonuclearele neutrofile se examinează cel
mai bine în urina proaspătă, înainte ca nucleii şi granulele intracitoplasmatice să degenereze.
Prezenţa neutrofilelor indică inflamaţia tractului urinar.
Celulele epiteliale tubulare renale: prezenţa a rare celule epiteliale în urină este fiziologică.
Acestea sunt mai mari decât leucocitele, atingând până la 20 µm în diametru. Celulele
epiteliului tubular proximal au formă ovalară şi sunt mai mari decât celulele tubulare
epiteliale distale, de formă cuboidală. Când sunt frecvente, celulele epiteliale sugerează
lezarea epiteliului tubular renal.
Alte celule: prezente în urină sunt celulele scuamoase (de origine cutanată, uretrală sau
vaginală), de dimensiuni mari, plate, cu nucleu mic. În mod normal sunt 1-15/HPF. Celulele
epiteliale tranziţionale (0-5/HPF) îşi au originea în uro-epiteliu, începând de la nivelul
pelvisului şi terminând cu uretra proximală. Celulele grăsoase, întâlnite în sindromul nefrotic
(absente în mod normal), sunt celule epiteliale care au reabsorbit lipide. Aceste celule pot

3
aglutina, formând corpi grăsoşi ovalari sau se pot fixa pe cilindrii hialini, rezultând cilindrii
grăsoşi.
Cilindrii hematici: sunt constituiţi din numeroase eritrocite fixate pe o matrice proteică. Sunt
absenţi în mod normal.
Cilindrii leucocitari: sunt constituiţi din numeroase leucocite fixate pe o matrice proteică.
Sunt absenţi în mod normal.
Cilindrii epiteliali: constau într-un număr variabil de celule epiteliale aglutinate şi fixate pe o
matrice hialină. Sunt absenţi în mod normal.
Cilindrii hialini: sunt constituiţi exclusiv din proteine; sunt nespecifici, fiind prezenţi atât în
urina normală, cât şi în numeroase afecţiuni renale. Valori normale: 0-2/LPF (LPF - câmp
microscopic de putere mica obiectiv 20x).
Cilindrii granulari: sunt constituiţi din material proteic granular, rezultat fie din alterarea
proteinelor serice, fie din alterarea celulelor prezente în urină. Valori normale: 0-2/LPF (LPF
- câmp microscopic de putere mica obiectiv 20x).
Cristalele: este prezente în mod fiziologic în urină, prezenţa masivă a cristalelor în urină este
însă patologică. Cristalele de oxalat de calciu prezintă o formă specifică, de plic sau
bipiramidală. Sunt întâlniţi în cantităţi mari în oxalurie şi în intoxicaţia cu etilenglicol.
Cristalele de cistină au formă hexagonală, iar cele de acid uric apar romboidale sau aciculare.
În fine, cristalele de fosfaţi amonio-magnezieni prezintă o formă rectangulară.

Valori normale:
Parametru Valori de referință
Eritrocite 0-1/HPF
Leucocite 1-4/HPF
Celule epiteliale scuamoase 1-15/ HPF
Celule tranziționale 0-5/ HPF
Celule tubulare renale Nedetectabil
Cilindri hialini si granuloși 0-2/LPF
Alti cilindri Nedetectabil
Cristale, bacterii, levuri Nedetectabil

Interpretarea rezultatelor
În funcție de numărul elementelor/câmp microscopic modalitatea de exprimare a rezultatelor
obținute la examenul sedimentului urinar este următoarea:
Rare: 1-4/ HPF.
Relativ frecvente: 5-15/ HPF.
Frecvente: 15-50/ HPF.
Foarte frecvente: >50/ HPF.
Hematurie microscopică masivă/Piurie (atunci când câmpul microscopic este plin de
hematii/leucocite). Cilindri se raportează ca tip şi număr mediu pe 10-15 câmpuri de putere
mica (LPF).