Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aparatura ortodontica fixa niciodata nu face largirea maxilarelor. Acesta se realizeaza prin chirurgia ortognata.
EVOLUTIA FILOGENETICA
Conceptual actual al previziunilor privind evolutia filogenetica in ortodontie: pleaca ultimele grupe
dentare, dinspre posterior spre anterior
Consecintele evolutiei filogenetice:
Reducerea viscerocraniului
Cresterea neurocraniului
La nivelul viscerocraniului se reduc toate componentele (oase+ formatiuni dentare), insa nu cu
aceeasi viteza. Viteza de reducere a oaselor maxilare > viteza de reducere a dintilor ca
numar/dimensiune=anomalii dento-maxilare cu inghesuire.
La nivelul dintilor, procesul reductive intereseaza ultimii dinti din fiecare grup (teoria
proterogenetica sau a sfarsitului de serie= teoria Hotz= ultimii M, Pm2, IL cu exceptia IC
inferior)
Extractia dirijata a lui Hotz:
o M3=IL SUPERIOR frecventa absentei dintilor ca urmare a
o PM2 INFERIOR evolutiei filogenetice
o IC INFERIOR
Parodontiul cu o structura mai fina, datorita factorilor de mediu si alimentari. In present, boala
parodontala apare si in cazul copiilor.
Musculatura mai slab dezvoltata, insa structurata rafinat (in functie de mimica=> ex: teatrul
mimicii, teatrul mut)
*maimutele au 4 Pm si 3 M.
Definitie odontogenie: Dezvoltarea organismului de la ovulul fecundat, pana la moarte; se considera ca repeta
pe scurt filogenia;
Perioade:
1. Organogeneza (luna 1-3 V.I.U ) – apar si se diferentiaza organele; daca intervin factori teratogeni poate
sa apara lipsa sau supranumerarea anumitor organe, precum si malformatii importante la conformarea
organelor .
EX: dinti supranumerari, anodontii, malformatii congenital (despicaturi)
10. Mezodermizare – desfiintarea ectodermului si a endodermului de catre mesoderm prin patrunderea celulelor
mezodermale printre cele epiteliale – determina disparitia lor
- Alipirea formatiunilor care cresc pana ajung in contact - cand nu se produce, se dezlipesc
foitele epidermului si apar despicaturile congenitale
Din MM se formează:
1. Mandibula
2. Planșeul bucal
3. O parte din materialul limbii
Maxilarul se formează prin creșterea și unirea MNI cu MMS, iar mandibula din unirea celor 2 MM, prin
procesul de mezodermizare.
Cavitatea primitivă nazo-bucală va fi împarțită ulterior în duă cavități nazale și o cavitate bucală, printr-
un proces de septare verticală și orizontală.
Formarea bolții palatine are loc în două etape:
1. Formarea palatului primar are loc din MNI și MMS care cresc și se unesc prin
mezodermizare, proces care are loc dinspre posterior spre anterior
2. Palatul secundar se dezvoltă dinspre anterior spre posterior, cu material din MMS, care
emit prelungiri spre linia mediană, trec deasupra limbii și se unesc pe linia mediană. De
asemenea, se face unirea cu palatul primar și septul nazal. La locul de unire a palatului
primar cu cel secundar se formează canalul nazo-palatin.
Transformarea țesutului conjunctiv (principalul derivat al ț. mezodermal) în țesut osos sepoate face prin
mai multe mecanisme:
1. Prin transformarea directă a țesutului fibros în țesut osos, constituind așa-numita osificare
membranoasă sau osificare directă.
2. Prin transformarea țesutului conjunctiv inițial în țesut cartilaginos, urmată de osificarea acestuia
din urmă, deci prin existența unei faze intermediare encondrale. Este vorba de osificarea
encondrală sau de substituție.
3. Prin combinarea celor 2 procese în porțiuni diferite ale aceleiași piese osoase.
ETAPELE CONDRIFICĂRII:
Condensarea mezenchimului într-o anumită zonă= centre de condrificare
Diferențierea și aglomerarea de celule= CONDROBLASTE
Formarea materiei sau subst fundamentale
Condensare mezenchimatoasă la periferia piesei, alcătuind pericondrul
La sfârșitul săptămânii 4 VIU exista o schiță cartilaginoasă a feței, alcătuită din lama perpendiculară a
etmoidului și 2 prelungiri care formează capsula nazală cartilaginoasă.
La nivelul arcurilor branhiale se dezvoltă înainte și în jos catilajul lui Meckel, iar sub el cartilajul lui
Reichert.
CARTILAJUL LUI MECKEL:
Apare în luna 2 VIU
Se compune din 2 lame cartilaginoase, simetrice: stângă și dreaptă
Fiecare din aceste părți se compune dintr-un segment ventral (mandibular) și un segment dorsal
(timpanic)-va forma ciocanul și nicovala
1. SEGMENTUL MANDIBULAR- 3 PĂRȚI:
a) Porțiune mediană, anterioară, parasimfizară
-se consideră că va dezvolta oscioarele mentale, viitoarele apofize genii
b) Porțiune mijlocie, paramediană, paramandibulară
OSIFICAREA MANDIBULEI
Mandibula isi incepe osificarea precoe, la zilele 30-40 de viata intrauterina. Este al doilea os al
organismului care se osifica, dupa clavicula.
Osificarea mandibulei se face din mai multe puncte, care pentru o hemimandibula sunt:
- un punct central sau nucleu principal, numit si angular inferior;
- un punct incisiv secundar;
- un punct mentonier;
- un punct condilian;
- un punct coronoidian;
- un punct pentru spina lui Spix;
Centrele de osificare directa se dezvolta lateral (in afara) cartilajului lui Meckel.
Mecanism: Osificarea incepe la nivelul nucleului principal, se propaga spre anterior si inferior, iar in
momentul in care lama osoasa ajunge la marginea inferioara a mandibulei membranoase, se rasfrange si
=> 2 pereti ososi dispusi in V, ambii situati in afara cartilajului lui Meckel; santul osos astfel format
sufera un process de septare orizontala si vertical, delimitandu-se canalele mandibulare si mugurii
dentari.
Cartilajul lui Meckel dispare (rol de conformator);
Numai zona anterioara a cartilajului lui Meckel sufera un process de osificare indirect rezultand
asa numitele “oscioare mentale” => viitoarele apofize geni.
Zona posterioara a cartilajului => lig. la ATM
Cartilajul condilian
- contribuie cel mai mult la cresterea madibulei
- are o forma alungita, de carota (morcov), orientat de sus in jos si dinapoi inainte
- ramane activ o perioada foarte indelungata (pana la 21 de ani)
- se osifica in portiunea inferioara si are activitate condrogenica in partea superioara, realizandu-se astfel
o alungire in sus si inapoi a ramurii ascendente prin deplasarea condilului. Dar, deoarece condilul nu se
poate deplasa din cauza rapoartelor cu ATM, in realitate restul mandibulei se deplaseaza in jos si inainte
Cartilajele coronoidian si angular au importanta mai redusa.
Madibula este deci un os cu osificare complexa, directa si indirecta, ceea ce se va rasfrange atat in
dezvoltare, cat si in posibilitatile terapeutice.
OSIFICAREA MAXILARULUI
Exista 5 puncte de osificare pentru fiecare hemimaxilar:
1. un punct nazal, pentru regiunea canina si apofiza ascendenta
2. un punct incisive, intre cel nazal si linia mediana
3. un punct palatin, pentru ¾ anterioare ale apofizei palatine
4. un punct malar
5. un punct orbito-nazal, pentru regiunea sinusului maxilar si partea interna a planseului orbitei
CURS 3
Mecanismele cresterii si dezvoltarii osoase la nivelul aparatului dento-maxilar
Ce este cresterea?
- ,, o marire evolutiva a masei ,, ( STEWART ,1982)
- ,, o marire a numarului sau dimensiunilor ,,(PROFITT)
- ,, o modificare normal a cantitatii de substanta vie,, (MOYERS)
- ,, cresterea inseamna o marire, expansiune sau extensie a unui tesut ,, (PINKHAM)
Dupa modalitatile in care se afronteaza intre ele oasele pe care le unesc, suturile pot fi :
- suturi armonice – cele doua oase vin in contact prin suprafete netede; ex: s. palatina, s. maxilo-
malara, s. fronto-malara
- suturi dentate – cele doua oase au marginile dantelate si se angreneaza unele in altele; ex: s. dintre
oasele boltii craniene
- suturi scuamoase –cele 2 suprafete osoase, in forma de bizou, se acopera una pe alta; ex:
s.temporo-parietala, s. palatomaxilara
-suturi de imbucare – una din marginile osoase este sub forma de creasta care articuleaza intr-un sant;
ex: s.vomero-sfenoidala
CRESTEREA LA NIVELUL CARTILAJELOR :
- cartilajul primar al mandibulei – (cartilajul lui Meckel) dispare
- un rol important in cresterea si dezvoltarea faciala au capsula nazala si septul nazal cartilaginos
- in ceea ce priveste cartilajele secundare ale mandibulei, un rol important prezinta cartilajul condilian,
prin partea sa postero-superioara, care asigura marirea indeosebi verticala a ramurii ascendente; i se atribuie un
rol important in reglarea cantitatii si directiei de crestere a mandibulei; oprirea in crestere a cartilajului condilian
duce la o hipodezvoltare mandibulara.
CRESTEREA LA NIVEL ALVEOLO DENTAR
- prezenta dintilor duce la aparitia osului alveolar si la dezvoltarea acestuia
- cresterea la nivel ligamentar este atat orizontala cat si verticala si se face atat pe fetele laterale cat si la
nivelul depturilor interdentare
- ligamentele determina procese de resorbtie (presiune) si apozitie (tractiune)
- in mecanismul parodontal, pe langa ligamentele alveolo-dentare, participa si cementul, osul alveolar,
ligamentele parodontale; toate acestea sunt foarte sensibile la fortele pe care le primesc
- fiecare ligament si fiecare unitate dentara constituie un centru de crestere, iar disparitia unui dinte
trebuie sa fie perfect justificata, pentru ca in timp duce la distrugerea arcului alveolo-dentar pe zona
respectiva
CRESTEREA PRIN RESORBTIE SI APOZITIE
- este corelata, in general, cu cresterea suturala; ramane activa pana tarziu
- este o modalitate de crestere tot periostala, reprezentata prin actiunea conjugata in diferite zone si pe fete
diferite a celor doua procese de baza: RESORBTIE + APOZITIE (nu e vorba de crestere si apozitie sub
influenta aparatului ortodontic);
- apare la nivelul:
o boltii craniene, care se adapteaza la dimensiunea creierului – se produce resorbtie la nivelul
tablei interne si apoi apozitie la nivelul tablei externe;
o FN – coborarea planseului
o formarea sinusului
o mandibulei, contribuind la lungirea ramurii orizontale: se produce resorbtie osoasa la nivelul
marginii anterioare a ramurii ascendente si apozitie pe marginea posterioara a acesteia
CRESTEREA MANDIBULEI
- are toate tipurile de crestere
- in sens vertical:
la nivelul cartilajului condilian => duce mandibula in jos si inainte; apofiza coronoida
influenteaza foarte putin cresterea in ansamblu a mandibulei
cresterea verticala a procesului alveolar
Unghiul mandibulei:
La început este foarte larg deschis și se închide treptat în timpul creșterii
Dinamica închiderii este următoarea:
o La naștere 140-150 grade
o La finele primei dentiții 130-140
o La finele constituirii celei de-a II-a dentiții 125-130
o La adult 120-125
o La batrânul edentat se mărește din nou
Dinamica unghiului mandibular este inversă decât la evoluția filogenetică ( în evoluția
filogenetică, unghiul crește, în ontogenetică scade)
Erupția DT:
Din 6 în 6 luni, începând cu vârsta de 6 luni
Dd de pe arcada inferioară erup înaintea celor de pe arcada superioară, cu posibila inversare la
nivelul IL
Secvența de erupție: IC, IL, M, C, M2
Erupția DP:
La interval de 1 an, începând cu 6 ani, când erup M1
Secvența de erupție:
o Superior: M1, IC, IL, PM1, PM2, C, M2, M3
o Inferior: M1, IC, IL, C, Pm1, Pm2, M2, M3
Zone de sprijin a ocluziei lui Korkhaus (stabilizează și menține rapoartele interarcadice)
Arcadele dentare permanente:
Formă de parabolă/semielipsă
Dd se sprijină unii pe alții prin intermediul punctelor de contact
Axele dinților sunt diferite, făcând unghiuri variabile, dar determinate cu planul de ocluzie (15
grade cu perpendiculara la planul de ocluzie), planul bazal, orizontala de la Frankfurt.
CURS 4
FACTORII ETIOLOGICI AI ANOMALIILOR DENTOMAXILARE
I. FACTORI GENERALI
II. FACTORI LOCALI (FUNCTIONALI)
I. FACTORI GENERALI
GENETICI
METABOLICI
ENDOCRINI
II. FACTORI LOCALI (FUNCTIONALI)
alterarea functiilor ADM (respiratie, deglutitie, masticatie, fonatie);
existenta unor obiceiuri vicioase;
Factorii generali au capacitatea de a actiona sau de a determina potentialul de crestere, calitatea de crestere si
durata si ritmul de crestere.
Factorii functionali
- au capacitatea de a influenta calitativ fenomenul de crestere = se imprima in directia de crestere
- actioneaza dupa momentul nasterii (putem vorbi de preventive)
- vor influenta diferit structurile ADM in functie de momentul dezvoltarii la care e surprins acesta, dar si
in functie de anumiti parametri care caracterizeaza disfunctia:
o durata pe care factorul actioneaza
o intensitatea
o modul in care se desfasoara
o elementul din cadrul ADM asupra caruia actioneaza
o
I. RESPIRATIA
Dinamica: aerul parcurge caile respiratorii superioare (FN + nazo-faringe) suferind de-a lungul traiectului
modificari calitative si cantitativecare au rolul de a-l adapta la conditiile impuse de respiratia pulmonara. Aceste
modificari sunt realizate prin anumite particularitati ce tin de pasajul aerian nazo-faringian: arhitectura
traiectului anatomic strabatut, functiile epiteliului de la acest nivel, functiile glandular, functiile tesutului venos
si inervatie.
Arhitectura
Are rol in reglarea vitezei de tranzit a aerului, iar aceste modificari se realizeaza prin schimbarea directiei
pasajului aerian si prin modifxari de calibru.
Functiile epiteliale
1) Prezenta cililor – o prima functie de purifcare a aerului la nivelul mucoasei pituitare completata de
2) Secretia unui mucus bacteriostatic produs de glandele caliciforme
3) Fenomenul de TIRAJ datorita vitezei aerului din FN care antreneaza periodic drenarea aerului din
cavitatile sinusale maxilare si inlocuirea acestuia
Functiile glandulare
Glandele au rol de umectare a aerului. Cantitatea de secretie pe 24h = 0,5 litri.
Tesutul venos erectil
Are rol de incalzire a aerului.
Inervatia
Activitate reflexa senzoriala crescuta; se inchid arcuri reflexe la acest nivel; la nivelul fiecarui etaj se primesc
stimuli care regleaza aceasta activitate reflexa care e intretinuta de …
contactul coloanei de aer cu mucoasa pituitara precum si de calitatea acestui aer.
RESPIRATIE MIXTA = respiratie nocturna ORALA (atunci cand nu se poate controla).
RESPIRATIA ORALA este obicei vicios atunci cand nu am obstructie a cailor respiratorii.
Mecanism: presupune anularea continentei labiale care antreneaza dupa sine aparitia dezechilibrului intre buze,
pozitia vertical si sagitala a mandibulei si limba. Din momentul in care mandibula isi modifica pozitia atat
vertical cat si sagital apare dezechilibru intre musculatura externa (circumorala) si interna (limba).
POZITII NORMALE:
- Mandibula: coborata si retropulsie
- Limba: pozitie joasa
Daca mandibula e coborata, musculatura externa e in tensiune si apare fenomenul de compresie la nivelul
maxilarului.
In incontinenta labiala:
- buze hipotone
- buza inferioara scurta
predispune la prodentie superioara;
Buza inferioara poate fi interpusa interinicisiv, ceea ce poate duce la retrodentie inferioara.
Poate exista dezechibru intre musculatura anterioara (orbicularul buzelor) si posterioara (constrictor faringe) si
poate aparea meziopozitie generalizata (=MPG/ mezializare de grup).
Ca si evolutie: nou nascutul poate respira si inghiti in acelasi timp pentru ca glota si laringele sunt intr-o pozitie
mult mai inalta => nu exista risc de reflux sau la alimentele sa ia calea respiratorie.
Daca RO se instaleaza in perioada de crestere, consecintele sunt in functie de gradul de dezvoltare al ADM, iar
aceste influente se pot aprecia de la nivelul dezvoltarii pulmonare pana la anatomia si troficitatea cailor
respiratorii superioare.
Cauzele frecvente ale aparitiei RO:
1. obstructive
o vegetatii adenoide
o deviatii de sept
o rinite cronice
o amigdale hipertrofice
o malformatii ale choanelor
poate fi amplificat de obiceiuri vicioase, mai ales cand exista teren predispus;
dpdv al tipurilor constitutionale, cei mai predispusi sunt cei cu tip elastomat, fosfocalcic (usor de
deformat, cu elasticitate osoasa crescuta; de ex: rahitism in antecedente); se recunosc dupa facies
LEPTOPROSOP.
Forta de impact pe care coloana de aer o produce asupra palatului are rol in mentinerea unui palat adanc.
Aceasta presiune pozitiva nu e echilibrata de presiunea negativa din FN, N-F, sinus maxilar si bolta ramane
adanca. La asta se adauga si faptul ca musculatura externa care este in tensiune comprima maxilarul superior
si apare adancirea.
Anatomic si functional, modificarile funtionale care se intalnesc la un subiect pot sa conduca in functie
de combinarea lor la o anume ANOMALIE DENTO-MAXILARA.
2. prezenta amigdalelor hipertrofice
- mandibula e intr-o pozitie mai joasa si anterioara, ca sa elibereze istmul buco-faringian;
- limba e intr-o pozitie joasa
- musculatura externa e hipertona => comprima maxilarul
ocluzie inversa cel putin lateral
Obiectivele tratamentului:
- indepartarea obstructiei
- reeducarea functiei respiratorii, ceea ce presupune recalibrarea FN, N-F
- repozitionarea complexului mandibulo-linguo-hioidian
- gimnastica respiratorie (ajuta la corectia posturala)
largire cu 1 mm pe o parte = dublarea volumului pasajului aerian;
cand se intervine cu aparate functionale se coboara si bolta (nu pot largi FN);
II. DEGLUTITIA
= act fizic prin care bolul alimentar format in CB strabate caile digestive suprioare pana la intrarea in esofag; se
realizeaza atat pentru lichide cat si pentru solide. E o functie care se realizeaza cu o anumita frecventa
permanent, modificandu-se doar ritmul.
PENTRU REZIDENTIAT:
- nr. de deglutitii/24h: 600-1600
~1/3 se realizeaza in timpul meselor
~2/3 intre mese
in stare de somn: 50 de deglutitii
Timpii degutitiei:
1. Bucal
- Presupune transportul bolului alimentar in faringe
2. Faringian
- deplasarea bolului alimentar de-a lungul faringelui
3. Esofagian
- pana la orificiul cardia
4. Cardia
- trecerea bolului prin cardia
1. Timpul BUCAL
- timp voluntar
- bolul alimentar e transportat pana la intrarea in faringe prin contractii coordonate ale musculaturii
limbii, obrajilor, buzelor, mandibulei, complexului hiodian
- debuteaza printr-o inspiratie, dupa care urmeaza o inhibare completa a respiratiei pana la finalul
timpului faringian (II)
REZIDENTIAT:
- contractia mm. Milohiodieni ridica planseul bucal odata cu limba, care apasa cu forta pe bolta palatina,
impingand bolul spre faringe
- limba exercita pe bolta o presiune de 41-70g/cm² in functie de consistenta alimentelor
- presiunea se exercita mai ales pe partile laterale ale boltii
- timpul bucal al deglutitiei se schimba cu varsta
2. Timpul faringian
- scurt: ~ 1 secunda
- implica declansarea unor reflexe, datorita contactul bolului cu anumite zone ale CB si faringelui, care
determina bolul sa patrunda in faringe si sa nu se intoarca catre N-F sau laringe
1/3 posterioara a limbii e in contact cu palatul moale care e ridicat
Dintii sunt in ocluzie
Buzele sunt in contact
3. Timpul esofagian
- debuteaza cu deschiderea orificiului crico-faringian
- presupune declansarea unei unde peristaltice cu rolul de a deplasa bolul
- se finalizeaza prin deschiderea reflexa a orificiului cardia
fata dorsala a limbii are contact ferm cu palatul, opunandu-se refluxului catre N-Z si oro-
faringe;
REZIDENTIAT:
- deglutitia cu arcadele in contact are loc la ingerarea alimentelor solide/ pastoase
- pentru alimente lichide, zemoase, arcadele raman departate si la adult
- daca nu se face tranzitia la deglutitia de tip adult sau se revine la cea infantila, e anormal, e un semn de
imaturitate neuro-musculara: deglutitie anormala (tip infantil)
CURS 5
FACTORI ETIOLOGICI AI ANOMALIILOR DENTO MAXILARE II
III. FUNCTIA MASTICATORIE
- e functia cea mai importanta
- ADM este aparatul masticator
Cand se realizeaza alimentarea naturala, apare fiziologic un sincronism intre musculatura cervicala,
lingual si circumorala
- odata cu aparitia DP, se modifica dinamica masticatorie si incepem sa vorbim despre stereotipuri
masticatorii:
1. miscari in plan orizontal – FRECATOR
2. miscari in plan vertical – TOCATOR
3. combinatii intre cele 2 – ideal
ETAPELE MASTICATIEI
I. INCIZIA
- se realizeaza de catre dd frontali
- presupune mai multe etape fuctionale:
1. coborarea mandibulei
2. propulsia
3. ridicarea mandibulei pana in pozitia cap la cap a incisivilor centrali
4. intoarcerea distala a incisivilor centrali cu alunecarea pe fetele palatinale a incisivilor superiori
II. TRITURAREA
- se realizeaza la nivelul dd laterali (cuspidati) prin miscari de circumductie (presiune)
- presupune un ciclu de 4 timpi care sunt separati prin tipul de contacte interdentare sau interarcadice
1. Faza 1 – faza libera, faza de atac
- presupune un crearea spatiu interarcadic prin interpunerea alimentelor
2. Faza 2 – prejuxtaocluzala, faza de orientare
- tot prin intermediul alimentelor, cuspizii dintilor laterali inferiori se orienteaza fata de cei ai dintilor
laterali superiori in pozitie corecta ocluzala
3. Faza 3 – juxtaocluzala
- presupune alunecarea pantelor cuspidiene inferioare pe cele superioare
4. Faza 4 – de ocluzie
- cuspizii se sprijina in fosete, in pozitia finala ocluzala, ca o consecinta a angrenarii complete a
maxilarelor
EFICIENTA MASTICATORIE
= capacitatea ADM de a tritura alimentele in fragmente cat mai mici; depinde de aria masticatorie, de
intensitatea si numarul miscarilor masticatorii (masticatie lenesa/ grabita);
FUNCTIA MASTICATORIE
Exista 2 tipuri de ansambluri care fac posibila aceasta functie:
1. ansamblul mandibula – maxilar care implica raportarea statica si dinamica a mandibulei fata de maxilar
si scheletul cranio-facial
2. ansamblul dento-alveolar - intermediat prin structuri parodontale
Rezidentiat:
Presiune asupra osului alveolar=>rezorb
Ideal : F in axul dd, fie perpendicular pe una din fete
Intensitatea F:
o Temporal (35 kg)
Fascicul anterior: ridicare, propulsie
Fascicul mediu: lateralitate
o PTG extern (28 kg)
o Maseter (26kg)
Ridicare, secundar propulsie
o PTG intern (16 kg)
-combinarea dintre PTG face anumite miscari de lateralitate
In timpul masticatiei, dd sunt supusi la anumite presiuni foarte mari. Parodontiul are o capacitate
discriminatorie proprioceptiva, suportand presiuni de :
Incisivi (32 kg)
Canini (35 kg)
PM (44 kg)
M1 (46 kg)
M2 (64 kg)
* la F, fortele dezvoltate de molari= 2/3 din B
In reeducarea functiei masticatorii se pot recomanda exercitii care sa vizeze consumul de alimente de
consistenta dura (ex: guma de mestecat). Urmarirea acestor exercitii este scaderea pragului de sensibilitate
dentara, ca urmare a cresterii fortei (↓ cu 40-50% intr-o luna). Daca exercitiile nu sunt efectuate suficient timp
(cel putin 6 luni), se revine la pragul initial dupa aproximatic 2 saptamani de la incetare.
La nivel dentar, sub influenta masticatiei apar niste deplasari si modificari adaptative. Consecinta directa a
masticatiei este INTRUZIA, care se realizeaza in 2 faze:
1. mai amplu si mai rapid – asigurata de alungirea fibrelor parodontale
2. mai lenta si mai mica in amplitudine – asigurata de deformarea elastica a osului alveolar tractionat de
fibrele parodontale
ambele faze sunt mai mici in amplitudine cand inaintam in varsta, cu precadere cea de-a doua
resorbtia anterioara si apozitia posterioara => micsorarea unghiului mandibular fiziologic, care se
stabileste la varsta de 12 ani; + alungirea ramului orizontal
atrezie = lipsa congenitala a unei formatiuni anatomice
Masticatia insuficienta, masticatia unilaterala, existenta unui anumit stereotip masticator sau preferinta
pentru o anumita consistenta sau tip de alimente, duc la modificari semnificative asupra cresterii
maxilarelor care se vad prin:
- incongruente
- blocaje ocluzo articulare (exemple de blocaj ocluzo-articular: supraacoperire verticala de M1, angrenaj
invers in zona frontala/laterala => o problema de ocluzie limiteaza o miscare articulara)
- lipsa de structurare parodontala
- mezio pozitie generalizata
Mecanismul prin care masticatie influenteaza aparitia unei anomalii, dar si mecanismul prin care anomaliile pot
sa influenteze exercitarea functiei masticatorii se refera la:
- reducerea ariei masticatorii, care poate aparea prin:
1. decalaj sagital intermaxilar
2. inocluzie sagitala frontala
3. inocluzie verticala frontala
=>dd aflati in ocluzie sunt suprasolicitati
=>dd care nu prezinta contact ocluzal vor fi infrasolicitati
frecventa modificarilor parodontale se va produce pe dd infrasolicitati, in timpul cresterii
- blocaje ocluzo-articulare (URGENTA):
Limiteaza miscarile masticatorii
De regula sunt permise doar miscari verticale
Cu cat blocajul e mai aproape de determinantul posterior (ATM), cu atat va determina o
trauma ocluzala mai mare asupra ATM (ex:angrenaje inverse=urgente ortodontice)
TRATAMENT:
1. se pune problema inlaturarii factorului dureros:
- tratamentul leziunilor odontale
- tratamentul leziunilor parodontale
2. presupune reeducarea, care vizeaza grabirea ritmului alimentar daca e lenes, daca are masticatie
unilaterala sa devina bilaterala, masticatia grabita se diminueaza
3. presupune corectarea anomaliilor dento-maxilare care ar avea ca rezultat marirea ariilor masticatorii,
asigurarea miscarilor de circumductie, ca urmare a deblocarii ocluzale
IV. FONATIA
= emisia de sunete articulare caracterizate de parametri precum: intensitatea (cat de tare), inaltimea (sus/ jos),
timbrul (depinde de cavitatea de rezonanta), durata.
Exista 2 mecanisme care fundamenteaza acest mecanism:
1. Teoria clasica – suntele sunt produse de vibratia pasiva a corzilor vocale cand aerul trece printre ele
1. 2. Teoria neuromusculara – explica emisia de sunete prin vibratia activa a corzilor vocale ca urmare a
decalajului de impulsuri nervoase in nervii recurenti care sunt transmise la nivelul mm corzilor vocale
(mm ari si tirovocal).
CORZI VOCALE = formatiuni musculo-tendinoase asezate la nivelul laringelui; in pozitie de repaus, intre ele
se formeaza un spatiu = RIMA GLOTIDIS
TEORIA NEURO-MUSCULARA explica emisia de sunete prin vibratia activa a corzilor vocale ca urmare a
declansarii de impulsuri nervoase in nervii recurenti, care sunt transmise la nivelul mm corzilor vocale (mm ari
si tirovocal).
Contractia activa a mm. corzilor vocale – 4 faze:
1. indepartarea corzilor vocale (abductia)
2. elongarea maxima
3. apropierea (adductia)
4. alipirea CV (acolarea)
La nn, nervii recurenti sunt egali; pe masura ce copilul incepe sa vorbeasca, recurentul stang se
alungeste si devine mai gros (recurenti egali ca la NN=> muti); Recurentul stang trece pe sub
aa.subclavie . Este mai lung cu 10 cm si mai gros.
Indicele neuro-muscular:
o Inspiratie=>corzile vocale nu vibreaza= inhibare fono-respiratorie Fabre
o Producerea sunetului= expir sub o anumita presiune (sunet glotic initial)
o Aerul expirat intampina o rezistenta-impedanta de scurgere (comanda inspiratia pentru urmatoarele
emisii)
PAVILIONUL FARINGO-BUCAL
- rol in scaderea intensitatii sunetului (control asupra intensitatii)
- in functie de locul si modul in care se formeaza suntele, rezulta vocale sau consoane
vocale = sunete produse direct prin contractia variabila a corzilor vocale; sunt diferite in functie
de locul unde se formeaza si de miscarea care este implicata in articularea lor; se pot forma la
nivel labial, la nivelul limbii, a portiunii superioare sau inferioare a CB (superior: rezonator
nazal, inferior: rezonator bucal)
tipuri: vocale palatale, mediale, velare; in functie de calibrul pavilionului faringo-bucal :
deschise/ inchise/ mijlocii
consoane = sunete produse in diferite segmente ale pavilionului faringo bucal, in functie de
interactiunea coloanei de aer cu aceste regiuni, prin contractia musculaturii aferente
tipuri: labiale, labio-dentare, linguo-palatale, linguo dentare;
Tulburari de fonatie:
- modificari de pronuntie = dislalie
- moficari de sonoritate = rinolalii
Dislalii – se refera la pronuntarea unor consoane, care, mai ales in situatia unor interpozitii,
agraveaza o anomalie existenta (ex: existenta pelticului, sigmatismului)
Rinolalii
a) inchise – voce nazonata in obstructie tranzitorie a segmentul nazal (deviatie de sept)
b) deschise – comunicare intre CB si segmentul nazal (despicaturi anterioare/ posterioare/ totale)
Tulburari de ritm:
- Bradilalie
- Tahilalie
- Balbaiti
TRATAMENT
- in functie de care apare prima (cel mai frecvent anomalia)
- trimitere la logoped si urmarire in timp
- reeducare logoped
- cum afecteaza dispozitivul ortodontic corectia tulburarii fonatorii
- trebuie sa cunoastem pasii si durata reeducarii tulburarii fonatorii
OBICEIURI VICIOASE
= deprinderi care prin anumite caracteristici pot influenta cresterea si dezvoltarea ADM
- pana la 4-5 ani sunt considerate in limite normale, pentru ca plasticitatea osoasa pe care scheletul o poate
prezenta pana la aceasta varsta permite corectia spontana
- evolutia negativa depinde de intensitatea cu care se realizeaza, durata de timp, tipul obiceiului vicios
TIPURI:
1. respiratia orala
2. succiunea
3. interpozitia (cu/ fara succiune)
4. atitudini posturale
succiunea se poate asocia cu alte obiceiuri vicioase sau cu alte mecanisme: presiune (apare deformarea
elementelor) sau tractiune (mai grav)
interpozitia si succiunea buzei inferioare: urme ale incisivilor inferiori, adancirea santului labio-
mentonier
Pot fi:
autotrope (apartin ADM): interne – limba; externe – obraji, buza;
heterotrope: deget, pix
In cadrul sindromului Brodie este prezenta ocluzia lingualizata bilateral; Exista o dezvoltare maxilara
transversala in exces si dezvoltare mandibulara transversala insuficienta.
atitudini posturale
diurne – sprijin pe barbie/ in pumn => lordoza cervicala
nocturne – dormit in decubit lateral cu capul pe pmn, dormit in decubit dorsal cu capul in
extensie, dormit cu capul in flexie
Orice patologie care apare in evolutia ADM prezinta o cauza, cresterea si dezvoltarea mandibulo-
maxilara fiind supuse unor factori generali si loco-regionali. Factorii generali care influenteaza cresterea sunt:
ereditatea, factori neuro-endocrini, factori metabolici. Ponderea cea mai mare o are ereditatea, care influenteaza
dezvoltarea atat din perioada intrauterina, cat si dupa nastere. Desi are un rol preponderent pentru morfologia
ADM, e greu de precizat in ce masura interactioneaza cu factorii loco-regionali, astfel ca in etiologia
anomaliilor DM: 75-90% sunt de cauza functionala si 10-25% de cauza ereditara.
Este foarte importanta determinarea etiologiei in anomalii, pentru un diagnostic si tratament corect; orice
tratament trebuie sa inceapa cu atenuarea factorului etiologic.
Factorii generali influenteaza potentialul, durata, cantitatea si ritmul de crestere.
Factorii loco-regionali influenteaza directia de crestere.
Cu cat factorul etiologic actioneaza in perioadele initiale ale formarii, cu atat patologia e mai severa.
I. EREDITATEA
La nivel mandibulo-maxilar determina:
- forma, volumul dintilor si al proceselor alveolare
- adancimea si configuratia boltii palatine
- pozitia dintilor in raport cu procesele alveolare
- pozitia proceselor alveolare in raport cu baza maxilarelor
- pozitia maxilarelor in raport cu baza craniului
- tiparul de crestere la nivelul bazei craniului
Baza craniului
- orizontal = planum
- decliv = clivus
intre ele se afla unghiul sfenoidal unde de afla saua turceasca, cu punctual sellae (in jurul lui se dezvolta
cresterea osoasa);
Zona bazei craniului prezinta zone de crestere endocondrala care influenteaza morfologia finala a maxilarului si
mandibulei.
Tiparul de rotatie faciala:
- anterior – unghi mandibular micsorat (tipar hipodivergent)
- posterior – unghi mandibular marit (tipar hiperdivergent)
- normal – unghi madibular 120° (tipar normodivergent)
Anomalii care se transmit ereditar: ocluzia adanca acoperita, prognatismul mandibular adevarat (exces de
crestere la nivel madibular), dizarmonii dento-alveolare cu inghesuire sau spatiere, care apar prin ereditate
incrucisata, anodontiile, diastema vera in asociere cu morfologia si insertia frenului buzei superioare.
In majoritatea sindroamelor genetice exista o afectare importanta a dezvoltarii extremitatii cefalice, in
special prin modificari de crestere la nivelul bazei craniului, care influenteaza morfologia finala madibulo
maxilara. Exista 23 perechi de cromozomi (22 autozomali; 1 sexuali) => disgenezii autozomale/ gonadale.
Toate duc la anomalii de numar, de structura prin gene alelomorfo (anormale).
DISGENEZII AUTOZOMALE DE NUMAR
Caracteristici
1. Trisomiile
S. Down (trisomia 21): hipotrofie staturala
S. Edward (trisomia 18): tulburari mentale cu diferite grade; mor la varste mici
S. Patau (trisomia 13): tulburari de crestere; mor la varste mici
c) Trisomia 13
-modificari naso-septo-etmoidale: afectare de crestere a oaselor nazale, orbitelor (asociaza malformatii oculare),
despicaturi, aplazie palatina (lipsa)
- sindrom incompatibil cu viata
DISGENEZII DE STRUCTURA
a) S. Franceschette Zuraten-Klein (dizostoza mandibulo-faciala)
- apar modificari de crestere la nivelul mandibulei si oaselor malare => profilul de pasare (mandibula nu creste,
oasele malare sunt aplatizate, apar modificari la nivelul rebordului extern orbitar – aspect antimongoloid: fanta
palpebrala descedenta)
- decalaj maxilo-mandibular important => aspect de macrostomie (distanta intercomisurala mare)
- frecvent apar modificari la nivelul pavilionului auricular, obstruarea CAE, modificari de forma, modifcari ale
urechii interne (merg pana la surditate)
DISGENEZII AUTOZOMALE PRIN GENE ANORMALE
a) S. Apert-Crouzon (ACROCEFALOSINDACTILIA)
-aencefalie (craniu in „turn”)
- deficit de crestere la nivelul zonei malare => aspect exoftalmic + fals simdrom progenic prin deficit de
crestere al maxilarului superior (ocluzie inversa)
- hipertelorism
- sindactilie (dar strctura scheletala completa)
- Tratament: chirurgie ortognata + tratament ortodontic in prealabil (decompensarea anomaliei)
b) Disostoza cleido-craniana
- lipsesc claviculele (aduce umerii in contact)
- brahicefalia (diamentrul antero-posterior al craniului e mic)
- retrognatism maxilar (fals sindrom progenic)
- intarzieri mari de eruptie, raman dinti in incluzie, pot aparea supranumerari care cresc riscul incluziei
DISGENEZIILE GONADALE
a) S. Turner (disgenezia ovariana) – apare la fete
- lipseste un cromozom X (formula cromozomiala = 44 + X0)
- dezvoltare psihica normala
- prezinta organele aparatului genital la nastere, dar nu se instaleaza caracteristicile sexuale secundare; uterul si
ovarele se atrofiaza > infantilism sexual; amenoree precoce;
-hipotrofie staturala: maxim 150 cm
- aspect particular al gatului: pterigyum colli (din cauza unei insertii anormale a m. Pielos al gatului, aspect
asemanator siminelor: gat lat, scurt, inserat mai jos)
- deficit de crestere mandibulara => micrognatie mandibulara (profil de pasare)
- comisurile orientate in jos, fanta palpebrala antimongoloida => fata trista
b) S. Klinefelter (44 XXY) – apare la baieti
- sindrom cu exces de crestere
- exces de crestere mandibulara => sindrom progenic
- caracteristici sexuale feminine
c) Displazia ectodermala
- la baieti, transmisa prin cr. X al mamei
- afectarea tuturor derivatelor ale ectodermului (piele, par, unghii, dinti)
- la nivel tegumentar lipsesc glandele sudoripare => tulburari de termoreglare + imbatranire
- aspect albinos, par friabil
- anodontii totale, subtotale; dintii prezenti pe arcada prezinta modificari de forma si volum (nanici, tarus)
DESPICATURILE LABIO-MAXILO-PALATINE
- pot avea componenta genetica (perturbare care apare in timpul sarcinii sau ereditar)
- deficit de crestere al maxilarului superior
- anomalii dentare izolate: rotatii accentuate, ectopii, incluzii (in special la dintii de pe despicatura – IL,
C)
- se instaleaza sindrom progenic fals
a) HIPERSECRETIE
pana la 6 ani => gigantism: exces de crestere, dar proportional la nivel somatic; cel mult dizarmonie
dento-alveolara cu spatiere
6-16 ani => acromegalie juvenila: exces de crestere la nivelul extremitatilor si mandibulei; se poate
instala sindrom progenic, poate grabi eruptia dentara
la adult => acromegalie: boselarea la nivelul sinusurilor, accentuarea mentonului = progenie, cresterea
membrelor (maini, picioare)
b) HIPOSECRETIE
pana la 6 ani => nanism: deficit de crestere proportional; inghesuiri dentare, taurodontie
6-16 ani => progerie: imbatranire precoce a pielii, aspect mult mai batran, deficit de crestere
mandibulara, intarzieri ale eruptiei si apexificarii;
peste 16 ani => caşexia pituitara (Sindrom Simmonds): tulburari trofice vasculare, imbatranire precoce
la nivelul pielii, resorbtii accentuate, forme grave de parodontopatie;
CURS 7 RADIOGRAFIA
Tipuri de Rx:
1. Rx endobucala, retroalveolara, izometrica si ortoradiala
2. Tehnica Clark
3. Rx cu film muscat
4. Ortopantomograma
5. Teleradiografia
1. Rx retroalveolara
Avantaje:
Permite efectuarea de masuratori (ex: lungimea radacinii, raportul DT-DP)
Ofera informatii precise, inclusiv despre spatiul periodontal
Permite aprecierea rapoartele reciproce ale diferitelor structuri
Dezavantaje:
Limitata, nu se poate vedea o leziune mai intinsa
Nu permite aprecierea rapoartelor in sens V-O
2. Tehnica Clark
4. Ortopantomograma
Orto=ortoradiala
Pan=cuprinde aproape toate elementele masivului facial
Cele 2 maxilare
Mugurii situati intraosos
Cele 2 arcade si raportul dintre ele
Sinusurile maxilare si raportul cu arcada superioara
Marginea orbitala inferioara
ATM, marimea si directia de crestere a condilului, raportul cu tuberculul articular, spatiul articular
Coloana vertebrala (x2)
Pe OPG se urmareste:
Pentru dintii care sunt erupti: gradul de formare a radacinilor, gradul resorbtiei radiculare – DT
Pentru dintii situati intraosos: dimensiunea(rap. Fata de dintii permanenti situati pe arcada), forma,
pozitia preeruptiva, inclinatii
Prezenta dintilor supranumerari si localizarea lor
Anodontii
Incluzia dentara: pozitia dintelui inclus si unele din cauzele incluziei (anomalii de forma ale dintelui
inclus, obstacole in calea eruptiei, capac osos dens)
La diastema: orientarea apexurilor, existenta unui sept fibros, inclinarea apexurilor
Prezenta, pozitia si perspective de eruptie a M3(nu se vede inainte de 10-11 ani, mai exista si crestere
osoasa)
Leziuni dentare, procese apicale, tratamente odontale incorecte
Parodontiul marginal, nu se vede spatiul periodontal, eventuale largiri; se vede doar ciupirea septului
intedentar
Fracturi, tumori
OPG in ocluzie, in IM
Se evidentiaza relatia de ocluzie
Apare un grad de suprapunere in plan vertical, atat in zona frontala cat si in zona laterala
Condilul mandibular intra in cavitatea genoida
Nu se evidentiaza foarte precis leziunile odontale din cauza suprapunerii
5. Teleradiografia
Tipuri:
de profil(informatii despre dezvoltarea masivului facial in sens verical si sagital)
de fata(dezvoltare verticala si transversala)
axiala
- puncte care se marcheaza pe teleRx: Sn, N, Oph, Pr, Nsa, Nsp, Pg, A, B
6. Tomografia axiala computerizata
- obtinerea unor imagini rx cu ajutorul unui fascicul de radiatie reontgen, prin tomografierea in sectiuni,
straturi perpendiculare pe axul longitudinal al organismului, implicit al craniului si prelucrarea datelor
cuantificate in computer
- este o metoda prin care pot fi luate radiografii seriate clare la adancimi gradate in oricare parte a
corpului
Avantaje:
- Analiza extrem de fina a diferentelor de atenuare caracteristica partilor moi
- Se pot sesiza diferente inregistrate intre lichide si muschi, tesut adipos, etc.
- Detecteaza leziunile osoase incipiente insotite de pierderi minerale reduse
- Eliminarea suprapunerii altor structuri
Dezavantaje:
- pret mare
- acces limitat
- doza mare de radiatii
- Fasciculul conic permite obtinerea integrala volumetrica, 3d, a imaginii unei regiuni anatomice
- Factorul decisiv nu este geometrica imaginii, ci metodele folosite pentru reconstructia 3d, care
difera fata de cele folosite la CT
- Este generat un fascicul de raze conice in jurul centrului fix care este pacientul si care este centrul de
rotatie al sistemului
- Un aspect functional pentru folosirea imagisticii 3d este un program computerizat de calitate
Avantaje:
- Imaginea generata este 3d, in marime naturala, iar clinicianul are o imagine mult mai exacta
- Medicul poate prezenta imediat pacientului datele in urma scanarii si poate procesa interactiv aceste
imagini, accentuand structurile anatomice specifice
- Imaginile diferite din perspective diferite pot fi generate retroactiv din datele obtinute – pot fi create
o serie de mici sectiuni aditionale
- Doza mai mica de radiatii pentru ca zona examinata este scanata o singura data
Dezavantaje:
- Pret ridicat
- Accesibilitate limitata
CURS 8 Terminologie si clasificare anomalii dento-maxilare
PLANURILE
1. Medio-sagital: pe linia mediana, ant-post
2. Orizontal: orizontala de la Frankfurt
3. Transversal: strabate organismul dintr-o parte in alta
Sensul anomaliei
1. In sens sagital
- Pro- = deplasare spre anterior pentru maxilare, alveole si dd din regiunea frontala
- Retro- = deplasare spre posterior in regiunea frontala
- Mezio- = deplasare spre anterior a dintilor
- Disto- = deplasare spre posterior a dintilor
2. In sens transversal
- Endo = spre interior
- Exo = spre exterior
3. In sens vertical
- supra = deasupra
- infra = sub
Pentru aprecierea modificarilor dimensionale: macro = mai mare; micro= mai mic
Sediul anomaliei:
- Totala/ partiala
- Unilat/ bilat
- Sup/ inf
- Unimax/ bimax
- Dreapta/ stanga
- Simetrica/ asimetrica
- Frontala/ laterala
MALPOZITII DENTARE
CLASIFICAREA ADM
- Clasificarea scolii americane - Angle
- Clasificarea scolii germane – pe sindroame
- Clasificarea scolii franceze - clinica
- Clasificarea scolii romanesti – Firu
1. Clasif lui Angle
SD DE COMPRESIE DE MAX
- Cu protruzie
o Cu aliniere dentara (frontalii superiori sunt V-inclinati, cu puncte de contact)
o Cu spatiere dentara (frontalii superiori sunt V-inclinati, fara puncte de contact)
- Cu inghesuire
o Se datoreaza in special factorilor functionali, dar poate avea si caracter ereditar
SD DE OCLUZIE DESCHISA
- Prin interpozitii: cauza functionala
- Forma grava, dismetabolica: datorita rahitismului, dar poate avea si caracter ereditar
SD PROGENIC
- Adevarat: prin exces de crestere a mandibulei
- Fals – prin deficit de dezvoltare al maxilarului (factori ereditari si neuro-endocrini) sau prin pozitionarea
anterioara a mandibulei (factori functionali)
SD DE INCONGR DENTO-ALV
- Cu inghesuiri: consecinta a mai multor factori: genetici, filogenetici, functionali
- Cu spatieri: de etiologie ereditara si functionala
-
ANOMALII MONOCAUZALE
- Dentare izolate: de nr, de pozitie, de eruptie, de dimensiune
CURS 9
PRINCIPII IN TERAPIA ORTODONTICA
- Scopul fiecarui tratament ortodontic este acela de a se obtine un status, atat dpdv estetic, cat si
functional, care sa fie superior celui prevazut in lipsa tratamentului
OBIECTIVE:
1. Asigurarea starii de sanatate a ADM (prevenirea, limitarea, stoparea complicatiilor)
2. Corectarea dezechilibrelor ocluzo-articulare
3. Normalizarea functiilor ADM
PROCESUL DE CRESTERE
- Nu e uniform, are perioade de accelerare/ incetinire
- Puseul maxim de crestere = perioada pubertara a carei predictionare este dificila
- Apare mai tarziu la baieti, dar are o magnitudine mai mare decat la fete
- Exista diferente de crestere intre maxilar si mandibula (la mandibula accelerarea cresterii apare mai
tarziu decat la maxilar)
- Predictionarea modificarilor de crestere e incerta si relativa
- Nu exista limite sau tipare universale
- Varietatea individuala este caracteristica esentiala principala a cresterii – individualizarea tratamentului
PRINCIPII
- In primul rand se urmareste indepartarea cauzei care sa asigure atat obtinerea rezultat cat si stabilitatea
acestuia
- terapia functionala: inlaturarea perturbarii functiilor ar duce la modificarea formei
- terapia mecanica: urmareste modificarile formei, urmand ca matricea functionala sa se adapteze noilor
conditii
- ideal ar fi tratamentul profilactic, care are la baza prevenirea aparitiei anomaliilor ADM prin
indepartarea cauzelor
- cu cat dg anomaliei este mai timpuriu, cu atat tratamentul, prin indepartarea cauzei, va fi mai eficient
- tratamentul ortodontic trebuie sa aiba la baza un dg corect si complet, el trebuie sa se finalizeze intr-un
rezultat mai bun decat in absenta terapiei, rezultat care trebuie sa fie stabil in timp
- orice tratament trebuie sa asigure, atat pe durata sa, cat si dupa aceea, integritatea tesuturilor dentare,
parodontale, ADM, muschilor si a bazelor osoase
- se pot folosi mijloace ortopedice, ortodontice sau chirurgicale care pot modifica directia si rata de
crestere a maxilarelor
- un tipar de crestere determinat genetic nu poate fi influentat prea mult
- remodelearea structurilor si a relatiilor dintre ele se face prin rezorbtie si apozitie osoasa, sub actiunea
unor forte de intensitate, directie, distanta si durata de actiune bine determinate
- tratamentul ortodontic este strict individual, adaptat fiecarui pacient
- uneori tratamentul ortodontic trebuie asociat cu alte tratamente: chirurgical, protetic, parodontal,
endocrin etc.
- in cazul in care se prevad recidive, se poate opta pentru renuntarea la tratament
- garantia succesului o da numai controlul stabilitatii dupa tratament
- durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor, dar nu trebuie sa epuizeze pacientul
- supravegherea rezultatelor se face pana dupa eruptia M3
Tratamentul profilactic
- Totalitatea masurilor prin care se inlatura factorii care ar putea determina tulburari in dezvoltarea
normala a ADM si care pot determina anomalii ADM
- Varsta de electie: pana la 6 ani
Tratamentul interceptiv
- Masurile luate in vederea opririi dezvoltarii unei abateri de la normal.
- se actioneaza in momentul depistarii dezechilibrului
- urmareste redirijarea proceselor de crestere + dezvoltare pe calea normalitatii
Tratamentul curativ
- implica o anomalie deja constituita
- vizeaza corectarea tulburarilor morfologice si functionale printr-o multitudine de mijloace
Frecventa:
- aproape intotdeauna DP
- M3 superior + inferior, C superior, Pm inferior, M1, M2
In cazul C superior – localizarea V-O este: palatinala (50%), vestibulara (30%), intermediara (20%)
In sens vertical, cel mai frecvent caninul este situat intre apexul si coletul IL si numai in 10% din cazuri are
pozitie foarte profunda, deasupra apexului IL (se palpeaza la nivelul nasului).
Etiopatogenie:
- factori generali
- factori locali (dd. inclusi, tesuturi inconjuratoare)
CAUZE GENERALE:
- boala Crouzon (disostoza cranio-faciala)
- DLMP
- disostoza cleido-craniana
- hipotiroidii
- intoxicatii cronice medicamentoase
- ereditatea
CAUZE LOCALE:
- dupa formarea coroanei, paralel cu procesul de osificare a radacinii, dintele se deplaseaza intraosos catre
rebordurile maxilare
- aceasta deplasare poate fi oprita datorita unor cauze si mecanisme diferite
EXAMEN CLINIC
- incluzia dintilor frontali, in special la arcada superioara, este deseori sesizata de pacienti
- incluzia dintilor laterali este descoperita de obicei, cu ocazia unui examen stomatologie de rutina
Se constata:
- absenta de pe arcada a unui dinte, desi termenul sau de eruptie este de mult depasit
- persistenta DT pe arcada, uneori cu o implantare foarte buna
- spatiul de pe arcada este rar pastrat, de cele mai multe ori este redus, cu inclinarea dintilor vecini spre
bresa (semn patognomonic pentru incluzia C superior)
- bombare osoasa in regiunea respectiva
Patologia da tulburari:
- fizionomice si fonatorii (dd frontali)
- mecanice (deplasari ale dd vecini, RR)
- nervoase (senzitive, motorii, vegetative) – in special la M3
- infectioase (frecvent la M3, pericoronarite)
- degenerescente tumorale (in special chistice)
TRATAMENT:
Se urmareste in primul rand facilitarea evolutiei dintelui si alinierea lui pe arcada. Atunci cand acest lucru
nu este posibil, se iau in considerare extractia dintilor, extractia cu replantare (cu formarea unei noi alveole),
expectativa.
Tratament combinat: chirurgical + ortodontic – etape
- tratament ortodontic prechirugical – obtinerea spatiului pe arcada
- descoperire chirurgicala + aplicarea dispozitivului de ancoraj
- tractionarea ortodontica si alinierea pe arcada
Au cele mai mari sanse de reusita atunci cand sunt practicate la o varsta la care mai exista potential de
eruptie
Diagnosticul si tratamentul la varste tinere este foarte important
Dintele poate erupe spontan daca s-a indepartat obstacolul
ancorarea dintelui:
Modalitati de ancorare
- ancorare intratisulara
- ancorare transtisulara
- ancorare peritisulara:
legatura de sarma in jurul coletului
cimentarea unei cape/ inel
colajul unui atas (bracket, buton, carlig, lant)
REINCLUZIA DENTARA
Reincluzia dentara = tendinta de intoarcere/ reintoarcere progresiva in profunzimea osului a unui dinte
care a erupt atingand planul de ocluzie. Proces progresiv si lent, se poate opri din motive neelucidate,
intr-o etapa.
Teorii etiopatogenice:
- teoria mecanica
- teoria tulburarii proceselor de dezvoltare osoasa
- teoria ankilozei alveolo-dentare
- teoria tulburarii metabolismului local (aritmii de metabolism)
- teoria tulburarii proceselor evolutive locale
REINCLUZIA PARTIALA:
- o parte din coroana dintelui este vizibila
- dintii vecini pot fi inclinati sau nu spre dintele reinclus
- denivelarea la nivelul procesului alveolar
- poate interesa unul sau mai multi dinti la acelasi subiect (in special M temporari)
Pe Rx se observa:
- rizaliza in diferite stadii a dintelui reinclus
- dintele succesional aflat in profunzimea osului/ absenta acestuia
- prezenta zonelor de ankiloza osteoradiculara
REINCLUZIA TOTALA
- absenta dintilor de pe arcada , fara sa fi fost extrasi
- dintii vecini pot fi inclinati
- denivelare la nivelul procesului alveolar
- diagnostic diferential cu inclinarea
- orificiu pe creasta prin care se poate palpa coroana dintelui reinclus
- dintii pot fi acoperiti doar de mucoasa, dar si de tesut osos
Pe Rx se observa:
- molarii temporari cu radacini mai mult sau mai putin resorbite, dar infundat in os sau submucosa
- premolar situat profund, cu radacini formate corespunzator varstei
Diagnostic diferential cu
- reincluzia partiala :
- oprirea in evolutie a dintilor
- intruzia posttraumatica partial
- pe baza anamnezei , examenul clinic si Rx
- existenta unor obturatii pe fetele vertical
Consecinte :
- denivelarea planului ocluzal
- tulburari ocluzale din cauza migrarii dintilor vecini si antagonisti
- forte anormale la nivelul dintilor inclinati
- incluzia succesionalului permanent sau ectopia lui
- carii la colet si radiculare ale dintilor vecini
- hipersensibilitate , parodontopatii marginale ale dintilor vecini, prin denudarea acestora
Tratament :
- reconstruirea contactelor aproximale si ocluzale ale dintelui reinclus
- luxarea dintelui anchilozat , pentru a-I permite reluarea eruptiei
- extractia sau replantarea cat mai precoce
- expectativa
Variante terapeutice :
- reincluzia M2 temporar : extractive pentru a se permite evolutia succesionalului sau inchiderea
spatiului in anodontie
- in anodontii se poate incerca refacerea coronara a dintelui reinclus
- in reincluzia M1 : luxare pt a-si relua eruptia sau extractia lui daca nu s-a intamplat acest lucru
- in reincluzia tardiva a M1 : refacere morfofunctionala a dintelui, urmata de extractie daca procesul de
reicluzie continua
Curs 11
ANOMALII DENTARE IZOLATE
ANODONTIA
= lipsa congenitala a unor dintri dintr-o anumita dentitie (DT, DP), pentru care nu au existat muguri dentari/au
fost distrusi in stadia precoce (de regula, in organogeneza).
Terminologia variaza in functie de:
Intindere:
o ANODONTIE TOTALA= lipsesc toti dintii de pe o arcada
o ANODONTIE PARTIALA REDUSA=HIPODONTIE
Lipsa 1, 2 dinti de pe o arcada/hemiarcada
o ANODONTIE PARTIALA INTINSA=OLIGODONTIE
Nr dintilor mai mare
o ANODONTIE SUBTOTALA
Cand mai sunt prezenti 2-3 dd pe o arcada
-cand anodontia totala/subtotala apare in sindroame, cel mai frecvent o urmarim in displazia ectodermala:
Clinic:
o Tulburare generala a tuturor tesuturilor de origine ectodermala (par, piele, gl sudoripare,
dd)=> anodontie totala/subtotala, piele uscata, friabila cu zone de hiperkeratoza, gl
sudoripare absente, par cu aspect uscat, hipotricoza, par friabil, hipo/sindactilie
o Intraoral: creste edentate subtiri (ca la edentatul total vechi)
DISOSTOZA CLEIDO-CRANIANA
o Clinic:
Etaj inferior drastic micsorat
Profil convex pathologic
Sant labio-mentonier accentuat
Menton de regula proeminent
Buza inferioara rasfranta
Hipodezvoltare osoasa mandibulara
De cele mai multe ori, subiectii sunt hipotrofi
o Intraoral:
Creste reduse (atat V-O, cat si vertical)=> forma de benzi de fibromucoasa
Daca exista cativa dinti, acestia prezinta o relatie ocluzala de intercalare in sens M-D, dd
au modificari de forma si volum (microdontie, dd conici)
Daca exista dinti- acestia sunt de regula canini sau pot fi prezenti 1-2 M1 permanenti)
Daca dintii au modificari de forma si dimensiune, de regula nu au modificari de structura
Limba este marita de volum
o Modificari functionale
Modificari fizionomice semnificative (aspect facial de copil batran, santuri periorale
adancite)
Functia masticatorie:
alterarea DVO
reducerea semnificativa a ariei de masticatie
Blocaje ocluzo-articulare datorita relatiei de ocluzie intercalate
Modificari ATM (in timp)=>miscari masticatorii dezordonate (nu exista
ghidaj)/blocate(datorita relatiilor ocluzale intercalate)
Diferente intre un edentate si un adentat:
Adentat: intre dd vecini bresei nu exista fibre parodontale transseptale
Edentate: fibrele apar dupa extractia dd respectiv
o Tratament
Trebuie sa debuteze foarte repede
Organism in crestere pe care trebuie s ail ajutam sa creasca
PT reglabile (sa nu infranam cresterea spontana)
CP mult mai defavorabil ca la un adult
Copiii sunt greu de motivate in purtarea PT
o Obiectivele tratamentului
Obtinerea DVO a etajului inferior
Conformarea unui profil mai normal=>integrare sociala
Imbunatatirea functiei masticatorii pentru restul alimentelor care nu sunt lichide
(transmite F stimulatoare masivului facial, insa asigura aportul nutritive necesar pentru
cresterea si dezvoltarea mai normale)
o Solutii de tratament:
Protetice
PT cat mai devreme posibil
In anodontia subtotoala dd existenti se folosesc pentru cresterea stabilitatii
protezei totale
Este obligatorie schimbarea periodica la maxim 1-2 ani, pentru a nu infrana
cresterea, dar si in constitutia PT se pot aplica suruburi ortodontice care vor fi
reglate mai rar decat in cazul aparatelor ortodontice
Utilizarea unui parodontiu artificial (strat acrylic depresibil) care poate fi utilizat
in 3 variante diferite:
o Ca strat mucosal
o In grosimea bazei PT
o Intre dd artificiali si baza PT
Scop:mimarea unei reziliente parodontale
-in perioada 1-2 ani cat pacientul poarta PT , de multe ori sunt necesare rebazari.
Modalitatea de montare a dd difera fata de PT la adulti (se fac anumite artificii de
montare, spatieri intre dd)
DINTI SUPRANUMERARI
Existenta unui numar mai mare de dinti intr-un anumit sector al arcadei fata de seria normala,
erupti/situati intraosos
Denumiri: pleiodontie, hiperdontie
Localizare: -pe zona frontala =meziodens
-lateral de zona molara = paramolari
-distal de zona molara = distomolar
-orientat invers fata de planul de ocluzie = dinte anastrofic
Macroscopic: putem intalni ca formatiuni izolate, de seria statatoare sau sudate de dintii din seria
normala. In functie de modul in care apare alipirea, exista:
o Unirea dintilor de forma + marime diferita = dentes confuzi
o Unirea dintilor de forma + marime e comparabila -> uniti la nivel radicular =geminism
o Forma + marime comparabila uniti la nivel coronar = dinti fuzionati
o Un dinte crescut in interiorul altuia = dens in dente
o Un dinte alipit in exteriorul altui dinte = dentes evaginatus
o Talon cusp=forma atipica de dentes evaginatus
Daca avem perle de smalt, le consideram formatiuni supranumerare (dentina se formeaza inaintea
smaltului si stimuleaza initiera depunerii de smalt
Etiopatogenie:
1. Teoria celei de-a II-a dentitii: existenta unei lame dentare tertiare are ar da nastere la cea de-a III-a
dentitie
PRO:
-dintii supranumerari se formeaza oral fata de cei din seria normal
-formarea dintilor supranumerari e in intarziere fata de DP din seria normala
CONTRA:
-dintii supranumerari apar vestibular
-care insotesc DT
-care sunt intr-un stadiu de dezvoltare
2. Teoria atavica => formula dentara: 6 incisivi, 8 premolari, 6-8 molari
-nu explica cum pot sa apara C supranumerari, cum la acelasi pacient exista anodontie + dinti
supranumerari in sectoare diferite de arcada
3. Teoria diviziunii mugurelui dentar -> un mugure in perioada de formare s-ar divide,dupa care fiecare
formatiune se dezvolta separat
CONTRA:
-daca ar fi valabila, dintii ar avea volum si forma comparabila (in realitate este invers)
-obligatoriu sa fie formatiuni independente => (F)
4. Teoria mugurilor adamantini multipli: ar exista multi muguri adamantini si conform unui program
genetic, unii se atrofiaza si altii cresc. Nu a fost dovedita histopatogenetic
5. Teoria …………
-undeva, in stadiul de clopot a formarii organului dentar, tot datorita activarii suplimentare a lemei
dentare, se produca o evaginare a epiteliului adamantin (mai intai a celui extern, apoi a celui intern),
dupa care formatiunile se dezvolta independent.
CONTRA: dens in dente
Manifestari clinice:
-dintii supranumerari frontali -> tulburari fizionomice (incongruente, deformari ale regiuni fronale,
dinti foarte voluminosi, meziodens)
-pozitii palatinale => blocaje ocluzo-articulare (atat pe zona frontal ca si pe zona laterala)
-induc incongruente cu inghesuire
-cand rman inclusi => tulburari nervoase (senzitive,motorii,veg.)
-pot degenera cel mai frecvent chistic (de ex: odontoame complexe)
Forme clinice:
Dinti supranumerari eup fara a bloca eruptia unui dinte din deria normal (simptom: tabloul
clinic al malpozitiilor = rotatii, lipsa spatiu, alterarea conditiilor de autocuratire, modificare
de axe dentare, fenomene inflamatorii gingivale, blocaje ocluzo-articulare mai ales cand
supranumerarul erupe intr-o pozitie palatinala)
Dinti supranumerari au erupt si impiedica eruptia unui dinte din seria normaloa (tablou clinic
de incluzie)
Dinti supranumerari si cei din seria normala sunt in incluzie
!!! Poate sa apara si rizaliza, mobilitate dentara (consecinta indirecta)
Conduita terapeutica:
Dinte supranumerar perfect aliniat, nu da tulburari ocluzale+functionale -> se pastreaza
In contextul arcadei pacientului exista unul/mai multi dinti compromisi si dintele supranumerar
are forma+dezvoltare acceptabila, renuntam la cei compromisi si pastram dintele supranumerar
Cand dintele supranumerar impiedica eruptia DP sau creaza incongruenta dento-alveolara, sau
impiedica semnificativ ocluzia, se extrage si urmeaza trratamentul incluzie DP
CURS 12 ECTOPIA
Definitie= este anomalia dentara izolata caracterizata prin eruptia dintelui la distant de pozitia normala pe
arcada, in interiorul/ exteriorul arcadei
-termenul se refera la pozitia V, pentru pozitia O = ENTOPIE
-DISTOPIE= erup la distanta mare de locul normal
-cel mai frecvent intereseaza: C sup, pm2 inf, C inf, pm sup, I sup+m3 (ft rar)
▪cea mai frecventa ectopie este cea a C sup in pozitie V
▪pm2 cel mai frecvent –ectopie L
▪C inf- ectopie V
▪pm sup- ectopie V si P
Etiopatogenie
-in general e determinata de un factor local care dirijeaza eruptia in afara liniei arcadei
1. existenta unui obstacol in calea de eruptie:
▪dd supranumerari, absenta rizalizei/rizaliza atipica a DT,
▪capac osos gros/ fibromucoasa densa renitenta care se formeaza in urma afectarii prin carie a
DT
2. absenta spatiului de pe arcada:
▪macrodontia absoluta/relativa
▪mezializarea de grup (apar frecvent prin extractii precoce a DT)
▪lipsa mentinatorului de spatiu (factor iatrogen)
▪deficit de dezvoltare scheletala (determina deficit de dezvoltare a pr alv, dd supranumerari)
Semne clinice
1. Faciale
a) Pt Caninul ectopic V
-daca ectopia este unilateral = asimetrie la nivelul reliefului buzei superioare, proeminenta buzei
in dreptul C, aplatizarea santului naso-genian
b) pt C ectopic P
-infundarea buzei superioare, aspect de edentatie in timpul surasului
2. Intraorale
-malpozitia propriu zisa, se descrie:
tipul ectopiei
daca e M/D-lizat;
ectopie+transpozitie;
rotat in ax
in plan vertical (supra/infra-pozitie) ! suprapozitie mai frecventa in ectopia P
spatiul pe care il are la dispozitie (cat exista pe arcada)
determina modificari de forma a arcadei (M, omega)
modificari de oculzie mai ales cand se aociaza cu anomalii scheletale sau in ectopia de
cauza=mezializarea de grup)
ulceratii ale mucoasei limbii sau ale gingiei antagoniste (ectopia O)
Examene complementare
-analiza modelului de studiu (cu simetroscopul)
-in ectopia bilat pot aparea arcade patologie dar simetrice
-Rx:
1. OPG (pt a vizualiza eventualele obstacole, raportul dintre dintele ectopic si dintii vecini, situatia
odontala la nivelul arcadei -> poate presupune extractii seriate)
2. retroalveolara (pentru detalii legate de dintele ectopic)
3. teleradiografia (numai cand se asociaza anomalii scheletale)
4. CBCT (pentru evaluarea formatiunilor aflate in incluzie care determina ectopia)
Principii terapeutice
1.a. Tratament profilactic si interceptiv
-tratamentul leziunilor carioase
-mentinator de spatiu (cand se realizeaza extractii)
-atenuarea factorilor care detrmina anomalii scheletale
-deconditionarea obiceiurilor vicioase
-extractia DT cu rizaliza asimetrica/lipsa ei
TULLEY
o 8 ani extractia 4 C temp pt a face loc celor doua grupuri incisive
o 9 ani m1 temp -> pm1
o 10-11 ani pm1 -> C sup
-odata creat spatiul pe arcada, terapia ortodontica de aliniere pe arcada e relativ simpla = aparat mobil sau fix
TRANSPOZITIA
Definitie= este anomalia dentara izolata caracterizata orin eruptia a 2 dinti vecini in pozitie inversata pe arcada
-cel mai frecvent: C sup cu I lat sup/ Csup cu pm1/ Cinf cu I lat
dpdv al alinierii pe arcada
▪transpozitie completa (in poz complet inversata) - forma cea mai benigna
▪transpozitie partiala (dintii nu sunt aliniati pe arcada)
1. cor-rad partial = in sens M-D dintii se suprapun, fie sunt de o parte si de alta a arcadei, fie unul
aliniat iar celalat in interiorul sau exteriorul arcadei
2. transpozitia partiala doar a unei componente dentare
Etiopatogenie:
1.pozitia initiala inversata a mugurelui dentar
2.modificari de pozitie a mugurelui in cursul eruptiei
3.cronologia eruptiei care se inverseaza
4.dinte supranumerar/temp neavulsionat care modifica directia de eruptive
Clasificare
-clasa I Angle (strict dentara)
-II/III daca se asociaza cu anomalii scheletale
-Scoala Germana: anomalie dentara izolata
Semne clinice:
a) Faciale:
-vizibile daca exista o transpozitie partial ascociata cu ectopie (ca la ectopie restul de semne)
-transpozitie complete=semne clinice vizibile doar in timpul surasului
b) Intraorale
-modificari estetice (tr. Completa)
-modif de oculzie (tr partiala)
-modificari functionale de ghidaj (apar problem daca I lat preia ghidajul C)
Examen complementar
1.OPG
2.Retroalv
3.Teleradiografia
Tratament
1. Pentru transpozitia completa
modificari care presupun refacerea estetica:
slefuirea varfului C si completare cu compozit
I lat forma de C (se poate scoate din ghidaj)
slefuirea cuspidului MP al pm1 prin slefuiri selective succesive