Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fractura Maini2
Fractura Maini2
IN FRACTURA MAINII
DEFINITIE SI GENERALITATI
- absenta dureii
1
- echilibrul muscular
- mobilitatea articulara .
Tendonul "creer-mana "sta la baza intregii creatii umane.
Ca urmare a inaltei specializari, a motricitatii si sensibilitatii, ansamblul cibernetic
"creer-mana" organ de executie ,permite actul complex a prehensiunii si in plus,ca
organ de informare,degetele sunt un adevarat receptor sensorial care permite omului sa
palpeze obiectele din jur si sa interpreteze informatii vizuale.
Progresele mecanizarii si automatizarii au dus la reducerea meseriilor manuale si
artizanale fara a scadea prin aceasta importanta functionala considerabila a mainilor.
Orice alterare a elementelor structurale ale mainilor poate compromite partial sau total
una dintre functiile complexe cu consecinte dintre cele mai grave pentru activitatea
profesionala, pentru viata sociala si chiar pentru comportamentul psihic al muncitorului
manual sau intellectual.
Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor mainii sut cele mai obisnuite :plagi,
contuzii, luxatii ,entorse,fracturi; care pot interesa articulatiile , oasele, vasele, nervii.
Fractura este o intrerupere a continuitatii osului: uneori acesta intrerupere poate fi
incomplete (fisura, fractura in "lemn verde" la copii infundari ale oaselor craniului) sau
completa cu traiect (transversal, oblic, spiroid, longitudinal).De asemenea , fracturile
pot fi : deschise cu distrugerea tegumentului si inchise cu pastrarea integritatii
tegumentulu
ETIOLOGIE
2
Factorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, striviri, muscaturi, etc.
Fracturile sunt produse de traumatisme prin actiune directa sau indirecta:
- fracturile directe sunt cele produse cand agentul traumatic fractureaza osul, chiar la
nivelul de aplicare a socului violent.
Sunt mai frecvent intalnite la oasele neacoperite de muschi: clavicula, tibia :
- fracturile indirecte sunt cele in care traiectul de fractura se afla la distanta de punctul
de aplicare al traumatismului .
Ele se produc prin flexie , rasucire , tractiune, presiune ,etc
ANOTOMIE PATOLOGICA
Fracturile mainii sunt: ale bazei metacarpului (capatul distal) ale diafizei
falangelor , ale colului metacarpienelor (capatul proximal) si in al patrulea
rand fractura policelui.
Fracturile metacrpienelor difizare sau de col , sunt imobilizate cu atela pe fata
dorsala pe o durata de trei saptamani.
Doar fracturile colului si capului distal metacarpian pot da uneori(daca apar deplasari)
redori in articulatiile metacarpofalangiene.
Fracturile falangelor cele mai obisnuite sunt ale falangei proximale si mijlocii .
Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal(tras de extensori), iar al
falangei mijlocii poate devia dorsal sau volal in functie de sediul fracturii , in raport cu
insertia flexorului superficial al degetelor.
Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene, interesarea capetelor
articulare ale interfalangienelor, cu lezarea consecutiva a capsulei articulare
duce in marea majoritate a cazurilor la redoare articulara.
Fractura poilicelui cunoscuta ca fractura Bennett, este o fractura a
metacarpului - capatul distal - cu dizlocare carpometacarpiana.
Fractura scafoidului este cea mai frecventa fractura a oaselor carpului .
3
SIMPTOMATOLOGIE
ISTORICUL BOLII
Din interogatoriu e necesar sa rezulte data , ora , conditiile accidentului (trafic rutier,
caderi, sport ) si modul debutului brusc in accidente , sau lent in complicatiile tardive ale
fracturilor.Se mai inregistreaza dureri subiective si caracterul lor, intensitatea ,traiect ,
importanta functionala , deformare loco-regionala , evolutie.
Se precizeza tratamentele efectuate pana la internare(primul ajutor)si modul
transportului(salvare, trecatori).
ANAMNEZA GENERALA
4
Anamneza ne furnnizeaza date importante privind etiologia afectiunii iar in cazuri de
traumatism deseori mecanismul de producere al acestuia .
Sexul : la cel feminin pot predomina luxatia congenitala a soldului , poliartrita
reumatoida , fractura soldului , entorsele;
la cel masculine hemofilia este exclusive , predomina traumatismele.
Varsta : la copii pot fi gasite frecvent boli congenitale , infectii osoase , rahitism ,
distrofii osoase ;
la adolescenti , dezlipiri epifizale , cifoscolioze ,tumori osoase;
la adulti predomina fracturile, luxatiile entorsele si complicatiile lor;
la varstnici se intalnesc fracturile soldului si sechelele lor; necroza de cap femoral ,
coxartroza, fracturile epifizei radiale distale, fracturi patologice , osteoporoza generalizata.
Profesia : cei ce fac eforturi fizice pot prezenta frecvent leziuni meniscoligamentare ,
osteoporoze , discartroze .
STARE PREZENTA
In fracturi bolnavul , acuza dureri vii intr-un punct fix,impotenta functionala , prezinta
deformarea si scurtarea segmentului respectiv,
echimoze locale , mobilitate anormala a unui segment , iar la palpari si imobilizari se
percep erepitatii osoase si intreruperea reliefului osos.
Sechelele fracturilor mainii nu sunt altele decat descrise in partea generala a acestei
monografii si anume :
- durerea
- edemul
- redoarea articulara
- scaderea fortei musculare
- pierderea abilitatii miscarilor .
Adugam alegoneurodistrofia care este discutata separat .
5
Dintre toate insa ,redoarea articulara reprezinta elementul sechelelor central motiv
pentru care sechelele fracturii mainii intra in sindromul "mainii rigide".
Semnele clinice in cazul unei fracturi:
prin comparatie cu membrul sanatos ,cel fracturat apare rasucit in afara sau inauntru.In
caz de incalecari ale fragmentelor de fractura,membrul traumatizat poate sa prezinte si o
scurtare.
La incercarile de mobilizare a fracturilor se constata o senzatie rugoasa (aspra) sau
eruptie osoasa.
Fracturile pot fi:
-inchise
-deschise
-fracturi unice sau multiple
-fracturi cu sau fara deplasari ale fragmentelor osoase.
La examenul clinic al traumatismelor trebuie avut in vedere urmatoarele
elemente:localizarea,forma,dimensiunea,directia,aspectul,culoare,relief,profunzime,prez
enta si tipul hemoragiei,alte particularitati in raport cu felul traumatismului eventual
prezenta corpurilor straine.
EXAMEN CLINIC
6
Se va acorda atentie miscarilor posibile pe care le poate efectua bolnavul si felul cum
reactioneaza la comenzi.
Vor fi notate modificarile tisulare din imediata apropiere a leziunii traumatice:
-echimoze
-edem
-hemartroza sau hidrartroza.
EXAMENUL RADIOLOGIC
EXAMEN DE LABORATOR
7
DIAGNOSTICUL POZITIV al fracturii post traumatice este relativ usor si are la baza
anamneza evocatoare,semnele functionale,semnele clinice obiective si semnele
radiologice edificatoare.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
a) TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
8
Regimul igieno-dietetic al bolnavului in perioada post traumatica vizeaza repausul
zonei afectate.
Regimul dietetic va avea in vedere ca aportul caloric sa evite supraincarcarea
supraponderala.
Se recomanda alimente bogate in calciu , dar si in vitamine si minerale .
c) TRATAMENT MEDICAMENTOS
9
d) TRATAMENT ORTOPEDIC
Se face imobilizarea prin aparat gipsat care trebuie executata corect fara sa
stanjeneasca circulatia .
e) TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Este indicat cand nu putem obtine prin tractiune o buna captare a fragmentelor osoase .
Tratamentul chirurgical al complicatiilor tardive este complex si selectiv dupa dupa
cum avem de a face cu o pseudoartroza ,calus exuberant , dezaxare sau consolidare vicioasa
.
a ) HIDROTERMOTERAPIA
10
Împachetarea cu nămol- constă în aplicarea pe o regiune limitată (în cazul nostru
regiunea mâinii propriu-zise) sau pe întreg corpul a nămolului încălzit la o anumită
temperatură.
Materialele necesare: un pat sau o canapea, o pătură, o pânză impermeabilă, un cearsaf, o
compresă, un duş, un termometru şi un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare - se aşează pătura pe pat pe această pânză impermeabilă iar apoi
deasupra cearsaful. Nămolul pregătit la temperatura precisă prin încălzire electrică cu aburi sau
cu amestec cu apă fierbinte.
Se pune pe cearşaf într-un strat de 2-3cm
Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem so împachetam peste acest strat
.Se aplica repede namolul si pe fata anterioara si pe partile laterale ale regiunii.Se înveleste cu
cearsaf apoi cu material impermeabil si apoi cu patura .Se aplica o compresa rece la cap pentru
evitarea congestiei cerebrale . Temperatura la care se poate aplica namolul oscileaza între 38-
48 grade
Durata împachetarii este între 20-40 minute .
După terminarea procedurii , bolnavului i se aplica dus cald .
Baia kinetoterapeutica
Baia cu miscari este o baie calda la care se asociaza miscari în toate articulatiile
bolnavului.
Se efectuiaza într-o cada mai mare ca cele obisnuite care se umple trei sferturi de apa la
temperatura 36-37 grade si mai rar38 grade ,
Bolnavul este invitat sa se urce in cada, timp de 5 minute este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa ( sub apa ) la toate articulatiile, toate miscarile
posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr -o perioada de timp, de 5 minute. Dupa aceia
bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de
11
tehnician. Durata baii este de 20 - 30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Baia de soare
Prin baia de soare se intelege expunerea totala sau partiala a corpului la actiunea razelor
solare directe si a aerului.
Materialele necesare : un spatiu special amenajat, acoperit cu nisip, o umbrela de
protectie sau dispozitive speciale pentru acest scop, palarie de panza sau de paie, galeata cu
apa, prosop, compresa pentru frunte.
Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luand in considerare varsta
bolnavului, starea fiziologica, afectiunea si stadiul ei.
Este bine ca inainte de a indica baia de soare sa cunoastem sensibilitatea bolnavului la
ultraviolete.
In functie de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variaza in functie de
anotimp si de ceilalti factori meteorologici. Expunerea se face atat ca suprafata expusa
cat si ca durata.
Orientativ se incepe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalata de pauze la 15
minute la umbra. Durata creste progresiv cu 2 -3 minute pana in ziua a treia. In zilele
urmatoarev se creste cu cateva minute nedepasindu - se in total 120 minute pe zi. Timpul
cel mai indicat penru expuneri este iuntre 7 si 10 dimineata.
Pozitia in timpul bailor de soare este bine sa fie in decubit. Iradierile se fac uniform, pe
toata suprafata corpului.
Bolnavul va purta o palarie de protectie pentru a se evita insolatia si in timpul
expunerilor prelungite, o compresa rece la frunte.
Baia de soare se incheie cu o procedura de racire, care in functie de starea bolnavului va
putea fi o baie de mare sau lac, un dus sau o spalare cu apa incalzita la soare.
Baile radioactive
Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor
izotopi radioactivi.
Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui, radomul.
12
Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea solutiilor
de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea radomului in
baie.
Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare de
radom, rezultat din dezintegrarea radiului.
Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica necesara
bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu ajutorul
unui dispozitiv special sub apa din baie.
Baia se pregateste la temperatura de 35 - 36 grade durata variind intre 10 - 30 minute.
Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 - 400 de unitati Mache.
b ) ELECTROTERAPIA
13
Numarul si ritmul sedintelor este de 18 - 20 sedinte in ritm zilnic pentru fracturi.
Ionoforeza
Ionizarea reprezinta acea procedura prin care introducem in organism cu ajutorul
curentului continuu, diferite substante medicamentoase cu actiune farmacologica. Pentru
fractura mainii propiu - zise se fac ionizari cu fenibutazona si calciu.
Solutia continand ionul medicamentos se inbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ.
De aici aceasta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si catre
polul opus ajungand astfel in interiorul organismului, de unde ionii medicamentosi sunt
preluati de reteaua limfatica si circulatia sanguina locala ajungand in circulatia generala.
Dovada patrunderii in organism a ionilor terapeutici ( calciu sau fenibutazona ) este
regasirea in urina a unor elemente chimice medicamentoase utilizate.
Tehnica de aplicare a ionoforezei este diferita de galvanizarea simpla prin faptul ca se
imbiba stratul hidrofil cu o solutie medicamentoasa in loc de apa.
Polul activ este dependent de incarcarea electrica a solutiei medicamentoase.
Substantele incarcate pozitiv, numite cationi se vor pune intotdeauna la polul pozitiv
adica anod, ies substantele incarcate negativ adica anioni, se vor pune la catod adica polul
negativ.
Aceste solutii folosite la ionoforeza se fac preferential cu apa distilata, apa fiind cel mai
bun electrolit.
Concentratia in ioni trebuie sa fie cat mai mica incat disocierea electrolitica este cu atat mai
puternica, incat solutia este mai diluata.
Masajul consta in efectuarea unor miscari manuale sau mecanice care mobilizeaza
tegumentele ,fasciile ,muschii si tendoanele actionind si asupra circulatiiei locale ,nervilor
periferici si receptorilor.
Efectele fiziologice ale masajului.
Actiunile locale :
- actiune sedativa asupra durerilor de tip neurologic, musculare sau articulare;
14
- actiune hiperemianta locala de inbunatatire a circulatiei locale care se manifesta
prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra caruia se executa masajul
- inlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea procesului de resorbtie.
De asemenea masajul are si o serie de efecte generalale asupra organismului.
- stimularea aparatului circulator si respirator
- cresterea metabolismului bazal
- inbunatatirea somnului si indepartarea oboselii musculare ale pacientului.
Masajul stimuleaza prin aceasta procesul circulatiei sanguine si limfatice, combaterea
lichidului de staza si a edemului, activeaza secretia diferitelor glande, stimuleaza
elasticitatea tesuturilor subcutanate, impiedicand depunerea grasimilor, indeparteaza
senzatia de oboseala si ajuta la refacerea organismului.
Masajul actioneaza indeosebi in actiunea reflexa. Pielea este un organ bogat
vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase
(exterioceptori) punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugat si
efectele excitante pe care le exercita masajul asupra trminatiilor nervoase din muschi,
ligamente si tendoane (proprioceptori). Toate aceste actiuni ale masajului sunt necesare
intr-o serie de afectiuni precum si utilizarea lui in scop igienic, cat si in viata sportiva.
Masajul mainii propriu-zise. Masajul se face intotdeauna in sensul circulatiei venoase .
Masajul mainii se incepe cu neteziri usoare pe articulatia radio-carpiana cu policele
ambelor maini ale maseurului pe partea anterioara si posterioara a articulatiei. Se continua
apoi cu netezirea pieptene pe partea palmara de cinci-sase ori pe partea dorsala cu netezirea
cu palma inchisa degetele fiind indepartate executandu-se de cinci-sase ori. Se framanta
apoi regiunea palmara si (pe muschii tenari si hipotenari), se executa cu policele si trei
degete.Apoi se continua cu geluirea pe spatiile interfalangiene si metacarpiene tot de cinci-
sase ori. Frictiunea se executa pe regiunea palmara cu cotul degetelor prin miscari
circulare apoi pe regiunea dorsala in spatiile metacarpiene cu doua degete departate.
Ultima forma de masaj este vibratia care este mai greu de executat deoarece zona masata
este mai mica. Intr manevrele enumerate mai sus se intercaleaza si netezire de intrerupere.
Masajul degetelor se face incepand cu netezirea cu doua degete intre police si indexul
maseurului, apoi continuam cu presiuni, framantari, eventual sub forma de mangaluire.
Frictiuni pe articulatiile metacarpiene, falangiene, si interfalangiene.
15
d ) KINETOTERAPIA.
e ) EXERCITII C.F.M.
16
7. Cu coatele sprijinite pe masa in supinatie mana inchisa, se executa flexii si extensii din
articulatia mainii.
8. Cu coatele sprijinite pe masa palmele inchise in continuarea antebratului se executa
strangerea in pumn-falanga dupa falanga.
9. Cu palmele sprijinite pe cate un burete de baie, antebratul sprijinit pe masa, se executa
apucarea stransa a buretelui cu toate degetele odata cu extensia din articulatia mainii.
10. Cu palma fixata pe un suport special amenajat, alcatuit din cinci benzi de elastic se
executa flexia si extensia.
f ) TERAPIA OCUPATIONALA.
17
-colac cu manere pentru closed la inaltimea functionala;
-placa de lucru in bucatarie cu posibilitatea de fixare a produselor alimentare in preparare
(taiat, curatat);
-containere pentru bucatarie care se deschid usor (mecanisme variate in functie de pacient);
-farfurii cu margini inalte adaugate pentru a nu aluneca mancarea;
-bastonas pentru intors foile la carte.
Se iau si alte masuri pentru usurarea manipularii obiectelor casnice, de imbracaminte, de
gatit, igiena personala.
Cateva exemple:
-simplificari de imbracaminte fara nasturi, ci cu fermoar, sau benzi adezive;
-incaltaminte fara sireturi;
-vase de bucatarie (cu doua urechi);
-manere groase la tacamuri;
-farfurii cu margini mai inalte;
-perii de par cu maner lung;
-bureti cu manere lungi pentru baie.
CURA BALNEOCLIMATERICA
18
BIBLIOGRAFIE.
19
-Dr. V. Neagu, Editura medicala, 1967.
20