Limbă și comunicare

Povestirea orală și scrisă

Termenul de povestire are următoarele sensuri:

 specie literară ;
 povestire/ naraţiune - mod de expunere specific genului epic;
 mod subiectiv de comunicare, de transmitere a unei experienţe, a unei întâmplări.

Povestirea = nararea unor fapte sau întâmplări care s-au petrecut deja, în succesiunea lor, principala
caracteristică a povestirii fiind evocarea; naratorul povesteşte viu, colorat, pentru ca receptorul să-şi poată reprezenta
faptele.

A. Povestirea orală

Imaginează-ţi următoarea situaţie:

Eşti provocat de colegi la o întrecere. Fiecare dintre voi trebuie să povestească o călătorie cu
peripeţii, pornind de la o experienţă personală (reală sau imaginară) neobişnuită.

Înainte de povestirea ta, pregăteşte-te reflectând câteva secunde la următoarele aspecte:

 Ce vei povesti? (evenimentul ales, succesiunea întâmplărilor, urmările întâmplării în planul experienţei
personale)
 Când şi unde are loc evenimentul? (locul şi timpul acţiunii)
 Care este rolul tău? (protagonist, narator, narator - personaj sau martor)
 Cine participă la acţiune? (persoanele, relaţiile dintre ele)
 Cum vei povesti? (punctul de vedere; dispunerea secvenţelor narative, descriptive sau dialogate; corectitudinea
exprimării şi claritatea enunţurilor, alegerea unui registru stilistic adecvat întâmplării: comic, sobru, macabru, detaşat
etc.; utilizarea elementelor de comunicare nonverbală - gesturi, mimică şi paraverbală - ton, intonaţie, accent, pauze.

Atenție!
Pentru a impresiona auditorul, trebuie să urmezi o serie de reguli - chei ale succesului unui povestitor:
 să alegi o situaţie corespunzătoare (o călătorie neobişnuită) şi să o plasezi într-un cadru adecvat;
 să captezi atenţia ascultătorilor prin modul în care vei începe (o glumă, un proverb, o afirmaţie incitantă, o întrebare,
negarea unui fapt unanim acceptat; de exemplu: N-am crezut vreodată că ... ; Credeţi că ceea ce vedem în filmele s.F.
este exagerat? Ei bine, vă voi povesti ce mi s-a întâmplat şi veţi vedea că ... etc.);
 să ordonezi logic şi cronologic întâmplările narate, astfel încât ascultătorii să poată urmări firul epic;
 să respecţi echilibrul între părţile unei povestirii (relaţia introducere - cuprins _ Încheiere: începutul şi finalul sunt
reduse, în favoarea derulării evenimentelor);
 să marchezi trecerea de la un moment la altul prin cuvinte cu valoare temporală (la început, deodată, pe neaşteptate,
tocmai când, apoi, atunci, după un timp, chiar atunci, în cele din urmă etc.), care întreţin şi atenţia ascultători lor;
 să utilizezi adecvat timpurile verbale (imperfectul este folosit în evocare, în prezentarea cadrului sau a personajelor;
perfectul compus sau prezentul indică momente precise ale întâmplării; perfectul simplu redă rapiditatea cu care se
petrece evenimentul; mai mult ca perfectul indică o acţiune trecută petrecută înaintea altei acţiuni trecute etc.), dar să
optezi pentru predominarea unui timp trecut;
 să eviţi repetiţiile, pauzele prelungite de gândire şi sunetele parazite asociate (ă, i) sau cuvintele parazite (deci,
adică, şi);
 să optezi pentru un stil narativ adecvat întâmplării şi personalităţii tale (comic, sobru, macabru, detaşat etc.), dar
reţine că umorul este cel mai potrivit când scopul comunicării este divertismentul (ca în povestirea Balta-Albă);
 în povestire, ca tip al monologului oral, trebuie să respecţi regulile acestuia (păstrarea contactului vizual cu
ascultătorii, raportarea la reacţiile auditoriului), pentru a-ţi autoreglal adapta pe parcurs discursul.

B. Povestirea scrisă

Pentru a reda în scris o povestire, trebuie să urmezi alte reguli şi etape:

 Pregăteşte-ţi redactarea (alegerea evenimentului senzaţional despre care urmează să povesteşti şi a tonului
povestirii; locul, timpul, participanţii, rolul tău în povestire: personaj, narator etc.; semnificaţia întâmpIării).
 Alcătuieşte planul de idei conform părţilor unei compuneri: ordonarea întâmplărilor, introducerea (cadrul),
cuprinsul (succesiunea întâmpIărilor), încheierea (finalul întâmplărilor şi efectul lor asupra ta).
 Redactează prima formă a povestirii (ciorna), având în vedere cerinţele şi relaţia dintre conţinut (prezentarea
cadrului, a întâmplării propriu-zise, a urmărilor întâmplării) şi exprimare (îmbinarea cele trei moduri de expunere:
naraţiunea, descrierea, dialogul; utilizarea stilului şi a limbajului adecvate).
 Verifică! reciteşte textul, urmărind: claritatea expunerii ideilor, înlănţuirea lor logică, marcată prin paragrafe,
efectul incitant al primului paragraf, menţinerea suspansului, semnificaţia finalului;corectarea exprimării, a
ortografiei şi a punctuaţiei (dacă sunt abateri de la normă).
 Elaborează forma finală (definitivarea şi transcrierea în caiet a ultimei forme a textului).