EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE

Unitatea de învăţare 2.
ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR DE LIMBAJ MUZICAL

1. ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR RITMICO-METRICE

Mişcările ritmice există peste tot în natura înconjurătoare (ritm natural), în

viaţa plantelor şi animalelor, în organismul omului (ritmul biologic). În sens muzical,
prin ritm se înţelege succesiunea organizată a duratei sunetelor şi pauzelor, iar
aceasta cuprinde trei elemente: metrul, ritmul propriu-zis şi tempoul. Pornind de la
considerentul că muzica este o artă a mişcării, copiii au tendinţa de a-şi exprima
participarea la activităţi prin legănat, mers, dans, bătăi din palme, gesturi, expresia
feţei. De aceea se consideră că ritmul este cel mai apropiat element muzical pe
care îl pot percepe copiii. În aceste condiţii, fiind cunoscut faptul că în perioada prenotaţiei jocul ocupă
un loc important în activitatea copiilor, atât elementele ritmice cât şi cele melodice trebuie să fie predate
pe bază de joc şi exerciţii şi apoi aplicate în cântec şi audiţii. În perioada prenotaţiei/achizițiilor senzorial
auditive, la grupele de vârstă 3-4 ani, se va urmări executarea corectă a ritmului şi a tempoului prin
bătăi din palme, mers sau cu ajutorul obiectelor sonore şi a instrumentelor de percuţie. Apoi, vor fi
adăugate numărători din folclorul copiilor sau versuri, în care va fi combinată execuţia verbală cu cea
ritmică. La grupele de vârstă 5-6 ani, exemplele care vor fi utilizate vor avea intonaţie melodică (cântece
din folclorul copiilor, cântece şi jocuri muzicale pentru copii). La clasele pregătitoare–II (6 – 8 ani) se
poate trece la tactarea intuitivă a măsurii de doi şi trei timpi, asociată cu interpretarea de cântece, jocuri
muzicale sau audiţia, iar la clasele III–IV se însuşeşte tehnica tactării măsurilor. Exemple: pentru vârsta
de 3-4 ani; pauza va fi marcată prin bătaie din palme, apoi din picior.
JOC
folclorul copiilor – oraş Vaslui, inf. Rodica Comici

Ești un scai,
Da - că stai,
Loc nu ai,
Pâ - nă-n mai.

SAC, PAC
folclorul copiilor – oraş Vaslui, inf. Rodica Comici

Bătăile din palme, instrumente sau picior subliniază structura ritmică. Exemplu pentru vârsta de
5-6 ani; marcarea timpului se realizează prin bătăi din palme, picioare sau instrumente de percuţie.

13
EUGENIA-MARIA PAŞCA

MERG LA MOARĂ
folclorul copiilor – oraş Vaslui, inf. Rodica Comici

Exemplu pentru vârsta de 7-8 ani; mersul ritmic va fi apoi, urmat de tactarea măsurii de doi timpi
cu ambele braţe.

BUM, BAM, BUM, BUM

tempo de marş versuri şi muzica: Anton Scornea

2.Un, doi, unu, 3.Bum, bam, bum, bum, 4.Stâng, drept, stângul,
Un, doi, unu, Bum, bam, bum, bum, Stâng, drept, stângul,
Tot mereu voi cadenţa, Ţine corpul tot mai drept, Batem pasul cadenţat,
Un, doi, unu, Bum, bam, bum, bum, Stâng, drept, stângul,
Un, doi, unu, Bum, bam, bum, bum, Stâng, drept, stângul,
Până mă voi învăţa. Hai, băiete, fii atent! Aşa cum am învăţat!

Exemplu pentru vârsta de 9-10 ani; va fi însoţit de mers ritmic cu trei paşi în faţă şi trei paşi în
spate; apoi se va adăuga tactarea măsurii de trei timpi cu ambele braţe.

14
 
EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
versuri: Elena Dragoş muzica: Dan Voiculescu

După însuşirea elementului metric–temporal se va trece la învăţarea ritmului, prin succesiunea de

sunete cu durată lungă, a celor cu durată scurtă şi a pauzelor. Dezvoltarea simţului ritmic pe cale oral –
intuitivă prin cântare după auz se realizează de asemenea în mai multe etape succesive: perceperea
ritmului din cântec, marcarea ritmică, însuşirea duratei sunetelor. La grupa mică şi mijlocie recomandăm
folclorul copiilor cu creaţii scandate şi cântate, apoi repertoriul poate fi diversificat la grupa mare şi clasa
pregătitoare prin cântece şi jocuri muzicale. Acestea vor fi însoţite de mers ritmic, bătut ritmic din palme,
pe masă sau pe instrumente de percuţie. Exemple pentru vârsta de 3-4 ani:

bătăi din palme MĂMĂRUŢĂ, RUŢĂ

folclorul copiilor

Mă - mă - ru - ţă, ru - ţă,
Su - ie - mă-n că-ru - ţă,
Şi mă du la va - le,
Pe un zmeu că-la - re.

NINGE LINIŞTIT
mers greoi, rar muzica şi versurile: Pavel Delion

Exemplu pentru vârsta de 5-6 ani:

15
EUGENIA-MARIA PAŞCA

ZIDARII
muzica şi versurile: Liviu Comes

Pentru înţelegerea duratelor, la clasele I–II (grupa de vârstă 7–8 ani) pot fi utilizate scurte
povestiri unde vor fi incluse onomatopee, versuri sau cântece scurte, imagini; elevii vor fi obişnuiţi şi cu
reprezentări grafice, astfel:

Pentru a favoriza înţelegerea notaţiei muzicale putem folosi următoarele simboluri: cercuri
colorate sau goale, pline sau pe jumătate pline şi linii. Exemplu:

După ce au fost învăţate, aceste elemente vor fi recunoscute din cântece şi audiţii, apoi elevii vor
fi solicitaţi să le execute. Recomandăm cântece în care sunt imitate zgomote din mediul înconjurător,
glasul vieţuitoarelor, sunetele instrumentelor muzicale şi al diferitelor obiecte. La fel se va proceda şi
pentru sesizarea pauzelor (tăcerilor) de optime , pătrime ,doime – , intercalând între silabe bătăi.

pauza de pătrime
SUNĂ TELEFONUL
folclorul copiilor – oraş Vaslui, inf. Rodica Comici

16
 
EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE

pauza de optime
PUIŞORII VRABIEI
versuri: R. Felican muzica: Pavel Delion

pauza de doime
1 IUNIE
versuri: Nicolae Nasta muzica: Alexandru Stanciu

Aceste elemente vor fi consolidate învăţându-se cât mai multe cântece. Bătând ritmic din palme
sau cu ajutorul instrumentelor muzicale, fiecare silabă pronunţată va căpăta contur în imaginea auditivă
a elevilor. Cât priveşte mersul ritmic, acesta necesită o organizare didactică deosebită, datorită spaţiului
limitat al claselor şi se va lucra pe grupe. Elevii vor păşi conform succesiunii silabelor şi pauzelor din
textul muzical. O parte din elevi vor ieşi în faţa clasei, vor forma un cerc şi vor merge ritmic, iar cei din
bănci vor bate din palme aceleaşi formule ritmice. Începând cu clasa a II-a elevii vor fi familiarizaţi cu
simbolurile: iute ♪♪, pas şi raar , care pot înlocui textul exemplelor muzicale; (acest sistem a fost
creat de Ana–Motora Ionescu). Exemplu:

ARICIUL
folclorul copiilor – oraş Vaslui, inf. Rodica Comici

17
EUGENIA-MARIA PAŞCA

Există mai multe procedee de reprezentare a ritmului prin silabe (metoda John Curwen, Zoltan
Kodaly, Maurice Chevais, Constantin Râpă, Gabriela Munteanu). Astfel, după John Curwen şi Zoltan
Kodaly există următorul cod de reprezentare:

În acelaşi timp au fost create şi alte sisteme: pantomima practicată de Emile Jacques Dalcroze şi
dactiloritmia folosită de Maurice Chevais. Învăţarea timpului accentuat şi neaccentuat va fi realizată tot
prin procedee aperceptiv – intuitive şi apoi aplicaţia se va face prin interpretarea cântecelor, accentuând
voit silaba corespunzătoare primului timp al măsurii. În perioada însuşirii notaţiei muzicale elementele
de ritm sunt cunoscute după reprezentarea grafică, realizate prin exerciţii ritmico-metrice şi solfegii.
Aplicarea noţiunii de “tempo – viteză” se va realiza prin cântarea exemplelor învăţate, la început
în tempo constant, în funcţie de caracterul pieselor muzicale alese şi, apoi, prin modificarea pe parcurs
sub forma jocului (repede, potrivit, rar); strofa va fi cântată rar iar refrenul repede; se va recurge apoi la
inversarea tempoului strofa repede iar refrenul rar. Aceste procedee pot fi aplicate şi în jocurile
muzicale, conştientizarea variaţiilor de tempo fiind concretizată prin mişcările diferite sau paşii executaţi
mai rar sau mai repede. Jocurile de atenţie “Mergi după cum bat”, “Mergi după cum cânt” vor constitui
un moment de evaluare asupra gradului în care copiii au înţeles aceste elemente ritmice. Improvizaţiile
ritmico – metrice şi exerciţiile de audiţie interioară vor stimula şi mai mult interesul copiilor pentru acest
aspect. Copiii vor cânta în gând cântecul dar vor marca ritmul prin bătăi (pe masă, instrumente sau din
palme). De asemenea interesant este şi aspectul recurent, adică recunoaşterea cântecelor numai după
executarea ritmului, fără intonarea liniei melodice. Dezvoltarea deprinderilor ritmice va urmări îmbinarea
mai multor tehnici de execuţie, prin realizarea concomitentă, pe grupe, a diferitelor componente. De
exemplu:

Diversitatea ritmurilor ca şi a culorilor timbrale specifice jucăriilor şi instrumentelor muzicale poate

fi valorificată şi prin execuţie consecutivă, de către toţi copiii. De exemplu:

18
 
EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE

Din punct de vedere estetic, ritmul este elementul care dă mişcare, vigoare, energie, ordonând
pulsaţia melodiei. Efectul estetic al ritmului trebuie înţeles prin dinamism, monotonie, linişte sau agitaţie.
Activităţile destinate dezvoltării simţului ritmic reuşesc să creeze variaţii în lecţie, asigurând alternarea
momentelor active, de concentrare cu cele de odihnă şi relaxare.

TEME RECAPITULATIVE
1. Prezentaţi elementele ritmico-metrice
2. Prezentaţi modele de exerciţii metrice
3. Prezentaţi modele de exerciţii ritmice
4. Concepeţi o activitate de educaţie muzicală pentru perioada prenotaţiei cu o temă ce vizează
dezvoltarea deprinderilor ritmic
5. Concepeţi o activitate de educaţie muzicală pentru perioada notaţiei muzicale cu o temă ce vizează
însuşirea unei durate de notă

2. ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR MELODIC - INTERPRETATIVE

Pe plan evolutiv, după ritm a apărut melodia, care deţine primordialitatea pe plan expresiv. Prin
melodie pot fi redate ideile cele mai înalte, sentimentele cele mai nobile şi constă în exprimarea la o
singură voce, rezultând dintr-o succesiune de sunete muzicale organizate din punct de vedere
intonaţional şi ritmic, dând unitate piesei muzicale. Simţul melodic al copilului se dezvoltă prin
intermediul cântecelor pe care le învaţă după auz, în perioada prenotaţiei muzicale. Prin intermediul
melodiei, educatoarele şi învăţătorii trebuie să urmărească dezvoltarea sensibilităţii şi a receptivităţii
auditive, precum şi capacitatea interpretării expresive. Pentru grupele de vârstă 3 – 4 ani, este urmărită
aptitudinea de a intona sunete de înălţime diferită, mersul melodic, perceperea şi interpretarea de scurte
fragmente muzicale în ambitusul de sextă. Materialul muzical (exerciţii şi cântece) va fi ales din folclorul
copiilor sau cântece pentru copii, având ca bază sonoră scări prepentatonice până la hexacordul do1–
la1. La grupele de vârstă 5 – 6 ani, se va dezvolta percepţia şi intonaţia sunetelor de diferite înălţimi, în
mers melodic ascendent şi descendent, în ambitusul de octavă, având ca scară muzicală gama
Domajor. De asemenea, se va adăuga interpretarea expresivă prin asocierea nuanţelor (tare, potrivit,
încet). Prin intermediul jocurilor muzicale, copiii pot utiliza acompaniamentul instrumental, aşa cum am
explicat şi la subcapitolul anterior, acest aspect va duce la dezvoltarea auzului armonico – polifonic. La
clasele I–II (7–8 ani) elevii vor fi familiarizaţi cu elementele pregătitoare notaţiei muzicale: utilizarea
gestului pentru indicarea liniei melodice, a înălţimii sunetelor, reprezentarea grafică prin linii, cercuri
colorate. Se recomandă realizarea de exerciţii melodice, în primul rând, pornind de la asocierea
onomatopeelor cu înălţimea şi gestul: sunet acut – mâinile în sus, sunet mediu – mâinile lateral, sunet
grav – mâinile în jos. Onomatopeele vor imita zgomote din natură, sunetele diferitelor obiecte, glasurile
vieţuitoarelor sau sunetele unor instrumente muzicale. Ambitusul va depăşi octava până la decimă.
Exemplu:

Indicate sunt asocierea exerciţiilor cu jocul didactic: “Sirena” – întonarea după mişcarea mâinii în
aer, “Cântă ce auzi!” – imitarea sunetelor şi fragmentelor muzicale executate cu glasul sau instrumente
sonore de către cadrul didactic, folosind diferite silabe (la, ta, li, na). Pentru perceperea sensului liniei
melodice, vor fi învăţate diferite exemple, din care vor fi extrase liniile melodice ascendente,

19
EUGENIA-MARIA PAŞCA

descendente sau liniare. Utile sunt exerciţiile următoare, însoţite de numărători. Exemplu:

Pentru consolidarea deprinderilor de intonare şi recunoaştere a înălţimii sunetelor şi a sensului

melodic exemplele din folclorul copiilor sunt uşor de memorat şi analizat (numărul de strofe, sensul liniei
melodice, caracterul vesel, trist). Se va trece apoi, la însuşirea de cântece şi jocuri muzicale. Exemple:

JOC
folclorul copiilor – oraş Vaslui inf. Rodica Comici

MELCUL
folclorul copiilor – oraş Vaslui inf. Rodica Comici

IEPURAŞUL ŞI BĂIEŢAŞUL
versuri: Sevasta Dimitriu muzica: Marcel Botez

20
 
EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE

În acest cântec pot fi delimitate uşor fragmentele ce au linia melodică:

- ascendentă (măsurile 1 – 2 sau 11 – 12)

 
- descendentă (măsurile 3 – 4, 13 – 14, 15 – 16)

- lineară (măsurile 5 – 6, 7 – 8, 9 – 10)

- descendentă în trepte (măsurile 17 – 18, 19 – 20, 21 – 22, 23 – 24)

Dialogul muzical dintre cei doi protagonişti (băiatul şi iepuraşul) este bine şi sugestiv realizat prin
faptul că în prima frază muzicală, aceasta având sens ascendent (măsurile 1–12), este pusă întrebarea
(de către copil), iar în fraza a doua se răspunde (măsurile 13–24), deci linia melodică urmează un sens
descendent. Dinamica dialogului este uşor de realizat, prin înţelegerea versurilor, ce au influenţat
melodia. Interpretarea pe roluri se realizează cu două grupe de copii (corespunzând celor două
personaje), susţinând gradat interpretarea de la nuanţă mică (piano), până la mezzoforte (prima frază)
şi descrescător, de la mezzoforte la piano (fraza a doua). Reprezentarea grafică a liniei melodice va
vizualiza aspectul sonor, astfel:

Simţul tonal este determinat de dobândirea competenţelor melodice şi se exprimă prin

capacitatea copiilor de a susţine linia melodică a unui cântec, în funcţie de tonul dat (sunetul de
început). O activitate atractivă este şi aceea de cântare a tonicii sub formă de acompaniament, făcându-
se trecerea de la cântarea la unison către cântarea cu ison şi în canon. Pentru diversificarea activităţilor
se poate proceda în mai multe moduri:
a) un grup de elevi cântă melodia, iar al doilea grup susţine tonica pe vocala “A” sau cu
acompaniament ritmizat cu onomatopee; în funcţie de tema cântecului (de exemplu: “cip, cirip”,
“cioca, boca”, “bum, bum”);
b) cântarea în dialog presupune ca un grup să cânte melodia cu oprire la sfârşitul rândului melodic, iar
al doilea grup să răspundă în ecou, cu tonica intonată pe o silabă: “la”, “ta”, “măi”.

c) elevii ascultă un cântec nou interpretat de învăţător când în prealabil li s-a intonat tonica, pe care
trebuie să o cânte în gând, apoi învăţătorul se opreşte din cântare, iar elevii trebuie să răspundă cu
tonica. Învăţătorul interpretează în continuare cântecul până la final. De exemplu, în cântecul
“Iepuraşul şi băieţaşul”, copiii vor intona tonica “do1”, conform cerinţelor, dezvoltându-şi auzul
armonic dar şi auzul interior.
Auzul armonico – polifonic se formează şi prin interpretarea cântecelor şi jocurilor muzicale pe
roluri sau prin intonarea în canon, treptat, ritmică (prin parlarea ritmată a textului), melodică (prin

21
EUGENIA-MARIA PAŞCA

intonarea melodică, fără ritm, cu text) şi apoi ritmico–melodică (în integralitatea ei) a unor creaţii special
compuse în acest sens. De exemplu:

MOŞ MARTIN
versuri: Felicia Donceanu muzica: Florin Comişel

Executarea cântecului în canon necesită cunoaşterea lui cu totală siguranţă, deoarece cântarea
în canon, deşi respectă aceeaşi melodie, dar intonarea de către două grupuri de copiii ce cântă din
momente diferite (grupa B începe cântecul în momentul în care grupa A a intonat patru măsuri), impune
o independenţă a auzului dar şi armonizarea lui în contextul sonor dat. Acesta se dezvoltă şi prin
intonarea unor cântece simple ce au scurte fragmente armonizate la interval de terţă inferioară (vezi
cântecul “BUM, BAM, BUM, BUM”). Tot în această perioadă a achiziţiilor senzoriale, se recomandă ca
sensul estetic, specific elementelor melodice, să fie perceput corect. Astfel, înălţimea diferită a sunetelor
imprimă un anumit caracter – sunete acute – veselie, exuberanţă sau disperare, sunete grave –
seriozitate, mister, spaimă. Sensul ascendent reflectă triumful, avântul, cel descendent, înfrângerea,
resemnarea. Intervalele muzicale (armonice sau melodice), realizează tensiuni sonore sau destinderi,
tonalitatea majoră este specifică sentimentelor de optimism, bucurie, entuziasm, iar cea minoră
sentimentelor de melancolie, duioşie, tristeţe. Desigur, toate aceste stări, explicate cu discernământ, vor
ţine cont de vârsta copiilor în corelaţie cu nivelul de cunoaştere şi vocabularul însuşit, precum şi de
creaţia muzicală studiată. Cele mai multe creaţii pentru copii au ca material muzical predominant cu
structuri sonore de tip major şi mai puţin de tip minor. De exemplu vom ilustra cu un cântec de leagăn,
sonoritatea minoră.
NANI, PUI DE OM
versuri şi muzica: Dumitru D. Stancu

Însuşirea interpretării expresive (cu nuanţe – intensităţi diferite) se realizează ţinând cont şi de
caracterul cântecelor. Cele voioase sunt intonate mai tare, iar cele lirice, mai încet. Aceste deprinderi se
formează prin mai multe modalităţi. De exemplu:
a) un grup de elevi cântă primul vers tare, iar al doilea grup continuă cu glasul scăzut; se continuă
intonarea alternată până la sfârşitul cântecului;
b) toată clasa intonează cântecul cu fragmente alternate, gen ecou: tare – încet;

22
 
EDUCAŢIE MUZICALĂ ŞI DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE

c) Învăţătorul interpretează un cântec, iar la sfârşitul rândului melodic, elevii reiau ultimul cuvânt
intonându-l ca ecou.
ECOUL
versuri: Grigore Vieru muzica: Doina Rotaru

Până la sfârşitul perioadei prenotaţiei, elevii vor reuşi să cânte expresiv, fapt ce va duce la
uşurarea înţelegerii notaţiei muzicale şi a însuşirii scris – cititului muzical precum şi a deprinderii de
solfegiere. Recomandăm şi exerciţii de creaţie melodică după indicaţiile educatoarei sau a învăţătorului
prin gest sau comunicare melodică (dialog cântat, intonarea melodică a numelui). Exemple:

În evoluţia metodicii educaţiei muzicale au existat mai multe modele de reprezentare melodică
(Maurice Chevais, John Curwen, Zoltan Kodaly – cu ajutorul mâinii – fonomimia sau prin diferite scăriţe
- modele grafice – G. B. Wilhelm, Maurice Chevais). Elementele melodic-interpretative sunt accesibile şi
plăcute copiilor dacă sunt abordate gradual şi accesibil. Conştientizarea elementelor de limbaj muzical
fără o reprezentare grafică, în această perioadă oral-intuitivă, va asigura succesul deplin al etapei
următoare, şi aceasta numai prin practicarea muzicii în cântece, jocuri, audiţii şi exerciţii muzicale
inspirate, plăcute sonor, agreate de copii. De foarte multe ori acestea le incită imaginaţia şi în
momentele de joc, găsesc noi soluţii sau variante la ceea ce învaţă sau repetă. În perioada
notaţiei/achizițiilor instrumentale, elevii din clasele a III-a şi a IV-a învaţă sunetele muzicale de la do1 la
do2 şi despre modalităţi diferite de interpretare cu reprezentare grafică, exerciţii de intonaţie şi
solfegiere. Abilităţile ritmice, auditive sau vocale sunt, în aceste împrejurări educaţionale, dezvoltate,
pentru copiii normali sau, în mare parte dobândite, la copiii cu diferite deficienţe (aritmici, distonici sau
disfonici).

23
EUGENIA-MARIA PAŞCA

TEME RECAPITULATIVE
1. Prezentaţi elementele melodico - interpretative
2. Prezentaţi modele de exerciţii interpretative
3. Prezentaţi modele de exerciţii melodice
4. Concepeţi o activitate de educaţie muzicală pentru perioada prenotaţiei cu o temă ce vizează
dezvoltarea deprinderilor interpretative
5. Concepeţi o activitate de educaţie muzicală pentru perioada notaţiei muzicale cu o temă ce vizează
însuşirea unui sunet muzical

Bibliografie obligatorie:
Referințe principale:
 Pașca, E. (2013). Educație plastică și educație muzicală. Elemente de didactică, în Manualul
programului de studii Pedagogia învățământului primar și preșcolar ID, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza din Iași. Disponibil on-line pe platforma Moodle:
http://da.psih.uaic.ro/login/index.php
Referințe suplimentare:
 Aldea Georgeta, Munteanu Gabriela - 2006, Didactica educaţiei muzicale în învăţământul primar,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
 Culea Laurenția, Sesovici Angela, Grama Filofteia, Pletea Mioara, Ionescu Daniela, Anghel Nicoleta,
Activitatea integrată din grădiniță, București: Editura Didactica Publishing House, 2008,
 Pașca Eugenia Maria, Gherghescu Jenica, Gherghescu Lucian, Dimensiuni ale educației artistice,
vol. IV, Strategii de abordare disciplinară și interdisciplinară a educației muzicale în
învățământulprimar simultan, Iași: Editura Artes, 2009,
 Paşca Eugenia Maria – 2006, Un posibil traseu al educaţiei muzicale în perioada prenotaţiei din
perspectivă interdisciplinară, Editura „Artes” Iaşi

IMPORTANT
Materiale didactice:
1. xxx 2008 Programa pentru învăţământul preşcolar, MEN, Bucureşti
2. xxx - 2004, 2005, 2013, Programele pentru învăţământul primar clasele pregătitoare -II şi III-IV, MEN,
Bucureşti,
3. xxx– 2005 - 2006 Manualele alternative de educaţie muzicala – clasele III, IV,
4. Paşca Eugenia Maria – 2001, Educaţie muzicală pentru preşcolari, caiet I şi II, Editura „Sfera”,
Bârlad,
5. Pașca Eugenia Maria, Dimensiuni ale educației artistice, vol. I, Fiecare copil are nevoie de educație
muzicală, Iași: Editura Artes, 2008, cu CD,
6. Truse muzicale

24