Empirismul Conf. univ. dr.

Nicolae Turcan
 • Introducere
• Thomas Hobbes (1588–1679)
Cuprins • John Locke (1632–1704)
• George Berkeley (1685–1753)
• David Hume (1711–1776)
 John Locke
(1632–1704)

Introducere

Thomas Hobbes
(1588–1679)

• Empirismul englez David Hume (1711–1776)

• un curent filosofic care se opune
raționalismului continental (francez și
german)
• Reprezentanții cei mai de seamă

George Berkeley
3
(1685–1753)
Introducere
• Rațiunea acționează în principal inductiv, ca în științe
(cu toate că nu se elimină deducția).
Trăsăturile empirismului: • Filosofia se fundamentează pe științele naturii și pe
matematică.

Principiul empirismului:

„Nu există nimic în intelect care să nu fi • sunt refuzate ideile înnăscute

fost mai înainte în simțuri.” (D. Hume)

• „Nu există nimic în intelect care să nu fi fost mai

Corectura lui Leibniz: înainte în simțuri, cu excepția intelectului însuși.”

4
Thomas Hobbes
(1588–1679)

• Opere majore
• Elemente de filosofie (mai
multe cărți)
• Leviathan (1651)
• cuprinde teoria privitoare
la contractul social,
extrem de influentă

5
Thomas Hobbes (1588–1679)
• Filosofia sa explică toate procesele în mod mecanicist
• Filosofia se ocupă de corpuri și cercetează cauzele
• analizează fenomenele complexe, descompunându-le în elemente
constitutive – analiză, metodă analitică
• obiectele experienței nu sunt lucrurile în sine, ci reprezentările
• adevărul se referă la enunțuri, nu la obiecte
• valoarea fundamentală este autoconservarea
• egoismul: fiecare decide pentru sine ce este bine
• competiția, războiul: „Omul este lup față de om!”
• necesitatea păcii (tot din egoism)
• necesitatea unui contract social – crearea statului („leviathanul”)
• statul garantează binele poporului
• Biserica trebuie să se subordoneze statului

6
 Thomas Hobbes
(1588–1679)

• Crearea statului sau

contractul social

7
John Locke (1632–
1704)

• Reprezentat de marcă al empirismului englez

• Cunoașterea se fundamentează pe experiența
empirică
• Eseu asupra intelectului omenesc (1689)
• toate ideile provin din experiență
• nu există idei înnăscute
• „La naștere rațiunea este ca o pagină
nescrisă” (tabula rasa)
• două surse ale cunoașterii
• sensibilitatea externă (sensation)
• conștiința internă (reflection)

8
John Locke (1632–1704)

Gradele cunoașterii (după claritatea percepției)

• spiritul percepe coincidența sau necoincidența unor idei în mod nemijlocit

Cunoașterea intuitivă • de exemplu: un cerc nu este un triunghi

Cunoașterea • spiritul recunoaște coinicidența sau necoincidența ideilor, dar nu nemijlocit,

demonstrativă ci prin intermediul altor idei

Cunoașterea senzitivă • cu privire la anumite ființe individuale din exteriorul nostru

9
 John Locke
(1632–1704)
Filosofia practică. Regulile morale

10
John Locke (1632–1704)
• Filosofia politică apare în Două tratate cu privire la guvernare
• există o lege naturală, care este pașnică (spre deosebire de
Hobbes)
• din pricina celor care o încalcă, este nevoie de instaurarea
păcii prin contract social
• cere toleranță religioasă la nivelul statului
• „Apartenența la o comunitate confesională trebuie să fie
la latitudinea fiecăruia, iar statul să nu exercite imixtiunea
în conținuturile acesteia.” (apud Kunzmann, 121)
• justifică proprietatea privată

11
George Berkeley
(1685–1753)
• Filosof, teolog și episcop irlandez
• Teoria imaterialismului
• Există două clase de idei:
• care pot fi transformate în mod
arbitrar, izvorând din forța
imaginativă a subiectului
• care nu pot fi produse arbitrar, ci
sunt percepții senzoriale receptate
din exterior
• Berkeley susține că obiectele percepute
nu există în mod material, ci sunt doar
receptări sensibile.

12
George Berkeley (1685–1753)
• Teza majoră a lui Berkeley:
• „A fi înseamnă a fi perceput sau
a percepe.”
• (Esse est percipi aut percipere)
• Nu există decât ideile și spiritul, nu și
materia.
• „Obiectele” sunt ansambluri de idei
percepute prin Dumnezeu, care ne
afectează spiritul.
• Dumnezeu coordonează
diversele percepții și acțiunile
dintre ele.
• Ordinea și relațiile = legile naturale

13
David Hume (1711–1776)
• Practică un scepticism moderat
• Este filosoful despre care Kant susține că l-a trezit „din
somnul dogmatic”.
• Cercetare asupra intelectului omenesc (1748)
• adevăruri raționale și adevăruri factuale
• relația cauză – efect este o succesiune!
• Necesitatea este ceva ce aparține spiritului, nu faptelor
• „... orice efect este un eveniment diferit de cauza
care l-a produs... Necesitatea este ceva ce constă
în spirit, nu în obiecte” (apud Kunzmann, 125)

14
 David Hume (1711–
1776)

• Critica relației de cauzalitate

la Hume

15
 • Hersch, Jeanne, Mirarea filozofică. Istoria filozofiei europene, traducere de

Bibliografie Drăgan Vasile, Humanitas, București, 1997.

• Kunzmann, Peter; Burkard, Franz-Peter; Wiedmann, Franz, Atlas de filozofie,
traducere de Monica-Maria Aldea, Enciclopedia RAO, București, 2004.
• Russell, Bertrand, Istoria filozofiei occidentale, vol. 1, traducere de D.
Stoianovici, Humanitas, Bucarești, 2005.
Vă mulțumesc!

17