Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cavitatea de Clasa I
Cavitatea de Clasa I
Instrumentar necesar: - instrumente pentru examenul clinic: sondă dentară rigidă, oglindă, pensă
dentară
instrumente rotative: freze sferice, cilindrice, con invers extradure pentru turaţii convenţionale
şi pentru turbină – de diferite dimensiuni, în funcție de mărimea procesului carios; freze
diamantate pentru turbină (sferică, pară mare, flacără mică, efilată)
instrumente de mână: toporişti de smalţ, dalta de dentină dreaptă şi cudată, linguri Black de
diferite dimensiuni în funcţie de mărimea procesului carios.
Aspecte clinice:
6. carii cu orificiu mare de deschidere, care au debutat în fosetele vestibulare, și s-au extins atât
ocluzal, cât şi spre colet;
Clinic, acest tip de carie se manifestă printr-o distrucţie pronunţată a ţesuturilor dure dentare, atât
în suprafaţă, cât şi în profunzime. Ca urmare, marginile cavităţii sunt relativ subţiri, şi cuspizii
puternic subminaţi.
În interiorul procesului carios există o mare cantitate de dentină ramolită şi detritusuri alimentare
în putrefacţie.
Instrumentele de elecţie sunt toporiştile de smalţ, sau frezele sferice extradure la turaţie
convenţională, de mărime proporţională cu deschidere cavităţii carioase. Freza se introduce în cavitate
în turaţie, se orientează spre pereţii laterali pe sub prismele de smalţ; se lasă în turaţie medie şi se
execută o mişcare de retragere din cavitate – de scoatere activă – fără a pierde sprijinul pe pereţii
laterali. Se execută aceeaşi mişcare de jur-împrejurul cavităţii până la îndepărtarea prismelor de smalţ
nesusţinute şi subţiate.
Este contraindicată folosirea frezelor de turbină, întrucât pot produce smulgeri prea mari de
smalţ sau pot provoca fracturarea cuspizilor subminaţi.
Urmează controlul cavităţii cu sonda rigidă, care arată în mare întinderea şi adâncimea procesului
carios.
Exereza dentinei alterate – instrumente – linguri Black, freza sferică extradură la turaţii
convenţionale, cu diametru mare.
Cu lingurile Black: se înfige instrumentul bine ascuţit în stratul cel mai periferic al masei de
dentină alterată, se ridică dentina alterată prin mişcări de excavare şi nu de raclare, în straturi întregi,
de la periferie spre centru – evitând astfel provocarea durerii.
Dentina sănătoasă va fi semnalată atât de aspect, culoare şi consistenţă, cât şi de apariţia unui
sunet specific, metalic, produs de contactul instrumentului cu dentina sănătoasă.
În acest fel, în cazul deschiderii accidentale a camerei pulpare, riscul de infectare şi traumatizare
pulpară ulterioară va fi redus. Se va ţine seama de topografia coarnelor pulpare, în apropierea lor
făcându-se mişcări mai prudente.
Se explorează dentina din vecinătatea smalţului, unde pot rămâne neobservate resturi de ţesut
demineralizat (sub cuspizi).
Cu frezele sferice: se îndepărtează din aproape în aproape straturi succesive de dentină alterată, de
la marginile cavităţii, coborând treptat spre fundul procesului carios. Mişcările vor fi blânde, de
scoatere activă, evitând aplicarea de presiuni intempestive pentru a nu încălzi dintele şi a nu deschide
camera pulpară. Se lucrează cu răcire obligatorie!!! (apă la piesa contraunghi, clătiri repetate).
- desfiinţarea punţilor de smalţ subţiate existente între două sau mai multe cavităţi de pe
aceeaşi suprafaţă şi unirea acestora într-o singură cavitate.
Retenţia: este condiţionată de: - paralelismul în plan axial a cel puţin 2 pereţi laterali;
- realizarea peretelui pulpar în plan orizontal sau în trepte, pentru a asigura stabilitatea viitoarei
obturaţii.
Se realizează cu freze cilindrice extradure, de-a lungul pereţilor laterali, paralel cu axul vertical al
cavităţii. Exprimarea unghiurilor interne se face cu toporişti şi dălţi de smalţ, acţionând în dentină, sau
freze cilindrice de oţel, foarte subţiri, inactive la vârf.
Rezistenţa: pereţii prea mult subţiaţi, fie de procesul carios, fie în timpul pregătirii cavităţii,
trebuie scurtaţi – prin reducerea înălţimii lor – până în zona cu o grosime care oferă rezistenţă.
Reconstiruirea pereţilor se va face ulterior prin obturație din amalgam sau prin incrustaţie.
Finisarea marginilor cavităţii: marginile cavităţii sunt supuse operaţiei de bizotare, operaţie
prin care prismele de smalţ care nu au o inserţie directă pe dentină, sunt îndepărtate după un
plan unghiular variabil (de 300 sau 450) în raport cu refacerea coronară ulterioară.
Excepţii: - pereţii a căror înălţime a fost redusă pentru a li se asigura o formă de rezistenţă
convenabilă;
La cavităţile de clasa I trebuie rotunjite unghiurile externe care se formează din întâlnirea
pereţilor laterali ai cavităţii, pentru ca amalgamului cu care se reface conturul coronar să i se asigure o
grosime şi deci o rezistenţă marginală satisfăcătoare.
Se folosesc freze diamantate cilindrice sau conice care se plimbă de-a lungul marginilor externe
ale cavităţii, de câteva ori.
Clinic, deşi deschiderea cavităţii este foarte redusă, se pot întâlni 2 situaţii diferite ca întindere a
procesului carios în volum şi profunzime.
În al doilea caz, evoluţia procesului carios este mult mai pronunţată, ducând la formarea unei
cavităţi în dentină, care depăşeşte diametrul deschiderii. În general, prismele de smalţ care mărginesc
deschiderea cavităţii sunt puternic subminate, fapt ce duce la observarea prin transparenţa smalţului a
unei impregnări gti închis - negre generată de produşii de descompunere ai dentinei ramolite
subiacente – ceea ce trădează prezenţa cavităţii carioase.
Exereza dentinei ramolite: cu freza sferică prin mişcări de scoatere activă, sau cu linguri
Black.
Extensia preventivă: se realizează cu freze con invers, la turaţie convenţională; are avantajul
obţinerii unui perete pulpar/bazal plan rezultat din acţiunea părţii frontale a frezei. Trebuie
avut în vedere că acţiunea frezei con invers poate lăsa pereţii laterali subminaţi, ceea ce ar
duce la fracturarea lor sub acţiunea forţelor masticatorii.
Rezistenţa: nu pune probleme datorită extinderii mici a procesului carios şi grosimii adecvate
a pereţilor.
În cazul folosirii turbinei, deschiderea cavităţii, exereza dentinei ramolite, extensia preventivă şi
forma de retenţie, se obţin într-un singur timp, acţionându-se cu o freză cilindrică până când se
realizează conturul dorit al cavităţii. Pentru realizarea detaliilor de fineţe, se va folosi o freză cilindrică
fină de oţel, la viteze convenţionale. (accentuarea unghiurilor de întâlnire dintre pereţi, netezirea
pereţilor).
La cavităţile punctiforme multiple, problema care se pune este dacă se realizează cavităţi
separate, sau o cavitate unică. Soluţia este dată de aspectul punţilor de smalţ care separă cavităţile
respective.
Dacă aceste punţi sunt puternice, late de cel puţin 2 mm, iar dentina subiacentă este dură şi
nepigmentată, cavităţile pot fi preparate izolat. Când aceste punţi sunt înguste sau marmorate, iar
dentina subiacentă nu mai are aspect normal, se trece la prepararea unei singure cavităţi, prin
desfiinţarea punţilor de smalţ.
Se foloseşte o freză cilindrică de turbină sau o freză con invers extradură cu care se acţionează la
limita dintre smalţ şi dentină, desfiinţând puntea de smalţ. Apoi, cu o freză con invers la turaţie
convenţională, introdusă în cavitatea cea mai superficială, se unesc cavităţile. Ulterior, se continuă
prepararea cavităţii ca la punctul 1.
Deoarece cariile punctiforme multiple au vârste diferite şi, deci profunzimi diferite, spre a nu se
sacrifica inutil ţesut dentinar sănătos, peretele pulpar va fi preparat în trepte.
Clinic, aceste carii se prezintă sub forma unor coloraţii brun închis care se întind de-a lungul
şanţurilor şi fosetelor ocluzale ale molarilor şi premolarilor. Dentina subiacentă este încă dură,
nedemineralizată, sau foarte puţin demineralizată de carie. De obicei, nu există o cavitate carioasă
propriu-zisă, ci numai un oarecare grad de pierdere de substanţă.
În prepararea cavităţilor pentru acest tip de procese carioase intervine un timp nou, uşurarea
accesului, care constă în subţierea smalţului colorat de marmorație până la descoperirea dentinei
subiacente.
Acest timp se realizează cel mai comod cu turbina, cu o freză con invers sau cilindrică ce se
deplasează de-a lungul marmoraţiei, descoperind dentina. Se mai poate folosi în acelaşi scop, o freză
diamantată cilindrică sau con invers. Răcire obligatorie!!!
- extensia preventivă este mai redusă, deoarece scoaterea marginilor cavităţii în afara fosetei îi asigură
condiţia de curăţire;
- forma cavităţii nu mai este obligatoriu paralelipipedică, putând îmbrăca şi o formă circulară. În
aceste condiţii, întreaga cavitate se poate prepara numai cu o freză cilindrică sau coninvers;
- nu apar probleme de rezistenţă, deoarece aproape niciodată extinderea procesului carios nu
subminează grosimea pereţilor;
Cavitatea rezultată nu va mai fi o cavitate tipică de clasa I, întrucât va împrumuta atât caractere de
preparare ale cavităţilor de clasa a V-a, cât şi ale cavităţilor compuse.
Marginile din porţiunea cervicală a cavităţii vor fi conturate cu freza con invers, desfiinţându-se
orice urmă de marmoraţii sau pete cretoase. Prismele de smalţ astfel subminate nu se vor prăbuşi şi, de
asemenea, nu se va face bizotarea marginilor.
În porţiunea ocluzală a cavităţii, dacă stratul de dentină care susţine creasta marginală este
suficient de rezistent, cavitatea va rămâne strict vestibulară.
Dacă însă există pericolul de fracturare a crestei marginale în cursul solicitărilor masticatorii, se
va proceda la o extindere a cavităţii pe suprafaţa ocluzală printr-o cavitate de retenţie la care se vor
aplica toate regulile de preparare a cavităţilor descrise anterior.
Deschiderea cavităţii se face cu o freză sferică mică, introdusă în turaţie. Prismele de smalţ
nesusţinute de la margine sunt îndepărtate rapid, prin mişcări de scoatere activă a frezei din cavitate.
Urmează celelalte etape de preparare a cavităţii.