Infarctul miocardic acut (IMA)

- necroză miocardică indusă de scăderea semnificativă a fluxului sanguin coronarian în zona

respectivă– leziuni ireversibile – ischemie – leziune -- moartea celulelor miocardice dintr-un
teritoriu
- cauze :
tromboza coronariană la nivelul unei plăci de aterom
embolia coronariană
spasmul coronarian prelungit pe o arteră coronară
-clasificare: - subepicardic (cu supradenivelare de segment ST)
- subendocardic (cu subdenivelare de segment ST)
IMA:
Zona de necroză:
- situată central
- celulele cardiace nu prezintă activitate bioelectrică
- unda Q patologică cu amplitudine > 25% din amplitudinea undei R și o durată peste 0,04 sec)
Zona de leziune
- înconjoară zona de necroză
- celulele cardiace sunt parțial depolarizate ( răspuns de tip lent– curenți de leziune )
- modificări ale segmentului ST (subdenivelarea/supradenivelarea segmentului ST)
Zona de ischemie
- la periferia zonei de infarct
- celulele cardiace prezinta tulburări de repolarizare
- modificări ale undei T (pozitivă, amplă, simetrică în stadiul inițial sau negativă).

Din punct de vedere evolutiv infarctul miocardic poate fi: supraacut, acut, subacut şi cronic.
Infarctul miocardic supraacut - cateva ore de la debut
-segment ST supradenivelat care se contopește cu
unda T amplă (unda Pardee)
-undaQ patologică absentă

Infarctul miocardic acut – cateva zile de la debut

-unda Q patologică = necroza
-denivelare ST= leziune
-undaT negativă = ischemie

Infarctul miocardic subacut –saptamani-2 luni

-necroză ( Q patologică)
-ischemie (T negativă)
Infarctul miocardic vechi (cicatriceal, sechelar) – peste 2 luni
-Q patologica sechelara
Localizarea topografică a infarctului miocardic
- antero septal: semne EKG directe în V1, V2, V3

- antero-apical: semne EKG directe în V3, V4, V5

- antero-lateral: semne EKG directe în V4, V5, V6 și DI, aVL

- apical: semne EKG directe în V2, V3, V4 și DII, DIII, aVF

- inferior: semne EKG directe în DII, DIII, aVF

- posterior: semne indirecte în V1, V2;

Explorarea infarctului miocardic presupune pe lângă electrocardiogramă si:

- determinări enzimatice: CPK-MB, GOT, LDH 1, MIOGLOBINA, TROPONINA T și I
- radiografie pulmonară: pentru evidenţierea cardiomegaliei, edemului pulmonar, efuziunilor pleurale
- ecocardiografie, Doppler, tomografie computerizată, RMN: pentru evidenţierea dissinergiei miocardice
(hipokinezie, diskinezie)
- scintigrafie radioizotopică (Tc 99, Taliu 201)
- tomografie cu emisie de pozitroni (PET) - pentru evidenţierea alterărilor metabolismului oxidativ
miocardic, perfuziei miocardice regionale.
- angiografie radioizotopică : pentru evaluarea performanţei cardiace postinfarct
- explorare de laborator: hemoleucograma completă, proteine de fază acută, glicemie, gaze sanguine, pH.