Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
aspect psihologic, „o viziunea asupra reponsabil, destinul”: voluntarismul; Abatele d’Aubignac (1604 – 1676)
stranie sinteză între idealului v. conflictul central între pasiune şi Practica teatrului / La Pratique du
structurile atât de uman); „poet de datorie şi opţiunea pentru datorie: Théâtre
deosebite ale o inepuizabilă „idealismul moral” şi „patetismul
personajului cornelian fantezie şi alegerii” (o trăsătură modernă: v. Nicolas Boileau (1636 - 1711)
şi racinian”: „ea se analist riguros existenţialismul s. XX); v. intriga Arta poetică
opune pasiunii, dar cu în acelaşi timp”; complexă / „implexă” (trăsătură („un mic tratat de sfaturi generale,
conştiinţa că datoria „a folosit barocă; v. şi tendinţa spre diferenţiate apoi pe genuri şi
este o iluzie”; v. lecţia aproape toate spectaculos, stilul oratoric al specii şi ilustrate prin operele
morală, „bazată pe motivele şi tiradelor) cerută de „necesitatea unor scriitori diferiţi”, cu „o
renunţare”, din final; procedeele „demonstrării” poetice a structură aforistică”; modele:
un element baroc: fabulistice de idealismului său moral” – o tragedie clasicii Antichităţii –
„obsesia nestatorniciei până la el; a „etică” şi „cazuistică” /vs/ tragedia Poetica lui Aristotel (v. regulile
în dragoste”; o ilustrat toate „psihologică” a lui Racine; v. despre unităţi în teatru şi funcţia
naraţiune cu paliere direcţiile „caracterele tari”: cei mai mulţi eroi cathartică a tragediei), Epistola către
secundare – v. genului [fabule cornelieni sunt bărbaţi, dar chiar şi Pisoni a lui Horaţiu (v. principiile
imbroglio-ul) propriu-zise / personajele feminine sunt despre coerenţa operei, principiul
alegorii cu carcaterizate prin „voluntarismul utile dulci), Tratatul despre sublim
Poemul eroi-comic animale şi masculin”) etc.; o poetică normativă situată
(„nu este, de fapt, lucruri şi sub semnul raţiunii, al
niciodată eroic, ci pur apologuri], a Horaţiu (prima tragedie scrisă după principiului verosimilităţii şi al
comic, efectele comice creat un univers regulile clasice; sursa: Titus Livius), regulilor: celor împrumutate din
fiind însă obţinute prin unitar” – „unul Cinna ou La Clémence d’Auguste, Antichitate li se adaugă regula
folosirea inadecvată a din tablourile Polyeucte, Oedip, Sertorius, bunei-cuviinţe, a bunului-simţ –
mijloacelor şi tonului cele mai vii şi Sofonisba, Titus şi Berenice les bienséances; în numele acestor
poemului eroic”: nu se mai complete Suréna (ultima tragedie; v. accentele reguli, Boileau respinge
2
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
poate vorbi, deci, ca în ale epocii, dar şi elegiace, pesimiste) experienţele dramatice ale
ilustrările genului din ale sufletului spaniolilor (baroce), spiritul
Renaştere (ex. Ariosto, omenesc, în Jean Racine (1639 – 1699) („o burlesc al italienilor etc.;)
Orlando furioso), despre genere” (privite personalitate duală”: jansenistul /vs/ Satire („polemici de gust”; afirmă
amestecul genurilor; un „din unghi curteanul) (v. „realismul psihologic primatul „gustului clasic”)
gen distinct de cel satiric”) nuanţat” + „pesimismul metafizic” Charles Perrault (1628 – 1703) (cel
burlesc (ex. Saint-Amant (fie latent, fie conştient, asumat) /vs/ care a declanşat, prin poemul
– Roma ridicolă şi Fabule („sub intransigenţa idealismului moral al Secolul lui Ludovic cel Mare („în
Typhon sau Paul aparenţa umilei lui Corneille; v. morala jansenistă care modernii erau aşezaţi
Scarron – Virgiliu sale simplităţi, tragică (bazată pe dogma deasupra anticilor”), „cearta între
travestit), sancţionat de este unul dintre predestinării, care nega liberul- antici şi moderni” / „la querelle
poetica normativă genurile cele arbitru uman; v. rolul esenţial al des anciens et des modernes”)
clasică îndeosebi pentru mai complexe şi graţiei divine acordate un număr Paralela între Antici şi Moderni /
nivelul stilistic „jos”; în bogate în restrâns de „aleşi”): v. resuscitarea Parallèle des Anciens et des
poemul eroi-comic virtualităţi „ideii de fatalitate din vechea Modernes (dialoguri)
clasic, tele „umile, estetice: ea este tragedie elină”, o fatalitate care
cotidiene” sunt tratate şi lirică, prin „încetează să mai fie exterioară şi Eseul filosofic şi estetic
în stilul înalt / sublim expresia unui oarbă”: „interioară şi lucidă”,
(un „burlesc sentiment, „psihologică”, un veritabil René Descartes (1596 – 1650)
ascendent”) – v. în discret „principiu de distrugere şi de Discurs asupra metodei / Discours de
Antichitate, nostalgic, al damnaţiune”, ea se manifestă prin la méthode (v. „îndoiala metodică”
Batrahomiomahia) naturii; ea este, pasiuni (cea mai puternică: – „unul dintre principiile oricărei
în scurtimea ei, erosul) /vs/ morala iezuită a gândiri care urmăreşte
şi epico- libertăţii, la Corneille; viziunea cunoaşterea adevărului”; v.
dramatică” – v. tragică se asociază cu spiritul critic, cuvântul-cheie – raţiunea; v.
Nicolas Boileau (1636 - „burlescul nou” analitic clasic: v. „realismul primatul spiritului critic – „efortul
3
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
4
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
5
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
6
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
7
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
Comedia „eroică”
Tragicomedia pastorală
8
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
9
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
Eseul moral
(v. modelul Eseurilor lui
Montaigne)
10
Literatură comparată
GENURI ŞI SPECII ÎN LITERATURA SECOLULUI AL XVII-LEA – CLASICISMUL
11