08.04.

2020 ANGHEL DORIN

102 EFS

TITULAR CURS: Conf univ. dr. TEODORESCU SIMONA

TEORIA SI METODICA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

TITLU REFERAT:PROIECTAREA DIDACTICĂ ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Aplicarea managementului în educaţie fizică asigură raţionalitatea procesului in diferite etape

de timp, pentru atingerea unor obiective variate.
Proiectarea reprezintă activitatea de anticipare şi pregătire a tuturor demersurilor pe care implică
procesul instructiv şi care are drept scop asigurarea eficienţei acestui proces."(M. Epuran, 1997). Sintagma
design instrucţional, care conform unor opinii ar putea apărea şi design pedagogic, apare tot mai des în
literatură având sensul de proiectare didactică. Conceperea procesului didactic în perspectiva raţionalizării,
prin design, conferă acestuia eficienţă, clarviziune, rigurozitate procedurală şi vine în întâmpinarea exigenţei
de planificare şi deliberare
a activităţii instructiv-educative.
Designul instrucţional constă în:
definirea obiectivelor, la unul sau mai multe nivele;
formularea de teme de lecţie care să asigure învăţarea în sensul dorit;
stabilirea unor metode şi mijloace;
propunera unor instrumente de evaluare a predării şi învăţării;
formularea recomandărilor.
Etapele proiectării didactice. În literatura pedagogică se disting o serie de puncte de vedere
în legătură cu etapele ce trebuie parcurse în cadrul proiectării didactice.
Unii autori avansează un algoritm procedural ce corelează patru întrebări esenţiale pe care
trebuie să şi le pună orice profesor:
 Ce doresc să realizez?
 Cu cine şi cu ce voi realiza cele propuse?
 Cum voi realiza cele propuse?
 Cum voi şti dacă am realizat ceea ce mi-am propus?
Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice - precizarea
obiectivelor, analiza resurselor (mijloace, materiale), elaborarea strategiei, elaborarea sistemului de
evaluare.
Pentru proiectarea didactică din domeniul educaţiei fizice, conţinutul etapelor prezintă
aspecte particulare.
 Etape Soluţii - operaţii
1. Ce vrem să realizăm? Stabilirea obiectivelor instruirii: acestea trebuie să fie, de preferinţă,
măsurabile, să corespundă fazei de instruire, să se poată realiza în
timpul avut la dispoziţie
2. Lu cine şi cu ce vom realiza Analiza resurselor umane, materiale, climaterice, geografice: analiza
cele propuse? colectivului de elevi (compoziţie numerică, sexul, nivel de însuşire a
deprinderilor şi priceperilor motrice); analiza posibilităţilor materiale
de care se dispune şi a condiţiilor geografico-climaterice.
3. Cum vom proceda pentru Elaborarea de strategii metodico-organizatorice: repartizarea timpului
realizarea celor propuse? alocat lecţiei pentru fiecare verigă, stabilirea ordinii ele abordare a a
temelor; selecţionarea mijloacelor şi metodelor sau procedeelor
metodice necesare îndeplinirii verigilor lecţiei; stabilirea dozării
mijloacelor şi metodelor sau procedeelor metodice; stabilirea
formaţiilor de lucru şi a procedeelor de organizare a exersării
4. Care este posibilitatea de a Stabilirea unui sistem concret de evaluare: elaborarea de
cunoaşte nivelului de modalităţi concrete de verificare şi apreciere a calităţii activităţii
îndeplinire a celor propuse? desfăşurate de elev şi profesor.

Rezultatul parcurgerii acestor etape conduce la constituirea unor modele de Proiectare.

Fiecare cadra didactic îşi proiectează activitatea didactică într-un mod propriu, organizându-şi
conţinuturile în conformitate cu cerinţele programei de specialitate.

PLANIFICAREA INSTRUIRII ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ

Planificarea reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale activităţii pe care o
desfăşoară profesorul de educaţie fizică. In urma acesteia rezultă documentele de planificare pe baza
cărora profesorul asigură fundamentarea ştiinţifică procesului de predare a educaţiei fizice şcolare:
planul tematic anual, planul calendaristic semestrial, proiectul unităţii de instruire.
Planificarea are la bază proiectarea didactică, prin intermediul acesteia se asigură conducerea
ştiinţifică a procesului de învăţământ, în sensul eşalonării conţinutului instruirii în funcţie de resursele umane
şi materiale de care dispune profesorul.
In domeniul educaţiei fizice, planificarea este o activitate cu un grad ridicat de complexitate
determinat de o multitudine de variabile, dintre care menţionăm:
a) Perioada de timp pentru care se elaborează.
b) Concepţia de tip sistemic care trebuie să stea la baza elaborării ei
c) Natura componentelor educaţiei fizice
d) Locul de desfăşurare a activităţii
e) Componenţa grupului de subiecţi.
Pentru planificarea educaţiei fizice, în orice subsistem al său, sunt valabile unele cerinţe generale,
necesar a fi respectate în vederea obţinerii unei eficiente maxime în activitate. Principalele cerinţe sunt:
- concordanţă cu programa de specialitate, corespunzătoare subsistemului respectiv de educaţie
fizică;
- concordanţă cu particularităţile subiecţilor;
- concordantă cu baza materială, cu specificul zonei geografice;
- concordantă cu tradiţiile din zona sau unitatea respectivă în privinţa practicării unor probe sau
ramuri de sport;
- concordanţă cu opţiunile subiecţilor pentru unele forme de practicare a exerciţiilor fizice.
Rezultatele acţiunii de planificare sunt ilustrate de documentele de planificare. În general este
admisă existenţa a două categorii de asemenea documente:
1. documente de planificare la nivelul colectivului de specialişti (catedră, comisie metodică
etc);
2. documente individuale de planificare (obligatorii şi opţionale).
La nivelul catedrei de educaţie fizică se elaborează planul anual de activitate. Acest document nu
are o formă standardizată şi include prevederi pentru următoarele capitole: „activitatea didactică (sau de
instruire)", „activitatea metodico-ştiinţifică", „activitatea competiţional-sportivă", „activitatea
administrativă", „activitatea socială" şi „alte activităţi".
Cadrul didactic de specialitate elaborează următoarele trei documente de planificare obligatorii:
planul anual (eşalonarea anuală a unităţilor de instruire), planul calendaristic semestrial şi proiectul
unităţilor de învăţare.
 Menţionăm că documentele de planificare individuale pe care le analizăm în această lucrare
corespund prevederilor reformei curriculare reflectată în ghidurile metodologice de aplicare a programelor de
educaţie fizică şi respectă specificul disciplinei educaţie fizică şi sport.

Planul anual (eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare)

Primul document de planificare pe care îl realizează profesorul de educaţie fizică este planul anual.
Se elaborează sub formă grafică, pentru fiecare clasă. Cuprinde indicatorii de recunoaştere (unitatea de
învăţământ, clasa, anul şcolar, resurse materiale) şi tabelul în care se eşalonează unităţile ele învăţare.
Metodologia elaborării acestui document de planificare include următoarele etape:
1. Realizarea sistemului de coordonate (a tabelului) în care se vor eşalona unităţile de învăţare. În acest
sens, profesorul va lua în considerare următoarele documente oficiale:
- planul de învăţământ -în care este prevăzut volumul de ore alocat clasei. Numărului de ore
(din trunchiul comun) i se adaugă, în învăţământul gimnazial, orele din curriculumul la
decizia scolii (lecţiile de extindere sau aprofundare);
- programa şcolară de educaţie fizică - prevede obiectivele (clasele I-VIII)/compe-tenţele
(clasele IX-XII/XIII) ce trebuie realizate şi conţinuturile pe care profesorul le poate preda la
o anumită clasă. Obiectivele (cadru şi de referinţă)/competenţele (generale şi specifice) sunt
obligatorii, în timp ce conţinuturile sunt opţionale, profesorul stabilind ce anume, va preda la
o clasă în funcţie de condiţiile materiale ale şcolii, tradiţia acesteia în participarea ia diferite
competiţii sportive, nivelul propriu de pregătire şi, nu în ultimul rând, opţiunea elevilor.
În urma consultării documentelor menţionate, profesorul va completa pe rubricile orizontale ale
tabelului numărul de săptămâni, iar pe verticală componentele tematice ale modelului de educaţie fizică,
respectiv unităţile de învăţare pe care urmează să le abordeze de-a lungul anului şcolar (din calităţile motrice
şi deprinderile motrice specifice ramurilor de sport).
2. Stabilirea probelor de evaluare a nivelului de pregătire a elevilor şi repartizarea acestora pe cele
două semestre. Profesorul va consulta metodologia de aplicare a Sistemului naţional şcolar de evaluare la
educaţie fizică şi sport pentru ciclul de învăţământ respectiv.

3. Combinarea unităţilor de învăţare. Spre deosebire de alte discipline din planul de învăţământ,
educaţia fizică şcolară oferă prin specificul său posibilitatea abordării a mai mult de o unitate de învăţare
într-o lecţie sau ciclu de lecţii. Acest fapt este impus şi de componentele diferite ale modelului de educaţie
fizică, la diferite cicluri de învăţământ. Numărul de unităţi de instruire ce pot fi abordate simultan variază. La
fel şi numărul de teme de lecţie care vor fi alese pentru fiecare lecţie. Se pot stabili 1-3 teme. Cele mai
frecvente sunt lecţiile cu două teme. Combinarea lor se poate realiza astfel:
- pentru lecţiile cu două teme: o calitate motrică (viteză sau îndemânare) şi o deprindere motrică
(dintr-o ramură de sport): o deprindere motrică şi o calitate motrică (forţă sau rezistenţă); două deprinderi
motrice (din aceeaşi ramură de sport sau din ramuri de sport diferite, deci din aceeaşi unitate de instruire sau
din două unităţi de instruire diferite); două calităţi motrice;
- pentru lecţiile cu trei teme: calitate motrică (viteză sau îndemânare) - deprindere motrică -calitate
motrică (forţă sau rezistenţă); deprindere motrică - deprindere motrică - calitate motrică (forţă sau rezistenţă),
trei deprinderi motrice. Şi în acest caz, temele din deprinderi pot proveni clin aceeaşi unitate de instruire sau
din unităţi diferite.

In combinarea temelor de lecţie se va ţine cont de faptul că în aceeaşi lecţie nu se recomandă

abordarea calităţilor motrice viteza şi îndemânarea, forţa şi rezistenţa; şi nici a calităţii motrice viteză cu
proba atletică alergare de viteză (sau rezistenţei, calitate motrică cu alergarea de rezistenţă, probă atletică).
Profesorul trebuie să aibă în vedere o solicitare raţională a organismului elevilor, de-a lungul
verigilor tematice şi, de aceea, va avea în vedere alegerea unor teme care să solicite diferite grupe musculare.
De exemplu, nu va plasa în lecţie două probe atletice de sărituri sau două de aruncări.
În vederea facilitării transferului, ca mecanism de influenţare pozitivă a procesului învăţării de
experienţa motrică anterioară a copiilor, şi a evitării interferenţei (sau transferului negativ), profesorul poate
să stabilească teme care să se susţină reciproc. De exemplu, învăţarea aruncării zvârlite cu o mână, solicitată
de proba atletică aruncarea mingii de oină, va favoriza învăţarea pasei şi aruncărilor la poartă, clin jocul de
handbal. De asemenea, învăţarea bătăii pe un picior clin probele atletice de sărituri va favoriza desprinderea
solicitată de aruncarea la coş din dribling, din jocul de baschet.
 Este foarte important ca profesorul să ţină cont de probele de control pe care le-a stabilit pentru
fiecare semestru, dat fiind faptul că va trebui să asigure elevilor un număr de ore de pregătire corespunzător
conţinutului acestora. De exemplu, dacă în primul semestru se vor acorda cel puţin două note, provenite din
evaluarea nivelului de însuşire a unei probe atletice şi a celui de dezvoltare a forţei, atunci vom regăsi în
eşalonare unităţi de învăţare cu conţinuturi corespunzătoare.
4. Stabilirea mărimii ciclurilor tematice. Temele de lecţie reprezintă conţinuturile pe care elevii
trebuie să şi le însuşească prin exersare practică, în cadrul lecţiilor, în primul rând. De aceea profesorul
trebuie să le aloce un număr corespunzător de minute, de-a lungul mai multor lecţii. Succesiunile de lecţii cu
aceeaşi temă sau cu teme provenind clin aceeaşi unitate de instruire poartă denumirea de cicluri tematice.
Mărimea ciclurilor tematice depinde de temă. Astfel, se consideră că pentru învăţarea sau
consolidarea probelor atletice profesorul trebuie să lucreze circa 6-8 lecţii. Pentru gimnastică acrobatică,
unde programa prevede mai multe elemente acrobatice, precum şi exerciţii liber alese cu elemente impuse,
ciclurile tematice pot fi de 14-16 lecţii. Pentru săriturile cu sprijin, 6-8 lecţii se consideră a fi suficiente
pentru învăţarea sau consolidarea (în funcţie de clasă) a acestora. Jocurilor sportive le pot fi atribuite circa
70% clin totalul lecţiilor de educaţie fizică dintr-un an şcolar. Atunci când se combină cu alte teme, ciclurile
tematice pot varia ca mărime. Ele vor conţine minimum 6 lecţii. De asemenea, se consideră oportună
acordarea unui număr mai mare ele lecţii unităţilor de învăţare cu conţinuturi pe care elevii le parcurg pentru
prima oară.
5. Amplasarea ciclurilor tematice în structura anului şcolar. Este o operaţiune importantă, dat
fiind faptul că se recomandă ca vacanţele şcolare să nu întrerupă ciclurile tematice. Excepţie pot face
ciclurile tematice pentru gimnastică sau jocuri sportive. Şi ele însă trebuie să aibă cel puţin 6 lecţii înainte de
vacantă, astfel încât conţinuturile respective să poată fi învăţate sau consolidate, în funcţie de temă. în ceea
ce priveşte conţinutul ciclurilor tematice, se recomandă ca cele destinate dezvoltării calităţilor motrice să le
preceadă pe cele destinate deprinderilor care solicită acele calităţi. De exemplu, ciclul tematic pentru
dezvoltarea coordonării segmentare să îl preceadă pe cel destinat învăţării procedeelor tehnice din jocuri
sportive. De asemenea, reţinem că ciclul tematic pentru învăţarea alergării de rezistentă se va amplasa
înaintea celui pentru învăţarea alergării de viteză, dat fiind faptul că pasul lansat în tempou moderat se învaţă
înaintea pasului accelerat de viteză.
Atunci când profesorul decide amplasarea ciclurilor tematice în structura
anului va ţine seama şi de faptul că anumite unităţi de învăţare se pot realiza în aer liber
probele atletice), altele în interior (în săli sau spaţii improvizate) (gimnastica), iar altele se pot desfăşura atât
în interior, cât .şi în aer liber (jocurile sportive).

6. Stabilirea numărului de cicluri tematice. Realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare

este condiţionată de capacitatea profesorului de a alege conţinuturile adecvate nivelului de pregătire a
copiilor şi resurselor care îi stau la dispoziţie. In acelaşi timp, depinde şi de măiestria profesorului de a
asigura un conţinut variat, atractiv în condiţiile lucrului după o programă care are un caracter liniar şi
concentric. în consecinţă, anumite conţinuturi por fi reluate de-a lungul anului şcolar, de exemplu, ciclurile
tematice cu conţinuturi din jocuri sportive, gimnastică sau calităţi motrice, în timp ce ciclurile tematice
destinate probelor atletice vor fi prezente o singură dată, pentru fiecare probă aleasă, în structura anului
şcolar.
7. Marcarea probelor de control. Evaluarea elevilor la educaţie fizică presupune verificarea
acestora cu ajutorul a două tipuri de probe: unele prevăzute de SNSE. altele stabilite de profesor. Ceea ce le
deosebeşte esenţial este faptul că la prima categorie de probe primesc note toţi elevii, în timp ce la cea de a
doua, doar anumiţi elevi (de obicei, cei mai buni). Pentru a le deosebi, se recomandă marcarea lor în planul
anual prin semne convenţionale distincte.
În general, proiectarea unităţilor de instruire debutează cu o evaluare predictivă şi se încheie cu una
sumativă. Astfel, la clasele de debut de ciclu de învăţământ (a V-a, a IX-a) în special, se vor susţine evaluări
iniţiale care să ofere profesorului informaţii asupra nivelului de dezvoltare a calităţilor motrice sau a
nivelului de însuşire a deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport, predate în clasele anterioare. Aceste
evaluări vor sta la baza proiectării didactice a procesului de instruire la educaţie fizică şi va permite
profesorului tratarea diferenţiată a elevilor. Se va evita planificarea în aceeaşi lecţie a evaluării nivelului de
însuşire/ dezvoltare a unor conţinuturi diferite.
 8. Repartizarea timpului alocat verigilor tematice. Dintr-un total de 50 de minute, câte
are de obicei o lecţie, doar 30-35 se acordă temelor, restul fiind alocat părţilor introductivă şi
finală a lecţiilor. Cele 30-35 de minute se repartizează în funcţie de temele stabilite. De obicei,
calităţii motrice i se acordă 10-15 minute, deprinderii motrice 20-25 de minute. Dacă se lucrează
pentru două deprinderi motrice, dintre care una este în stadiu de învăţare, acesteia i se va repartiza
mai mult timp, necesar explicaţiilor şi demonstraţiilor profesorului.
Parcurgea acestor etape va conduce la realizarea eşalonării anuale a unităţilor de învăţare.
Aceasta va sta la baza elaborării planului calendaristic semestrial.

Planul calendaristic semestrial

Se elaborează pe baza planului anual (eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare) şi oferă
o imagine mai amănunţită asupra conţinutului instruirii, respectiv a unităţilor de învăţare, prin
faptul că precizează temele (detalierile de conţinut) pe care profesorul le abordează lecţie de
lecţie, ilustrând astfel contribuţia activităţii de pe acel semestru la realizarea obiectivelor cadru şi
de referinţă.
Planul calendaristic cuprinde:
- indicatori de recunoaştere;
- obiective cadru şi de referinţă urmărite în acel semestru (conform programei si
completate de profesor);
- probele de evaluare;
- tabelul cu unităţile de învăţare şi temele de lecţie ce derivă din acestea repartizate de-a
lungul orelor pe care profesorul le are la dispoziţie în acel semestru.

PLAN CALENDARISTIC SEMESTRIAL

Şcoala:
Clasa:
Semestrul:
Probe de evaluare:
Obiective-cadru:
Obiective de referinţă:
Săptămâna/Perioada Nr. lecţiei Obiectivele de referinţă (codificate) Unităţi de învăţare Temele de lecţie Obs.

În vederea completării acestui tabel considerăm necesare unele precizări:

1. În prima rubrică menţionăm numărul săptămânii şi perioada calendaristică ocupată de aceasta.
2. În următoarea rubrică se va menţiona numărul curent al lecţiei din semestrul respectiv.
3. Obiectivele de referinţă se vor completa cu ajutorul numerotării realizate la începutul planului
(1.2,2.3 etc).

4. Unităţile de învăţare se vor prezenta conform combinaţiilor realizate în planul anual. Acestea
pot fi reprezentate de „Viteza"', „Forţa", „Capacităţile coordinative", „Rezistenta", „Volei",
„Baschet", „Săritura în lungime cu 1 1/2 paşi în aer", „Gimnastica acrobatică", „Săritură cu
sprijin depărtat peste capră" etc. Observăm că unităţile de învăţare detaliază conţinutul unităţilor
de conţinut ale programei şcolare. De exemplu, din „calităţile motrice" derivă ca unităţi de
învăţare: „Viteza", „Forţa",„Capacităţile coordinative", „Rezistenţa". Deşi în cazul acestor
conţinuturi evoluţia aşteptată se exprimă în termeni de „dezvoltare", sintagma „unităţi de
învăţare" este acceptată în condiţiile în care acestea urmăresc formarea unor comportamente
(învăţarea unor exerciţii), a căror repetare sis-tematică să ducă, la sfârşitul anului şcolar, la
realizarea obiectivelor de referinţă aferente.
5. Tema exprimă conţinutul pe care profesorul urmează să îl transmită elevilor în ciclul de lecţii
respectiv. De exemplu, în cadrul unui ciclu tematic din baschet, de 14 lecţii, de exemplu, tema lecţiei
„aruncarea la coş din dribling" se poate menţine de-a lungul a 6-8 lecţii (când obiectivul de instruire
este de învăţare), urmând ca până la sfârşitul ciclului tematic respectiv să se aplice diferite structuri
tehnice, care să includă procedeul respectiv, cu scopul consolidării acestuia.
Ca principale reguli de formulare a temelor de lecţie reţinem:
 pentru calităţi motrice, temele se formulează prin enunţarea formei de manifestare căreia
ne adresăm. De exemplu, „Viteza de reacţie", „Viteza de execuţie", „Forţă în regim de
rezistenţă"'. „Coordonare oculo-manuală" etc;
 pentru deprinderi motrice: tema va menţiona:
 procedeul tehnic sau structura tehnică ce urmează a fi predată în cadrul lecţiei:
„Aruncarea la poartă din săritură", „Pasă cu două mâini de piept - alergare - prindere -
oprire într-un timp - dribling - aruncare la coş din dribling" ele;

acţiunea tactica: „Dă şi du-te", „Demarcajul"' etc;

elementul de gimnastică acrobatică sau succesiunea de elemente: „Podul de sus", - Stând pe
mâini - rostogolire"' etc;

 Săritura la aparate: „Săritură cu rostogolire pe ladă". „Săritură cu sprijin depărtat peste capră" etc;
teme fazele
în cazul temelor din atletism: dacă deprinderile sunt în faza de învăţare, se pot formula ca
deprinderilor respective. De exemplu, la alergare de viteză, putem avea ca temă ,,Pasul
accelerat de viteză'' sau „Startul de jos"; dacă această deprindere se află în stadiul de consolidare,
tema de lecţie va fi chiar proba respectivă „Alergarea de viteza'.
6. Ultima rubrică este destinată observaţiilor pe care profesorul le poate formula în legătură cu
unele modificări ce pot interveni în eşalonarea conţinuturilor. Această formă a planului calendaristic
semestrial se predă conducerii unităţii de învăţământ şi reflectă într-o manieră amănunţită modul în care
profesorul îşi propune să realizeze obiectivele procesului de instruire.

PLAN CALENDARISTIC SEMESTRIAL

Şcoala:
Clasa:
Anul şcolar:
Semestrul:
Probe de evaluare: Alergare de viteză
Săritură în lungime cu 1 1/2 paşi în aer
Săritură în lungime ele pe loc (pentru forţa musculaturii membrelor inferioare)
Obiective-cadru:
1. Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor, necesare desfăşurării activităţilor sportive

2. Asimilarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi

de către elevi, în şcoală şi în afara acesteia
3. Favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării ele sănătate conform particularităţilor de vârstă şi
sex ale elevilor
4. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
5. Obiective de referinţă:
1.1. Să prezinte un nivel optim de manifestare a calităţilor motrice viteză şi forţă;
1.2. să efectueze acte şi acţiuni motrice variate din punctul de vedere a complexităţii;
1.3. să prezinte o capacitate de efort adecvată vârstei care să le permită participarea la diferite
activităţi sportive.
2.1. Să integreze procedeele tehnice corespunzătoare jocului de baschet şi fotbal în structuri
variate;

2.2. să aplice procedeele tehnice însuşite de-a lungul semestrului în condiţii de joc;
2.3. să îşi consolideze cunoştinţele şi deprinderile motrice specifice atletismului;
2.4. să cunoască şi să aplice noţiuni de regulament care să le permită practicarea autonomă şi
independentă a ramurilor de sport.
 3.1. Şă prezinte indici morfo-funcţionali corespunzători vârstei;
3.2. să cunoască şi să aplice metodele de măsurare a indicilor morfofuncţionali.;
3.3. să cunoască regulile de alcătuire a complexelor de influenţare selectivă.
4.1. Să manifeste voinţă în îndeplinirea obiectivelor ce vizează propria dezvoltare fizică şi
motrică;
4.2. să accepte regulile activităţilor la care participă;
4.3. să manifeste fair-play în jocurile sportive la care participă;
4.4. să participe activ la sarcinile de natură organizatorică.
Săptămâna/ Nr. led. Obiectivele de Unităţi de învăţare Temele de lecţie Obs.
Perioada referinţă
(codificate)
1 1.1. Viteză Atletism Baschet Viteza de deplasare
2.3. 2.1. 2.1. Fotbal Săritură în lungime cu 1 1/2 paşi în aer Aruncarea
la coş clin dribling Şutul la poartă din deplasare
22 1.1. Viteza Atletism Baschet Viteza de deplasare
2.3. 2.1. 2.1. Fotbal Săritură în lungime cu 1 1/2 paşi în aer Aruncarea
ia coş din dribling Şutul la poartă din deplasate
3 1.1. 2.3. 2.1. 2.1 Viteza Atletism Baschet Viteza de deplasare
Fotbal Săritură în lungime cu 1 i/2 paşi în aer Aruncarea la
coş din dribling Şutul la poartă din deplasare
44 1.2. Cap. coord. Coordonare segmentară Aruncarea mingii de oină
2.3. 1.1. Atletism Forţă segmentară
Forţă
5 2.3. 2.3. 'Gimnastică Sărituri la Podul de sus (F)/Stând pe cap (B) Săritură în sprijin
1.1. aparate depărtat peste ladă (aşezată transversal), trecere în
Forţă sprijin ghemuit, urmată de coborâre prin săritură cu
extensie Forţă segmentară
6 2.3. 2.3. Gimnastică Sărituri la Podul de sus (F)/Stând pe cap (B) Săritură în sprijin
1.1. aparate depărtat peste ladă (aşezată transversal), trecere în
Forţă sprijin ghemuit, urmată de coborâre prin săritură cu
extensie Foită segmentară

Proiectul unităţilor de învăţare

Acest demers metodologic se realizează conform particularităţilor de predare a continuărilor
fiecărei ramuri de sport, prevăzute de programa şcolară şi alese de profesor pentru a fi retransmise
elevilor în procesul de instruire.
Proiectarea unităţii de învăţare trebuie să menţioneze:
prin indicatorii de recunoaştere:
- clasa la care se predă acel conţinut;
- anul de instruire (dat fiind caracterul concentric al programei);
- numărul de lecţii alocate;
- perioada de realizare, semestrul;
- timpul alocat exersării.
prin forma de prezentare:
- numărul lecţiei;
- obiectivul de referinţă (codificat);
- detalieri de conţinut: temele de lecţie (şi stadiul de instruire a acestora pentru deprinderi şi
priceperi motrice);
- obiective operaţionale;
- strategii didactice: metode şi mijloace de instruire;
- resurse de timp şi materiale;
- evaluarea.

Proiectarea unităţilor de învăţare reflectă eşalonarea conţinutului instruirii în funcţie de timpul şi

volumul de ore pe care îl are la dispoziţie, gândirea metodică a specialistului în educaţie fizică.
 Proiectul unităţii de învăţare
Clasa:
Anul de instruire:
Numărul de lecţii alocat:
Perioada:
Timpul alocat exersării:

Metodologia de proiectare a unităţilor de instruire constă în precizarea conţinuturilor ce

urmează a fi predate, a metodelor şi procedeelor metodice de instruire, a resurselor materiale şi
temporale ce se alocă şi a metodelor de evaluare utilizate. Pentru o mai bună sistematizare a
informaţiilor se va completa un tabel, exemplificat mai sus, astfel:
- în prima rubrică se menţionează numărul curent al lecţiei; numărul total de lecţii trebuie să
coincidă cu cel stabilit în eşalonarea anuală a unităţilor de instruire.
- obiectivele de referinţă se vor menţiona prin cod;
- temele de lecţie (şi stadiul de instruire pentru deprinderi) se vor completa conform planului
calendaristic.
Obiectivele operaţionale - reprezintă schimbările de natură motrică, cognitivă, afectivă. ce
urmează să se producă în comportamentul elevilor, ca urmare a angrenării acestora în diferite situaţii de
instruire create de profesor în cadrul unei lecţii.
Obiectivele de natură motrică (psihomotorii) ce apar în acest document se
formulează conform următoarelor reguli:
- Pentru temele privind calităţile motrice: obiectivele vor preciza: comportamentul
motric observabil pe care trebuie să îl manifeste elevul (1), condiţiile în care se manifestă acest
comportament (2) şi pragul minim de reuşită pe care trebuie să îl atingă elevul, la sfârşitul temei (3). De
exemplu:
La sfârşitul lecţiei, elevul va fi capabil:
- să parcurgă (1) distanţa de 50 m (2) în timp cât mai scurt (3);
- să execute plecări (1) rapide (3) din diferite poziţii (2);
- să execute (l) cel puţin 10 fi o ţări (3) din sprijin culcat facial (2);
- să execute (1) un număr mi ni m de 10 repetări (3) la fiecare staţie a circuitului (2);
- să alerge (1) timp de 3 minute ( 3 ) fără oprire (2);
- să parcurgă U ) distanţa de 600 m (3) în timp cât mai scurt (2).
- Pentru temele privind deprinderile şi priceperile motrice: obiectivele operaţionale pentru faza
de Învăţare vor menţiona comportamentul motric observabil pe care trebuie să îl manifeste elevul (1),
condiţiile în care se manifestă acest comportament (2) şi pragul minim de reuşita (3.).
De exemplu, la sfârşitul lecţiei, elevul va fi capabil:
- să paseze mingea (1) cu o mână. de la umăr (2), menţinând cotul la nivelul umărului (3);
- să execute aruncarea la poartă (1) din alergare (2) cu braţ şi picior de aceeaşi parte (3);
- să execute bătaie fi) bilaterală (3) pe trambulină (2);
- să finalizeze rostogolirea înainte (1) din ghemuit în ghemuit (2), fără sprijinirea mâinilor pe
sol (3);
- să ridice bazinul (1) peste linia umerilor (3) ia comanda „gata" (2).
- Obiectivele operaţionale pentru raza de consolidare vor preciza comportamentul motric
observabil pe care trebuie să îl manifeste elevul (1), condiţiile în care se manifestă acest comportament
(2) şi pragul minim de reuşită, exprimat în termeni de eficientă (3).

De exemplu, la sfârşitul lecţiei, elevul va fi capabil:

- să marcheze (1)8 din 10 aruncări la poartă (3), folosind procedeul aruncării la poartă din
săritură (2);
- să înscrie (1) 6 din 10 coşuri (3), folosind aruncarea la coş din. dribling (3);
- să menţină standul pe mâini (1) 3 secunde (3), fără ajutor (2);
 - să execute pasa în trei cu schimb de locuri (1), rapid (2), fără pierderea mingii (3). Faza de
perfecţionare este mai puţin vizată în procesul de instruire din educaţia fizică şcolară. Ilustrarea ei la
nivelul obiectivelor operaţionale se poate realiza prin creşterea procentului de reuşită sau al
performanţelor obţinute de elevi; prin includerea unor procedee tehnice sau elemente în structuri sau
aplicare în condiţii de joc, de concurs. După cum se poate observa, formularea obiectivelor operaţionale
presupune utilizarea unui verb de acţiune care să precizeze comportamentul observabil ce se poate
identifica la elev la sfârşitul lecţiei sau temei de lecţie. Specificul educaţiei fizice impune reluarea unor
obiective operaţionale pe parcursul mai multor lecţii, în cazul în care anumite efecte ale exersării solicită
cicluri tematice de 10-12 lecţii (vezi calităţile motrice). Chiar şi în cazul acestora însă, se pot identifica o
serie de modificări de natură motrică ce se vor raporta la performantele anterioare ale elevului. De
exemplu, pentru tema „Forţa musculaturii abdominale'' ne putem propune ca la sfârşitul lecţiei elevul să
execute (1) eu două repetări mai multe (3) decât cele reuşite în lecţia anterioară (2). Foarte important
este ca obiectivul operaţional să desemneze un singur comportament şi să fie clar formulat, astfel încât
să poată sta la baza evaluării din finalul temei sau lecţiei; -în rubrica strategiilor didactice, profesorul va
menţiona metodele şi procedeele metodice de instruire (de exemplu, metoda analitică sau globală pentru
formarea deprinderilor motrice, circuitul sau metoda eforturilor intense şi rapide, pentru forţă, etc); în
rubrica mijloacelor de instruire vor fi descrise principalele exerciţii pe care le utilizează profesorul;
modalităţile de organizare a exersării menţionează dacă se lucrează pe grupe, pe perechi, frontal etc; -în
rubrica resurselor se vor preciza ce materiale didactice foloseşte profesorul în lecţia respectivă, precum
şi cât timp alocă (conform planului tematic) fiecărei teme de lecţie;
- rubrica evaluării va menţiona indicatorii de eficienţă pentru acţiunile motrice respective sau
vor cuprinde descrierea probelor de control din finalul ciclului tematic.