Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

2
MODULUL 2:
"DEFICIENȚĂ, DIZABILITATE, HANDICAP"
Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe
şi aptitudini:
- Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor deficienţă, dizabilitate-
incapacitate şi handicap.
- Diferențierea semnificației acestora în funcție de contextul
utilizarii lor.
- Cunoașterea principalelor categorii de deficiențe, dizabilităţi și
handicapuri.

Cuvinte cheie:
deficiență, incapacitate/ dizabilitate, handicap

Cuprinsul Modulului:

Modulul 2: DEFICIENȚĂ, DIZABILITATE, HANDICAP. ................ 34

2.1 DEFICIENȚA ........................................................................................ 36
2.1.1 Definire ........................................................................................... 37
2.1.2 Clasificare ....................................................................................... 39
2.2 DIZABILITATEA................................................................................. 41

34
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

2.2.1 Definire............................................................................................41
2.2.2 Clasificare........................................................................................46
2.3 HANDICAPUL ......................................................................................49
2.3.1 Definire............................................................................................49
2.3.2 Clasificare........................................................................................51
Subiecte pentru autoevaluare........................................................................53
Teste grilă pentru autoevaluare.................................................................53
Subiecte pentru evaluare şi control...............................................................54
Întrebări de evaluare .................................................................................54
Rezumatul acestui Modul .............................................................................55
Bibliografie...................................................................................................56

35
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 2

Cu referire la persoanele cu dizabilități se utilizează în literatura de

specialitate o varietate de termeni, în funcţie mai ales de perspectiva din
care este abordată dizabilitatea. Într-o abordare mai puțin actuală, propusă în
1980 de Organizația Mondială a Sănătății [O.M.S.] prin Clasificarea
Internațională a Deficiențelor, Dizabilităților și Handicapurilor
(International Classification of Impairments, Disabilities and Handicaps
[ICIDH]), se utiliza triada deficienţă- dizabilitate- handicap. Deoarece
O.M.S a fost preocupată continuu de utilizarea unei terminologii cât mai
adecvate cu referire la persoanele cu dizabilități și situația lor, a propus în
2001 o revizuire a clasificării din 1980, prin Clasificarea Internațională a
Funcționării, Dizabilității și Sănătății (International Classification of
Functioning, Disability and Health [ICF]), în care s-a propus utilizarea
termenului de dizabilitate ca termen generic pentru toate cele trei niveluri,
concomitent cu înlocuirea vechilor termeni. În prezent, în literatura de
specialitate se utilizează încă, în paralel, ambele variante.

2.1 DEFICIENȚA

Conform terminologiei propuse de OMS în 1980, termenul

deficiență este utilizat în contexte în care dorim să ne referim la aspectul
medical al unei dizabilități, la ceea ce lipsește sau nu funcționează bine în
organismul individului. De exemplu, putem spune că cineva are o deficiență
de vedere dacă vrem să motivăm faptul că poartă ochelari sau că vede foarte
slab, termenul de dizabilitate îl folosim atunci când dorim să facem referire
la faptul că nu poate să citească datorită vederii foarte slabe, iar termenul de
handicap când spunem, de exemplu, că nu-și gasește loc de muncă la bancă
datorită faptului că nu poate să citească.

36
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Desigur, dacă dorim să ne referim la modul general la categoria

minoritară, să-i spunem așa, din care face parte individul, putem utiliza
oricare din acești termeni (dar și alții, așa cum vei vedea în următorul
modul), cu precădere cel de dizabilitate. Astfel, dacă vrem să spunem că
avem un copil mai special în clasă, putem spune că avem un elev cu
dizabilitate.

2.1.1 DEFINIRE

Deficienţa (aspectul medical), se referă la deficitul stabilit prin

metode şi mijloace clinice şi paraclinice, explorări funcţionale sau alte
evaluări folosite de serviciile medicale, constând într-o anumită pierdere
sau alterare anatomică, fiziologică sau psihologică, din punct de vedere
structural sau funcţional (Albu, A. & Albu, C., 2000, p. 12).
În terminologia UNESCO (1983) prin deficienţă se înţelege
„pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a
unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice şi desemnează o
stare patologică, funcţională, stabilă sau de lungă durată, ireversibilă sub
acţiune terapeutică şi care afectează capacitatea de muncă, dereglând
procesul de adaptare şi integrare în mediul şcolar, la locul de muncă sau în
comunitatea din care face parte persoana în cauză” (apud Buică, 2004).
Uneori, noţiunea de deficienţă este înlocuită cu noţiune de
tulburare. Dar, noţiunea de deficienţă este mult mai largă decat noţiunea de
tulburare, căci cuprinde şi pierderi structurale (spre exemplu, pierderea unui
picior este o deficienţă şi nu o tulburare).
Deficienţa este caracterizată de pierderi de substanţă sau de alterări
ale unor funcţii sau structuri psihologice, fiziologice sau anatomice, care
pot fi provizorii sau definitive. Acestea cuprind existenţa sau apariţia de
anomalii, de insuficienţe şi de pierderi privind un membru, un organ, un
ţesut sau altă structură a organismului, inclusiv funcţia mentală. Deficienţa
reprezintă exteriorizarea stării patologice, ea este reflectarea tulburărilor
manifestate la nivelul organului.

37
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Conform ICF1, termenul deficienţă este înlocuit prin cel de

afectare, definit ca o pierdere sau anormalitate a unei structuri a corpului
sau a unei funcţii a organismului, reprezentând o deviaţie semnificativă de
la norma stabilită statistic. Funcţiile organismului sunt funcţiile fiziologice
ale sistemelor corpului, inclusiv funcţiile psihologice, iar structurile corpului
reprezintă părţile structurale sau anatomice ale corpului, cum ar fi organele
interne, membrele şi componentele acestora, clasificate pe sisteme ale
corpului (OMS, 2004, p. 217).

Autoevaluare:
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să completezi fraza următoare:

Deficiența, ca aspect medical al unei dizabilități, se

referă la ............................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

1
International Classification of Functioning, Disability and Health (Clasificarea Internațională a Funcționării,
Dizabilității și Sănătății)

38
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

“deficitul stabilit prin metode şi mijloace clinice şi

paraclinice, explorări funcţionale sau alte evaluări folosite de
serviciile medicale, constând într-o anumită pierdere sau
alterare anatomică, fiziologică sau psihologică, din punct de
vedere structural sau funcţional”

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

2.1.2 CLASIFICARE

Pornind de la definirea conceptului de deficiență prezentată mai sus,

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1980 , prin ICIDH2,
următoarea clasificare (apud O.M.S., 1993):
• deficienţe intelectuale: incluzându-le pe cele de inteligenţă (atât în
oligofrenie, cât şi în demenţe), gândire (cu referire în special la
discursivitate şi conţinut), memorie;
• alte deficienţe psihice: ale conştienţei (claritatea şi calitatea experienţei
conştiente) şi ale stării de veghe; ale percepţiei spaţio-temporale, precum
şi ale percepţiei obiective (schema corporală) şi subiective (imaginea de
sine) referitoare la propria persoană (de la distorsiuni şi iluzii, la
halucinaţii, disociere a personalităţii, incluzând trăiri de tip deja vu,
jamais vu, deja vecu) ale atenţiei (implicând concentrarea, mobilitatea şi
stabilitatea acesteia); ale afectivităţii (incluzând deficienţele pulsionale,
tulburările psihosomatice, stările de anxietate, precum şi stările hipo-,
hiper- şi ciclotimice); ale voinţei; ale psihomotricităţii (hipo-şi
hiperkinezie, fără substrat neurologic); ale comportamentului (de la
agresivitate şi auto-agresivitate, la alienare şi introvertire extremă);

2
International Classification of Impairments, Disabilities and Handicaps (Clasificarea Internațională a
Deficiențelor, Dizabilităților și Handicapurilor)

39
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

• deficienţe de exprimare şi de vorbire (privind comunicarea nonverbală şi verbală,

cu implicaţii în activitatea de învăţare şi de interrelaţionare umană);
• deficienţe auditive: referitoare la acuitatea auditivă, discriminarea vocală
şi funcţia vestibulară;
• deficienţe vizuale: referitoare la acuitatea vizuală şi câmpul vizual;
• deficienţe ale organelor interne şi ale altor funcţii fiziologice specifice
(circulatorie, respiratorie, gastro-intestinală, renală, gonadică);
• deficienţe ale scheletului şi ale aparatului de susţinere (deficienţe ale
regiunilor capului şi trunchiului; deficienţe mecanice şi motrice ale
membrelor; paralizie spastică ori de altă natură a membrelor; alterări
ale axelor transver­sală şi longitudinală ale membrelor etc);
• deficienţe estetice (de la diformităţi şi malformaţii, la fistule şi comunicaţii
patologice ori artificiale);
• deficienţe ale funcţiilor generale, senzoriale sau de altă natură (incluzând
deficienţele multiple organice şi psihice, fragilitatea anormală la
traumatisme, dismetaboliile, disfuncţiile exterocepţiei şi cenesteziei).

Autoevaluare:
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să enumeri principalele categorii de deficiențe.

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

40
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

Principalele categorii de deficiență includ: deficiențe
intelectuale sau alte deficiențe psihice, de exprimare și
de vorbire, auditive, vizuale, ale organelor interne şi ale
altor funcţii fiziologice specifice, ale scheletului şi ale
aparatului de susţinere, ale funcţiilor generale,
senzoriale sau de altă natură și deficiențe estetice.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!
Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

2.2 DIZABILITATEA

Dacă deficiența se referă la pierderea, anomalia sau perturbarea unei

structuri sau funcţii fiziologice, anatomice sau psihologice, dizabilitatea este
un aspect funcțional al unei deficiențe și desemnează consecințele acesteia
în planul activității individului. În termeni mai concreți, ne referim la ceea
ce nu poate să facă individul datorită acelei deficiențe (de exemplu faptul că
o persoană căreia îi lipsește un picior nu poate, de exemplu, să alerge așa
cum fac asta majoritatea oamenilor). Un termen sinonim cu cel de
dizabilitate și care este utilizat frecvent în literatura de specialitate este cel
de incapacitate. În continuare, noi îi vom folosi alternativ.

2.2.1 DEFINIRE

Conform definiției date de OMS în 1980, dizabilitatea, ca aspect

funcţional, este o consecinţă a unei deficienţe care împiedică
efectuarea normală a unor activităţi, reprezentând o pierdere sau
o diminuare totală sau parţială a posibilităţilor fizice, locomotorii, mintale,
senzoriale, neuropsihice etc.

41
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

În domeniul sănătăţii, o incapacitate sau o dizabilitate corespunde

oricărei reduceri (rezultat al unei deficienţe) parţiale sau totale, a capacităţii
de a îndeplini o activitate într-un mod sau în limitele considerate ca
normale pentru o fiinţă umană.
Termenul de incapacitate însumează, după Regulile Standard
privind Egalitatea Şanselor pentru Persoanele cu Handicap (1993), un mare
număr de limitări funcţionale. Persoanele pot avea incapacităţi cauzate de
disfuncţionalităţi fizice, intelectuale sau senzoriale, de condiţii de
sănătate sau boli mintale, care pot fi de natură permanentă sau
temporară, reversibilă sau ireversibilă, progresivă sau regresivă.
Incapacităţile pot fi consecinţa directă a deficienţelor sau un răspuns al
individului în particular la nivel psihologic, reprezintă obiectivarea unei
deficienţe ca atare și reflectă perturbările la nivelul funcționării persoanei.
Incapacitatea priveşte în fapt, capacităţile luate în sensul activităţilor
compozite, considerate în general ca aspecte esenţiale ale vieţii cotidiene.
Aceasta cuprinde spre exemplu: perturbările comportamentului, ale
îngrijirilor corporale (cum ar fi controlul eliminărilor şi capacitatea de a se
spăla şi a se hrăni singur), ale îndeplinirii altor activităţi ale vieţii cotidiene
şi ale locomoţiei (cum este capacitatea de a merge).
Organizația Mondială a Sănătății [OMS] a inițiat procesul de
revizuire a ICIDH în 1993, iar în în 2001 a publicat varianta finală revizuită
a acesteia, „Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi
sănătăţii” [CIF/ ICF], având ca obiectiv general oferirea unui limbaj
standardizat, unitar, dar şi a unui cadru general de descriere a stării de
sănătate şi a celorlalte stări asociate acesteia. Prin ICF s-a propus înlocuirea
termenilor utilizați anterior (deficiență, dizabilitate, handicap) și eliminarea
celui de "handicap", utilizându-se termenul de "dizabilitate" ca termen
generic pentru toate cele trei nivele – corp, individ şi societate. Termenul de
dizabilitate a devenit astfel un termen generic pentru afectari, limitări ale
activităţii şi restricţii în participare, denotând aspectele negative ale
interacţiunii dintre individ şi factorii contextuali în care acesta se regăseşte.

42
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Componentele de la care s-a pornit în această clasificare sunt

organizate în două părţi, astfel:
 Partea I: Funcţionare şi Dizabilitate, cu două componente:
- Funcțiile și structurile organismului;
- Activități și participare.
 Partea a II-a: Factori contextuali, cu două componente:
- Factori de mediu;
- Factori personali.
Putem spune că afectările func țiilor organismului și
structurilor corpului sunt echivalente deficiențelor din
clasificarea anterioară, limitările activității corespund
dizabilităților/ incapacităților conform vechii accepțiuni, iar
restricțiile de participare înlocuiesc termenul de handicap.
Funcţionarea este un termen generic pentru funcţiile organismului,
structurile corpului, activităţi şi participare. El denotă aspectele pozitive
ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii
contextuali ai acestuia (factori de mediu şi personali) (OMS, 2004, p. 217).
Dizabilitatea, în noua accepțiune a O.M.S. (2004, p. 217) , este
un termen generic pentru afectări (anterior deficiențe),
limitări ale activităţii (anterior dizabilități) şi restricţii de
participare (anterior handicapuri), denotă aspectele negative
ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi
factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi personali).
Vechea accepțiune a termenului de dizabilititate este, astfel,
exprimată în ICF prin limitările activității (dificultăți cu care se poate
confrunta un individ în executarea activităților, care pot fi devieri ușoare
sau grave, din punct de vedere calitativ sau cantitativ, înregistrate în
executarea unor activități, comparativ cu modul sau măsura în care se
așteaptă executarea acelei activități de către persoane care nu au o
problemă de sănătate).

43
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Factorii contextuali sunt factorii care împreună constituie contextul

complet al existenței unui individ și mai ales baza pe care se clasifică
stările de sănătate în ICF, incluzând factorii de mediu și factorii personali.
Astfel, dizabilitatea se consideră a fi rezultatul sau efectul unor relaţii
complexe dintre starea de sănătate a individului, factorii personali şi factorii
externi care reprezintă circumstanţele de viaţă ale acelui individ. Astfel,
impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ poate fi extrem de diferit, dar
acesta poate varia considerabil și în condiți ile unor medii foarte similare asupra
unor indivizi cu probleme similare de sănătate, în funcție de factori personali.
Unele medii care au bariere sau care nu oferă elemente de facilitare vor
restricţiona performanţa individului, în timp ce alte medii, facilitatoare, vor
putea determina o creştere a perfomanţei individului. Așadar, societatea poate
obstrucţiona perfomanţa unui individ prin menținerea barierelor (ex. clădiri
inaccesibile) sau prin neoferirea unor elemente de facilitare (ex. lipsa
dispozitivelor tehnice de sprijin), așa cum și personalitatea individului poate
determina o adaptare variabilă la condițiile mediului înconjurător.

Autoevaluare:

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să explici ce este dizabilitatea ca aspect funcțional al
unei deficiențe.

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

44
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Dacă ai terminat de răspuns, verifică mai jos dacă ai răspus

corect.

Răspunsul corect este:

Dizabilitatea/ incapacitatea este o consecinţă a unei
deficienţe care împiedică efectuarea normală a unor
activităţi, reprezentând o pierdere sau o diminuare totală
sau parţială a posibilităţilor fizice, locomotorii, mintale,
senzoriale, neuropsihice etc.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!
Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

Autoevaluare:

Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog

să explici ce este dizabilitatea ca termen generic,
conform CIF .

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

45
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te pe pagina următoare.

Răspunsul corect este:
Dizabilitatea, în noua accepțiune a O.M.S. , este un
termen generic pentru afectări (anterior deficiențe),
limitări ale activităţii (anterior dizabilități) şi restricţii
de participare (anterior handicapuri), denotă aspectele
negative ale interacţiunii dintre individ (care are o
problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se
regăseşte (factori de mediu şi personali).

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

2.2.1 CLASIFICARE

Conform ICIDH (O.M.S, 1980, apud O.M.S., 1993) clasificarea

dizabilităţilor (incapacităţilor) este următoarea:
• referitoare la comportament (incapacitate privind conştiinţa de sine;
orientarea spaţio-temporală; siguranţa personală; adaptarea conduitei
la situaţia dată; achiziţionarea de cunoştinţe; performarea rolurilor
familiale etc);
• referitoare la comunicare (incapacitate privind înţelegerea şi exprimarea
prin limbaj verbal oral şi scris; interpretarea datelor percepţiei vizuale,
cu afectarea activităţilor dependente de aceasta);
• referitoare la deprinderile igienico-sanitare şi de autoservire (incapacitate privind
controlul excreţiei; menţinerea igienei corporale; îmbrăcarea; hrănirea);
• referitoare la locomoţie (incapacitate privind mersul, trecerea peste
obstacole, alergarea, urcarea scărilor etc);
• referitoare la folosirea corpului în anumite activităţi (care implică
manipularea unor obiecte sau adoptarea unor poziţii, ca în activităţile
casnice sau profesionale);

46
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

• referitoare la psihomotricitate (neîndemânare privind activităţile practice

cotidiene ce necesită prehensiune, manipulare, coordonare
oculomanuală, lateralizare, control postural, cum ar fi utilizarea
cheilor, deschi-derea/închiderea uşilor, manevrarea comutatoarelor sau
robinetelor, folosirea telefonului, manipularea banilor etc);
• referitoare la alte situatii (incapacităţi legate de anumi-te caracteristici ale
mediului fizic - temperatură, climă, zgomot - sau profesional; legate de
situaţii necesitând aptitudini speciale).

Conform CIF, dizabilitățile corespund limitărilor activității, care

pot fi legate de următoarele domenii ale componentei Activități și
Participare (OMS, 2004):
- Învățarea și aplicarea cunoștințelor (include experiențe
senzoriale cu scop, învățarea de bază și aplicarea cunoștințelor);
- Sarcini și solicitări generale (îndeplinirea unor sarcini,
realizarea programului zilnic ș.a.)
- Comunicarea (include receptarea, producerea, conversația și
utilizarea instrumentelor și tehnicilor de comunicare)
- Mobilitatea (include schimbarea și menținerea poziției corpului,
ducerea, deplasarea și manipularea obiectelor, mersul și
deplasarea, deplasarea cu mijloace de transport)
- Autoîngrijirea
- Autogospodărirea (include achiziționarea celor necesare, sarcini
de gospodărire, îngrijirea obiectelor de uz casnic și ajutorul
pentru ceilalți)
- Interacțiunile și relațiile interpersonale (include interacțiuni
interpersonale generale și relații interpersonale particulare)
- Ariile majore ale vieții (include educația, munca și angajarea în
muncă, viața economică, comunitatea, viața civică și socială).

47
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Autoevaluare:
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să enumeri principalele categorii de dizabilitate, conform
CIF.

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

Principalele categorii de dizabilitate se referă la:
comportament, comunicare, deprinderi igienico-sanitare şi de
autoservire, locomoție și folosirea corpului în anumite
activităţi, la psihomotricitate sau la alte situaţii.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

48
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

2.3 HANDICAPUL

Deficiența, ca aspect medical, se referă la pierderea, anomalia sau

perturbarea unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice, iar
dizabilitatea, ca aspect funcțional, desemnează consecințele deficienței în
planul activității individului. Ei bine, conform ICIDH, handicapul este o
consecință a unei dizabilităț i care limitează participarea egală la viața
comunității a persoanei cu dizabilitate, aşadar integrarea ei adecvată în
societate. Termenul de handicap se referă la faptul că, datorită dizabilității și
mediului social neadaptat, individul nu-și găsește, de exemplu, un loc de
muncă care să corespundă nivelului lui de pregătire sau nu poate să meargă
la teatru pentru că nu există rampe de acces.

2.3.1 DEFINIRE

Handicapul (aspectul social) este definit ca dezavantajul/ starea de

inferioritate a unei persone care decurge dintr-o dizabilitate şi care limitează
sau împiedică îndeplinirea unor roluri sau statute socio-profesionale
cuvenite în raport cu vârsta, educaţia sau profesia persoanei respective.
Termenul de handicap înseamnă, așadar, pierderea sau limitarea
şanselor de a lua parte la viaţa comunităţii la un nivel echivalent cu al
celorlalţi membri ai săi și descrie interacţiunea dintre persoana cu
dizabilitate şi mediu. Handicapul apare atunci când persoanele cu deficienţe
şi incapacităţi întâlnesc bariere culturale, fizice sau sociale, care le
împiedică accesul la diferitele sisteme ale societăţii, care sunt disponibile
altor cetăţeni (Chelemen, 2010, pp. 34-35).
Prin handicap înţelegându-se pierderea sau limitarea şanselor de a
lua parte la viaţa comunităţii la un nivel echivalent cu al celorlalţi membrii
ai săi, este important de subliniat faptul că el nu este doar consecinţa
dizabilităţii, ci şi a mediului socio-cultural neadaptat nevoilor diferite ale
tuturor indivizilor dintr-o comunitate.

49
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Conform CIF însă, termenul de handicap nu mai este utilizat, fiind

înlocuit de „restricțiile în participare ”, înglobate în termenul de dizabilitate.
Restricţiile de participare reprezintă probleme cu care se poate confrunta un
individ în implicarea sa în situaţii existenţiale. Prezenţa unor restricţii în
participare este determinată prin compararea participării unui anume individ
cu ceea ce se aşteaptă în cultura sau societatea respectivă de la un individ
care nu suferă de o dizabilitate (OMS, 2004, p. 218).

Autoevaluare:
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să explici ce este handicapul ca aspect social al unei
dizabilități.

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

50
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Răspunsul corect este:

Handicapul, ca aspect social al unei dizabilități, este
definit ca dezavantajul/ starea de inferioritate a unei
persone care decurge dintr-o dizabilitate şi care
limitează sau împiedică îndeplinirea unor roluri sau
statute socio-profesionale cuvenite în raport cu vârsta,
educaţia sau profesia persoanei respective.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

2.3.2 CLASIFICARE

Conform O.M.S. (1993), handicapurile sunt clasificate astfel:

• de orientare: de la alterări ale capacităţii de orientare, până la stări
de dezorientare şi inconştienţă;
• de independenţă fizică: de la independenţă asistată (protetic,
tehnic, uman), până la dependenţă de îngrijiri intensive şi permanente;
• de mobilitate: de la limitări variabile ale acesteia, până la pierderea
ei totală (imobilizare la pat);
• privind ocupaţia: de la indisponibilităţi pasagere ce afectează
activitatea, până la incapacitatea angajării într-o ocupaţie cu sens;
• de integrare socială: de la participare anxioasă, la alienare şi
izolare socială;
• de independenţă economică: de la inabilitate în asigurarea unor
resurse suficiente, până la incompetenţă totală (resursele fiind evaluate în
funcţie de nevoi specifice);
• de altă natură: minore (fără efecte negative notabile); nespecifice (ce
conduc la un dezavantaj general); specifice (alterare a calităţii vieţii generate de un
handicap specific, dar neîncadrat taxonomic în vreo altă secţiune); neprecizate.

51
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Autoevaluare:
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog
să enumeri principalele tipuri de handicap:

Completează aici răspunsul considerat corect de către tine:

...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................
...........................................................................................

Dacă ai terminat de răspuns, verifică-te mai jos.

Răspunsul corect este:

Principalele tipuri de handicap se referă la: orientare,
independeță fizică, mobilitate, ocupație, integrare
socială, independență economică sau de altă natură.

Dacă ai răspuns corect, te felicit!

Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse
până acum, pentru a le aprofunda.

52
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Subiecte pentru autoevaluare:

Teste grilă pentru autoevaluare:

1. Incapacitatea unui nevăzător de a citi textele scrise este:

a) o deficienţă
b) o dizabilitate
c) un handicap.
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

2. Dificultatea unui surd de a-şi găsi un loc de muncă este:

a) o deficienţă
b) o dizabilitate
c) un handicap.
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

3. Pierderea auditivă bilaterală (la ambele urechi) este:

a) o deficienţă
b) o dizabilitate
c) un handicap.
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

4. Faptul că un copil nevăzător de 10 ani nu-şi poate încheia nasturii este

o dizabilitate.
a) Adevărat
b) Fals
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

53
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

5. Handicapul se referă la incapacitatea/ dificultatea persoanei de a

desfăşura anumite activităţi.
a) Adevărat
b) Fals
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................

Dacă ai răspuns la testele grilă de mai sus, verifică-ţi răspunsurile

confruntându-le cu cele din tabelul următor:

Nr. întrebării Răspunsul corect:

1. b
2. c
3. a
4. b
5. b

Subiecte pentru evaluare şi control

Întrebări de evaluare
1. Ce înţelegi prin deficienţă?
2. Ce înţelegi prin dizabilitate?
3. Ce este handicapul?
4. Care sunt factorii determinanţi ai handicapului?
5. Analizează specificul diferenței dintre deficiență, dizabilitate și handicap!
6. Ce este dizabilitatea, în noua accepțiune a Organizației Mondiale a
Sănătății?

54
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

Rezumatul acestui Modul:

În vechea accepțiune, valabilă încă, se utilizează triada deficiență -

dizabilitate- handicap. Deficiența, ca aspect medical, se referă la pierderea,
anomalia sau perturbarea unei structuri fiziologice, anatomice sau
psihologice, dizabilitatea (sau incapacitatea), ca aspect funcțional,
desemnează consecințele deficienței în planul activității individului, iar
handicapul este o consecință a unei dizabilități care limitează participarea
egală la viața comunității a persoanei cu dizabilitate, deci integrarea ei
adecvată în societate.
Definirea dizabilităţii, sau găsirea unor termeni mai puţin peiorativi
cu privire la persoanele care suferă de anumite deficienţe a devenit o
preocupare tot mai evidentă a O.M.S., care a elaborat, în 2001, o
„Clasificare internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii” (CIF), în
care se încearcă renunțarea la termenii de deficiență și handicap și utilizarea
termenului de dizabilitate ca termen generic pentru toate cele trei niveluri.
Dizabilitatea, în noua accepțiune a O.M.S. , este un termen generic
pentru afectări (anterior deficiențe), limitări ale activităţii (anterior
dizabilități) şi restricţii de participare (anterior handicapuri), denotă
aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de
sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factori de mediu şi
personali).

55
Mo d u l ul 2 – Fu n d a men t ele p s ih o p ed a g o g i ei sp e cia l e

BIBLIOGRAFIE

Albu, A. & Albu, C. (2000). Asistenţa psihopedagogică şi medicală a

copilului deficient fizic. Iaşi: Editura Polirom
Buică, C. (2004). Bazele defectologiei. Bucureşti: Editura Aramis
Chelemen, I. (coord.), Peter, K., Boros, D., Perte, A., Onicas, R. (2010).
Elemente de psihopedagogie specială. Oradea: Editura
Universităţii din Oradea
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization) (1993)
International Classification of Impairments, Disabilities and
Handicaps. [ICID-H]. A manual of classification relating to the
consequences of disease. Old edition: 1980. Geneva, Switzerland:
WHO
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (Geneva). (2004). Clasificarea
internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF).
Bucureşti: Editura MarLink
Popovici, D.V. (2000). Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe
mintale. Bucureşti: Editura Pro Humanitate
*** Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu
handicap, O.N.U., 1993

56