LAHMAR ASMA

GRUPA 511

SINDROMUL SJOGREN

Sindromul Sjogren este o afectiune autoimuna

care afecteaza glandele lacrimale si salivare. Acest
sindrom cauzeaza inflamarea acestor glande,
precum si a altor tesuturi din organism.
In general, manifestarile sindromului Sjogren sunt
uscaciunea ochilor si a gurii. Acest sindrom apare
adesea acompaniat de alte afectiuni autoimune
precum lupusul sau artrita reumatoida.
poate sa apara la orice varsta insa, de obicei,
acesta apare la pacientii de peste 40 de ani.
Aceasta afectiune autoimuna este mai
intalnita in randul femeilor. Tratamentul
acestui sindrom se bazeaza pe ameliorarea
simptomelor.

Simptome sindrom Sjogren

Principalele simptome ale sindromului Sjogren

sunt:
 Uscaciunea ochilor – senzatie de usturime, de
mancarime la nivelul ochilor ori senzatie de nisip in
ochi
 Uscaciunea gurii – senzatie de uscaciune la
nivelul cavitatii bucale, acompaniata de dificultate la
inghitire sau dificultati de vorbire
Alaturi de aceste simptome pot aparea si:
 Dureri, inflamatie sau rigiditate articulara
 Inflamarea galndelor salivare – in special a
celor amplasate in spatele maxilarului/ in fata
urechilor
 Iritatii/ eruptii cutanate
 Uscaciune vaginala
 Tuse persistenta
 Oboseala cronica

Cauze :

Sindromul Sjogren este o afectiune autoimuna

care determina sistemul imunitar sa atace
tesuturile si celulele sanatoase ale organismului.
Oamenii de stiinta nu au reusit sa identifice cauza
exacta a aparitiei acestui sindrom, insa au
identificat anumite gene care cresc riscul de
sindrom Sjogren. De asemenea, si infectia cu
 anumite bacterii sau virusuri poate creste riscul de
aparitie a acestui sindrom.

Factori de risc :
Alti factori care contribuie la aparitia acestui
sindrom sunt:
 Varsta – apare, in general, la persoanele care
au depasit varsta de 40 de ani
 Sexul – femeile prezinta risc crescut de
sindrom Sjogren
 Boala reumatica - artrita reumatoida
sau lupusul maresc predispozitia pentru acest
sindrom

Diagnosticare :
Sindromul Sjogren poate fi destul de dificil de
diagnosticat intrucat simptomele sale pot mima alte
afectiuni. Unele tratamente medicamentoase pot
avea, de asemenea, simptome similare acestui
sindrom.
Testele si analizele care pot contribui la
diagnosticarea acestei afectiuni sunt: analizele
sangelui (care identifica anumiti anticorpi,
inflamatia in organism, probleme renale sau
hepatice), teste oftalmologice (testul Schirmer),
teste imagistice, biopsie.
 Tratament
Tratamentul pentru acest sindrom este stabilit in
functie de manifestarea bolii la fiecare pacient in
parte. Acesta se va concentra pe ameliorarea
simptomelor.
Tratamentul medicamentos pentru sindromul
Sjogren are rolul de a:
 Reduce inflamatia de la nivelul ochilor – se pot
folosi picaturi speciale.
 Creste productia de saliva – exista
medicamente precum cele pe baza de cevimelina
sau pilocarpina care pot creste productia de saliva
sau de lacrimi.
 Suprima hiperactivitatea sistemului imunitar –
anumite medicamente sunt folosite pentru
suprimarea activitatii imunitare.
 Trateaza complicatiile cauzate de acest
sindrom – daca apar simptome specifice artritei, se
pot folosi antiinflamatoare sau medicamente
speciale pentru artrita.
Interventia chirurgicala este folosita rareori in
tratarea sindromului Sjogren, in general in cazurile
mai serioase. Prin intermediul unei asemenea
interventii se pot sigila canalele lacrimare. De
asemenea, se pot folosi si implanturi de colagen in
zona punctului lacrimal, care suplinesc lacrimile
naturale.
Pentru ameliorarea simptomelor, se pot folosi
lacrimi artificiale, care combat uscaciunea ochilor.
De asemenea, se poate creste umiditatea in
interiorul casei.