Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. ISCHEMIA MIOCARDICĂ
2. Cerere O2:
1. stenoză aortică
2. insuficiență aortică
3. cardiomiopatie hipertrofică
4. hipertensiune arterială & hipertrofie de ventricul stâng
Factori precipitanți:
- anemie
- sepsis
- tireotoxicoză
- febră
- tahiaritmii
Ateroscleroza
Definiție de termeni:
”sclerosis” = îngroșare a intimei arteriale
”athere” = gel, acumulare de lipide
Definiție: acumulare de lipide, inițial subendotelial, apoi în toată grosimea peretelui arterelor
medii și mari, cu modificarea proprietăților elastice ale vasului, cu stenozarea sau dilatarea
anevrismală a lui
ATS = boală focală în timp și spațiu, zone sănătoase alterând cu zone profund afectate,
leziuni tinere coexistând cu leziuni vechi fibrozate
- factori neinfluențabili:
- vârstă
- sex masculin
- AHC: eveniment ATS precoce
- factori influențabili:
1. dislipidemia:
Cho total, LDL-C, HDL-C
Genetic
Fumat
Obezitate
Sedentarism
Steroizi anabolizanți
Beta blocante
Hipertrigliceridemie
2. hipertensiunea arterială
3. fumatul
4. diabetul zaharat
5. obezitatea
Alți factori de risc: sedentarism, homocisteină, Lp (a), fibrinogen, PAI-1, reacții imune /
autoimune, componenta infecțioasă (Chlamidia, boala Kawasaki)
Balanța endotelială:
- vasodilatație - vasoconstricție
- inhibiția - promovarea creșterii
creșterii - protrombotic
- antitrombotic - proinflamator
- antiinflamator - prooxidant
- antioxidant
Stadii ale aterosclerozei:
- striul gras:
- prima manifestare a ATS
- vârste precoce
- reversibilitate
- acumulare intimală:
- LDL-C
- macrofage
- monocite
- limfocite T
- celule spumoase
- expresie pe celula endotelială de:
- molecule de adeziune
- receptori ”scavenger” monocitari ce permit înglobarea continuă de colesterol
- macrofage – celule spumoase
- placa de aterom:
- leziunea adultă a ATS
- striu gras evoluat:
- atracție și proliferare a celulelor musculare netede migrate din medie
- matrix extracelular
- neoformare vasculară
- dezvoltare lentă în timp, cu perioade de activitate alternând cu perioade de
inactivitate
- activitate declanșată de:
- inflamație
- evenimente trombo-hemoragice
- dezvoltarea plăcii se face inițial spre exterior, cu menținere lumen și diametru extern
(remodelare pozitivă)
- > 40-50% grosimea peretelui --- prolabare la interior cu formarea de stenoze
(remodelare negativă)
- în timp: calcificări
Evoluție:
- spre stenozare progresivă cu apariția de colaterale la peste 70-75% stenoză
- supratrombozarea unei plăci necrotice, fără colateralizare și necroză în teritoriul
deservit
Sindrom coronarian:
- acut:
- STEMI
- NSTEMI
- angina instabilă
- cronic:
- angina pectorală stabilă +/- dispnee
- insuficiență cardiacă nou diagnosticată, probabil ischemică
- SCA < 1 an sau pacient revascularizat
- > 1 an de la diagnostic SCA sau revascularizare
- angina vasospastică / boala microvasculară
- detecție prin screening la pacientul asimptomatic (ischemie silențioasă)
Definiție clinică: durere retrosternală cu caractere constante în timp și care apare în urma
unui efort fizic sau emoțional
- localizare: torace anterior (retrosternal, precordial), epigastru; suprafață mai mare (arată cu
mâna, nu cu degetul)
- iradiere: interscapulovertebral, gât, umeri, membrul superior stâng, coate, mandibulă, etc.
!!! Niciodată mai sus de mandibulă sau mai jos de ombilic.
- durata: minute (≥ 1 minut) – 20 de minute
- caracter: constricție, apăsare, arsură, NU înțepătură
- circumstanțe apariție: tipic la efort, frig, stress emoțional
- circumstanțe calmare: oprirea efortului, nitroglicerină sublingual (2-3 minute)
- simptome de însoțire (+/-): dipsnee, palpitații, diaforeză, panică
Forme angină stabilă:
Angina de decubit: noaptea în poziție clinostatică (crește întoarcerea venoasă, crește efortul
inimii, crește consumul de oxigen al miocardului), fără agravare
Clasa CCS 1:
- durere anginoasă la efort susținut
- fără limitarea activității uzuale
Clasa CCS 2:
- durere anginoasă la efort mediu
- limitează ușor activitatea
Clasa CCS 3:
- durere anginoasă la activități uzuale
- limitează marcat activitatea pacientului
- frecvent normal
- semne clinice ale factorilor de risc:
- obezitate: IMC ≥ 30 kg/mp sau circumferința abdominală crescută (≥ 80 cm la
femei, ≥ 94 cm la bărbați europeeni, variabilitate inter-etnică)
- xantelasme, xantoame, arc cornean – hipercolesterolemie, în special varianta
familială
- impregnare nicotinică la nivelul unghiilor
- hipotrofia maselor musculare asociată sedentarismului
- semne ale altor localizări a bolii ATS:
- puls periferic (indice gleznă – braț scăzut)
- sufluri periferice / carotide
- examenul cordului:
- afecțiuni ce reprezintă substratului ischemiei: stenoză aortică, cardiomiopatie
hipertrofică
- în timpul durerii (+/-):
- disfuncție VS tranzitorie (Z3 patologic – galop protodiastolic)
- disfuncție tranzitorie mm. papilari (suflu de insuficiență mitrală acută)
- șoc apexian deplasat + intensitate scăzută (insuficiență cardiacă), șoc dublu
(antecedente de infarct miocardic cu anevrism ventricular)
- pulmonar: raluri de stază (disfuncție acută de VS)
Examene paraclinice
1. EKG repaus:
- frecvent normal – necesită test de efort EKG
- modificări nespecifice ST-T +/- unde Q (sechelă IM)
- tulburări ritm / conducere
- HVS (HTA, SAo, CMH)
3. Holter EKG: episoade de ischemie silențioasă / tulburări de ritm sau conducere de natură
ischemică / modificări ST-T corelate cu angina (jurnalul simptomelor)
Ecocardiografia de stress:
- efort fizic (cicloergometru) / stress farmacologic (dobutamina) – protocoale standardizate
- +/- contrast
- evidențiază:
- ischemia regională – tulburări de cinetică instalate / agravate de efort
- disfuncție regională / globală VS tranzitorie la efort
- boli asociate (ex. severitate valvulopatii, diferențiere cicatrice de miocard viabil)
- alternativă neinvazivă la teste nucleare
Tomografie de coerență optică (OCT) – imagini de înaltă rezoluție ale peretelui vascular,
permite evaluarea în detaliu a plăcilor, precum și rezultatele post-stentare (apoziția stentului)
ANGINA INSTABILĂ
Entități:
- prim acces de angor
- angor de repaus
- angor agravat (durere mai lungă / eforturi mai mici / cedează mai greu la nitroglicerină)
- angina variantă (Prinzmetal)
- angor de novo (prima durere după o perioadă liberă)
+
EKG modificat (ST-T), în minim 2 derivații concordante (+/-)
Enzime de citoliză miocardică normale
Clasificarea Braunwald:
1 – fără tratament
2 – tratament pentru angina stabilă
3 – tratament maximal
5 tipuri de IMA:
- durere:
- intensă
- prelungită (mai mult de 20 de minute)
- suprafață mare
- însoțită de diaforeză, greață, vărsături, dispnee, palpitații, lipotimie / sincopă,
senzație de moarte iminentă
- NU cedează la nitroglicerină, poate ceda la opiacee sau după ce s-a produs necroza
- edem pulmonar acut
- sincopă
- moarte subită cardiacă
- uneori, manifestări atipice (AVC-like, nervozitate, psihoză acută, slăbiciune marcată,
indigestie acută, embolie periferică) / absente – identificare diagnostică la distanță de
momentul acut (sechela EKG / echo)
- complicații: hemodinamice, aritmice, tromboembolice, mecanice
Examen general:
- anxietate, agitație, își masează sternul (sindrom Levine)
- paloare, transpirații reci (IVS, stimulare simpatică)
- bradicardie + hipotensiune arterială – stimulare parasimpatică (IMA inferior)
- tahicardie + hipertensiune arterială – stimulare simpatică (IMA anterior)
- hipotensiune severa – IMA întins (TAs < 90 mmHg = șoc cardiogen), IMA de VD
- febră (necroză): primele 24-48 ore la IMA constituit fără revasuclarizare eficientă
- tahipnee (stimulare simpatică, EPA); respirație Cheyne-Stokes (șoc cardiogen, post opiacee,
bătrâni, AVC)
- jugulare turgescente: IMA de VD/ICC
- puls carotidian: scăzut (= volum-bătaie mic), crescut (= insuficiență mitrală severă, ruptură
VS), puls alternant (= disfuncție severă VS)
Examen respirator:
- tuse seacă – IVS / expectorație rozată, spumoasă – EPA
- raluri de stază (subcrepitante) = IVS +/- complianță VS scăzută
- wheezing = IVS severă
CLASIFICAREA KILLIP
Clasa I: fără raluri sau galop ventricular
Clasa a II-a: raluri < 50% +/- galop ventricular (Z3 patologic)
Clasa a III-a: raluri > 50% - frecvent EPA
Clasa a IV-a: șoc cardiogen
Paraclinică în IMA
Investigații de bază în acut:
- dozare enzime de citoliză miocardică (CK, CK-MB, troponină) + markeri disfuncție VS
(BNP / NT-proBNP)
- EKG: supradenivelare ST cu undă T înglobată (cx. Pardee) – unde Q, BRS nou apărut
(STEMI); subdenivelare ST, unde T negative (NSTEMI)
- localizare: trunchi comun / LAD dincolo de I perforantă sept – BRS
LAD – modificări V1-V6, DI, aVL
LCX – modificări D1, aVL / V4-V6
ACD – modificări DII, DIII, aVF +/- imagine inversă în V1-V2
-- obligatoriu V3R-V5R (IM de VD)
- ecocardiografie:
- modificări de cinetică segmentară
- disfuncție VS/VD
- complicații mecanice IMA
- lichid pericardic
- diagnostic diferențial cu disecția de aortă
-coronarografie: viza terapeutică – ideal, primele 2 ore în STEMI, primele 24-72 de ore în
NSTEMI
- mai frecvent IMA anterior, zilele 2-5 - ruptură incompletă perete ventricul
- zona lipsită de contractilitate, ce iese din stâng, acoperită de tromb, hematom
conturul cardiac atât în sistola, cât și în organizat și pericard – nu are miocard în
diastolă (≠ diskinezie: doar în sistolă) perete
- perete subțire - comunicare îngustă cu ventriculul stâng
- stochează un volum de sânge - în pseudoanevrism se pierde o parte din
nemobilizabil -- complicații fluxul sistolic al ventriculului stâng –
hemodinamice (scade debitul cardiac) și complicații hemodinamice
trombembolice (stază de anevrism) - risc de completare a rupturii
- zona aritmogenă – aritmii ventriculare
maligne
- șoc apexian dublu
- EKG: imagine ”înghețată”
- confirmare: eco
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
– Noțiuni generale –
Definiție: creșterea valorilor tensionale peste 140/90 mmHg în cabinet (în condiții de
repaus) / a TA medii la monitorizarea ambulatorie automată a TA (MATA) peste 135/85
mmHg
Variante:
- HTA sistolo-diastolică
- HTA sistolică izolată (vârstnic)
- HTA diastolică izolată (bărbați < 40 de ani, supraponderali / obezi)
Entități particulare:
- HTA de halat alb (doar în cabinet, normală la domiciliu)
- pseudohipertensiunea (vârstnici cu rigiditate arterială)
- HTA mascată (normală la cabinet, mare la domiciliu)
Etiologie:
- HTA esențială (primitivă): ~ 90-95%
- HTA secundară: ~ 5-10%
Pseudohipertensiunea și Pseudorezistența
PSEUDOHIPERTENSIUNE PSEUDOREZISTENȚĂ
Simptomatologie:
NB: Anamneza să conțină date despre vechimea HTA, valorile maxime TA cunsocute de
pacient, tratament, răspunsul și complianța la tratament, complicații HTA, factori de risc
cardio-vasculari.
- vechimea HTA
- valorile maxime ale TA cunoscute de către pacient
- factorii de risc cardiovascular: fumat, dislipidemie, diabet zaharat, obezitate, sedentarism
- dietă (consum excesiv de sare, băuturi alcoolice, băuturi pe bază de cofeină, grăsimi
saturate)
- AHC semnificative pentru boala hipertensivă – istoricul familial de boală cardiovasculară
prematură (bărbați < 55 de ani, femei < 65 de ani)
- tratamentul antihipertensiv – preparate cu DCI, doze, răspunsul și aderența la tratament
- alte tratamente potențial responsabile de creșterea TA
- alte afecțiuni care ar putea reprezenta cauze de HTA secundară
- APP de complicații ale bolii hipertensive: AVC, IMA, IC, boală cronică renală (până la
stadiul de dializă cronică), tulburări de vedere, etc.
Examen clinic:
- pacienții ar trebui să stea comfortabil într-un mediu liniștit pentru 5 minute înainte de a
începe măsurătorile TA
- trei măsurători TA ar trebui înregistrate la 1-2 minute distanță și măsurători adiționale
efectuate doar dacă primele două citiri diferă cu > 10 mmHg, TA se înregistrează ca media
ultimelor două citit ale TA
- măsurători adiționale trebuie înregistrate la pacienții cu valori TA instabile datorate
aritmiilor, precum pacineții cu FiA, la care metodele auscultatorii manuale ar trebui utilizate,
deoarece cele mai multe aparate automate nu au fost validate pentru măsurarea TA la
pacienții cu FiA
- utilizați o manșetă standard (12-13 cm lățime și 35 cm lungime) pentru majoritatea
pacienților; sunt necesare și manșete mai mari sau mai mici pentru brațe mai groase
(circumferință braț > 32 cm) și respectiv mai subțiri
- manșeta ar trebui poziționată la nivelul inimii, spatele și brațul trebuie susținute pentru a
evita creșterile TA dependente de contractura musculară sau exercițiul izometric
- atunci când se folosește metoda auscultatorie, utilizați fazele I și V (reducerea / dispariția
bruscă) a zgomotelor Korotkoff pentru a identifica TAs și respectiv Tad
- măsurați TA la ambele brațe la prima vizită pentru a detecta posibile diferențe între brațe;
utilizați brațul cu valoarea mai mare ca referință
- măsurați TA la 1 minut și 3 minute după ridicarea în picioare la toți pacienții la prima
măsurătoare pentru a exclude hipotensiunea ortostatică; măsurarea TA șezând și în picioare ar
trebui efectuată șa vizite ulterioare la persoanele vârstnice, cu diabet zaharat și la persoanele
cu alte afecțiuni în care hipotensiunea ortostatică ar putea apărea frecvent
- înregistrați frecvența cardiacă și utilizați palparea pulsului pentru a exclude aritmiile
Hipotensiunea ortostatică
Importanță:
- poate acompania HTA
- responsabilă de sincope ortostatice
- dificultăți în conducerea tratamentului antihipertensiv
Complicații HTA:
1. complicații cardiace:
- hipertrofia ventriculară stângă
- fibrilația atrială
- insuficiența cardiacă
2. complicații vasculare:
- accidentul vascular cerebral: hemoragic / ischemic
- disecția de aortă
- boala coronariană
- boala vasculară renală (nefroangioscleroză)
- angiopatia hipertensivă (examenul de fund de ochi)
- progresia ATS în toate teritoriile (+ complicațiile acesteia)
!Dependente de durată, severitatea HTA și profilul tensional (risc cardiovascular crescut la:
lipsa de scădere TA noaptea = ”non-dipper”, creștere bruscă a TA matinal = ”morning surge”
crescut, variabilitate diurnă a TA mare)
Cordul:
- EKG 12 derivații – recomandat pentru toți pacienții hipertensivi
- Ecocardiografie:
- este recomandată pacienților hipertensivi la care apar modificări de EKG sau semne
și simptome de disfuncție a VS
- poate fi considerată atunci când detecția HVS poate influența deciziile de tratament
Vasele sanguine:
- examinarea ultrasonografică a arterelor carotide: poate fi luată în considerare pentru
detectarea plăcilor aterosclerotice sau a stenozelor carotidiene la pacienții cu boală vasculară
documentată în altă parte
- măsurarea PWV poate fi considerată pentru evaluarea rigidității arteriale
- măsurarea IGB poate fi considerată pentru detectarea BAP avansate
Rinichii:
- măsurarea creatininei serice și a eRFG e recomandată la toți pacienții hipertensivi
- determinarea raportului albumină / creatinină urinară e recomandată la toți hipertensivii
- ecografia renală și examinarea Doppler ar trebui luată în considerare la pacienții cu funcție
renală depreciată, albuminurie sau în cazul suspiciunii de hipertensiune arterială secundară
Oftalmoscopia:
- e recomandată la pacienții cu hipertensiune grad 2 sau 3 și la toți pacienții hipertensivi cu
diabet
- poate fi considerată și la alți pacienți hipertensivi
Creierul:
- la pacienții hipertensivi cu simptome neurologice și/sau declin congenital, RM cerebral sau
CT ar trebui considerate pentru decelarea infarctelor cerebrale, a microhemoragiilor și a
leziunilor de substanță albă
- antiinflamatoare nesteroidiene
- decongestionante nazale (nafazolină, oximetazolină, pseudoefedrină)
- glucocorticoizi
- mineralocorticoizi (carbenoxolonă, fludrocortizon, 9a-fluoroprednisolon, licorice)
- steroizi anabolizanți (norandrolonă, oximetolonă, oxandrolonă)
- contraceptive orale (cu conținut estrogenic)
- antidepresive (IMAO, venlafaxina, antidepresive triciclice)
- imunosupresoare (ciclosporina A, tacrolimus, rapamicină)
- eritropoietina umană recombinată
- agenți antiangiogenici:
- inhibitori VEGF (bevacizumab)
- inhibitori tirozin-kinază (sorafenib, sunitib)
- agenți alkilanți (ciclofosfamida, ifosfamida)
- antiemetice (metoclopramid, proclorperazină)
- antiretrovirale
- antidiabetice din clasa sulfoniluree (glibenclamida)
- bromocriptina
- amine simpatomimetice (catecolamine, analogi de amine - fenilpropanolamina)
- disulfiram
- droguri recreaționale (amfetamine, cocaină)
Tablou clinic:
- obezitate (+/-), macroglosie
- edeme periferice (hipoxemia – activare RAAS – retenție hidro-salină)
- semne asociate hipertensiunii pulmonare
Diagnostic:
- suspiciune – scor Epworth (peste 10 puncte confirmă o somnolență diurnă excesivă
marcată)
- confirmare – polisomnografie – număr secunde apnee – hipopnee / oră (5-15: ușoară, 15-
30: moderată, > 30: severă)
HIPERALDOSTERONISM PRIMAR
PATOLOGIA TIROIDIANĂ
HIPOTIROIDIA HIPERTIROIDIA
- HTA predominant diastolică: debit cardiac - HTA predominant sistolică: debit cardiac
scăzut, rezistență vasculară periferică crescut, rezistență vasculară periferică
crescută scăzută
- MAATA: profil non-dipper - MAATA: profil dipper
FEOCROMOCITOM
- screening:
a. în prezența a cel puțin un criteriu din:
- simptome hiperadrenergice paroxistice
- istoric familial de feocromocitom
- sindroame genetice asociate cu feocromocitom (MEN2, von Hippel Lindau,
neurofibromatoză)
- masă adrenală suspectă de feocromocitom (> 4 cm, modificări chistice sau
hemoragice)
b. HTA rezistentă / HTA + incidentalom suprarenalian
1. HTA în ACROMEGALIE
- hipersecreție GH prin adenom hipofizar / hiperplazie hipofizară indusă de exces GH-RH
hipotalamic / secreție ectopică de GH
- prevalență HTA: 18-60% (medie ~ 35%), profil non-dipper
- asociere apnee în somn (60-75% din cazuri)
- test de supresie la glucoză – GH > 1 ng/ml la 1-2h după glucoză
2. HTA în HIPERPARATIROIDISM
- HTA frecventă în hiperparatiroidism primar
- asociată cu rigiditate arterială și disfuncție endotelială
- remisie inconstantă după intervenția chirurgicală
- probleme terapeutice: a nu se utiliza diuretice tiazidice (hipercalcemie)
COARCTAȚIA DE AORTĂ
- îngustarea lumenului aortei, mai frecvent aorta toracică lângă ligamentul arteriosum, dar și
aorta abdominală (HTA severă)
- suspiciune: cefalee, HTA la membrele superioare + semne de ischemie periferică membre
inferioare, puls slav la arterele femurale, suflu sistolic interscapulovertebral, Rx toracic –
incizuri pe arcurile costale posterioare
! Originea arterei subclavii stângi distal de coarctație – puls slab la artera brahială stângă,
comparativ cu arterele femurale