1

CUPRINS

ARGUMENT
I. DEZVOLTAREA INTERESULUI COGNITIV LA COPIII DE
VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
1.1. Opiniile savanților despre interesul cognitiv
1.2. Apariția și dezvoltarea interesului cognitiv la elevii claselor primare
1.3. Funcțiile și dirijarea jocurilor didactice
1.4. Clasificarea jocurilor didactice
1.5. Etapele jocului didactic

II. STIMULAREA INTERESULUI COGNITIV LA ELEVII CLASELOR

PRIMARE PRIN JOCURI DIDACTICE

2. 1. Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la lecțiile

de științe
2.2. Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la lecțiile
de limba și literatura română
2.3. Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la lecțiile
de matematică
2.4. Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la lecțiile
de istorie
BIBLIOGRAFIE

2
 Argument
Interesul față de ceea ce se învață și se află
se aprofundează pe măsură ce adevărurile,
pe care și le însușește elevul,
devin propriile lui convingeri
V. A. Suhomlinski
Astăzi nu mai este îndeajuns să-i asigurăm pe elevi cu cunoștințe, dar o mare
importanță se acordă sarcinii de a-l învăța pe elev să învețe, iar psihologic acest
lucru înseamnă să-l înveți să învețe. În școala contemporană se face mult pentru a
forma la elevi o atitudine pozitivă față de învățătură. Spre aceasta sunt orientate
utilizarea instruirii problematizate, a metodelor activ-participative și jocului
didactic, aplicarea combinațiilor optime de metode și forme de lucru, conform
vârstei.
Astfel, dezvoltarea intelectuală este orientată spre apariția unor structuri
psihice, în baza cărora elevul va fi capabil de noi achiziții mintale. El va fi pus
mereu în situații de problemă, de descoperire a ceva nou pentru sine, i se va trezi
interesul cognitiv. După V.A. Suhomlinski, interesul către învățătură apare acolo
unde este avânt născut de ,,succes”. În ce mod să trezim interesul? În ce mod să
ajungem la așa ,,succes”? În ce mod facem ca să judece, să argumenteze
convingător, să fie sau nu de acord cu cele spuse, să-și poată apăra punctul de
vedere, altfel spus – de format personalitatea. Cu atât mai mult că societatea
actuală are nevoie de personalități, care nu numai ar putea să asimileze cunoștințe,
să-și formeze anumite priceperi, deprinderi, ci și să poată folosi aceste cunoștințe și
capacități în vederea rezolvării diverselor probleme teoretice și practice ce apar în
activitatea subiectului, prin elaborare de soluții originale, prin concretizarea lor
într-un domeniu oarecare de activitate.
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfășurării
lui elevul are posibilitatea să-și aplice cunoștințele, principiile și deprinderile
formate în cadrul diferitor lecții. Jocul didactic constituie în același timp și un
mijloc eficient de verificare al gradului de însușire a cunoștințelor.

3
 I. DEZVOLTAREA INTERESULUI COGNITIV LA COPIII DE
VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
I.1 Opiniile savanților despre interesul cognitiv
Problema interesului cognitiv este modernă în psihopedagogie. Interesul este
un modul complicat, dar și cu o semnificație de studiere care are o mulțime de
tratări:
 interesul este apreciat ca o manifestare de activitate logică și
emoțională – E.C.Strong, S.L.Rubinștein;
 interesul e o structură compusă din necesitate – S.Boilex;
 interesul este un proces emoțional-volitiv și intelectual, care sporește
activismul conștiinței omului – L.A.Gordon.
În așa fel, noțiunea de interes în psihopedagogie are o mulțime de
semnificații. După A.V.Petrovski, interesul este o manifestare emoțională a
trebuințelor cognitive ale omului – evidențiază obiectele trebuințelor cognitive și
însemnătatea lor reală pentru scopurile date, iar în plan mai larg – pentru acea
societate din care face parte [27].
V.V.Bogoslovski consideră că interesele oamenilor sunt extrem de variate,
precum variată este activitatea umană. Interesele se deosebesc prin conținut sau
orientare. În acest sens, putem evidenția interese materiale, sociale și spirituale [7,
p.45]. Interesele materiale se pot manifesta în tendința spre comodități locative,
articole gastronomice, îmbrăcăminte etc. Ele deseori obțin forme monstruoase de
lăcomie, tendință spre lux.
Interesele sociale includ interesul față de munca obștească, față de activitatea
organizațională. Se întâlnesc mulți oameni, inclusiv elevi, care sunt pasionați de
munca obștească și își consacră toate forțele. Bucuriile și necazurile lor sunt legate,
în primul rând, de succesele sau insuccesele în activitatea obștească.
Interesele spirituale caracterizează nivelul înalt de dezvoltare a personalității.
Acestea sunt în primul rând interesele cognitive față de o disciplină oarecare –
matematică, științe, educație muzică etc.
4
 Ca fondator al teoriei problemei interesului precum și al aplicării parțiale în
practică pe bună dreptate e numit pedagogul ceh Ian Amos Comenius (1592-1670).
În renumita sa lucrare Marea Didactică scria: „Ce ocupație n-am începe, mai întâi
de toate trebuie de trezit interesul la elevi, o dragoste serioasă față de ea,
demonstrându-i în ce constă superioritatea ei față de altele, folosul, plăcerea ce o
aduce” [20]. Comenius vedea realizarea acestei probleme în legătura strânsă dintre
procesul de instruire și educație cu personalitatea învățătorului și susținerea
autorității lui de către părinți în ochii copiilor.
Observările psihologice duse de C. D. Ușinscki asupra legăturii dintre
curiozitatea și setea de cunoaștere prezintă un anumit interes. El a observat că
curiozitatea creează orientarea copilului în lumea înconjurătoare și, concentrându-
și activitatea intelectuală spre domeniul interesat, trece în setea de cunoaștere. Însă,
dacă curiozitatea nu realizează dorințele copilului, nu-l ajută în rezolvarea
întrebărilor apărute, atunci ea produce pustiire sufletească, poate să lase omul fără
o îndeletnicire serioasă. Creșterea curiozității în setea de cunoaștere, după Ușinski,
decurge pe baza înțelegerii de către copil a legăturii interne a fenomenelor
studiate, de aceea se cere ca învățătorul să descopere aceste legături, deoarece
ele pot să-l concentreze pe copil și pot să facă procesul de instruire captivant [31,
p.134].
După părerea lui C.Ușinski un loc deosebit în formarea interesului îi aparține
școlii primare. Materialul ilustrativ, legat de obiectele reale cunoscute copiilor,
sunt valori prețioase ale instruirii primare. A deschide în fața copilului noi și noi
laturi ale obiectului, a le stimula interesul – aceasta-i sarcina principală a școlii
primare. Îndeplinirea acestei sarcini necesită din partea învățătorului un arsenal de
mijloace de atragere: material didactic ilustrativ, jocuri, întreceri, competiții etc.
Dar, în același timp, principalul e să ne bazăm pe gândirea independentă a elevului,
adică interesul către învățătură să depindă de un gând serios.
Alt pedagog care a tratat problema interesului este Jean-Jacques Rousseau. În
renumitul său roman Emil sau Despre educație el descrie interesul ca pe unul
dintre principalele mecanisme, ce-l ajută pe cel ce învață să progreseze în studiere.
5
Adresându-se către pedagogi cu chemarea de „a nu stinge imaginația copilului”, el
ne sfătuiește să studiem cât mai adânc interesele copilului.
În teoria dezvoltării interesului un mare rol îi aparține învățăturii lui
L.N.Tolstoi. Sistemul prelucrat de el se evidenția prin originalitate, profunzime, el
leagă nemijlocit interesul de idealurile umane. Ca pedagog, Tolstoi pune pe primul
plan personalitatea omului și este categoric împotriva a tot ce transformă
personalitatea în jucăria unei păreri străine, e împotriva politicii de educație
autoritară. Pe Tolstoi, mai întâi de toate, îl interesa personalitatea omului,
trăsăturile lui morale și locul lui pe Pământ, îl interesa formarea personalității
creative, dar nu numai formarea unor trăsături de caracter.
Dacă un învățător vede sarcina sa numai în faptul de a-l învăța pe copil să
rezolve probleme, altul o vede doar în faptul de a-l învăța să scrie caligrafic, iar al
treilea – în a ajuta copilul să folosească date, cifre, citate fără să intre în sens, al
patrulea învățător vede scopul său în sistemul general al educației, atunci în scurt
timp școala, familia și societatea vor culege fructele amare ale acestei neglijențe.
Iată de ce, apreciind teoria interesului prelucrată de L.N.Tolstoi în plan metodic și
pedagogic, trebuie să ținem minte că principalul obiect al experimentului
pedagogic al lui Tolstoi constă în faptul ca să arate în ce condiții se poate de
înfăptuit într-o școală obișnuită de la sat nu numai asimilarea trainică a
cunoștințelor, ci și dezvoltarea multilaterală a intereselor cognitive și morale,
manifestarea tuturor posibilităților creatoare ale personalității copilului.
El afirma că numai libertatea dezvăluie ceea ce-i firesc. În instruirea lipsită de
libertate nu poate fi vorba de apariția intereselor copiilor, deoarece elevii învață
bine când învață cu plăcere.
Literatura pedagogică contemporană, de asemenea, pune un mare accent pe
tot ce ține de personalitate, individualitate. Radioul, televiziunea, ziarele,
computerele sunt noi izvoare de stimulare a curiozității și celor mai adânci interese
cognitive ale elevilor contemporani, despre care nici nu puteau să viseze pedagogii
clasici. Acest fapt schimbă multe din închipuirile tradiționale despre locul și rolul

6
interesului în activitatea educațională. În epoca noastră este destul de complicat de
urmărit dinamica interesului în dependență de vârstă.
Cercetările duse de Ed Claparede [9] în acest domeniu au arătat că la elevii
care vin în clasa întâi interesul pentru școală e legat de schimbările ce au loc în
activitatea lor. Nu putem spune că, oarecum, copiii de șapte ani din ziua de azi sunt
ca și acei copii de șapte ani cu cincisprezece ani în urmă. Într-o măsură anume sunt
mai informați, dar, totodată, rămân aceiași: comunicabili, maleabili la privirea
blândă a învățătorului etc. Și la acest moment o sarcină importantă a școlii este de
a le stimula acestor copii interesul pentru școală, învățătură, a menține tot timpul o
atmosferă binevoitoare pentru dezvoltarea individuală a fiecărui copil.
O atenție deosebită în descrierea acestui prim pas a acordat-o pedagogul E.
Dimitriu. Analizând publicațiile și discursurile lui, putem determina bazele psiho-
pedagogice pe care se sprijină experimentul său [14]:
 a întări la fiecare copil credința în puterile proprii, dorința de a învăța;
 a dezvolta sentimentul de demnitate;
 a contribui la dezvoltarea puterii creative a copilului nu atât prin
recomandări speciale, cât prin crearea condițiilor de activitate liberă;
 a crea relații deosebite dintre învățător și elev;
 a găsi mijloace de epuizare a energiei copilului la lecție și la recreație,
fără a apela la diverse cerințe formale.
Pentru a ajunge la realizarea acestor cerințe e nevoie de o organizare specială
a activității de învățare. E nevoie, în primul rând, de înnoirea procedeelor de
instruire. În instruirea experimentală de laborator s-au evidențiat următoarele
procedee [14]:
 „greșeli” speciale comise de învățător;
 „operații” asupra „cuvintelor bolnave”;
 probleme de dezvoltare a atenției, memoriei, gândirii;
 probleme de comparare;
 compuneri neterminate;

7
  alcătuirea poveștilor etc.
La baza tuturor acestor procedee se află acțiunile copilului – cu figuri,
cuvinte, obiecte, cifre. Ocupațiile sunt variate, uneori neașteptate pentru copii. În
așa condiții se dezvoltă interesul, deoarece la copii nu se epuizează tendințele
creative de a avea diferite ocupații. Astfel, chiar la începutul vârstei școlare are loc
formarea interesului cognitiv și nu a interesului către accesoriile școlii.

I.2 Apariția și dezvoltarea interesului cognitiv la elevii claselor primare

Participarea activă a elevului la lecție, activitatea lui intelectuală intensă sunt
atât condiții, cât și urmări ale formării interesului pentru învățătură. Dorința de a
pătrunde noul, priceperea de a-și expune părerea, de a-și apăra opinia – aceste
calități sunt foarte importante în educarea personalității școlarului mic și la
educarea acestor calități contribuie foarte mult învățătorul, care are o atitudine
binevoitoare față de elev, are încredere în aptitudinile creatoare ale discipolilor.
Cu multă atenție, învățătorul trebuie să asculte toate întrebările elevului,
îndoielile lui, în care se poate întrezări curiozitatea, tendința de a pătrunde în esența
fenomenelor. În acel caz, când învățătorul ocupă doar poziția de instructor aspru și
consideră ascultarea diferitor întrebări ale elevilor drept pierdere de timp, i se pare
că aceasta este o deviere de la ideea esențială a lecției, astfel multe trăsături ale
personalității elevilor rămân inhibate în afara câmpului de înrâurire a pedagogului,
activismul elevilor frânează, uneori chiar se sufocă.
A.S.Macarenco [23, p.57] considera că formarea particularităților principale ale
personalității copilului se termină către vârsta de cinci ani. Dacă ne-am orienta
către experiența pedagogică, atunci mulți învățători la clasele primare susțin că în
clasa întâi vin copii cu diverse niveluri de dezvoltare a interesului cognitiv. Deci
putem concluziona, afirmând că formarea interesului cognitiv începe înainte de
școală – în familie, în grădiniță. În copilărie un mare rol îl joacă imitarea celor
vârstnici. Dacă cei maturi mult citesc, discută, își expun părerea, dacă e evident că
viața intelectuală este o fericire, atunci și copilul din această familie se va
„molipsi” de această „boală”.
8
 Deci, la mulți copii interesul pentru școală și învățătură apare încă în perioada
preșcolară. Ei așteaptă cu mare nerăbdare momentul când vor veni la școală, cân
vor începe a citi, a scrie. Este important ca îndată ce copilul a fost încadrat în
contingentul de elevi să-i oferim ocupații noi, să-l implicăm în noi tipuri de muncă.
În caz contrar, interesul pentru școală poate să scadă, dacă timp de câteva zile el nu
va afla nimic nou, suplimentar la cele știute de el la grădiniță, în familie.
Este necesar să-i menținem interesul pentru noutate, să-l motivăm mereu să
progreseze. Senzația permanentă a noului fortifică interesul cognitiv. Pentru a
contribui la activizarea elevilor e necesar și foarte important de stabilit în ce
măsură e captivat el de procesul de cunoaștere a noului, mai ales, în primele etape
ale învățăturii, când încă interesul cognitiv autentic nu este format.
O importanță mare în menținera interesului o are selectarea materialului
captivant pentru copii după conținut [29]. Totodată, în activitatea de cunoaștere
copiii trebuie să ia cunoștință și cu materia ce prezintă interes pentru el, dar care
este obligatorie în sistemul de învățământ. Atunci învățătorul trebuie să formeze
interesul, făcând legătura dintre acest material cu cel cunoscut discipolilor, ceea ce
va conduce la înțelegerea profundă a importanței acestui tip de cunoștințe.
În activitatea practică, o semnificație aparte o are educarea la elevi a interesului
față de însuși procesul de înfruntare a greutăților ce apar în timpul asimilării noilor
cunoștințe. Acest tip de interes apare la elevi când învățătorul ridică permanent
gradul de independență în realizarea sarcinilor și îl învață pe copil să aplice
procedee ce duc la rezolvarea cu succes a anumitor sarcini. Drept bază a instruirii
formative se consideră nivelul înalt de dificultate și tempoul rapid de asimilare a
materiei de studiu. Aici este vorba despre anumite dificultăți care l-ar ridica pe
copil la o treaptă mai înaltă de înțelegere și generalizare. Ridicarea nivelului
dificultăților poate consta din utilizarea de către învățător a sarcinilor cu o mai
mare doză de independență. Timpul încetinit de studiere a materiei, cu multe
repetări a unuia și aceluiași lucru, conduce la scăderea activismului și la pierderea
interesului.

9
 Disciplinele de studiu dau posibilitate de a dezvolta curiozitatea elevilor. Pe
școlarii mici îi interesează nu numai fenomenele, dar și cauzele ce duc la apariția
lor. Deci, învățătorul trebuie să organizeze lecția în așa mod, ca elevii în timpul
discuțiilor să găsească singuri răspunsul. Când învățătorul creează condiții
favorabile pentru ca elevii să judeca asupra unei fapte, să caute independent
răspuns la întrebările survenite, să-și apere punctul de vedere în discuțiile cu
colegii, atunci atmosfera din cadrul lecției contribuie la dezvoltarea unor calități
personale precum ar fi critica, curiozitatea. Cu atât mai mult cu cât, după natura
sa, școlarul mic e foarte curios. Nu există niciun copil pe care nu l-ar interesa
vulcanii, mașinile, tigrii, corăbiile, planetele etc. Copiii nu mai așteaptă să afle
despre ele de la învățători. Ei caută singuri. Atunci apare întrebarea – De unde ia
naștere indiferența față de învățătură? Acest fapt poate fi explicat prin
necorespunderea nivelului de predare cu dezvoltarea generală a copilului. Copiii se
plictisesc de schematismul plictisitor, de lecții uniforme, desfășurate după unul și
același șablon.
Procedeul de educare la elevi a interesului constă în provocarea activismului, a
atitudinii față de disciplină. Învățătorul trebuie să aibă o atitudine foarte serioasă
față de afirmațiile și întrebările elevului. El poate să-i stimuleze pe elevi să
adreseze întrebări la temă, să nu se grăbească în răspunsuri, să le dea posibilitate ca
singuri să găsească răspunsuri, iar el doar să-i ghideze, să le orienteze gândurile.
Un impact special în trezirea interesului o are aprecierea lucrului efectuat de
către elevi. Dacă manifestarea străduinței este încurajată, stimulată de învățător,
atunci activismul crește. Însă dacă învățătorul i-a provocat elevului sentimentul de
nedreptate, atunci străduința slăbește sau chiar dispare. Tot așa e și în cazul când,
printr-o observație nereușită, spusă din neatenție, învățătorul „omoară” în elev
credința în puterile sale.
Conținutul materiei de cunoaștere, procedeele de organizare a procesului de
cunoaștere, metodele de dirijare a procesului sunt acele repere, pe care se
constituie toată activitatea educativă la lecție. Orice lucru organizat va fi înfăptuit
pe calea formării la elevi a interesului. Numai în așa condiții elevii învață să
10
îndeplinească acele cerințe fără de care lecția este inadmisibilă: la timp să se așeze
în bancă, să asculte atent, să aibă toate cele necesare pentru lecție, să
îndeplinească repede și cu străduință toate sarcinile expuse de învățător [23].
În cazul când învățătorul consideră că menținerea disciplinei la lecție este
imperioasă, se observă că cea mai mare parte din timpul lecției se cheltuie pentru
diferite procedee de liniștire, replici, porunci. Multitudinea acestor „ordine”
conduce la faptul că și conștiința copilului se supune disciplinei. Și, dimpotrivă,
abilitatea învățătorului de a trezi la copii interesul pentru conținutul materiei de
studiu, tendința activă de însușire a noilor cunoștințe, capacități fac să fie de prisos
diferiți stimuli speciali de menținere a disciplinei la lecție.
Diversele forme de organizare în lucrul de cunoaștere permit lărgirea
orizontului de cunoaștere al elevilor. De asemenea, acestea contribuie la
dezvoltarea generală a copiilor. Aici ne putem referi la jocurile didactice, la
diferite exerciții, lucrări practice, excursii, la vizionarea filmelor și diafilmelor, la
crearea situațiilor de problemă. Aceste forme permit organizarea sistematică a
lucrului de consolidare și aplicare a cunoștințelor.
Jocul didactic dă posibilitatea de a organiza repetarea materiei de studiu sub
diverse forme interesante. Prin intermediul jocului ei învață să aplice cunoștințele
în situații noi. Această formă de lucru menține interesul pentru învățătură, îl
dezvoltă, în același timp. Trebuie de avut în vedere faptul că jocul nu întotdeauna
dă rezultate imediate. Dacă e un joc-întrecere, apoi se poate de observat că la
început chiar și elevii care îndeplinesc, de obicei, rapid sarcinile, pot să comită
greșeli, deoarece condițiile jocului solicită o viteză mărită a gândirii, atenției, e
nevoie de o încordare emoțională îndelungată. Aceasta e ceva nou pentru elevi, ei
trebuie să se includă în joc și numai după aceasta vor rezolva sarcina propusă.
Învățătorul va include în structura lecției nu numai jocuri ce contribuie
nemijlocit la îndeplinirea sarcinii didactice, ci și jocuri ce sunt orientate spre
dezvoltarea unor procese psihice de cunoaștere: atenția, memoria, gândirea etc
[30, p.76]. Jocul îl face pe fiecare să trăiască emoția, să simtă neliniște, bucurie în
urma îndeplinirii corecte a unei sarcini, să-i încolțească dorința de a-și încerca din
11
nou puterile. El îi atrage chiar și pe cei mai pasivi elevi și poate fi numit ca o
metodă a bucuriei copilărești în educarea atitudinii pozitive față de învățătură.
Dacă învățătorul utilizează rar jocul, el nu numai că le sărăcește viața copiilor, dar
și pierde un important mijloc de educație.
I.3 Funcțiile și dirijarea jocurilor didactice
„Jocul este însăși viața”
Eduard Claparede
În procesul de instruire, jocul se utilizează ca mijloc de stimulare a interesului
față de învățătură. El contribuie la intensificarea activității de învățare a elevilor,
menite să rezolve anumite sarcini instructive.
Deși jocul didactic este un mijloc de instruire a copilului, aceasta nu înseamnă
că elementele distractive trebuie să lipsească cu desăvârșire. În fiecare joc didactic
trebuie să se îmbine armonios elementul instructiv și exercițiul cu element
distractiv.
Școala primară este veriga de bază a instruirii și educației copilului. Anume în
școala primară se pun fundamentele educației moral-intelectuale a omului, se
formează atitudinea față de școală, interesul pentru învățătură. Se afirmă că în viața
omului nu există o altă perioadă care ar însemna atât de mult din punctul de vedere
al asimilării cunoștințelor despre lumea înconjurătoare, al principiilor
fundamentale de formare a ei. Este necesar de menționat că importanța jocului în
procesul instruirii a fost menționată întotdeauna de către diverși pedagogi,
psihologi, sociologi, arătând esența și prioritățile jocului didactic în cadrul
activității instructiv-educative.
Jocul este principala formă de activitate a copilului [8]. Chiar și cele mai
simple dintre ele necesită din partea copilului o încadrare mintală și fizică. Jocul
provoacă bucurie copilului. El se joacă pentru că îi este interesant. Aceasta
înseamnă că el trăiește emoții pozitive. De aceea, prin joc e mai ușor să-l educi și
să-l familiarizezi pe copil cu unele noțiuni și cunoștințe noi. Anume în joc se
pronunță dorința copilului de a cunoaște lumea înconjurătoare. În cadrul jocului
copilul reproduce situații reale din viață.
12
 Sub ghidarea reușită a învățătorului în cadrul jocului didactic se dezvoltă
calitățile psihice precum: spiritul de observație, memoria, fantezia, concentrarea
atenției, gândirea logică și altele [21]. În cadrul jocului didactic elevii obțin
cunoștințe, își dezvoltă capacitățile de a însuși. Ei învață să judece de sine stătător,
încep să înțeleagă dependența dintre obiectele și fenomenele naturii. Jocul didactic
este o metodă eficientă de stimulare și dezvoltare a motivației superioare din partea
elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit față de sarcinile ce le are de
îndeplinit sau dorința de a cunoaște satisfacțiile pe care le are în urma eforturilor
depuse.
Jocurile didactice acționează favorabil și asupra elevilor cu rezultate slabe la
învățătură, sporindu-le performanțele și încrederea în capacitățile lor, siguranța și
promptitudinea în răspunsuri, deblocând astfel potențialul creator al acestora. Jocul
constituie una dintre căile principale ale procesului activ și creator de cunoaștere a
vieții. Fiind organizat cu pricepere, jocul devine nu numai o ocupație distractivă, ci
și o activitate care contribuie la dezvoltarea generală a copiilor. În școala primară
jocul capătă o altă formă și un alt conținut, precum și alte funcții. Psihologul V.V
Bondarevski menționează: Trebuie să remarcăm o funcție psihologică nouă a
jocului: el devine pentru copil un instrument de organizare a muncii sale de
studiere [33, p.78].
Dificultățile întâlnite de către copil în procesul instruirii și educației pot fi
facilitate practicând jocul. Fiecare formă de joc își are locul respectiv în cadrul
lecției. Din această afirmație rezultă necesitatea unei imagini clare a diferitor forme
de joc. Cunoscând varietatea și diversitatea formelor de joc, învățătorul va găsi
modalitățile de implicare în cooperarea științifico-metodică. Prin alegerea jocului
vom remarca abilitatea învățătorului de a alege anume acel joc, care ar contribui
cel mai efectiv la realizarea plenară a scopurilor instructive și educative. Aceasta
înseamnă că pedagogul trebuie să aleagă jocurile în corespundere cu conținutul
curricular, nu să realizeze pur și simplu jocurile pe care le cunoaște.
La alegerea jocului se va ține cont de vârsta copiilor. Același joc poate fi
interesant pentru elevii din clasa întâi și deloc nu va fi pentru elevii din clasa a IV-
13
a. Aici se va ține cont de interesele și doleanțele copiilor. Trebuie să fie luate în
considerație și particularitățile individuale ale elevilor, ei fiind diferiți atât după
nivelul de pregătire, cât și după caracter. Într-o clasă pot fi elevi cu diverse niveluri
de cunoștințe și aptitudini intelectuale și o parte din ei pot fi insuficient pregătiți
pentru activitatea de joc.
Jocul didactic este foarte eficient în procesul de explicare a materiei noi. El
servește drept o relaxare în timpul lecțiilor. Pledând pentru joc, învățătorul trebuie
să cunoască conținutul lui, pentru a-l putea acorda cu problemele lecției, cu
conținutul materiei de studiu. „Înscriind” jocul în structura lecției, el stabilește
durata lui. Pentru dirijarea jocului didactic o mare importanță îl are materialul
didactic. În utilaj va trebui să fie incluse diferite ilustrații, materiale naturale,
rechizite de joacă etc. Utilajul didactic constituie un factor important, dar nu
obligatoriu pentru fiecare joc. Învățătorul familiarizează elevii cu materialele
didactice înainte de joc. Se demonstrează obiectele și se explică rolul lor și modul
de întrebuințare în cadrul jocului. Utilajul trebuie să corespundă conținutului
jocului, problemelor și obiectivelor și, în același timp, să fie subordonat
principiului general al didacticii – ilustrativitatea.
Interesul elevilor pentru activitatea de învățare crește dacă ea este inclusă într-
un mediu de joc, care este creat de învățător până la începerea jocului și pe care l-
au numit convențional situație premergătoare jocului. Crearea unui fon emoțional,
descrierea accesibilă a conținutului jocului, trezirea dorinței fiecărui elev de a
participa la joc generează interesarea personală a copiilor, activismul, tendința de a
acționa și trăi emoționant toate manifestările fără de care jocul este imposibil.
Importantă este abilitatea învățătorului de a începe jocul. Chiar din start,
interesul elevilor față de joc este determinat de iscusința cu care se trece de la
situația premergătoare jocului la situația de joc. Rolul principal în crearea situației
de joc îi revine, bineînțeles, învățătorului. De la începutul și până la sfârșitul
jocului el trebuie să supravegheze ca jocul să nu se transforme în exerciții de
învățare.

14
 Se va urmări cu atenție comportamentul copiilor în timpul jocului –
activismul lor, manifestarea interesului față de sarcina propusă. Organizarea
corectă a jocului didactic devine în mâinile învățătorului un mijloc eficient de
educație morală. În procesul jocului didactic, adeseori se întâmplă ca buna
dispoziție de joc a elevilor să se transforme în haos. În aceste cazuri învățătorul va
face observațiile în mod tacticos, fără a micșora dispoziția de joc. Pentru aceasta,
trebuie să fie prevăzute intervenții disciplinare în regulile de joc. La explicarea
regulilor se va ține cont și de faptul că printre copii predomină excitarea
emoțională ridicată. Neînțelegerea conținutului regulilor poate genera un conflict
între jucători.
Un joc bun trebuie să genereze o ascensiune emoțională. Elevul trebuie să
simtă bucurie atunci când respectă regulile. Ca urmare, se va bucura de rezultatul
jocului. Aceasta înseamnă că starea de joc a elevului presupune realizarea într-o
formă distractivă a tuturor componentelor jocului didactic, astfel soluționându-se
sarcinile educative. Printre elevi activitatea de joc este conștientizată și orientată
spre obținerea rezultatului. Participând la un joc didactic, elevul este captivat mai
puțin de aspectul procesual și de subiectul activității. El începe să se conducă de
interese, tinde să obțină cunoștințe și priceperi noi. După terminarea jocului
învățătorul îl analizează și îl estimează împreună cu elevii. La estimarea jocului se
va atrage atenție acestor două momente: cum și-a îndeplinit jocul funcțiile
didactice și cum s-au comportat elevii în timpul jocului, cum au acționat, cât de
bine au respectat regulile de joc. Nu fiecare joc necesită estimare, deoarece uneori
estimarea se conține în chiar rezultatul lui. Dacă sunt soluționate problemele
prevăzute de joc, elevii sunt mulțumiți, iar aceasta și presupune, de fapt, estimarea
jocului. Acest lucru trebuie să-l constate și să-l anunțe învățătorul.
Abordând problema jocurilor didactice din punct de vedere psihologic,
considerăm că ele pot servi educației creativității la nivelul claselor primare, în
funcție de capacitățile de selecție, structurale și creative ale învățătorului. Jocurile
angajează întreaga personalitate a elevului, constituind adevărate mijloace de

15
evidențiere a capacităților creatoare, dar și metode de stimulare a potențialului
creativ.
Atât jocul, cât și munca propriu-zisă implică efort fizic și intelectual. Fără
acest efort jocul devine pasiv, nu poate mobiliza forțele fizice și psihice ale
copilului, dar nici munca nu oferă randament, dacă este lipsită de efortul fizic și cel
intelectual. O importanță îi revine coloritului emotiv-pozitiv, propriu unui joc
reușit. Jocul și munca produc, în egală măsură, plăcere.
Prin joc elevul învață cu satisfacție, devine interesat de activitatea ce se
desfășoară; cei timizi devin cu timpul mai sociabili, mai activi, mai curajoși și
obțin mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și rapiditate în
răspunsuri. Datorită conținutului și modului de desfășurare, jocurile didactice sunt
mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei. Ele dezvoltă spiritul
de echipă, formează unele deprinderi practice elementare și de muncă organizată.
În clasele primare jocul didactic trebuie să fie prezent la fiecare lecție. Mai
ales, în clasele I și II jocul didactic poate fi utilizat pentru a forma elevului o
pronunție corectă, pentru a-i îmbogăți și dezvolta vocabularul, a dezvolta vorbirea
corectă, dragostea pentru lectură, a-l orienta în lumea cărții, pentru formarea
reprezentărilor matematice de număr și calcul etc.
1.4. Clasificarea jocurilor didactice

Pentru elev aproape orice activitate este un joc. Jocul este munca, este binele,
este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa
psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze, tocmai prin joc
el ghiceşte şi anticipează conduitele superioare, considera Ed.Claparede [9].

Fr. Schiller scria: „Omul nu este întreg, decât atunci când se joacă”. Analiza
psihologică pe care A.N.Leontiev o face jocului oferă înţelegerea esenţei jocului
didactic [28, pag. 45].

Pentru perioada şcolară mică, jocul este o apreciere ca formă principală de

activitate, cu note specifice. În concepţia lui A.N.Leontiev, jocul se naşte din
necesitatea obiectivă a cunoaşterii şi din următoarele trebuinţe:
16
  trebuinţa de mişcare şi acţiune, exemplu:
 trebuinţa de asimilare a realului în sine;
 trebuinţa de valorificare a propriei persoane;
 trebuinţa de a se identifica cu adultul şi a se compara cu el [21, p. 45].
A.N.Leontiev a prezentat jocul ca activitate principală, la baza căreia trebuinţa
de asimilare ocupa primul loc. Conştientizând sarcinile jocului, să facă ca
activitatea de joc să urmărească un anumit rezultat, fără să fie schimbat motivul
jocului. Savantul menționa marea valoare psihologică a acestor forme de joc:

 Jocurile cu sarcini au un mare rol în procesul structurării personalităţii

elevului.
 Jocul cu sarcini înseamnă o cale de autoeducaţie a propriului comportament
dirijat de elev în raport cu obligaţiile jocului.
 Jocul cu sarcini reprezintă momentul apariţiei posibilităţii de autoapreciere a
propriilor priceperi, abilități, succese, comparativ cu ale altora [21, p. 48].
Prin aceste forme de joc, activitatea îndeplineşte cel mai bine funcţia de
socializare.

Datorită faptului că elevul acumulează o cantitate mare de cunoştinţe, de

impresii, îşi cultivă sentimentele şi interesele, îşi structurează operaţiile şi acţiunile
fără a resimţi efortul, învăţarea prin intermediul jocului se realizează în mod
economic şi eficient. Pentru acest motiv, astăzi, în teoria pedagogică modernă,
jocul este considerat ca modalitate de asimilare a realului. Jucându-se, elevul
reuşeşte să asimileze realităţile intelectuale. Jocul este practica dezvoltării, afirma
D.B.Elkonin [13, p. 58].

Jocul stimulează funcţiile intelectuale. În joc elevul transpune realitatea

obiectivă, realitatea socială, transfigurează obiectele, fenomenele, relaţiile,
capacitatea de simbolizare, de abstractizare, solicitare, ş.a.

Există jocuri cu reguli şi fără reguli. Jocurile cu reguli au un conţinut

elaborat din timp şi o anumită succesiune stabilită a acţiunilor. Elevilor li se
17
anunță sarcini, soluţionarea cărora este legată de îndeplinirea regulilor obligatorii
pentru toţi jucătorii. Jocurile cu reguli, la rândul lor, se împart în două grupuri
[20]:
 Dinamice, care sunt legate de îndeplinirea anumitor mişcări de către elevi;
 Didactice, care le ajută elevilor să soluţioneze sarcini cu caracter intelectual
(a ghici o ghicitoare, a alege imagini după anumite criterii). În cadrul
jocurilor didactice elevilor li se dau exerciţii consecutive pentru dezvoltarea
armonioasă, intelectuală şi instruirea lor.
Marea varietate a jocurilor didactice practicate în şcoală a impus necesitatea
clasificării lor. Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:
I. După scopul educaţional urmărit:
a) jocuri de mişcare (jocuri motrice) - care urmăresc dezvoltarea calităţilor,
priceperilor şi deprindelor motrice;
b) jocuri ce vizează dezvoltarea psihică - acestea se pot clasifica în:
1. jocuri senzoriale ce vizează, în esență, dezvoltarea sensibilităţii. Se pot
organiza jocuri diferite pentru:

 dezvoltarea sensibilităţii auditive;

 dezvoltarea sensibilităţii tactile și chinestezice;

 dezvoltarea sensibilităţii vizuale;

 dezvoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive.

2. jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenţia în:

 jocuri vizând precizarea, îmbogăţirea cunoştinţelor (jocuri cognitive);

 jocuri de dezvoltare a capacităţii de comunicare orală sau scrisă;

 jocuri de exersare a pronunţiei corecte;

 jocuri de atenţie şi orientare spaţială;

18
  jocuri de dezvoltare a memoriei;

 jocuri de dezvoltare a gândirii;

 jocuri de dezvoltare a perspicacităţii;

 jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei și creativităţii;

 jocuri pentru stimularea inhibiţiei voluntare şi a capacităţii de

autocontrol;

 jocuri de expresie afectivă.

II. După obiective:

 senzoriale;
 de observare;

 de dezvoltare a limbajului;

 de stimulare a cunoaşterii interactive.

III. După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:

 jocuri pentru fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor;

 jocuri de verificare şi evaluare a cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor;

 jocuri de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe, care se folosesc

numai în cauzele deosebite.

IV. După conţinut, jocurile didactice se pot grupa în:

 jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;

 jocuri didactice pentru educarea limbajului - ce pot fi jocuri fonetice,
lexical-semantice, gramaticale;

19
  jocuri didactice cu conţinut matematic, jocuri logico-matematice;

 jocuri pentru însuşirea unor norme de comportament civilizat,

formarea unor deprinderi şi obişnuinţe de conduită morală.

V. După regulile instituite:

 reguli transmise prin tradiţie;

 spontane;
 protocolare.

VI. După prezenţa sau absenţa materialului didactic, deosebim:

 jocuri cu material didactic natural sau confecţionat: jucării, jocuri de

masă, imagini, diafilme, obiecte personale, materiale şi obiecte din
natură;
 jocuri fără material didactic.

VII. După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:

 jocuri organizate ca activitate independentă;

 jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în
completarea ei.

Clasificarea jocurilor didactice se poate face şi după alte criterii, cum ar fi în

funcţie de conţinut şi materialul didactic. În dependenţă de aceste criterii, deosebim
mai multe tipuri de jocuri didactice.

VIII. După criteriul conţinutului, jocurile didactice pot fi grupate în

următoarele trei categorii:

 Jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător şi

însuşirea limbii materne;
 Jocuri didactice pentru numărat şi socotit;
20
  Jocuri didactice muzicale.
La baza acestui criteriu stă principiul dezvoltării proceselor psihice, dezvoltarea
percepţiilor şi reprezentărilor de formă, mărime, culoare, spaţiu, timp; îmbogăţirea
vocabularului; însuşirea sistemului fonetic al limbii materne (pronunţarea corectă a
sunetelor); însuşirea structurii gramaticale a limbii; formarea reprezentărilor. Cel de-al II-
lea criteriu se orientează spre materialul didactic folosit în jocuri, indiferent de natura
conţinutului lor. După acest criteriu jocurile didactice se împart în două grupuri mari cu
subdiviziunile respective:
1. Jocuri didactice cu material:
 Jocuri cu material didactic (jucării didactice, jocuri de masă, etc.);
 Jocuri cu material ajutător, diferite obiecte şi jucării (obiecte din
natură şi obiecte de întrebuinţare zilnică);
 Jocuri cu interpretarea unor poveşti şi lecturi, precum şi jocuri cu
numărătoare, folosindu-se materialele corespunzătoare.
2. Jocuri didactice fără material sau orale, care se practică mai ales la vârsta
de 6-9 ani. Din acestea fac parte ghicitorile, jocurile ce implică alcătuirea de
propoziţii şi fraze, compunerea de poveşti.
Jocul îmbracă forme variate de manifestare, între acestea existând determinări
strânse, dialectice.

Printre jocurile cu subiect trebuie să remarcăm jocurile-înscenări:

demonstrarea înscenărilor nu prea mari cu ajutorul jucăriilor, unde în faţa copiilor
se pune sarcina didactică: de a ghici din ce poveste este demonstrat episodul şi de a
prelungi povestea; de a observa schimbările care au avut loc pe scenă.

Multe jocuri didactice n-au subiect, ci constau numai în rezolvarea sarcinii.

În aceste jocuri conţinutul se capătă prin reprezentările elevilor despre mediu,
legate de sarcinile educaţiei. Uneori şi în jocurile fără subiect se include chipul,
personajul, de exemplu, ghicitorile le ghiceşte un personaj din poveste. O
însemnătate pedagogică au jocurile-ghicitori elaborate de A.I.Sorokina, care
stimulează imaginaţia, dezvoltă gândirea logică şi vorbirea.
21
 Este important şi original sistemul jocurilor didactice elaborat de O.Decroli,
unde intră jocuri pentru dezvoltarea senzorială, legate de înţelegerea timpului,
jocuri gramaticale şi pentru dezvoltarea vorbirii. O.Decroli i-a atribuit jocului un
rol important în procesul educaţional, afirmând că jocul este bucurie, când copilul
se joacă el se înveseleşte.

Vorbind despre jocurile didactice în sistemele pedagogice, voi menţiona şi

pedagogii din Republica Moldova care au cercetat această problemă şi au elaborat
o serie de jocuri la diferite compartimente. Unul din pedagogi este O.Decroli, care
a alcătuit jocuri pentru dezvoltarea vorbirii.

Aceste jocuri vizează evoluarea comportamentului verbal, fixează şi

activează vocabularul elevului, consolidează pronunţia sunetelor dificile, iar altele
solicită un efort intelectual.

Este foarte important şi lotul de jocuri verbale, elaborat de pedagogul

autohton S.Cemortan, inclus în lucrarea Jocuri literare [8], care îi învaţă pe elevi
să recite, să povestească, să deosebească unele specii şi genuri literare. Cu ajutorul
acestor jocuri elevilor li se formează preferinţele deosebite faţă de carte, lectură,
familiarizându-se cu creaţia celor mai de vază scriitori.

I.5. Etapele jocului didactic.

În practica şcolară, o parte din jocurile didactice sunt un mijloc de îmbogăţire

a cunoştinţelor elevilor despre obiectele şi fenomenele înconjurătoare, iar altele au
ca scop direct precizarea, sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor.

Fazele structurii jocului didactic sunt [20, p. 98]:

1. Problema jocului didactic - reprezintă o situaţie care are un scop cognitiv,

divizat în sarcini intermediare de realizare pe parcursul întregului proces
instructiv. În aceste situaţii elevul este pus în condiţia de a obţine cunoştinţe,
de a găsi metode pentru a acţiona şi de a lua atitudini faţă de problema
studiată.
22
 2. Regulile jocului didactic - reprezintă nişte condiţii care asigură soluţionarea
sarcinii didactice şi determină caracterul activităţii cognitive a elevului.
3. Motivaţia - vizează motivele de activitate cognitivă a elevului.
4. Procesele de joc - presupun modalităţile de soluţionare a sarcinii didactice
printr-un grup de acţiuni ce au scopuri comune - cel organizaţional şi cel
cognitiv.
5. Conţinutul jocurilor didactice - este un sistem de cunoştinţe în domeniul
unui obiect de studiu.
6. Componenţa rezultativă - conţine soluţionarea problemei cognitive.
Jocul trebuie privit integral, fiind determinat locul şi rolul fiecărui component
aparte. La baza componentelor jocului didactic stă logica dirijării şi dinamismului
acţiunii pedagogice. Din acest punct de vedere a fost formulată următoarea
structură a jocului didactic [3, p. 99]:

 situaţia premergătoare a jocului;

 situaţia de joc;
 problema instructivă şi cea de joc;
 reguli de joc şi care nu ţin de joc;
 acţiuni de joc şi care nu ţin de joc;
 afectivitatea jocului;
 rezultatul instructiv-educativ şi rezultatul jocului.
Învăţătorul trebuie să pregătească moral elevii, adică să creeze condiţiile
pentru a dezvolta jocul, să le creeze o dispoziţie emoţională pozitivă, să-i
captiveze. Această etapă reprezintă momentul în cadrul căruia elevilor li se anunță
condiţiile şi scopurile jocului. Ea include formularea precisă a problemei într-o
formă atractivă, folosind mijloace verbale şi non-verbale de comunicare: explicaţia
emoţională, mimica, gesturile, intonaţia, vocea, ritmul vorbiri,i care vor fi folosite
pentru activităţile de gândire şi imaginaţie, a eforturilor volitive şi a motivaţiei
cognitive: interesul, dorinţa de a participa la joc. În această situaţie, trebuie să se

23
folosească procedee de joc precum: numărători, cântece, ghicitori, trageri la sorţi
ş.a., configurându-se, astfel, situaţia de joc a copiilor.

Situaţia de joc se creează cu ajutorul mijloacelor pedagogice. Pedagogul

utilizează ghicitori, surprize, competiţii, etc. Situaţiile de joc sunt create de
pedagog. În situaţiile de joc elevii demonstrează maximum de inventivitate, se
străduie să fie activi şi îndrăzneţi. Situaţia de joc reprezintă o anumită amplasare a
învăţătorului şi a elevului în câmpul de joc, în spaţiul de joc, în relaţiile dintre
componentele jocului şi persoanele participante. Pentru realizarea jocului didactic
mai sunt necesare şi condiţii, atât obiective, cât şi subiective. Cele subiective se
creează artificial de către pedagog, iar cele obiective apar în procesul de
soluţionare a problemei puse în faţa lor.

În cadrul fiecărui joc didactic se formulează o problemă concretă. Problema

este o componentă a jocului didactic. Cuburile, lotoul, mozaicul, figurile
geometrice, alte obiecte de joc, precum şi cuvintele, expresiile matematice, operele
culturale create de om - toate acestea reprezintă materiale sociale. Când solicităm
elevilor să efectueze anumite acţiuni în cadrul jocului (să ghicească, să intuiască,
să răspundă, să construiască din figuri un anumit obiect, să formeze îmbinări de
cuvinte, să dezlege cuvintele încrucişate ş.a.), noi, de fapt, îi îndemnăm să
soluţioneze problema din joc. Totodată, pedagogul urmăreşte un scop educaţional:
de a învăţa elevii să compare, să confrunte, să generalizeze, să memorizeze.
Soluţionarea acestei probleme nu este sesizată de către jucători, deoarece ea
reprezintă o acţiune intelectuală.

Anume regulile orientează jocul în direcţia necesară, îmbină problemele

didactice cu cele de joc, organizează comportarea şi relaţiile dintre copii. Fără nişte
reguli stabilite, acţiunile de joc s-ar desfăşura haotic şi scopurile instructive ar
putea rămâne nerealizate. Regulile determină comportamentul elevilor în cadrul
jocului și asigură tuturor participanţilor condiţii egale.

24
 Pedagogul L.N. Leontiev consideră că: a cunoaşte regula înseamnă a fi
stăpân pe comportamentul propriu, a învăţa să-l dirijezi, să-l subordonezi
soluţionării unei probleme anumite [21, p. 78].

Jocurile cu reguli necesită crearea unei situaţii imaginare, îi interesează şi îi

atrag pe elevi mai mult. Aceste jocuri sunt neobişnuite pentru ei, deoarece conţin
elemente de fabulă, ceea ce-i intrigă pe parcursul întregului joc. Ele nu corespund
unei situaţii reale, dar devin un factor regulator al acţiunilor elevilor. Acţionând în
situaţia imaginară, elevul parcă şi-ar depăşi posibilităţile lui reale, devenind mai
reţinut, mai volitiv, şi chiar mai îndrăzneţ. Întrând în rolul impus de situaţia
imaginară, elevii se străduiesc să-l interpreteze, apelând la regulile jocului.
Importanţa regulilor jocului didactic constă în faptul că elevul nu participă la
stabilirea lor, ele sunt impuse de către pedagog. Anume acest factor apropie jocul
didactic de procesul de învăţământ. Respectarea regulilor este dirijată şi controlată
prin acţiunile jocului.

D. Mendjeriţkaia subliniază faptul că acţiunile constituie fundamentul jocului

didactic, subiectul. Autoarea recomandă ca acţiunile jocului să fie însuşite de către
elevi, deoarece numai cu această condiţie jocul obține un caracter instructiv.
Cercetătoarea distinge două tipuri de acţiuni: acţiuni exterioare (a privi, a monta, a
demonta ş.a.), acţiuni intelectuale (a observa, a compara, a-şi aduce aminte ş.a.). În
primul caz este vorba despre acţiuni cu materiale sociale, iar în cel de-al doilea –
despre acţiuni cu metode [24]. Acţiunile jocului se realizează prin manipularea
jucăriilor, obiectelor, în procesul alegerii fişelor, alcătuirii ghicitorilor şi a
răspunsurilor la ele, interpretării unui rol.

În procesul alcătuirii şi gestionării jocului didactic învăţătorul trebuie să ştie

că jocul nu este numai pentru distracţia elevilor, dar trebuie să fie subordonat
acelor probleme educaţionale, care se soluţionează la lecţie, în structura căreia este
inclus. Jocul trebuie să fie planificat din timp, să fie ales locul lecţiei, forma de
organizare, realizarea, şi să fie pregătite materialele didactice necesare pentru joc.

25
 La valorificarea jocului didactic în procesul de învăţământ învăţătorul trebuie
să respecte următoarele reguli [18, p. 153]:

1. Să cunoască perfect aspectele organizaţionale ale procesului de învăţământ.

2. Să cunoască profund obiectul pe care îl predă.
3. Să fie exigent, dar binevoitor.
4. Să iubească şi să stimuleze copiii.
În dirijarea jocului învăţătorul trebuie să ştie că acţiunile diferă după
caracterul şi forţa de influenţă asupra elevului: a dezlega ghicitori, competiţii,
imitări, interpretări pe roluri, episoade, subiecte literare, căutări şi găsiri,
concursuri.

Cele mai importante cerinţe faţă de acţiunile de joc în organizarea şi realizarea

jocului didactic sunt:

 Acţiunile de joc trebuie să fie plănuite din timp, iar pe parcurs să fim gata
pentru apariţia unor acţiuni spontane şi să le dirijăm.
 După formă, acţiunile de joc trebuie să fie desfăşurate, iar după conţinut
să fie complet subordonate problemelor.
 Acţiunile trebuie să corespundă vârstei şi numărului de jucători.
 La explicarea acţiunilor trebuie să se respecte o anumită succesiune.
 Să se folosească ilustrativitatea şi să fie practicată „mişcarea de probă” în
procesul educaţiei.
 Acţiunile trebuie să fie distractive, atractive şi interesante până la
sfârșitul jocului.
 Acţunile de joc trebuie să fie întreţinute permanent în componenţa
situaţiilor de joc, astfel încât elevii să simtă că se joacă, dar nu învaţă.
 Acţiunile de joc trebuie să trezească emoţii, interese, necesităţi
corespunzătoare acestor acţiuni.
Cerinţele expuse nu sunt obligatorii pentru fiecare acţiune de joc. Respectarea
lor ţine de competenţa învăţătorului şi de situaţia concretă. La final, învăţătorul

26
analizează şi evaluează jocul împreună cu elevii. În procesul evaluării jocului se va
acorda atenţie următoarelor două aspecte: cum şi-a îndeplinit jocul funcţiile sale
didactice şi educative şi cum s-au comportat elevii în timpul jocului, cum au
acţionat, cât de bine au respectat regulile de joc.

Totalizând, învăţătorul va ţine cont de următoarele:

 Jocul trebuie să se termine pe un ton emoţional ridicat, pentru ca elevul să-și

dorească revenirea la el.
 Să fie acordată o atenţie deosebită acelor elevi care nu au obţinut un rezultat
pozitiv la finalul jocului, nu au dat dovadă de sârguinţă și dorinţă de a se
juca cu colegii, nu au putut reacţiona rapid la indicaţiile învăţătorului.
 Învăţătorul trebuie să stimuleze dorinţa elevului, să-l încurajeze să se bucure
şi să-și demonstreze emotivitatea nu numai prin succesul şi insuccesul
particular, dar şi prin abilitatea de a împărtăşi bucuria colegului care a
obţinut un succes, să manifeste dorinţa de a-l ajuta la greutăţi.
 Pedagogul urmează să înveţe elevii să aibă o atitudine corectă şi
binevoitoare faţă de acei colegi, care au comis erori şi astfel le-au creat
dificultăţi altor elevi.
 Învăţătorul îi va încuraja pe copii nu numai în baza rezultatelor finale
pozitive, dar şi pe parcursul jocului, stimulând astfel acţiunile lor ulterioare.
În concluzie, constatăm că printr-o dirijare şi realizare corectă, jocul va genera
o stare de bucurie elevilor, îi va motiva, va stabili relaţii amicale între ei. Elevii
respectă regulile, execută anumite acţiuni nu de dragul unor consecinţe, ci datorită
faptului că el vrea să se joace.

27
 STIMULAREA INTERESULUI COGNITIV

LA ELEVII CLASELOR PRIMARE PRIN JOCURI DIDACTICE

II.1 Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la

lecțiile de Științe
Disciplina Științe nu ar putea fi concepută fără excursii, pe parcursul cărora se
utilizează diverse jocuri didactice care dezvoltă interesul cognitiv. Ca un fir roșu
prin toate lecțiile de Științe trebuie să treacă problema ecologiei, ocrotirii naturii,
folosirea rațională a resurselor naturale [17]. Educarea dragostei de plaiul natal, de
natură și atitudinea grijulie față de ele se realizează prin intermediul activităților
extracurriculare. Acestea dezvoltă interesul la copii mai ales atunci, când sunt
implicați în organizarea serbărilor, seratelor, matineelor pentru cei mici.
I. Jocul Date meteo
Scopul: evidențierea semnelor caracteristice anotimpului propus
Dotarea: poezii, cântece, calendarul naturii, ghicitori etc.
Caracteristica jocului
Jocul are la bază observările asupra naturii. Elevii pregătesc din timp toate
datele, orientându-se după datele indicate de termometrul amplasat la fereastra
clasei, sau poate să propună și ceva suplimentar – ghicitori, poezii etc. Astfel,
elevii se pregătesc să se familiarizeze nu numai cu lucruri cunoscute, dar și
necunoscute, nestudiate încă la lecții. Ei pot memora sau citi poezii, întrunind
următoarea condiție: în lucrare să se vorbească despre un obiect sau fenomen ce
poate fi observat în natură în momentul dat.

28
 Desfăşurarea jocului: La etapa Evocare elevii prezintă diverse poezii, ghicitori
despre semnele vremii. Fiecare citește, iar ceilalți apreciază corectitudinea celor
enunțate.
Dozare: 4 minute
Exemplu
„Un zarzăr mic în mijlocul grădinii
Și-a răsfirat crenguțele ca spinii,
De frică să nu-i cadă la picioare
Din creștet vălul subțirel de floare” – G.Topârceanu
Reflecții: Elevii au ascultat, apoi au spus că în curtea școlii zarzări mici nu-s.
Un elev a menționat că un astfel de copac este în grădina vecinilor, lângă școală,
iar în pauză au plecat cu toții și au văzut pomușorul, care, într-adevăr, înflorise
pentru prima dată, ca și zarzărul din poezie.
Astfel, elevii așteptau și se pregăteau din timp de ziua când aveau misiunea de
a face observări. Își pregăteau mai multe poezii, pentru ca nu cumva vreo deviere a
timpului să-i găsească nepregătiți.
Îndrumări: De asemenea, pot fi propuse diverse semne meteorologice
populare.
*Când înflorește salcâmul, nu mai bate bruma.
*Când se lasă ceața la pământ, e semn de timp frumos.
*Dacă rândunelele pleacă degrabă, se va răci văzduhul.
*Vara ploioasă și toamna călduroasă – semn că iarna va fi lungă.
*Dacă tună în septembrie, e zăpadă multă în februarie.
*Pomii devreme își scutură frunza – an cu belșug.
II. Jocul didactic Metagrame
Scopul: obținerea cuvintelor prin diverse modificări de litere
Dotarea: imagini despre plante, animale, poezii
Caracteristica jocului

29
 Jocul are la bază obținerea mai multor lexeme din cuvântul inițial. Se propune
un cuvânt despe natură și trebuie de înlocuit câte o literă, ca să se obțină alte
cuvinte.
Desfăşurarea jocului
Se desfăşoară la orice etapă a lecţiei. Se fixează timpul necesar și elevii trebuie
să scrie cât mai multe cuvinte – denumiri de plante, animale etc., care să conțină
două sunete (3,1) de a, e, i., apoi să se schimbe câte o literă pentru obținerea
cuvintelor noi.
Dozare: 6 minute
Exemplu
La tema Mișcarea aerului, la captarea atenției am utilizat următoarea ghicitoare:
Cine șuieră în prag
Și se tânguie-n hogeac?
Cine norii peste sat
I-a adus de a plouat?
Cred că știe tot pământul
Că acesta este... (Vântul).
Reflecții: Elevii au ghitit răspunsul. În baza cuvântului obținut s-a propus de
înlocuit câte o literă pentru a obține alte cuvine. Exemplu: vântul-gândul, sau
exemple de animale cu doi de „u”: ursul
Îndrumări: Se pot propune diverse sarcini, în dependență de temă.
 Numiți plante în care să se folosească 3consoane, 2 vocale;
 Numiți plante în care să se folosească câte 3 sunete de „a”, și 2 de „e”.

III. Jocul didactic Cine-i mai ager

Scopul: evidențierea caracteristicilor unui obiect, fenomen.
Dotare: informații, imagini, globul pământesc
Caracteristica jocului. Are la bază evidențierea elementelor specifice despre un
anumit fenomen dintr-o informație amplă. Antrenează elevii să lucreze cu

30
manualul, le dezvoltă spiritul de observație, atenția, operațiile gândirii, vorbirea, le
stimulează interesul pentru o anumită temă.
Desfăşurarea jocului: Se organizează la etapa Reflecție, iar conform timpului
indicat elevii selectează specificul sarcinii propuse.
Dozare: 4 minute
Exemplu
La studierea temei Jungla li s-au propus următoarele sarcini, elevii fiind
împărțiți în trei grupuri:
 Grupul I - Timpul în junglă
 Grupul II – Lumea animală din junglă
 Grupul III – Lumea vegetală din junglă
Câștigă grupul care evidențiază mai repede toate semnele specifice.
Reflecții: Elevii au ajuns la concluzia că unde este apă, acolo este și viață. Dar
arată un loc unde nu numai că este multă apă, dar e și foarte cald. La final, în grup
s-a ajuns la concluzia că există o legătură directă între cantitatea mare de energie
solară, apă și natura vie. Astfel, apare interesul cognitiv pentru studierea temei,
deoarece fiecare se străduieşte să găsească ceva interesant. Toate acestea îi
activizează pe elevi, întrebările ce se iscă pe parcurs sunt rezolvate individual sau
în grup. Anume apariția întrebărilor indică despre faptul, că elevii observă anumite
probleme în studiul materialului și doresc să afle tot mai mult, să concretizeze
detaliile.
Îndrumări: Se poate efectua o călătorie îmaginară în junglă sub genericul Ne
cheamă jungla, folosind și imprimări muzicale din cadrul unei emisiuni televizate.
IV. Jocul Acrostih
Scopul: sistematizarea unor cuvinte despre un fenomen
Dotare: poezii, fragmente de texte
Caracteristica jocului. Jocul are la bază acumularea cuvintelor ce încep cu
litera propusă. Contribuie la dezvoltarea vocabularului și a creativității.

31
 Desfăşurarea jocului: Se propune de completat cu cuvinte o poezie, în care se
indică litera cu care începe cuvântul.
Dozare: 5 minute
Exemplu
Cu L ogor cultivat (lan)

Cu B te-ajut la cumpărat (ban)

Cu D sunt nume de băiat (Dan)

Cu ZG te voi împodobi (zgardă)

Cu G drept pază eu ți-oi fi (gardă)

Cu B tu lesne vei ciopli (bardă)

Cu L sunt apă stătătoare (lac)

Cu R am clește la picioare (rac)

Cu M prind bine în bucate (mac)

Cu S abia mă duci în spate (sac)

Cu B aduc răcoare (boare)

Cu S căldură mare (soare)

Cu V pe vreme bună

Te leagănă pe ape (val)

Cu M pe vânt, furtună

El poate să te scape (mal)

Reflecții: Elevii propun deseori cuvinte care să fie potrivite rimei sau după
genericul poeziei. Alteori, ei propun diverse cuvinte care încep cu litera enunțată
fără a se gândi la sensul cuvântului.

32
 Îndrumări: Poate fi propus un cuvânt pe orizontală și se solicită completarea cu
propoziții care încep cu litera enunțată, denumiri de plante, animale.
V. Jocul didactic Punctele cardinale
Scopul: recunoașterea punctelor cardinale.
Dotarea: planșă ce reprezintă priveliștea unui sat, avioane, păsări care zboară
în diverse direcții.
Caracteristica jocului. Jocul didactic are la bază recunoașterea punctelor
cardinale conform poziției obiectelor. Contribuie la dezvoltarea perceperii spațiale.
Desfășurarea: Acest joc se poate realiza cu elevii din întreaga clasă sub forma
unui test sau pe grupuri. Elevilor li se solicită să privească desenul, numind direcția
în care zboară avioanele și păsările din imagine. Răspunsurile vor fi date în scris
sub forma 1-N, 2-E etc. La sfârșit, se verifică corectitudinea rezultatelor.
Dozare: 6 minute
Exemplu. Planșă ce reprezintă imaginea unui sat. Pe ea sunt desenate case,
copaci, avioane care zboară, păsări etc. Elevii observă că avioanele zboară spre
nord, păsările vin spre sud etc.
Reflecții: Elevii întâmpină greutăți în descoperirea punctelor cardinale după
poziția corpului în spațiu.

VI. Jocul didactic Mijatca botanică

Scopul: determinarea plantei propuse.
Dotarea: frunze, flori, tulpinițe de plante.
Caracteristica jocului. Jocul didactic se bazează pe recunoașterea plantelor după
caracteristicile enunțate.
Desfășurarea: Toți participanții se împart în două echipe. Jucătorilor dintr-o
echipă li se leagă ochii, ei mijesc. Fiecare primește de la cealaltă echipă câte cinci
frunze, flori sau tulpinițe. Pentru fiecare numire corectă echipa obține un punct.
După ce prima echipă își îndeplinește sarcina, li se leagă ochii celorlalți. Pentru
jocul acesta se vor alege diferite plante cunoscute de elevi. Conducătorul numără

33
punctele și are grijă ca celor ce mijesc să nu li se dea plante ce înghimpă sau
produc usturime. Câștigă echipa care acumulează mai multe puncte.
Dozare: 6 minute
Exemplu: Elevilor din primul grup li se propun florile: lalea, liliac, narcis,
bujor. Celeilalte echipe i se propun frunze de cireș, o lalea, un narciș. Apoi, cu
ochii legați, enumeră florile sau frunzele pipăite.
Reflecții: Elevii cunosc mai bine florile după miros, pipăire, decât deosebesc
frunzele acestora.

VII. Jocul didactic Plantele de pădure

Scopul: verificarea cunoștințelor despre plantele de pădure.

Dotarea: fișe pentru fiecare rând, boxa cu bilețele.
Caracteristica jocului. Jocul are la bază denumirea diverselor plante de pădure.
Elevii enumeră plantele de pădure pe care le cunosc sau pe care le-au auzit de la
colegi.
Desfășurarea jocului: Fiecărui rând de elevi i se repartizează câte o foaie de hârtie,
pe care fiecare elev trebuie să scrie denumirea unei plante de pădure. Se vor
exclude repetările. Învinge echipa ce a finalizat mai rapid. Echipa învingătoare are
dreptul de a extrage prima un bilețel din boxă – pe el este scrisă denumirea unei
plante despre care ei trebuie să povestească ce știu.
Dozare: 5 minute
Exemplu. Prima echipă a scris următoarele plante de pădure: toporași, viorele,
ghiocei etc. A II-a echipă a scris: leurdă, grâușor, toporași etc.
Reflecții. Unele plante de pădure se repetă de la o echipă la alta.

VIII. Jocul didactic Cel mai pregătit elev

Scopul: depistarea elevilor pregătiți de lecție
Dotarea: informații, planșe, scheme

34
 Caracteristica jocului. Anume acest joc servește învățătorului ca mijloc de
verificare a elevului cu scopul de a înțelege dacă acesta este pregătit de lecție și
contribuie la dezvoltarea creativității, inițiativei, istețimii, interesului cognitiv la
elevii de toate vârstele.
Desfăşurarea jocului:
Învățătorul întreabă cine s-a pregătit de lecție și poate povesti tema. Unui
dintre doritori i se propune să părăsească clasa pentru puțin timp. În lipsa lui,
elevilor din clasă li se solicită ca atunci când elevul care a ieșit se va întoarce și va
începe a povesti, ei să se prefacă distrați, obosiți, să privească prin geam. Prin
comportamentul lor să demonstreze că se plictisesc, adică să-i ignoreze răspunsul.
Povestind, elevul a renunțat să mai continue, din motiv că nu i s-a oferit atenția
colegilor. Într-un final, el s-a așezat în bancă. Apoi a plecat după ușă un alt doritor
să răspundă. De data aceasta, elevilor li s-a propus să-l asculte cu cea mai mare
atenție. Când elevul a început a povesti, ceilalți îl susțineau prin gesturi, mimică,
priviri.
Dozare: 5 minute
Exemplu. Elevii au povestit tema Starea vremii.
Reflecții: Au ajuns la concluzia că toți colegii trebuie susținuți, ascultați,
încurajați. Am observat că în timpul jocului anume cei care sunt liniștiți la lecție
devin mai activi, mai încrezuți în sine și dau dovadă de judecată logică.

IX. Jocul didactic Rezumatul în rol

Scopul: schițarea unei teme.
Dotarea: album, desene, informații, plante etc.
Caracteristica jocului. Jocul didactic se axează pe repartizarea rolurilor și
evidențierea aspectelor generale ale unei temei.
Desfășurarea jocului: Elevilor li se propune să completeze o temă, având
roluri diferite: Secretarii – să înregistreze informații, redactorii – să corecteze
informații, corespondenții – să colecționeze de la ceilalți desene și date despre
animale, plante.
35
 Dozare: 8 minute
Exemplu. La tema Zonele Terrei le-am propus elevilor să completeze un
album. Unii au fost în rol de secretari – ce au înscris informații, alții redactori –
care decideau ce să înscrie și să corecteze, și corespondenții – care colecționau de
la ceilalți desene și date despre animale, plante.
Reflecții: Elevii schițează mai ușor informația după rolul atribuit.

X. Jocul didactic Cel mai isteț

Scopul: comentarea imaginii de către cel mai activ elev.
Dotarea: imagini, planșe, tabele, scheme etc.
Caracteristica jocului. Se bazează pe comentarea imaginii după ceea ce văd,
aud, simt și pe evidențierea argumentelor de bază ale afirmației. Elevilor li se va
forma tendința de a demonstra și argumenta cele spuse.
Desfășurarea jocului: Se propune o imagine pentru comentare, apoi elevii
trebuie să evidențieze ce văd, aud, simt și să argumenteze ideea de bază.
Dozare: 6 minute
Exemplu. Privind un desen din manual, elevii numesc mai întâi ceea ce văd și
descriu imaginea. Apoi li se propune: Dovediți că întâmplarea are loc vara!
Reflecții: Elevilor le este dificil să argumenteze afirmația enunțată. Sub aspect
logic, răspunsurile elevilor pot fi incomplete. Trebuie să-l ajutăm pe fiecare elev să
înțeleagă în ce constă neajunsul răspunsului său. Este esențial ca elevul să fie
ascultat nu numai de învățător, ci de întreaga clasă.

XI. Jocul didactic Câmpurile semantice

Scopul: evidențierea cuvintelor-cheie ale temei.
Dotarea: perechi de cuvinte, alte informații
Caracteristica jocului. Jocul se bazează pe evidențierea cuvintelor importante
din text și stabilirea legăturii semantice. Ceva mai simple, dar deosebit de eficiente

36
pentru perfecționarea memoriei, sunt jocurile bazate pe spiritul de observație al
copiilor.
Desfășurarea jocului: Pregătim zece perechi de cuvinte. Se determină
câmpurile semantice. Se citește fiecare pereche de cuvinte, iar elevii stabilesc
legătura. Ulterior, se citește doar primul cuvânt din pereche, iar elevii trebuie să
reproducă al doilea cuvânt, utilizând legătura semantică stabilită.
Dozare: 6 minute
Exemplu. La subiectul Zonele Terrei se propun zece perechi de cuvinte:
Pustiu-sete
Arctica-frig
Pinguin-sud
Palmier-maimuță
Girafă-frunze
Tundră-licheni
Brad-con
Stepă-negară
Junglă-liane
Zone-dungi
Reflecții: Elevii determină ușor al II-lea cuvânt, deoarece cunosc lanțurile
semantice din tema studiată.

XII. Jocul didactic Ce-i de prisos?

Scopul: dezvoltarea atenției
Dotarea: animale, plante etc.
Caracteristica jocului. Se bazează pe evidențierea aspectelor ce nu corespund
temei respective.
Desfășurarea jocului: La studierea unei teme se propun șiruri de cuvinte. Elevilor
li se cere să închidă ochii și apoi să spună ce schimbări au observat. Acest joc
contribuie la dezvoltarea gândirii. În cadrul jocului respectiv elevii trebuie să

37
găsească cuvântul, obiectul, imaginea ce nu corespund grupului dat după anumite
particularități.
Dozare: 6 minute
Exemplu. La studierea zonelor naturale afișăm pe tabla magnetică desene cu
animale, în dependență de zona studiată, apoi le spunem elevilor să închidă ochii și
înlăturăm sau adăugăm ceva, iar elevii trebuie să observe schimbările.
La subiectul „Mișcarea aerului” putem propune șirurile:
a) uragan, taifun, crivăț, morișcă.
b) viscol, austru, taifun, tornadă.
Reflecții: Dacă cunosc conținutul, elevii enumeră rapid schimbările.
Îndrumări: Putem aplica această metodă și la temele ce țin de anotimpuri.

XIII. Jocul didactic Diadele

Scopul: Formarea lanțurilor asociative.
Dotarea: colonițe de cuvinte
Caracteristica jocului. Jocul are la bază formarea anumitor lanțuri prin asocierea
cuvintelor legate după sens. Elevii trebuie să realizeze legături logice între
obiectele din diferite grupuri.
Desfășurarea jocului: În baza unei teme se propun 2 colonițe de cuvinte. Elevii au
sarcina de a trasa corespondențe, pentru a forma legături de sens și a le comenta de
ce anume le-au grupat astfel.
Dozare: 3 minute
Exemplu. La subiectul Precipitațiile am propus următoarele colonițe:
1. Iarnă 1. Brumă
2. Vară 2. Ninsoare
3. Primăvară 3. Lapoviță
4. Toamnă 4. Grindină
Reflecții: Elevii asociază ușor lanțurile de cuvinte.

XIV. Jocul didactic Triadele

38
Scopul: formarea lanțurilor asociative.
Dotarea: trei colonițe de cuvinte.
Caracteristica jocului. Jocul are la bază formarea anumitor lanțuri prin asocierea
cuvintelor din cele trei colonițe, legate după sens.
Desfășurarea jocului: În baza unei teme se propun 3 colonițe de cuvinte. Elevii au
sarcina de a trasa corespondențe pentru a forma legături de sens și a explica de ce
anume le-au grupat astfel.
Dozare: 5 minute
Exemplu. La subiectul Zonele naturale am propus următoarele colonițe:
1. Deșert 1. Licheni 1. Pinguini
2. Taiga 2. Cactuși 2. Cămile
3. Tundră 3. Liane 3. Elani
4. Junglă 4. Pini 4. Reni
5. Antarctica 5. Ghețari 5. Crocodili
Reflecții: Elevii asociază ușor lanțurile de cuvinte.
XV. Jocul didactic Judecăți
Scopul: cunoașterea aspectelor din viața plantelor și animalelor.
Dotarea: personaje
Caracteristica jocului. Este o variantă a jocului de rol, în care fiecare elev are rolul
său.
Desfășurarea: Se studiază o temă. Se alcătuiește scenariul. Se împart rolurile și se
pregătește decorul. Se maschează personajele. Fiecare elev își interpretează rolul.
Dozare: 20 de minute
Exemplu. În cadrul lecțiilor se vorbește despre eroii poveștii, caracterele lor, iar
elevii află cum micul băiețaș a nimerit la lupi, cum a crescut cu puii de lup, care
ulterior i-au devenit frați, cum animalele deștepte l-au învățat să trăiască după
Legile Junglei.
Conducătorul: Astăzi vom afla amănunte noi din viața animalelor și anume vom
asista la Sfatul turmei. Apar „lupii” - elevi mascați. Pe o ridicătură stă Achela –
conducătorul turmei.
39
Achela: Legea vi-i cunoscută! Dar să stăm strâmb și să judecăm corect. Capcane,
vânători cu mașinile și elicopterele după noi, lupii. Ne-au citit verdictul, pe alocuri
se execută deja. Suntem acuzați de:
1. Nimicirea animalelor domestice.
2. Nimicirea animalelor sălbatice.
3. Răspândim boli periculoase.
4. Agresiune asupra oamenilor.
Aș vrea ca voi, Popor Liber, să justificați aceste acuzații. Să povestim despre noi –
lupii. Mulți oameni au văzut cu ochii proprii lupi vii? Lupul nu este întâlnit nici de
vânători nu pentru că e hâtru, periculos și atent, dar, mai întâi de toate, fiindcă a
devenit un animal rar.
Primul lup: Vreau să pun în discuție ultimul punct atentat la viața omului. Multe
snoave, povești vorbesc despre asta. Interesant lucru: cu cât mai puțini lupi – cu
atât mai multe cărți despre actele de agresiune ale lupilor asupra omului. Lupul
atacă foarte rar omul. Cei bătrâni știu că lupii, de cele mai multe ori, se năpustesc
asupra oamenilor înarmați. Deci, faceți concluziile respective.
Lupul al II-lea: Dar oamenii care vin în pădure numai cu sacul, fără arme? Și ce
facem cu cei de vin să prindă lupii, pentru că sunt plătiți? Cum pot fi numiți așa
oameni, care vin în pădure primăvara, găsesc vizuina lupilor, înnoadă cu sârmă
lăbuțele puilor de lup și-i lasă să se chinuie până în toamnă, când vor crește mari,
ca să poată lua pe ei mai mulți bani?
Lupoaica-mamă: Când se nasc lupușorii, în primele săptămâni stau cu dânșii, apoi
ies pentru puțin timp, prin apropiere. Păzesc puii. Ceilalți membri ai familiei fac
rost de mâncare pentru toți. Mai târziu și eu plec la vânat, iar cu puii rămâne cineva
neapărat. Ei se joacă cu lupușorii și, desigur, îi veghează. Lupul-tată, la fel, se
străduiește să fie alături, iar toamna târziu îi învață pe lupușori cum să se apere.
Lupul-tată: Dar, cât de îngăduitori sunt lupii cu puii lor? Se întâmplă că vin de la
vânat obosit, vreau să dorm, însă puii sunt dornici de joacă. Atunci sunt nevoit să-i
distrez. Nu aș putea spune că și la toți tații puilor de om e așa. Atunci, cu ce sunt
mai buni decât noi?
40
Lupul al III-lea: Dar cât valorează atitudinea lupilor unul față de altul! Dacă se
întâmplă să moară unul dintre părinți, ceilalți lupi iau în grija lor puii rămași. Îi
hrănesc, îi cresc, îi pregătesc de viață. Dar voi, oameni, puteți să vă lăudați cu așa
fapte?
Lupul al IV-lea: Eu vreau să vă povestesc despre vânătoare. Imaginați-vă o turmă
de căprioare. Nu departe sunt niște lupi. Doi s-au aruncat asupra căprioarelor. Ele
încep să fugă. Și căprioarele mai mici fug foarte repede. Lupilor nu li-i dat să le
ajungă. Deodată, se evidențiază una care șchiopătează. Celelalte fug înainte,
aceasta însă încetinează și atunci lupii se năpustesc asupra ei. S-ar părea că e un act
de cruzime. Însă, dacă un medic ar examina această căprioară, atunci el ar vedea că
plămânii ei sunt atacați de o boală și pe jumătate sunt distruși. Dacă această
căprioară ar fi rămas în viață, atunci ar fi fost un veritabil purtător de boală.
Formând mai târziu o familie, ea ar fi dat naștere unor pui bolnavi.
Lupul al V-lea: Pe Alasca, într-o rezervație, au fost împușcați toți lupii. În sfârșit,
circa 4000 de reni puteau, după părerea oamenilor, să pască liniștit. Peste 10 ani,
înmulțindu-se, numărul renilor a ajuns la 4200. Au mâncat toți lichenii și,
nemaiavând ce mânca, renii piereau de foame. Atunci, pentru a menține balanța
naturală, au fost reîntorși lupii. Noi, lupii, suntem sanitarii pădurii, ai tundrelor,
stepelor, pădurilor. Dacă nu ajungem animalele mari, apoi ne mulțumim și cu cele
mici: țistari, șoricei, care, de altfel, sunt dușmanii agriculturii, ai gospodăriilor
sătești. Deci, iarăși aducem foloase.
Achela: Atunci, lupul e dăunător sau folositor? Unul și același animal poate fi și
dăunător, și folositor. Acolo unde lupii prea s-au înmulțit, au de suferit turmele de
oi, de reni, iar acolo unde sunt puțini - oamenii au o atitudine grijulie. Noi, lupii,
suntem un popor liber, dar astăzi cerem de la voi, oamenii, înțelegere, apărare!
Conducătorul: Într-adevăr, fiecărui animal îi putem găsi ceva negativ și,
numaidecât, și ceva bun. Să avem o atitudine binevoitoare, grijulie față de tot ce
este viu: iepure, lup, vulpe, urs, șarpe s.a.m.d.
Reflecții: Elevilor le place să fie mascați și să interpreteze roluri pozitive.

41
 XVI. Jocul didactic Trezirea curiozității
Scopul: evidențierea tematicii interesante pentru elevii din clasele primare.
Dotarea: planșă, text.
Caracteristica jocului. Are la bază fragmente interesante de text. Contribuie la
dezvoltarea curiozității, la cunoașterea aspectelor din tema Curiozități.
Desfășurarea jocului: Citirea unui fragment de text. Distribuirea afirmației în baza
a trei niveluri stabilite de învățător.
Dozare: 6 minute
Exemplu. Elevilor li se propune următorul text:
Demult, pe planeta noastră era un singur continent. Această descoperire a
aparținut învățatului Vegener. Știți cum? Odată, Vegener a hotărât să taie
conturul continentelor contemporane de pe o hartă și să le îmbine. Mare i-a fost
mirarea, când a văzut că toate continentele s-au unit într-o singură bucată de
uscat. Astfel, învățatului i-a apărut ideea potrivit căreia, cândva, toate
continentele au fost într-unul singur.
Drept criterii de distribuire a nivelurilor am stabilit:
I nivel – superior – elevii care au o atitudine critică față de cele citite, caută să
se convingă practic de cele citite.
Al II-lea nivel – mediu – elevii care ar dori să înțeleagă, dar nu știu cum și
așteaptă îndrumări suplimentare.
Al III-lea nivel – inferior – elevii care rămân nepăsători față de cele citite.
Nivel superior Nivel mediu Nivel inferior

Reflecții: Elevilor le place să-și expună părerea cu referință la o anumită temă.

XVII. Jocul didactic Cuvinte încrucişate

1. La o dezlegare corectă a careului, vei obţine pe verticala A-B numele
celui care trebuie păstrat mereu curat.

42
 1 1. Cei care protejează/distrug
natura.
2 2. Planeta Pământ (alt nume).
3 3. Culoarea frunzelor.
4 4. Corpurile cu viaţă.
5 5. Trebuie pus numai în locuri
B special amenajate (coşuri,
containere).

2. La o dezlegare corectă a careului, de la A la B vei obţine numele

prietenilor naturii.

A
1 1. Trăiesc doar în ape nepoluate.
2 2. Aici învaţă copiii.
3 3. Se plantează primăvara.
4 4. Apă stătătoare.
5 5. Delta Dunării este Rezervaţie a
6. Documente de ocrotire a
6
naturii.
7 7. Grădină … (cu plante).
8 8. Grădini de iarnă.
9. Alcătuiesc învelişul verde al
9
Pământului.
10. Mediu de… (acvatic, terestru
10
etc).
B

3. Află cel mai mare duşman al naturii pe verticala A-B, completând corect
careul:

A
1 1. Arbori sau….
2 2. Ne dă căldură şi lumină.
3 3. Multicolore, parfumate.
43
 4 4. Delta … .
5 5. Întinderi foarte mari de apă.
6 6. Procesul de curăţare a apei.
7 7. Curat, întreţine viaţa.
B
XIX. Jocul didactic Ghiceşte după gust/pipăit/miros
Scopul: recunoașterea obiectelor după trăsături specifice.
Dotarea: măr, pasăre, frunză, floare etc.
Caracteristica jocului. Orice obiect se descoperă prin specificul său. Jocul
stimulează şi dezvoltă simţul olfactiv şi chinestezic, aplicat pe categorii separate
sau combinate - fructe şi legume, numai fructe, numai legume.
Desfășurarea jocului: Se leagă ochii elevilor. Se propune de numit obiectul. Cel
care-l are în mână îl numește și explică prin ce modalitate l-a ghicit.
Dozare: 3 minute
Exemplu: Mărul a fost determinat grație gustului său acru și prin pipăire, având
forma rotundă.

II.2 Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la

lecțiile de Limba și literatura română
La disciplina Limba și literatura română se organizează diverse jocuri
didactice, care contribuie la dezvoltarea competențelor de comunicare, a
vocabularului etc.
I. Jocul didactic De-a florile

Scopul: antrenarea competenţelor de elaborare a propoziţiilor şi comunicarea

adecvată la tema propusă.
Dotarea: imagini cu flori de primăvară.
Dozare: 5 minute
Desfăşurarea jocului: Un elev intră în rolul unui cumpărător. Ceilalţi elevi
reprezintă florile. Cumpărătorul trebuie să iasă din clasă şi să aştepte să i se
deschidă uşa. Fiecare floare trebuie să se recomande cât mai frumos, pentru a putea
fi cumpărată.

44
 Exemplu: Sunt ghiocelul alb plăpând şi vestesc venirea pimăverii.
Sunt laleaua roşie şi am un parfum plăcut.
Sunt narcisul alb și reprezint puritatea.
Sunt viorea și simbolizez seninul cerului.
A câştigat floarea care s-a recomandat cel mai frumos şi, deci, a fost cumpărată.
Elevii au fost activi şi curioşi, elaborând răspunsuri originale.
II. Jocul didactic Repetă vocala

Scopul: activizarea şi îmbogăţirea vocabularului, familiarizarea elevilor cu

componenţa fonetică şi grafică a cuvintelor.
Dotarea: fişe
Dozare: 3 minute
Desfăşurarea jocului: Clasa este împărțită în două echipe: A şi B. Pe o hârtie se
scriu câteva cuvinte, în care vocala se repetă de 2-3 ori, de exemplu: cocoş, salată,
pisică, muguri, elev, cereale etc. Apoi, elevilor li se explică faptul că, în funcţie de
indicaţia şi vocala scrisă de învăţător pe tablă, ei vor trebui să găsească şi să scrie
sub ele exemple de cuvinte în care vocala respectivă să se repete de un anumit
număr de ori. Elevii au la dispoziţie un minut, iar cuvintele scrise nu trebuie să se
repete.
Exemplu. După ce clasa a fost organizată şi pregătită pentru vocala „o”,
aceasta trebuia să se repete de două ori. Jocul a fost început de un elev din echipa
A. Dacă exemplul a fost unul bun, atunci echipei i s-a acordat un punct, iar dacă
era greşit, elevul trecea la loc, fără să i se acorde vreun punct. La tablă trebuia să
vină un elev din echipa B. S-a procedat în mod analogic, indiferent de calitatea
răspunsului, elevul a trecut la loc, ordinea rămânând neschimbată: A-B; A-B; etc.
Reflecţii ale elevilor:
Cocoş: boboc, Soroca, Popov, omolog etc. Echipa A
Salată: papată, cascată, fasadă etc. Echipa B
Ţinând cont de faptul că pentru unele vocale este mai dificil de găsit
exemple, am considerat că, după 3-5 cuvinte corecte, a fost recomandabil să se

45
schimbe vocala. A fost declarată învingătoare echipa care a totalizat cele mai multe
puncte.
III. Jocul didactic Lanţul cuvintelor

Scopul: verificarea gradului de însuşire a cunoştinţelor, activizarea vocabularului,

dezvoltarea creativităţii.
Dozare: 6 minute
Desfăşurarea jocului. A fost atractiv şi s-a desfăşurat în echipe a câte 8-10 elevi.
Membrii fiecărei echipe trebuiau să aleagă un responsabil, care să stabilească
ordinea răspunsurilor. După ce clasa a fost organizată, elevilor li s-a explicat că, în
funcţie de ultima literă a cuvântului pe care învăţătorul o va scrie pe tablă, membrii
echipei trebuie să găsească alte denumiri la aceeaşi temă, care să înceapă cu litera
respectivă, fără a repeta vreunul dintre cuvintele scrise.
Prima echipă a venit la tablă, unde s-a scris cuvântul leu. Fiecare elev care
oferea primul răspuns, trebuia să găsească o altă denumire de animal, a cărui literă
iniţială să fie „u”.
Reflecţii ale elevilor:
Leu, urs, şarpe, elefant, taur etc. Echipa A
Pentru aflarea cuvântului şi scrierea lui, fiecare elev avea la dispoziţie 30 de
secunde. Jocul continua cu ceilalţi elevi din echipă, până când responsabilul
declara că este suficient, fără însă ca timpul de lucru al grupului să depăşească 8-10
minute. Se verifica dacă fiecare cuvânt întrunește condiţiile şi se acordau atâtea
puncte, câte răspunsuri s-au scris.
În joc intra echipa a II-a, cu care se proceda în mod analogic. Echipa care
realiza lanţul cel mai lung şi mai corect din cuvinte se declara câştigătoare.
Exemple de cuvinte la aceeaşi temă, legate în lanţ:
nume de animale: porc - cal - leopard;
nume de oraşe: Chişinău – Ungheni – Iaşi - Ismail;
prenume: Vlad – Daniel – Lavinia – Alin.

46
 IV. Jocul didactic Schimbaţi litera sau silaba

Scopul: activizarea şi completarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de

selectare, a mobilităţii gândirii şi a expresivităţii limbajului şi creativităţii.
Dotarea: imagini cu diverse obiecte, animale.
Dozare: 8 minute
Desfăşurarea jocului. Se poate desfășura atât individual, cât şi în colectiv. În
primul caz, condiţiile sunt următoarele: mai întâi de toate, se anunță că fiecare elev
are la dispoziţie două minute, după care primul concurent este chemat la tablă şi se
prezintă o ilustrată. Elevul trebuie să o privească, să o denumească, să scrie
cuvântul pe tablă şi, ulterior, prin schimbarea primei litere, să încerce să formeze
noi cuvinte cu sens, cu acelaşi număr de litere, pe care să le scrie unele sub altele.
La semnal, elevul trebuie să se oprească, după care se face aprecierea.
În scopul activizării tuturor elevilor, pentru fiecare echipă alcătuită din 3-4
elevi, care trebuie să lucreze la tablă, se alege un juriu format din 3 membri care
apreciază activitatea echipei. Pentru fiecare cuvânt ce corespunde cerinţelor se
acordă un punct. Elevii care oferă cel mai mare număr de exemple corecte sunt
evidenţiaţi.
Când jocul se desfăşoară în colectiv, elevilor li se împart foi de hârtie. Toţi
trebuie să scrie cuvântul de pe tablă, apoi, timp de 2-3 minute, fiecare elev urmează
să scrie cuvinte formate conform instrucţiunilor: prin schimbarea primei litere sau
prin păstrarea ultimei litere/silabe.
La semnal, elevii încetează scrierea cuvintelor. Fiecare elev citește toate
cuvintele găsite. Ulterior, se analizează dacă cuvântul respectiv este alcătuit corect.
În cazul când răspunsul este afirmativ, cei care au acest cuvânt pe foaia de hârtie
trebuie să-l taie cu o linie. Când elevul citește toate cuvintele scrise, un alt elev
citește cuvintele rămase, procedând în mod analogic.
În continuare, se verifică dacă mai sunt elevi care au şi alte cuvinte decât
cele care au fost citite. Se interoghează unul dintre elevii anunţaţi. Fiecare cuvânt

47
corect citit se taie cu o linie. Se declară câştigători elevii care au rămas cu cuvinte
neşterse.
Exemple: cuvinte formate din una sau două silabe, prin schimbarea primei
sau ultimei litere sau silabe:
toc lac pană ramă cană
loc lan rană mamă casă
joc laş cană lamă cadă
foc lat mană temă cade
Cuvinte formate din două-cinci silabe, prin menţinerea primei silabe:
coleg copac vioară secerătoare
cocoş colac viteză semănătoare
covor codaş violet seninătate
Cuvinte formate din două-patru silabe, cu menţinerea ultimei silabe:
mare doreşte pălărie
zare zâmbeşte frizerie
sare găseşte brutărie

V. Jocul didactic Cuvântul opus

Scopul: valorificarea cuvintelor cu sens contrar (antonime).

Dotarea: cuvinte
Dozare: 4 minute
Desfăşurarea jocului. Elevii sunt aşezaţi în echipe. Se spune cuvântul. Cel care
ridică primul mâna, acela răspunde şi echipa lui câştigă. De exemplu, cuvântul
cald. Cel care ridică mâna trebuie să rostească cuvântul cu sens opus: frig. Se
repetă jocul cu alţi elevi, alegându-se de fiecare dată alt cuvânt, al cărui sens opus
să existe. Exemple:
mare – mic acru - dulce
tare – moale tânăr - bătrân
vesel – trist departe - aproape

48
A câştigat echipa care a spus şi a ghicit cele mai multe cuvinte.

VI. Jocul didactic Cine spune mai repede?

Scopul: exersarea deprinderilor elevilor în alcătuirea şi pronunţarea corectă a

cuvintelor. Dezvoltarea creativităţii.
Dozare: 3 minute
Desfăşurarea jocului. 1. Se dictează rar câte un cuvânt, iar elevii trebuie să adauge
unele litere sau silabe la începutul sau sfârşitul cuvintelor, obţinând cuvinte noi cu
sens, pe care le scriu în caiete.
2.Atunci când se întrec două sau mai multe echipe, cuvintele se scriu din timp pe
tablă, în coloane. De exemplu:
Tabelul nr 3: Cuvinte iniţiale – cuvinte vechi
Cuvinte iniţiale Cuvinte noi
Pun Cos Punte Cost
Cină Cal Vecină Cald, calcul
Arc Car Parc Carte, carne
Par Duc Apar Conduc, aduc

VII. Jocul didactic Oglinda

Scopul: autodescrierea.
Dozare: 5 minute
Desfăşurarea jocului. Explicațiile sunt simple: se privește fiecare, pe rând, într-o
cutie (în care stă ascunsă o oglindă). Se descrie prin 2-3 cuvinte imaginea
persoanei pe care o va vedea acolo, fără a-i spune numele, nedivulgând secretul.
Este un joc destul de distractiv și captivant. Prin intermediul acestui joc, elevii au
fost puși în situatia de a se autodescrie.

Reflecțiile elevilor: Iată ce cuvinte frumoase s-au utilizat: hazliu, inteligentă,

binevoitoare, generos, prietenos, simpatică, grijulie, punctual.

VIII. Jocul didactic Declar lumii întregi!

49
Scopul: exprimarea propriilor idei
Dozare: 5 minute
Desfăşurarea jocului:
 În faţa clasei (pe un scaun, la un microfon improvizat) elevii, pe rând,
desprind esenţialul din lecţia desfăşurată;
 Discursul începe cu enunţul Declar lumii întregi!
De exemplu:

 Declar lumii întregi că acel care vede frumusețea ţării sale ştie cu
adevărat ce este Patria!
 Declar lumii întregi că fiecare din noi trebuie să iubească Patria!
 Declar lumii întregi că Patria mea e doina, codru-n basme-ascuns!
 Declar lumii întregi că Patria mea e stejarul, ulmul, râul cu peşte!

IX. Jocul didactic Microfonul fierbinte

Scopul: exprimarea ideilor noi învățate la lecție

Dozare: 4 minute
Desfăşurarea jocului:
 În faţa clasei (pe un scaun, la un microfon improvizat) elevii, pe rând,
desprind esenţialul din lecţia desfăşurată;
 Discursul începe cu enunţul nu mă laud, dar…Elevii trebuie să spună într-
un timp foarte limitat ce au reușit să memorizeze la lecția respectivă, cu ce calități
s-au ales în urma ei sau cum se va comporta în viitor.
Exemplu: Nu mă laud, dar la lecția de limba româna am învățat multe expresii
frumoase și să alcătuiesc texte din propoziții dezvoltate. Am devenit mai atent,
iar pe viitor voi fi mai activ.

X. Jocul didactic Ce e bine, ce e rău?

Scopul: de a face deosebire dintre bine şi rău şi evidențierea consecinţelor binelui
și răului.

50
Dozare: 6 minute
Desfăşurarea jocului: Se propune un text. Elevii trebuie să evidențieze aspectele
pozitive și negative din text. În acest mod, elevii intuiesc acţiunile lor bune şi rele
faţă de mamă. În așa mod, se dezvoltă spiritul colectivist, sinceritatea şi respectul
lor reciproc. Prin acest joc se dezvoltă atât trăsăturile educaţiei morale, cât şi ale
celei intelectuale.
XI. Jocul didactic Sipeţelul Magic

Scopul: elaborarea frazelor din cuvintele studiate recent

Dozare: 7 minute
Pregătirea pentru joc: Învăţătorul repartizează pe fiecare bancă câte un plic ce
conţine anumite cuvinte la tema „Patria mea” şi o fişă curată. Apoi, în scopul
repetării, va iniţia o discuţie. Convingându-se că elevii şi-au actualizat un anumit
bagaj de cuvinte şi expresii, le propune: să alcătuiască fraze din vocabularul la
tema dată, să le înscrie pe fişa curată, iar fişa să o pună în sipeţel.

Explicarea regulilor. Elevii trebuie să aleagă corect fişele şi să compună fraze, să

se ajute reciproc şi să-şi coordoneze acţiunile. (Sipeţelul magic acceptă numai
răspunsuri corecte). Acţiunile elevilor se reduc la compunerea frazelor din cuvinte
şi la verificarea corectitudinii realizării sarcinii.
Dotarea: Caseta, plicuri cu fişe, fişe de semnalizare.
Desfăşurarea jocului. Elevii sunt aşezaţi în bănci câte doi. Ei scot din plicuri fişele
cu cuvinte. Fiecare elev citeşte, apoi, împreună cu partenerul, alege cuvintele
adecvate temei. Ei trebuie să compună şi să formuleze corect din punct de vedere
stilistic şi gramatical cât mai multe propoziţii şi să le scrie pe fişă. Ei se vor antrena
în citirea expresivă. Ulterior, vor ridica fişa roşie, anunțând învăţătorul că sunt
pregătiți pentru a răspunde. Dacă frazele sunt corecte, clasa va semnaliza cu fişele
verzi. Fişele galbene simbolizează răspunsul incorect.
Explicând, învăţătorul demonstrează aceste acţiuni: va lua din plic fişele, va
alege cuvintele, va compune frazele, le va înscrie pe fişa curată, le va citi expresiv
şi va pune fişa în sipeţel.

51
 Exemplu: Patria mea este Moldova.
Perechea care a realizat sarcina mai repede devine stăpânul sipeţelului,
având dreptul de a colecţiona de la ceilalţi copii răspunsurile. La final, se vor
număra frazele înscrise pe fişele din sipeţel. Învăţătorul va alcătui o povestire din
frazele compuse de elevi. Va remarca, în continuare, că toţi elevii au respectat
regulile jocului, s-au ajutat reciproc, au colaborat, fapt ce a asigurat un rezultat
bun.
XII. Jocul didactic Realizează acţiunile mele
Scopul: evidențierea acțiunilor specifice vârstei
Dozare: 3 minute
Desfăşurarea jocului: În acest joc didactic învăţătorul gesticulează şi arată toate
acţiunile descrise într-un text scurt. Elevii, la rândul lor, trebuie să le numească.
Acest joc are menirea de a dezvolta intelectul şi normele morale ale personalităţii
elevului.
Regula jocului este de a respecta părerile colegilor şi de a nu-i întrerupe.
XIII. Jocul didactic Moşul cu pălărie
Scopul: răspundera corectă la întrebări
Materiale: pălărie, text
Desfășurarea jocului: Aranjaţi într-un cerc, elevii transmit din mână în mână o
pălărie, spunând cuvintele:
Moşul are pălărie
Moşul nostru multe ştie.
Cel care s-a ales cu pălăria în mână va răspunde la întrebările colegilor, formulate
în baza textului explorat.
În cazul când elevul oferă un răspuns corect, colegii vor exclama în cor versurile:
Moşul nostru multe ştie
Lasă altul moş să fie.
În situaţia când elevul nu oferă un răspuns corect, el este ajutat, iar jocul va
continua cu alte versuri:
Moşul nostru nu prea ştie
52
Lasă altul moş să fie.
XIV. Jocul didactic Povestea în cerc
Scopul: scrierea colectivă a unei povești
Materiale: expresii din povești, personaje
Desfășurarea jocului: Aranjaţi în cerc, elevii vor alcătui o poveste de grup. Primul
elev începe cu o propoziţie în care există formula de început.
Exemplu: A fost odată…Elevul din stânga continuă, respectând logica continuităţii
discursului anterior. Elevul care se reţine, este eliminat din joc. În final, scriu
textul, îmbunătăţindu-l cu expresii. Se va prezenta povestea obţinută și se vor face
concluzii privind calitatea lucrărilor obţinute.
XV. Jocul didactic Scara cuvintelor
Scopul: scrierea cuvintelor din mai multe silabe cu aceeași literă.
Materiale: cuvinte
Desfășurare: Elevii au sarcina de a găsi şi a scrie cuvinte cu aceeaşi literă în ordine
crescătoare, după numărul silabelor sau literelor.
Exemplu:
a-
a - ac
a - aşa
a - acum
a - albină
a -aşteaptă
a – ascultător.
2.3. Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la
lecțiile de Matematică

Jocurile didactice la discilplina Matematica contribuie la dezvoltarea

operațiilor gândirii, le trezește interssul pentru învățare etc.

I. Jocul didactic Mesaj codificat

53
 Scopul: realizarea corespondenţei dintre figurile şi cuvintele date,
dezvoltarea flexibilităţii gândirii;
Sarcina didactică:
descifrarea mesajului cu ajutorul codului dat;
este
▫ didactic
copiilor
isteţi
destinat
jocul
Materiale: fişe de lucru
Desfășurarea jocului: La comanda „Start!” a învăţătorului, elevii vor încerca să
descopere mesajul prin asocierea figurii cu cuvântul dat.
II. Jocul didactic Câţi ani are plopul?
Scopul: consolidarea deprinderii de calcul mintal (0 – 1 000)
Sarcina didactică: efectuarea operaţiilor date pentru a afla vârsta plopului;
Material didactic: fişe de lucru
Desfășurarea jocului: Elevilor li se cere să urmărească cu atenţie desenul, după
care: se adună numerele, rezultatul se înmulţeşte cu 5, se împarte la 3, din acest
număr se scade suma iniţială şi se află vârsta plopului.

5
3 1
4 7
3 2
9 5 4
8 7 6

54
 III: Jocul didactic Sărbătoritul
Scopul: formarea deprinderii de a lucra cu fracţiile; dezvoltarea spiritului
competitiv;
Material didactic: fişe de evaluare
Desfășurarea jocului:
Elevii privesc cu atenţie desenul şi apoi completează:
Cea mai mare bucată de tort îi revine Sărbătoritului. Ion Ana
Dan Adi
El este ..............
Invitaţii primesc ‫ ٱ‬din tort.
Maria Ema

Ina

IV. Jocul didactic Punguţa cu câţi bani?

Scopul: formarea deprinderii de a calcula rapid; dezvoltarea spiritului competitiv;
Sarcina jocului: descoperirea sumei din fiecare pungă;
Material didactic: punguţe, jetoane cu numere.
Regula jocului: La îndemnul învăţătorului, elevii deschid punguţa şi însumează
valorile înscrise pe jetoane.

500 100
20 5
0
50 200 500
1
0
1 100
1 100

55
 V. Jocul didactic Descifrează mesajul
Scopul: formarea deprinderii de calcul; realizarea corespondenţei dintre literă şi
rezultatul adunării;
Sarcina didactică: descifrarea mesajului cu ajutorul adunării
Material didactic: fişe de lucru
Desfășurarea jocului: Elevii vor calcula corespunzător adunările din interiorul
căsuţei, vor găsi corespondenţa fiecărei litere cu rezultatul dat. La sfârşit, după o
completare corectă, vor avea o surpriză plăcută;
Exemplul Îmi place mult matematica

C A Î L P

17 + 24 + 45 + 56 + 49 +

26 25 27 9 24

T E M I U

21 + 36 + 16 + 19 + 27 +

69 45 48 57 28

72 64 76
72 73 65 59 43 81

64 55 65 90

64 59 90 81 64 59 90 76 43 59

VI. Jocul didactic Şirul s-a întrerupt

Scopul: determinarea algoritmului de calcul al numerelor şirului.
Sarcina didactică: găseşte regula (algoritmul) şi continuă!
Regula jocului: elevii vor găsi logica alcătuirii şirului, ca să-l poată completa.
3, 6, 9, .......
5, 10, 15, .....
56
1, 4, 7, 10, .....
8, 12, 20, 24, ....
Recompensă: calificativul „foarte bine” pentru elevii care au descoperit regula
jocului.
VII. Jocul didactic Hai să colorăm!
Scopul: formarea deprinderilor şi a priceperilor de a recunoaşte după anumite
atribute figurile geometrice învăţate;
Sarcina didactică: recunoaşterea figurilor geometrice;
Materiale: fişe cu figuri geometrice
Regula jocului: fiecare elev va colora în roşu cercurile, în albastru pătratele, în
verde dreptunghiurile şi în galben triunghiurile;
Recompensă: elevul care va colora respectând cerinţele va fi declarat campion;

VIII. Jocul didactic Vântul a luat semnele

Scopul: formarea deprinderii de adunare şi scădere a numerelor naturale;
Sarcina didactică: rezolvarea corectă a adunărilor în concentrul 0 – 10;
Materiale: caietul de matematică
Desfăşurarea jocului: Pe tablă se desenează mai multe jocuri după modelul de mai
jos. Elevii trebuie să pună semnele lipsă și să rezolve exercițiul.

1 6 4

57

3
3 5 2
 IX. Jocul didactic Cine ştie, scrie!
Scopul: Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor matematice de calcul oral şi scris;
Sarcina didactică: formularea şi rezolvarea unor exerciţii de compunere a
numerelor în limitele 1 – 10, citirea şi scrierea lor;
Material didactic: coli de hârtie pentru fiecare elev.
Desfășurarea jocului: Se împarte clasa în două echipe, apoi se formează grupuri de
câte doi elevi, care vor veni pe rând la joc. Reprezentanţii echipei A vor lucra pe
jumătatea stângă a tablei, iar cei din echipa B - pe jumătatea din dreapta.
Prima pereche de elevi, formată din câte un reprezentant din fiecare echipă,
vine la tablă. Conducătorul jocului indică un număr şi cere elevilor să formeze în
scris diferite exerciţii de adunare, al cărui rezultat să fie egal cu numărul dat. După
3-4 minute se dă semnalul de încetare şi se face aprecierea rezultatului. Pentru
menţinerea atenţiei elevilor, aprecierile vin din partea echipei adverse. Pentru
fiecare greşeală găsită verificatorul va primi un punct, iar pentru fiecare răspuns
corect echipei respective i se acordă câte un punct. Va fi declarată câştigătoare
echipa care a totalizat cel mai mare număr de puncte.
Înainte de începerea jocului elevii au lucrat la câteva exerciţii:
3 + ‫ٱ‬+ ‫ٱ‬+ ‫ ٱ‬5 5=‫=ٱ‬
‫ٱ‬+ ‫ ٱ‬2 = 5 5= ‫ٱ‬+‫ٱ‬+

X. Jocul didactic Unde s-a greşit? (specific clasei I şi II)

Scopul: consolidarea cunoştinţelor despre numere naturale, prin numărare şi
comparare;
Sarcina didactică: numărarea corectă şi efectuarea exerciţiului-problemă;
58
Material didactic: jetoane cu flori
Regula jocului: învăţătorul le va atrage atenţia elevilor că va comite intenţionat
greşeli, iar sesizându-le, elevii trebuie să spună „NU!”.
Într-o drumeţie la pădure nişte elevi (Maria, Dan, Ionuţ şi Andra) culeg
flori de pădure. Ridicând jetonul cu 6 ghiocei, învăţătorul spune că Maria a cules
8 ghiocei. În acest moment, elevii sesizează greşeala, spunând: „Nu!” şi o
corectează. Jocul continuă.
Recompensă: jetoane cu flori pentru răspunsurile corecte.

XI. Jocul didactic Puişorul

Scopul: consolidarea noţiunii de geometrie;
Sarcina didactică: realizarea desenului din figuri geometrice;
Materiale didactice: instrumente geometrice, fişe de lucru;
Regula jocului: la semnalul învăţătorului, elevii realizează desenul în timp ce citesc
poezia;
Recompensă: primul elev care realizează desenul corect va primi o trusă de
geometrie;
„Un cerc mare şi un cerc mic,
Puişor mai stai un pic
Să-ţi pun unghiul ascuţit
Cioculeţ de ciocănit.
Şi la cap un punctişor.
Să primeşti, măi puişor,
Linii curbe aripioare
Ca la orice zburătoare.
N-ai codiţă, gălbior?
Stai s-o facem binişor;
Linie frântă am desenat
Şi codiţă eu ți-am dat.
Două drepte la picioare
59
 Terminate cu unghioare
Şi-acum pleacă la plimbare!

XII. Jocul didactic Săgeata zburătoare

Scopul: consolidarea adunării numerelor naturale formate din sute;
Sarcina didactică: efectuarea corectă a operaţiilor de adunare;
Materiale didactice: fişe de lucru
Regula jocului: elevii primesc fişe de lucru. Învăţătorul le solicită elevilor să facă
adunările din dreptunghiuri şi să unească printr-o săgeată dreptunghiurile,
conţinând operaţii cu acelaşi rezultat, astfel încât relaţiile să fie adevărate.
Recompensă: primul elev care a calculat corect şi a făcut corespondenţa primeşte
calificativul „foarte bine”.

200 + 400 700 + 200 400 + 400

100 + 600 300 + 300 500 + 300

300 + 300 +300 200 + 300 + 200 400 + 500

XIII. Jocul didactic Steluţa triunghiurilor

Scopul: consolidarea cunoştinţelor despre triunghi;
Sarcina didactică: să descopere cât mai multe triunghiuri;
60
Materiale didactice: fişe de lucru
Regula jocului: învăţătorul le spune elevilor să privească cu atenţie desenul şi să
descopere cât mai multe triunghiuri. Ele sunt notate cu trei litere. Elevii sunt
atenţionaţi să noteze cu aceleaşi litere două triunghiuri. Se precizează că
triunghiurile pot fi mari sau mici, pot conţine mai multe triunghiuri.
Recompensă: au fost desemnaţi câştigători elevii care au găsit cele mai multe
triunghiuri în timpul stabilit. S-a făcut o clasificare a locurilor în ordinea numărului
de triunghiuri găsite. Interesant de ştiut este faptul că în cadrul desenului pot fi
descoperite 110 triunghiuri.

XIV. Jocul didactic Melcul

Scopul: dezvoltarea capacităţii de orientare; consolidarea operaţiilor de adunare,
scădere, înmulţire şi împărţire;
Sarcina didactică: rezolvarea unor operaţii de adunare, scădere, înmulţire,
împărţire în limitele 1 – 100;
Materiale: culegerea de exerciţii matematice „Matematica ... prin joc”;
Regula jocului: elevii sunt împărţiţi în două echipe şi alcătuiesc cu numerele scrise
pe melc adunări, scăderi, înmulţiri, împărţiri. Dacă un elev greşeşte calculele,
atunci trece următorul elev la tablă. Jocul este continuat până se epuizează toate
căsuţele.

61
Recompensă: elevii care se plasează în calitate de învingători pe primele trei locuri
vor primi o cochilie de melc.

81 18
;9 ;5
40
:2 43
0 ;1
29 35 2
:1 ,7
5 7; 12 5;
8 ;4 9

18
;2
5 64 7;7 16 30
;6
;8 ;1
8

XV. Jocul didactic Numără mai departe!

Scopul: formarea deprinderii de a număra corect şi conştient de la 0 la 10.
Sarcina didactică: numărare în ordine crescătoare şi descrescătoare;
Material didactic: paletele din „Jocul numerelor”, pe care sunt scrise cifrele de la
0 la 10; o baghetă;
Regula jocului: elevii primesc câte un cartonaş şi sunt aşezaţi în cerc în faţa clasei
în ordinea numerelor indicate pe cartonaşe (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10). Un elev
care nu a primit cartonaş va trece în mijlocul cercului. Deplasându-se în cerc, elevii
vor cânta Dacă ştii a număra, locul meu îl vei lua, apoi se opresc. Elevul care are
în mână bagheta va atinge cu ea un alt copil, care va ieşi din cerc şi va număra mai
departe. Dacă numără corect, va lua locul celui cu bagheta, înmânând acestuia
cartonaşul său. Jocul se va relua până când toţi elevii vor număra corect.
Jocul poate fi adaptat şi în scopul verificării numărării în concentrul 1 -100.

XVI. Jocul didactic Pătrăţelul buclucaş

Scopul: consolidarea deprinderilor de calcul oral şi scris;
62
Sarcina didactică: efectuarea unor operaţii de adunare în limitele 0 – 100 pentru
obţinerea unei anumite constante;
Material didactic: fişe de lucru în care sunt desenate trei pătrate a câte nouă căsuţe.
Regula jocului: pătratele vor fi completate cu numere între 0 şi 16. Se completează
mai întâi pe diagonală, după care se vor căuta numerele corespunzătoare pentru
căsuţele rămase libere;
Recompensă: o va primi elevul care a găsit soluţia de rezolvare în cel mai scurt
timp.

Suma numerelor este 40

2.3. Dezvoltarea interesului cognitiv prin intermediul jocului didactic la

lecțiile de Istorie
La lecțiile de istorie jocul didactic le trezește interesul pentru cunoașterea
neamului, pentru nararea faptelor istorice, enumerarea evenimentelor istorice etc.
I. Jocul didactic Roata istoriei
Scopul: povestirea unor evenimente/fapte istorice, utilizând termenii învăţaţi.
Materiale necesare: construirea unei „roţi a istoriei” – un disc care se poate
roti, fiind montat pe un ax şi un ac indicator fix.
Desfăsurarea jocului: Am împărţit cercul în mai multe sectoare (asemeni
feliilor de tort), în fiecare dintre acestea notându-se numele unei personalităţi, a
unui eveniment, un fapt istoric sau se poate lipi o imagine cu semnificaţie istorică.
Se roteşte discul, lăsându-l să se oprească singur. Elevul (reprezentantul grupului)
identifică, citeşte faptul istoric indicat de axul fix, apoi prezintă - povesteşte ceea
ce ştie despre evenimentul respectiv. Pentru a spori atractivitatea acestui joc, în
sectoarele roţii am introdus un sector dedicat pedepselor. Copilul care învârtea
roata, iar acul se oprea în sectorul surprizelor, avea de executat o pedeapsă propusă

63
de partea adversă (ex. „Spune în ce an a domnit Ștefan cel Mare, ş.a.). Se pot
acorda puncte în baza unor criterii stabilite la începutul jocului.
Recompensă: puncte pentru fiecare răspuns complet și corect.

II. Jocul didactic Cutiuţa fermecată

Scopul: completarea unor enunţuri lacunare.
Materiale necesare: o cutiuță atractivă
Desfășurarea jocului: se decorează o cutiuţă, astfel încât să fie atractivă şi se
introduc în ea jetoane cu termenii notaţi pentru completarea textelor lacunare.
Uneori, termenii pot fi înlocuiți cu imagini-portrete de domnitori/personalităţi sau
reprezentări ale diferitelor evenimente istorice. Se extrage câte un jeton și se
explică acțiunile domnitorului etc.

III. Jocul didactic Motivează-ţi decizia

Scopul: înţelegerea modului de a gândi al celuilalt
Etapele jocului:
 fiecare elev îşi alege o personalitate politică sau un eveniment istoric;
 elevii scriu trei motive probabile care au condus la adoptarea unei decizii a
personalităţii respective ori a declanşat o acţiune, eveniment, fapt;
 fiecare elev îşi prezintă „motivele”, în funcţie de rolul asumat;
Exemplu: 1) Eşti Mihai Viteazul. Motivează decizia de a uni cele trei ţări.
2) Eşti Traian. Motivează decizia de a cuceri Dacia.

IV. Jocul didactic Alfabetul istoric

Scopul: enumerarea evenimentelor istorice
Materiale necesare: foaie de desen (format A3), fiecare grup a conturat un
număr egal de casete cu numărul literelor din alfabet.

64
 Desfășurarea jocului: În fiecare casetă elevii au avut indicată sarcina să
găsească numele unui eveniment, erou, conducător despre care au învăţat la istorie
sau au citit în lecturile suplimentare.
Exemplu: a – Apollodor din Damasc
b - baionetă
c - Călugăreni
d - Decebal
S-a organizat şi o expoziţie a acestor postere şi i-am invitat pe copii la Turul
galeriei.
V. Jocul didactic Cutia timpului

Scopul: introducea conceptului de timp.

Materiale necesare: axă, obiecte originale
Desfășurarea jocului: O suită de obiecte originale, dintr-o perioadă de timp
comună, adunate din jurul casei, din pod și puse împreună într-o cutie sau plasă,
ajută elevii la instaurarea atmosferei dintr-o altă perioadă. Aceștia pot investiga
conținutul, folosind vederea, mirosul, simțul tactil, deducând că aceste obiecte sunt
dintr-o perioadă mai mult sau mai puțin îndepărtată.
Aceasta conduce la identificarea și clasificarea obiectelor în funcție de
„vârsta lor”, îi poate încuraja pe elevi să aducă de acasă obiecte din perioada de
timp a respectivei cutii, pentru a pune bazele unui colț istoric în sala de clasă. După
un anumit interval de timp, elevii ar trebui să fie capabili să aprecieze singuri, în
baza propriilor observații, anumite progrese ale tehnologiei (de exemplu, la
aparatele casnice).

65
66
BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu, G., Din problemele pedagogiei moderne, București, 1983;

2. Barbu, N., Popescu, E., Activităţi de joc şi recreativ-distractive.-Bucureşti:
E.D.P., 1993, 112 p.;
3. Barnen, R., Cartea mare a jocurilor.- Chişinău, 2002, 272p.;
4. Bădică, T., Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii. Bucureşti: E.D.P.,
1974. 272p.
5. Bârsan, N. Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi comunicării
orale a preşcolarilor mari. Bucureşti: E.D.P., 1995, 60p.
6. Bejan, F. S., Particularitățile psihologice de vârstă ale elevilor claselor
primare, Chişinău, 1994;
7. Bogoslovski, V. V., Psihologie generală, Chișinău, 1992;
8. Cemortan, S., Jocuri literare, Chişinău, Ed. Lyceum, 1998, 144p.
9. Claparede Ed., Psihologia copilului şi psihologia experimentală, Bucureşti:
E.D.P., 1991
10.Creţu,E., Psihologia şcolară pentru învăţămîntul primar.- Bucureşti: Ed.
Aramis, 1999, 192 p. 
11.Comenius, I.A., Didactica Magna. – Bucureşti: EDP, 1971
12.Curriculum școlar, clasele I-IV; Ch, 2010
13.Elkonin, D.B., Psihologia jocului.- Bucureşti: E.D.P.,1999;
14.Dimitriu, E., Psihologia proceselor de instruire, București, 1982;
15.Galben-Panciuc, Z., Diaconu, S., Galben, S., „Științe”, clasa a III-a,
Chișinău, 2002;
16.Galben-Panciuc, Z., Diaconu, S., Galben, S., „Științe”, „Caietul elevului”,
clasa a III-a, Chișinău, 2002;
17.Galben-Panciuc, Z., Diaconu, S., Galben, S., „Științe”, „Ghid pentru
învățători și părinți”, clasa a III-a, Chișinău, 2002;
18.Galperin, P.J., Jocuri pentru copii şi cei care se simt veşnic tineri, Chişinău:
T.C.,2006, 28p.;

67
19.Gheorghian, E., Taban M., Metodica joculuui şi a altor activităţi cu copiii
preşcolari, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică,1980;
20.Granaci, L., Instruirea prin joc: Teorie şi Practică, Chişinău, Ed. Epigraf,
1999;
21.Leontev, A., Probleme psihologice ale atitudinii conştiente în învăţare. –
Bucureşti: Ed. de Stat, 1951, 537 p.
22.Loche, J., Câteva cugetări asupra educaţiei, Bucureşti: EDP, 1971
23.Makarenko, A.S., Lecţii despre educaţia copiilor: Jocul, Chişinău,1985
24.Mendjeriţkaia, D., Despre jocul copiilor,- Chişinău, Ed. Lumina,1985
25.Neacșu, I., Metodica predarii matematicii, manual pentru clasele I-IV, Ed.
Didactică și pedagogica, Bucuresti, 1988,
26.Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, București, 1994;
27.Petrovski, A.V., Psihologie generală, Chișinău, 1985;
28.Schiller, Fr., Scrisori despre educaţia etică a omului, Bucureşti, 1981. 452 p.
29.Stoica, M., Psihopedagogie școlară, Craiova, 1992;
30.Şchiopu U, Problemele psihologice ale jocului si distratiilor, Ed. Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1970, p. 69 ;
31.Ușinscki C., Opere alese, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1956
32.Abramova, A.C., Formirovanie interesa c uceniiu u școlinicov, Moscova,
1986
33.Bondarevski, V.V., Vospitanie interesa c zaniatiiam, Moscova, 1985;
34.Dusavițki, A.C., Formula interesa, Moscova, 1989;
35.Dusavițki, A.C., Vospitanie licinosti v proțese obuceniia, Moscova, 1996;
36.Lebedev, O.E., Formirovanie potrebnosti v znaniiah u uceașcihsea,
Leningrad, 1973;
37.Volcov, K.N., Psihologhia o pedagoghiceschih problemah, Moscova, 1981;

68