Sunteți pe pagina 1din 2

CHESTIONAR COPE

A fost elaborat de Carver, Scheier şi Weintraub în 1989. Instrumentul


integrează modelul stresului elaborat de Lazarus (1984) care vizează 14 forme de
coping, care pot avea un caracter prepunderent activ sau pasiv.
Chestionarul cuprinde 53 de afirmaţii, fiecare formă de coping fiind evaluată
prin 4 itemi; excepţie face copingul prin recurgere la alcool – medicamente, măsurat
printr-un sigur item. Răspunsurile se plasează pe o scală de la 1 la 4, în care cifra
1 reprezintă „de obicei nu fac acest lucru” şi cifra 4 „deseori fac acest lucru”.
Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:
▪ Copingul activ – vizează acţiunile concrete ce urmăresc înlăturarea
agentului stresor sau ameliorarea efectelor sale; este o formă de acţiune
conştientă, de intensificare a efortului în vederea ameliorării sau ajustării la
stresor. ITEMI: 1,14,31,40;
▪ Planificarea – se referă la orientarea gândirii spre paşii şi modalităţile de
acţiune. ITEMI: 2,15,30,45;
▪ Eliminarea activităţilor concurente – evaluează tendinţa persoanelor de a
evita distragerea de la situaţia problematică pentru a se putea concentra mai
mult asupra soluţionării ei. ITEMI: 3, 16, 28,42;
▪ Reţinerea de la acţiune – măsoară opusul tendinţelor impulsive şi
premature de a acţiona chiar dacă situaţia nu o permite; este o formă de
coping activ în sensul focalizării pe stresor, dar în acelaţi timp o strategie
pasivă, până în momentul în care circumstanţele vor permite acţiunea.
ITEMI: 14, 17, 29, 43.
▪ Căutarea suportului social instrumental – evaluează tendinţa de a solicita
sfaturi, informaţii, ajutor material necesar în acţiunile de ameliorare a
situaţiei. Formă de coping activ. ITEMI: 5, 18, 32, 44;
▪ Căutarea suportului social emoţional – itemii identifică în ce măsură
persoana tinde să solicite înţelegere, compasiune sau suport moral de la
prieteni, rude, colegi pentru a diminua stresul. Este o formă de coping
focalizată spre emoţii. IEMI: 6, 19, 33, 46;
▪ Reintrepretarea pozitivă – identifică tendinţa unei persoane de a extrage
un beneficiu chiar dintr-o situaţie indezirabilă sau cu consecinţe nefaste; nu
are doar scopul de a reduce distresul ci poate fi şi punctul de plecare pentru
un alt gen de acţiune asupra stresorului. ITEMI: 7,20,34, 48.

1/2
▪ Acceptarea – vizează una din cele două situaţii: acceptarea realităţii
factorului ameninţător în vederea acţionării asupra lui şi/sau acceptarea
faptului că nu se poate face nimic pentru a ameliora situaţia. ITEMI:
8,21,35,47;
▪ Negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există ca şi cum nu ar
fi real. Deşi în mod tradiţional negrea este inclusă în categoria mecanismelor
defensive. ITEMI: 11,24, 38, 52;
▪ Descărcarea emoţională – scala pune în evidenţă tendinţa persoanei de a-
şi reduce nivelul distresului prin exprimarea afectelor şi emoţiilor negative.
ITEMI: 10,23,37,51;
▪ Orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează îm
momente nesigure la ajutorul din partea divinităţii. Autorii apreciază că
acesta este un mecanism de coping cu funcţii multiple: poate servi pentru
reinterpretarea pozitivă, pentru suport emoţional sau ca o formă de coping
activ cu un stresor. ITEMI: 9, 22, 36, 49;
▪ Pasivitatea mentală – scala identifica tactica folosită de anumite persoane
în scopul de a evita confruntarea cu problema. Pasivitatea mentală are loc
prim imersia în alte activităţi: vizionarea de filme şi spectacole, vizitarea
prietenilor, practivarea sporturilor, somnetc. Este tendinţa opusă suprimării
altor activităţi pentru a se concentra la situaţia problematică. ITEMI:
13,26,27,53.
▪ Pasivitatea comportamentală – evaluează tendinţa de răspuns la stres prin
reducerea efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului
sau înlăturarea stresorului care interferează cu scopul. Pasivitatea
comportamentală ca strategie de coping este similară conceptului de
neajutorare. ITEMI: 12,25,41,51.
▪ Recurgerea la alcool şi medicamente – itemii identifică propensiunea de a
apela la medicaţie anxiolitică sau la alcool pentru înlocuirea stărilor de
disconfort psihic rezultate din confruntarea cu situaţia ameninţătoare.
ITEM: 39.

2/2

S-ar putea să vă placă și