Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1/2
▪ Acceptarea – vizează una din cele două situaţii: acceptarea realităţii
factorului ameninţător în vederea acţionării asupra lui şi/sau acceptarea
faptului că nu se poate face nimic pentru a ameliora situaţia. ITEMI:
8,21,35,47;
▪ Negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există ca şi cum nu ar
fi real. Deşi în mod tradiţional negrea este inclusă în categoria mecanismelor
defensive. ITEMI: 11,24, 38, 52;
▪ Descărcarea emoţională – scala pune în evidenţă tendinţa persoanei de a-
şi reduce nivelul distresului prin exprimarea afectelor şi emoţiilor negative.
ITEMI: 10,23,37,51;
▪ Orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează îm
momente nesigure la ajutorul din partea divinităţii. Autorii apreciază că
acesta este un mecanism de coping cu funcţii multiple: poate servi pentru
reinterpretarea pozitivă, pentru suport emoţional sau ca o formă de coping
activ cu un stresor. ITEMI: 9, 22, 36, 49;
▪ Pasivitatea mentală – scala identifica tactica folosită de anumite persoane
în scopul de a evita confruntarea cu problema. Pasivitatea mentală are loc
prim imersia în alte activităţi: vizionarea de filme şi spectacole, vizitarea
prietenilor, practivarea sporturilor, somnetc. Este tendinţa opusă suprimării
altor activităţi pentru a se concentra la situaţia problematică. ITEMI:
13,26,27,53.
▪ Pasivitatea comportamentală – evaluează tendinţa de răspuns la stres prin
reducerea efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului
sau înlăturarea stresorului care interferează cu scopul. Pasivitatea
comportamentală ca strategie de coping este similară conceptului de
neajutorare. ITEMI: 12,25,41,51.
▪ Recurgerea la alcool şi medicamente – itemii identifică propensiunea de a
apela la medicaţie anxiolitică sau la alcool pentru înlocuirea stărilor de
disconfort psihic rezultate din confruntarea cu situaţia ameninţătoare.
ITEM: 39.
2/2