Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Insulina
2.Insulinoterapia
1
1.1 Insulina: structura și biosinteza
Biosinteza insulinei are loc ȋn ribozomii celulei beta. Ea începe prin formarea
preproinsulinei-un polipeptid cu 110 aminoacizi care ulterior este clivată ȋn proinsulină(ce are
86 de aminoacizi). Proinsulina suferă apoi un process de împăturire în care se clivează
punțiile disulfidice. După aceea proinsulina sub acțiunea a două endopeptidaze se clivează în
insulină și peptid C. Procesul de biosinteză a insulinei se ȋncheie cu formarea granulelor
secretorii mature- care conțin insulină activă. Apoi secreția propriu-zisă de insulină în spațiul
extracelular se produce prin exocitoză calciu-dependentă.
Cel mai important factor ce stimulează secreția de insulină este glucoza. Odată
pătrunsă în celula beta activează hexokinaza care stimulează productia de ATP ce va duce la
închiderea canalelor de K- ATP dependente. Ĩnchiderea canalelor de K- ATP dependente
duce la depolarizarea membranei celulei beta și apoi la deschiderea canalelor de calciu.
Metabolismul glucidic :
Metabolismul proteic :
-efect antiproteolitic
3
Metabolismul lipidic:
2.INSULINOTERAPIA
Insulină cu acțiune
scurtă: Humulin R,
30 minute 2-3 ore 6-8 ore
Actrapid, Insuman R
Insulină cu acțiune
intermediara:
2-4 ore 6-10 ore 14-18 ore
Humulin N,
Insulatard, Insuman
bazal
Insulină cu acțiune
lungă: Levemir,
2-4 ore Nu au vârf de acțiune 20-24 ore
Lantus
Absorbția mai rapidă a analogilor de insulină (Humalog, Apidra, Novorapid) este dată
de modificările secvenței de aminoacizi ceea ce împiedică polimerizarea lor în soluții stabile.
Nemaiexistând perioada de aproximativ 30 de minute necesară disocierii ȋn monomeri-
absorbția lor începe în momentul injectării –făcându-le astfel durata de acțiune mai scurtă,
vârful insulinemic mai înalt decât în cazul insulinei umane (vezi figura 5).
5
inlocuit în poziția B28 prolina cu acidul aspartic iar în cazul Apidra (2006 Sanofi Aventis) s-
a inlocuit în poziția B 29 lizina cu acidul glutamic.
6
Efectele secundare /adverse ale tratamentului cu insulină:
1. Alergia la insulină. Reacțiile alergice sunt foarte rare și pot fi localizate (eritem,
parestezii) sau generalizate (urticarie, angioedem, șoc anafilactic); sunt mediate de
imunoglubulinele Ig E și sunt puse pe seama adaosului de protrombină sau zinc, stabilizatori
sau conservanți.
7
-scăderea sau intârzierea aportului alimentar (ceea ce descrește aportul de hidrați de
carbon sau de precursori ai neoglucogenezei);
Indicațiile insulinoterapiei :
8
-debut cu glicemii bazale mai mari de 250mg/dl și HbA1c >9% cu simptomatologie
specifică;
-perioperator;
-infarct miocardic acut, accident vascular acut , insuficiența cardiacă cls. III-IV;
-sarcină și alăptare;
Insulina prandială sau bolus este cel mai bine substituită de injecția de insulină rapidă
sau de analogul rapid înaintea meselor (cu 30 minute pentru insulină umană și înainte, în
timpul sau după masă- pentru analogul rapid). Ea reprezintă 40-60 % din totalul dozelor de
peste zi. Avantajul analogilor față de insulina umană este evident: posibilitatea injecțiilor în
timpul mesei sau chiar după masă – pentru a ajusta corect doza în funcție de cantitatea de
hidrați de carbon, durata mai scurtă de acțiune- ce reduce riscul apariției hipoglicemiilor.
Studiile de noninferioritate între insulina umană și analogii rapizi nu au arătat un control mai
bun metabolic – cu utilizarea analogilor rapizi- dar flexibilitatea programului meselor și a
cantităților de hidrați de carbon reprezintă un avantaj.
Cel mai comun regim bazal bolus este cel cu analog rapid (sau insulină umană rapidă)
înainte de mese- și o injecție de analog lent (Lantus) seara la aceeași oră. Studiile au arătat că
insulina Lantus poate fi injectată în orice moment al zilei cu aceleași rezultate. Injectarea ei
seara oferă posibilitatea titrării ei folosind glicemia à jeun. Din cauza duratei mai scurte de
acțiune Levemirul are nevoie (la 45% din pacienti) de două administrări pe zi, pentru a se
apropia de secreția fiziologică de insulină bazală.
Regimul bazal bolus poate fi folosit și în diabetul zaharat tip 2 prin intensificarea
progresivă a insulinoterapiei bazale cu aceleași beneficii și reducerea incidenței și progresiei
complicațiilor microvasculare.
Riscurile tratamentului bazal bolus sunt hipoglicemiile – de 3,5 ori mai frecvente
decât ȋn cursul terapiei convenționale (cu 2 injecții de insulină premixată sau 3 injecții: 2 de
insulină rapidă și una de insulină premixată).
2. Regimul bazal
10
Inițierea acestui regim de insulină se face cu insulină intermediară sau analog lent-
seara la culcare cu 0,2 U/Kg corp și se titrează în funcție de glicemia à jeun. Utilizarea
analogului scade riscul hipoglicemiilor nocturne. Hemoglobina glicozilată scade și ea în acest
fel până la atingerea țintelor terapeutice.
Insulinele premixate sunt amestecuri de insuline rapide sau analogi rapizi cu insuline
intermediare în proporții variabile (25/75, 30/70, 50/50).
11
Având în vedere că diabetul zaharat tip 1 presupune deficit absolut de insulină ,
tratamentul cu insulină va fi unul de substituție. Fiind necesară substituția secreției bazale și
prandiale a insulinei- standardul terapiei este regimul bazal bolus. Acesta nu presupune doar
substituția secreției bazale de insulină cu un analog lent sau 2 prize de intermediară și
substituirea secreției prandiale cu un analog rapid sau insulină umană rapidă- ci și
automonitorizarea glicemiilor, terapia nutriţională, educația terapeutică pentru a putea
permite pacienților să adapteze dozele de insulină vieții reale. Educația terapeutică este de
valoare crucială pentru că oferă pacienților cunoștințele și abilitatea pentru a putea aplica un
asemenea tratament. Educația terapeutică este una continuă- adaptată și induvidualizată (din
nefericire, în țara noastră, Casa Națională de Asigurări nu recunoaște acest serviciu).
Țintele terapeutice sunt mai greu de atins în aceste variante de insulinoterapie care,
din păcate, sunt destul de frecvente în practică.
Diabetul zaharat tip 2 se caracterizează prin afectare atât a secreției de insulină cât și
afectarea acțiunii insulinei . Afectarea secreției de insulină se manifestă cel putin în 3 feluri:
1. Reducerea sau chiar absența primei faze a răspunsului la glucoză astfel încât
secreția de insulină este întârziată și nu reușește să reducă excursia glicemică prandială la
timp.
Inițierea tratamentului se va face cu regim bazal plus așa cum recomandă consensul
ADA- EASD- 2006) vezi figura 7 (ADA –American Diadetes Association, EASD –
European Aassociation for the Study of Diabetes). Insulinele premixate nu sunt recomandate
în inițierea și ajustarea insulinoterapiei în diabetul zaharat tip 2, dar ele pot fi folosite de
obicei înainte de micul dejun și/sau înainte de cină dacă proporția de rapidă și intermediară
este similară cu mixturile fixe ce se comercializează.
Odată inițiat regimul bazal- doza se titrează până când glicemia à jeun atinge țintele
terapeutice. Titrarea dozei de bazală este un proces continuu. Necesarul de insulină în cazul
acestui regim poate depăși 1U/kg corp din cauza insulinorezistenței induse de hiperglicemia
cronică, a dislipidemiilor cu hipertrigliceridemie, a obezității. La inițierea insulinei bazale –
se păstrează medicația orală preexistentă. La inițierea regimului bazal plus, doza de
secretagog se reduce și ulterior se renunță la ea. Algoritmul de titrare al bazalei și a insulinei
prandiale (în cazul regimului bazal plus) este unul ușor de explicat de către specialist și ușor
de înțeles de către pacient- ceea ce face aderența la tratament mult mai bună(figura 7).
Insulinoterapia temporară
14
Pompa de insulină este un sistem deschis care presupune montarea unui cateter
subcutan și atașarea acestuia la cartușul de insulină- de unde insulina se elibereaza continuu-
cu o rată ce este prestablită- și poate fi modificată. Se reconstituie în acest fel insulinemia
bazală. De asemenea bolusurile necesare meselor se vor administra prin activarea pompei.
Insulina folosită este insulina umana rapidă sau analog rapid de insulină.
Contraindicații:
Avantaje:
Dezavantaje:
15
Necesitatea unei educaţii medicale specifice-continue și implicarea pacientului
ȋn managementul pompei
16
Figura 2. Forma de hexamer a insulinei (modificată după Atlasul de Diabet- autori : John C.
Pickup, Gareth Williams editia a 3a,editura Willey-Blackwell)
17
Fig. 5 Farmacocinetica diferitelor tipuri de insulină (modificată după Lepore M, Kurzhals R,
Pampanelli S, Fanelli CG, Bolli GB: Pharmacokinetics and dynamics of s.c. injection of the long-acting insulin
glargine (HOE901) in T1DM (Abstract). Diabetes 48 (Suppl. 1):97A, 1999
18
Figura 6- A, B. Profilul insulinic si glicemic fiziologic al persoanelor non-diabetice
C,D -Regimul de insulină bazal bolus cu analog de insulină (B) și insulină umană(C)
E- Regimul de insulină cu insulină premixată (modificat dupa BJ Cardiology
2003;10:37999-83)
19
Iniţierea terapiei se face cu NPH sau
analog bazal de insulină. Se iniţiază
terapia cu 10 U sau cu 0,2 U/kg corp
DA
Verificaţi glicemia preprandială şi dacă este în afara ţintelor poate fi necesară adăugarea
altei prize de insulină; dacă HbA1C continuă să fie în afara ţintelor, verificaţi nivelul
glicemiilor postprandiale la 2 ore şi ajustaţi insulina rapidă preprandială
Figura 7- Algoritm de titrare a dozelor de insulina După Diabetes Care, Volum 29, Numar 28, August
2006
20
Figura 8 Modul de acţiune al pompelor de insulină
Bibliografie:
7. Therapy for Diabetes Mellitus and related disorders, H. Lebovitz, ADA, 1998
21