Vezi pagina 32 - 33 din Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in

materie de faliment

Deschiderea procedurii insolventei produce o serie de consecinte în ceea ce priveste capacitatea

persoanei juridice fata de care a fost ea declansata. În acest sens art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede
în mod expres ca de la acel moment se suspenda de drept orice masura de executare silita pentru
realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Mai mult, pentru a accentua masura art. 49
stabileste ca orice plata nu poate fi facuta decât cu acordul prealabil al lichidatorului judiciar.

Art. 55
După deschiderea procedurii şi numirea administratorului special, adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor/membrilor îşi suspendă activitatea şi se va putea întruni, la convocarea
administratorului judiciar,în cazurile expres şi limitativ prevăzute de prezenta lege.
Art. 56
(1) Administratorul special are următoarele atribuţii:
a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 117-122 ori a
celor
rezultând din nerespectarea art. 84;
b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
c) propune un plan de reorganizare;
d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea
planului, doar în
situaţia în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;
e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi situaţia financiară de
închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;
f) primeşte notificarea închiderii procedurii.
(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului
special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor.

Conform art.46 alin. (l) În afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-
sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Practica judiciara a statuat ca garantiile de buna executie, de participare la licitatie sau de plati
ale avansului nu apartin societatii debitoare.

În concluzie, scrisoarea de garantie bancara pentru buna executie are o existenta juridica de sine
statatoare, autonoma si independent de soarta raportului juridic principal (contractul încheiat
între parti pentru a carei executie a fost emisa scrisoare de garantie).

Publicatia URDG nr. 758 precizeaza la rândul sau, în art.5 lit. a), ca o garantie este prin natura sa
independenta „de relatia de baza si de cererea de emitere, iar garantul nu este în niciun fel implicat sau
obligat de aceasta relatie. (...) Angajamentul unui garant de a plati în cadrul garantiei nu poate face
obiectul unor reclamatii sau contestatii rezultate din orice alte relatii decât relatia dintre garant si
beneficiar".
Într-adevar exista prevederi legale care reglementeaza emiterea instrumentelor de garantie, însa aceste
reglementari au caracter tehnic, neschimbând natura juridica a garantiei de buna executie, care ramâne
dependenta de raportul juridic principal, respectiv contractul din care a luat nastere, contract care
prevede modalitatea de constituire, de executare si de deblocare a acesteia.