MOBILITATEA / SUPLETEA – înţelegem capacitatea de a obţine un maximum de posibilităţi

din mobilitatea articulară

Termenii de mobilitate, supleţe şi flexibilitate pot fi consideraţi sinonimi, cu toate că conceptul

de mobilitate se referă la suprafaţa articulaţiei ca sursă a amplitudinii mişcărilor, iar cel de
supleţe la calitatea de elasticitate a fibrelor musculare, ligamentelor şi tendoanelor.

Mobilitatea depinde de mai multi factori:

- tipul si conformatia articulatiei;

- elasticitatea tendoanelor, ligamentelor si lanturilor musculare;

- coordonarea neuromusculara care determina gradul de contractie si relaxare a muschilor

interesati in actiunea motrica;

- calitatea fibrelor musculare.

FORMELE DE MANIFESTARE ALE SUPLEŢEI/MOBILITĂŢII

„Supleţea activă datorată muşchilor ce destind antagoniştii; !

Supleţea pasivă datorată acţiunii de inserţie sau gravitaţie şi greutăţii corpului sau acţiunii unui
partener ori a unui aparat; !

Supleţea mixtă datorată intervenţiei primelor două sub diferite forme”.38 !

Supleţea generală exprimată prin intermediul mobilităţii principalelor articulaţii ale corpului; !

Supleţea specifică este solicitată în cadrul anumitor ramuri şi probe sportive – aruncarea suliţei,
înot,etc.

Pentru mobilitate există următoarele tipuri:

Mobilitate specifică se raportează la o articulaţie bine determinată.

Mobilitate activă amplitudinea maximală a unei articulaţii care poate fi obţinută prin contracţia
muşchilor agonişti şi întinderea muşchilor antagonişti.
Mobilitate pasivă amplitudinea segmentară maximală pe care sportivul o poate obţine prin
efectul forţelor externe, datorită capacităţii de întindere sau relaxare a muşchilor anatagonişti