RĂSCOALA LUI HOREA

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea lupta pentru drepturile naţionale

ale românilor din imperiu s-a intensificat şi a luat diferite forme. În secolul XVIII-
lea episcopii greco-catolici trimit memorii Curţii de la Viena prin care au devenit
reprezentanţi ai naţiuni române. Intelectualii români au cerut recunoaşterea naţiunii
române alături de naţiunile privilegiate . Au trimis memorii Curţii din Viena unde
au folosit ca argument majoritatea numerică a românilor, vechimea lor. O altă
formă de manifestare a drepturilor naţionale ale românilor a fost reprezentată de
mişcările de apărare a ortodoxismului conduse de Sofronie şi Visarion.
În 1784 ţăranii au recurs la forţă. A fost modul prin care ţăranii români au
făcut cunoscută problema românească. In timpul răscoalei dar şi in anii care au
urmat, problema românească a rămas in centru atenţiei şi a devenit o urgenţă
pentru Viena care a fost obligată să facă unele reforme iar nobilimea maghiară a
fost obligată să le accepte pentru a nu mai izbucni noi conflicte.
Răscoala condusă de Horea a avut la început un caracter social dar, datorită
situaţiei din Transilvania, răscoala a avut şi un puternic caracter naţional. S-a
transformat intr-un conflict între iobagii români şi nobilii maghiari. Nobilimea
maghiară se opunea reformelor, nu a fost de acord cu desfiinţarea iobăgiei. Dacă
prin politica dusă de Iosif al II-lea iobăgia a fost desfiinţată in imperiu, in
Transilvania datorită opoziţiei nobilimii maghiare nu a putut fi desfiinţată decât in
1785.
Răscoala, prin caracterul ei naţional a dobândit forma unui război etnic şi
confesional. Horea a cerut nobililor să ˝jure sub cruce˝ 1iar unii nobili au fost iertaţi
şi botezaţi in rit ortodox. In timpul răscoalei, Horea a devenit reprezentantul

1
Lupaş, Ioan, Din istoria Transilvaniei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988, p. 101.
românilor din Transilvania pentru că a fost primit la împărat unde a prezentat
situaţia românilor .
Pentru a face linişte in Transilvania autorităţile au apelat şi la episcopii
români. În 2 martie 1785 episcopul greco-catolic Ioan Bob intr-o circulară apelează
la preoţii greco-catolici să facă pace. Episcopul ortodox Nichitici cere răsculaţilor
care erau prin păduri să se întoarcă acasă. Cerea ţăranilor ˝sa se aşeze in pace şi
linişte la casele lor şi să întoarcă toate lucrurile pe care le-au înstrăinat de la
stăpânii lor˝2. Această poruncă a fost prezentată in satele româneşti de către preot şi
un comisar. Readucerea răsculaţilor nu a fost uşoară. In primăvara anului 1875 mai
erau in munţi 150 de fruntaşi ai ţăranilor şi se vorbea de o reorganizare a ţăranilor
care îl aşteptau pe Horea cu noi forţe, pentru a răzbuna sângele vărsat, fapt care a
îngrijorat autorităţile. Şi in această situaţie autorităţile au apelat la sprijinul
preoţilor, care aveau rolul cel mai important in satele româneşti şi o mare influenţă
asupra credincioşilor. Unii preoţi au colaborat cu autorităţile pe care le-au ajutat
prin informaţii importante să îi prindă pe apropiaţii lui Horea. Comandamentul
general din Transilvania raportează in 5 martie consiliului de război din Viena că ˝
preotul unit din Ţebea a făcut mari servicii in timpul răscoalei şi merită o
recompensă˝3.
Răscoala a fost un subiect care s-a găsit în numeroase ziare atât din imperiu
cât şi din Europa. In presa din Imperiu apar numeroase articole in care sunt
prezentate jafurile şi crimele făcute de răsculaţi. Pe lângă articole apar şi imagini
cu Horea reprezentat in mod ironic ca un rege al românilor alături de cei doi
comandanţi principali, Cloşca şi Crişan . Articole despre răscoală au apărut încă
din 1784 in Supliment al Gazetei din Varşovia unde problema a fost reluată in
articole apărute in ianuarie şi februarie. Răscoala a avut un puternic ecou

2
Prodan, David, Răscoala lui Horea, Bucureşti, 1984, p. 553.
3
Prodan, David, Răscoala lui Horea, Bucureşti, 1984, p. 559.
internaţional, au apărut articole in ˝Gazette De France˝ din 5 ianuarie 1785 unde
este notat că˝ răscoala românilor nu este este deloc înăbuşită ˝4.
După 1785 ţăranii au devenit un pericol pentru nobilimea maghiară. Pentru a
instaura ordine autorităţile au pus in practică un plan prin care au fost strămutate o
parte dintre familiile ţăranilor implicaţi in evenimentele din 1784-1785 in Banat.
Primele familii au ajuns in Banat in februarie 1786, au fost strămutate in Banat un
număr de 291 de familii.
In primăvara anului 1785 autorităţile au reuşit să facă ordine, dar după
răscoală situaţia in Transilvania s-a schimbat total. Curtea de la Viena a fost
obligată să facă unele reforme; a fost desfiinţată iobăgia iar ţăranii nu mai credeau
in mitul bunului împărat si considerau că numai ei pot să facă dreptate.
Răscoala a făcut ca situaţia ţăranilor din Transilvania să devină o problemă
importantă iar soluţiile trebuiau găsite de curtea de la Viena. Prin patenta din 22
august împăratul Iosif al II -lea dădea libertate personală ţăranilor iar ˝ toţi supuşii
de orice neam şi de orice religie vor deveni oameni liberi să se mute oriunde˝ 5. In
urma patentei ţăranii şi-au câştigat libertatea , nu mai depindeau de nobili, se
puteau muta de la un nobil la altul şi aveau posibilitatea să negocieze. Ţăranii
puteau învăţa şi practica meserii, bunurile lor puteau fi lăsate prin testament
copiilor. Prin patenta imperială s-a desfiinţat iobăgia dar nu s-a rezolvat total
problema pentru că ţăranii, chiar dacă au devenit liberi nu aveau pământ şi au
devenit prestatori de servicii pentru nobilii cu care aveau posibilitatea de a negocia.
Prin patenta din 1785 ţăranii îşi câştigau libertatea, dar mai erau obligaţi a plăti
pentru pământul pe care îl munceau. In anii care au urmat situaţia socială a
ţăranilor nu s-a îmbunătăţit, ţăranii au uitat de libertatea oferită prin patentă iar uni

4
Idem, p. 670.
5
Pascu, Ştefan, Revoluţia populară sub conducerea lui Horea, Bucureşti, 1984, p. 398.
nobili au luat şi măsuri dure împotriva ţăranilor pentru a se răzbuna. In aceste
condiţii, ţăranii aşteptau revenirea lui Horea pentru a le face dreptate.
Prin patenta din 22 august 1785 împăratul urmărea transformarea ţăranilor în
supuşi credincioşi Vienei pentru a nu mai deveni un pericol. Era un mod prin care
se consolida poziţia Vienei în Transilvania şi scădea rolul nobilimii maghiare. Prin
măsurile luate, Iosif al II-lea a rămas pentru români ˝bunul împărat.˝ În 1786
împăratul a aprobat apariţia unui sistem de şcoli elementare în satele româneşti
pentru ortodocşi unde se preda în limba germană.
După răscoală, curtea de la Viena a fost obligată să ia măsuri cu caracter
reformator în spiritul tendinţelor absolutismului iluminat fără a mai ţine cont de
poziţia nobilimii maghiare. Iosif al II-lea a luat măsuri prin care a dat posibilitate
românilor să aibă acces la funcţii publice, nu se mai ţinea cont de sistemul
religiilor şi naţiunilor privilegiate.
In iunie 1786 a avut loc a treia călătorie a împăratului în Transilvania pe
traseul Oradea,Cluj, Alba Iulia, Sibiu,Târgul Mureş. Împăratul a avut ocazia să
vină în contact direct cu ţăranii, le-a ascultat necazurile, a primit sute de scrisori, a
intrat in dialog cu ţăranii, a vizitat numeroase sate şi a intrat in gospodăriile
ţăranilor. În unele situaţii a luat şi unele măsuri direct la faţa locului. Prin
atitudinea sa, a dat speranţe ţăranilor într-o viaţă mai bună. Poziţia împăratului,
care nu a acordat atenţie nobilimii maghiare, a dus al nemulţumiri din partea
nobilimii, care afişa tot mai mult o rezistenţă faţă de politica Vienei.
Odată cu condamnarea şi executarea spectaculoasă a lui Horea şi Cloşca la
28 februarie 1785, cu participarea directă a împăratului, a apărut şi mitul lui Horea.
Chiar dacă au participat peste 2500 de ţărani din 419 sate cu scopul de a-i înfrica
pe ţărani, aceştia mai credeau in Horea şi considerau că in locul lui a fost executat
un nepot de al său iar Horea a trecut munţii şi vine cu noi ajutoare pentru a
răscumpăra sângele vărsat. Alţii credeau că a plecat la Curtea de la Viena pentru a
apăra cauza ţăranilor.
Prin măsurile luate de autorităţi şi nobilimea maghiară atât in timpul
răscoalei, cât mai ales după răscoală, au contribuit la apariţia ˝mitului lui Horea˝.
In timpul răscoalei nobilii au pus in circulaţie medalii cu inscripţia pe avers Horia
Rex Dacia iar pe revers ˝Horia bea şi hodineşte, ţara plânge şi plăteşte˝ 6. Altă
medalie a fost cu inscripţia Horea Rex Dacie iar pe revers ˝nospro cesare˝ noi
pentru împărat. Cele două tipuri de medalii au fost opera nobilimii maghiare care a
încercat să creeze o impresie falsă despre situaţia din Transilvania şi s-a determine
o mai rapidă intervenţie a Vienei pentru ca Horea bea in urma acţiunilor de jaf iar
ţara plânge. Era un mod prin care s-a încercat a se prezenta starea in care a ajuns
nobilimea maghiară in urma acţiunilor răsculaţilor. Nobilimea a urmărit să atragă
atenţia Vienei asupra existenţa in Transilvania a unui împărat al românilor care era
Horea .
Chiar dacă au fost opera nobilimi maghiare realizate cu un scop precis, cel al
unei intervenţii rapide din partea Vienei care să pună capăt răscoalei, medaliile cu
Horea Rex Dacie au contribuit la glorificarea de către români a lui Horea atât din
timpul vieţii dar mai ales după executarea spectaculoasă de la 28 februarie 1785.
Numirea de către nobilimea maghiară a lui Horea ca rege al românilor a contribuit
la transformarea lui intr-un mit. Horea provenea dintre iobagii români şi a devenit
un reprezentant al românilor atât in urma vizitelor la Viena cât şi prin organizarea
răscoalei care a avut un puternic caracter naţional. Locul unde au fost traşi pe
roată Horia şi Cloşca a devenit un loc sfânt pentru ţăranii din Apuseni. Ultimele
cuvinte a le lui Horea ˝mor pentru popor˝ l-au transformat intr-un martir, un
apărător al cauzei româneşti şi a problemelor ţăranilor. Din momentul execuţiei a
devenit un erou al ţăranilor care a rămas viu in mintea lor. Horia a devenit
6
Densuşianu, Nicolae, Revoluţia lui Horea, Bucureşti, 1885, p. 469.
subiectul a numeroase creaţii populare şi imagine lui era prezentă in casele
ţăranilor alături de alte icoane pe sticlă, pe zidurile unor biserici şi mănăstiri din
Ardeal alături de sfinţi.
Pentru ţăranii din Apuseni Horea a devenit cel care le putea face dreptate. In
jurul lui au apărut numeroase legende şi Horea a intrat in folclor unde este prezent
şi azi ˝Când Horea ieşea in deal grofii fugeau din Ardeal. Până fu Horia-împărat,
grofii n-au dormit in pat. Nici din blide n-au mâncat˝ 7. Cei care l-au prins pe
Horea erau consideraţi hoţi şi erau vinovaţi moral că au vărsat sângele lui Horea. A
circulat şi o legendă prin care se spunea că cei care l-au vândut au găsit in pâinea şi
făina cumpărată pe banii trădării o parte din sângele lui Horea. Cei care l-au vândut
au rămas săraci. Imediat după condamnare Horea a intrat in folclor şi sa
transformat într-un erou popular iar amintirile despre el erau transmise in satele
româneşti din generaţie in generaţie. Imaginea lui Horea era vie in memoria
românilor în mai 1848 când mii de moţi au umplut Câmpia Libertăţii vorbind şi
cântând despre Horea, cu speranţa că va apărea un alt Horia care să îi reprezinte.
Răscoala lui Horea poate fi un moment de emancipare a românilor din
Transilvania, chiar dacă situaţia materială nu s-a îmbunătăţit. Prin urmările sale a
dus la o schimbare a mentalităţi in societatea românească până in lumea satului
unde pătrund ideile iluminismului. La sfârşitul secolului XVIII-lea ţăranii vor
deveni conştienţi de rolul important pe care îl are şcoala, vor trimite copii la şcoli
cu gândul ca ei să aibă o viaţă mai uşoară şi să poată lupta in numele românilor.
Prin activitatea pe care a desfăşurat-o intre 1782- 1794 când a fost director al
şcolilor greco-catolice Gh. Şincai a întemeiat numeroase şcoli şi i-a îndemnat pe
ţărani să trimită copii la şcoală . Şincai considera că prin învăţătură omul se
deosebeşte de animal. Samuil Micu vorbea despre sărăcia şi întunericul în care

7
Edroniu, Nicolae, Pompiliu, Teodor, Răscoala lui Horea, Cluj, 1984, p. 258.
trăiau românii. A găsit ca şi soluţie ˝s-a se apuce de învăţătură, să câştige
înţelepciune şi prin înţelepciune să dobândească fericirea˝8.
Prin asocierea imaginii lui Horea cu cea a Daciei şi considerarea lui de către
nobilimea maghiară ca un rege al Daciei a apărut mitul Daciei ca simbol al unităţii
românilor. Prin credinţa ţăranilor că vor fi ajutaţi de românii de dincolo de munţi,
apoi prin faptul că numeroşi ţărani nu credeau că Horea este mort şi că a trecut
munţii de unde vine cu forţe noi pentru a răzbuna sângele vărsat in 1784 s-a
realizat o conştientizare a unităţii tuturor româniolor, fapt care a îngrijorat marile
puteri ca Austria şi Turcia.
Mitul Daciei,un produs indirect al răscoalei, a fost peluat de intelectualii
Şcolii Ardelene pentru a scoate in evidenţă unitatea românilor din toate provinciile
româneşti si apartenenţa la acelaşi neam , limbă şi cultură. Reprezentanţii Scolii
Ardelene sunt autori a numeroase lucrări istorice prin care scot in evidenţă unitatea
românilor. Folosesc ca argument caracterul latin al limbii şi al poporului român. In
numeroase dintre scrierile perioadei se apelează la Dacia pentru a evidenţia
unitatea românilor.
Apariţia in urma răscoalei a unor mituri a fost un pas important in evoluţia
naţională a românilor din Transilvania. Este perioada in care se afirmă o nouă
generaţie de intelectuali cu studii in imperiu care au preluat idei iluministe pe care
au încercat să le pună in practică, adaptându-le condiţiilor specifice din
Transilvania. Ideea de naţiune pătrunde şi in
Transilvania iar intelectualii români apelează la trecut pentru a demonstra
vechimea şi continuitatea românilor. Chiar dacă românii, datorită unor condiţii
istorice. nu erau recunoscuţi ca naţiune. erau ˝nobili ˝ prin originea latină.
Intelectualii români nu s-au implicat în răscoală, chiar dacă cunoşteau bine
situaţia ţăranilor. Au criticat acţiunile ţăranilor iar autorităţile au cerut intervenţia
8
Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1998, p. 311.
episcopilor şi protopopilor pentru a face ordine. Ioan Piuariu-Molnar a fost trimis
să facă linişte in Ţara Zărandului unde a explicat ţăranilor că luptă˝împotriva
voinţei Împăratului şi că poate avea urmări nefericite pentru ei şi pentru tot neamul
românesc˝9.
Răscoala din 1784 poate fi considerată un moment de emancipare a
românilor transilvăneni. Urmările răscoalei au devenit pretextul pentru
evenimentele din ani următori în care imparatul a făcut o serie de reforme.
Ce nu au putut realiza ţăranii care au apelat la forţă au încercat să rezolve
intelectualii români de la sfârşitul secolului al XVIII-lea care erau cunoscători ai
situaţiei din lumea satelor de unde proveneau şi ei şi au ˝devenit exponenţi ai unei
societăţi ţărăneşti aflate sub stăpânire străină˝10. Intelectualii români au devenit
reprezentanţii naţiunii române din Transilvania unde majoritatea românilor erau
ţăranii. În memoriile trimise Curţi de la Viena, pe lângă cerinţe de ordin naţional,
vor apărea şi cerinţe sociale.
În ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea lupta românilor s-a
realizat pe două planuri unul politic şi altul naţional care se intersectează şi au
puncte comune. In plan social a avut loc răscoala lui Horea dar care primeşte şi un
puternic caracter naţional şi a luat forma unui război între ţăranii români şi nobilii
maghiari. Lupta socială, expresie a problemelor din satele româneşti, a fost
preluată de intelectualii epocii iar obiectivele naţionale au pătruns şi in lumea
satului.
Moartea împăratului Iosif al II-lea şi anularea reformelor datorită presiunilor
nobilimii maghiare şi a revoluţiei franceze au dus la consolidarea poziţiei nobilimi
maghiare şi la nemulţumiri din partea românilor. Aceştia vor protesta prin memorii

9
Idem, p. 314.
10
Boia, Lucian, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, 1997, p. 19.
cunoscute sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum, care au fost trimise
Curţi de la Viena.
În ciuda măsurilor luate de Curtea de la Viena nu s-a putut reveni in totalitate la
situaţia dinaintea răscoalei pentru că după răscoală s-au luat măsuri prin care s-au
lichidat ultimele rămăşiţe ale unui sistem feudal .
In 1790 sa format o dietă din reprezentanţii naţiunilor privilegiate. Românii
erau excluşi pentru că nu erau recunoscuţi ca naţiune, chiar dacă erau majoritari in
Transilvania. Dieta avea 90% maghiari 10% saşi, iar românii erau reprezentaţi de
episcopul greco-catolic Ioan Bob. Acesta a fost ales în calitate de episcop al
Bisericii Greco-Catolice. Neacceptarea românilor in Dietă, nerecunoaşterea lor şi
dorinţa nobilimii maghiare de a se reîntoarce la un sistem politic medieval a
determinat opoziţia intelectualilor români.
După ce in 1784 a avut loc cea mai mare mişcare socială cu un puternic
caracter naţional din Ţările Române, in 1791 a fost realizat un memoriu de către
intelectualii români în numele naţiunii române din Transilvania. A fost cel mai
important act politic al românilor din Transilvania din secolul al XVIII-lea unde
intelectualii români au apelat la argumente ca majoritatea numerică şi vechimea
românilor. Prin aceasta au devenit reprezentanţi ai naţiuni române.
În urma răscoalei românii au acţionat unitar. Supplexul a fost opera
intelectualilor români laici şi clerici. Un rol important l-au avut episcopii Ignatie
Darabant, Ion Bob şi Gherasim Adamovici dar şi reprezentanţii Şcolii Ardelene
Gh. Şincai şi P Maior s-au ocupat de argumentaţie. Ioan Budai Deleanu a introdus
elemente din diplomaţie .
Prin Supplex apare o nouă idee despre naţiune, specifică perioadei , care se
opunea ideii de naţiune medievală susţinută de elita maghiară. Intelectualii români
considerau că toţi românii din Transilvania, indiferent de categoria socială din care
provin, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi alţi locuitori ai Transilvaniei.
Intelectualii români vorbesc în numele tuturor românilor din Transilvania pentru că
toţi românii au acelaşi set de valori şi toţi formează naţiunea română. Cer ştergerea
denumirilor jignitoare de toleraţi şi admişi, date românilor, repunerea în drepturi a
naţiunii române, egalitatea intre clerul, nobilimea şi plebea românească şi a celor
trei naţiuni. Pentru că românii sunt cei mai vechi, numeroşi şi cei mai importanţi
plătitori de impozite în Transilvania se cere reprezentare proporţională in funcţii şi
dietă pentru a fi şi beneficiari in aceiaşi proporţie. În Supplex sunt prezentate
revendicări esenţiale pentru românii din Transilvania care vor fi reluate şi în alte
memorii din secolul al XIX –lea .
Unele dintre ideile care au apărut în Supplex se găsesc sub o altă formă şi in
cerinţele răsculaţilor din 1784 care au cerut desfiinţarea nobilimii, în timp ce
intelectualii cer repunerea românilor în drepturile pe care le-au avut până in 1437
când s-au pus bezele uniunii celor trei naţiuni, iar români au fost înlăturaţi din
administraţie şi politică. Ţăranii au cerut desfiinţarea nobilimii pentru că se opunea
introducerii unor reforme prin care să fie înlăturate şi ultimele rămăşiţe ale lumii
medievale. Propuneau transformarea nobililor în funcţionari şi împărţirea
pământului ţăranilor.
În 1784 răsculaţi cereau ca şi nobilii să plătească impozite la fel ca ţăranii iar
in Supplex, intelectuali români foloseau ca argument faptul că românii sunt cei mai
importanţi plătitori de impozite, cei mai numeroşi şi cereau reprezentare
proporţională în toate funcţiile. Se mai cere ca toţi locuitorii din Transilvania,
indiferent de naţionalitate, să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii, idee care a fost
prezentă şi in timpul răscoalei când s-a cerut ca nobilii să plătească impozite
asemenea ţăranilor.
Datorită urmărilor răscoalei intelectualii au ţinut cont şi de problemele
ţăranilor ˝a plebei˝ şi devin reprezentanţi tuturor românilor . După răscoală
intelectualii conştientizează că ţăranii sunt o forţă şi sunt cei care au creat mari
probleme nobilimii maghiare dar şi Vienei. În urma răscoalei curtea din Viena a
luat unele măsuri prin care s-a încercat o ameliorare a situaţiei românilor şi s-au
căutat soluţii prin care să se rezolve probleme românească.
In 1784 ţăranii au luptat în numele dreptăţii şi a libertăţii idei care au circulat
în Europa după revoluţia franceză. Prin Supplex, intelectualii au încercat
emancipare naţiunii române. Supplexul a devenit un document fundamental pentru
istoria modernă, se bazează pe principiile iluministe dar şi pe o concepţie despre
naţiune specifică epocii luminilor. În aceste condiţii Supplexul poate fi considerat
o declaraţie a drepturilor românilor din Transilvania, opera unei elite clerice şi
laice cu studii superioare in imperiu, de unde a preluat idei specifice iluminismului.
Răscoala lui Horea a fost primul pas important în lupta de emancipare
naţională a românilor din Transilvania. A izbucnit ca o mişcare socială dar care a
primit un puternic caracter naţional. În aceste condiţii intelectualii români au pus
bazele unei noi teorii despre naţiune. Au apelat la trecut pentru a argumenta
vechimea şi continuitatea românilor, au cerut drepturile pe care le- au avut românii
până în secolul al XV-lea. Intelectuali români arată că ˝ naţiunea română este cea
mai veche dintre toate naţiunile Transilvaniei şi se trage din colonişti romani care
au rămas şi trăiesc aici fără întrerupere˝11, iar situaţia românilor se datorează
nedreptăţilor la care au fost supuşi de-a lungul timpului.
Memoriul a fost primit cu indignare de nobilii maghiari iar Dieta l-a respins.
Cu toate acestea in 1792 Supplexul a fost tradus in limba română şi adus la
cunoştinţa maselor. Sinoadele Bisericii Ortodoxe şi Greco-Catolice s-au întrunit şi
au hotărât continuarea acţiunilor. În martie 1792 a fost înmânat împăratului al
doilea Supplex, dar situaţia din imperiu ,moartea împăratului şi preluarea puterii de
Francisc I care era ostil reformelor, începutul războaielor cu Franţa, a făcut ca

11
Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1998, p. 15.
problema românească să fie amânată. Pentru a asigura liniştea în Transilvania
împăratul nu a mai convocat Dieta intre 1795-1809 şi prin această măsură a blocat
acţiunile românilor.
Acţiunile politice de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au fost reluate in
secolul următor iar cerinţele au fost adaptate la noile cerinţe ale societăţii. La
sfârşitul secolului XVIII-lea mişcarea naţională s-a orientat spre populaţia de rând
şi a dobândit un larg sprijin popular
Sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost perioada in care s-au format idei
fundamentale pentru secolul care a urmat şi care a fost denumit secolul naţiunilor,
perioadă in care naţionalismul sa simţit puternic şi in spaţiul românesc unde s-a
manifestat prin ideea apartenenţei comune a tuturor românilor la aceiaşi cultură.
 BIBLIOGRAFIE:

Boia, Lucian, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Bucureşti, 1997.

Densuşianu, Nicolae, Revoluţia lui Horea, Bucureşti, Tipografia Românul, 1884.
Edroniu, Nicolae, Pompiliu, Teodor, Răscoala lui Horea, Cluj, Editura Dacia, 1984.
Lupaş, Ioan, Din istoria Transilvaniei, Bucureşti, Editura Eminescu, 1988.
Pascu, Ştefan, Revoluţia populară sub conducerea lui Horea, București, Editura Militară, 1984.
Prodan David, Răscoala lui Horea, vol II, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984.
Prodan, David, Supplex Libellus Valahorum, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998.