Aditivii materialelor polimerice

Aditivi

Materialele auxiliare sau aditivii, sunt substante adaugate in cantitati mai mici unui
polimer; actioneaza aupra proprietatilor fizice, chimice, electrice ale produsului sau asupra
proprietatiilor reologice reclamate de procedeul de formare.
Materialele auxiliare adaugate polimerilor termoplastici sunt:
• PlastifianŃi, cu rolul diminuării rigidităŃii materialelor plastice;
• Stabilizatori, cu rolul de a întârzia şi/sau inhiba degradarea structurii polimerului în
fabricare si apoi in exploatare;
• ColoranŃi şi pigmenŃi ;
• IgnifuganŃi, cu rolul de a face combustia materialelor plastice mai dificilă;
• LubrifianŃi, cu rolul reduceri coeficientului de frecare ;
• Antistatici, cu scopul reducerii acumulării sarcinilor electrostatice superficiale;
• Intăritori, pentru îmbunătăŃirea rezistenŃei mecanice şi a rigidităŃii materialului plastic
care serveşte ca matrice (fibre, bile, grafit);
• Germinativi, pentru facilitarea şi accelerarea cristalizării în polimerii semicristalini
• Antişoc, pentru ameliorarea rezistenŃei la şoc şi obŃinerea stării cauciucate ;

Plastifiantii
Sunt substante lichide sau solide care, adaugate polimerilor termoplastici, modifica proprietatile
lor fizice. Ei au rolul de a micsora fortele de atractie intermoleculara a polimerilor, determinand
flexibilitatea macromoleculelor.
Plastifiantii au urmatoarele functii:
- imbunatatesc conditiile de prelucrare prin injectare;
- coboara temperatura de prelucrare sub temperatura de degradare;
- schimba proprietatile produselor finite injectate, imbunatatind flexibilitatea, alungirea,
rezistenta la temperaturi joase. Se pot diminua insa unele proprietati ale pieselor injectate, cum
ar fi rezistenta la tractiune sau proprietatile dielectrice.
- reducerea costului materiei prime.
Plastifiantii sunt de obicei substante lichide cu greutate moleculara mica, greu volatile.
Introducerea plastifiantului in masa polimerului, determina scaderea vascozitatii acestuia,
modificarea fiind proportionala cu cantitatea de plastifiant introdusa. Observatie:
plastifiantiireduc valorile temperaturilor caracteristice fiecarui polimer.

Universitatea POLITEHNICA din Timisoara conf. STAN Daniel V.

Aditivii materialelor polimerice

Stabilizatori.
Evita sau intarzie degradarea materialelor termoplastice la fabricarea prin injectare iar pe durata
de folosire a produsului asigura protectia acestuia fata de unele actiuni ale mediului inconjurator
Aceste rezultate pot fi obtinute prin aplicarea urmatoarelor metode:
- modificarea structurala a polimerului (inlaturarea neregularitatilor structurale ale catenelor,
modificarea grupelor terminale, copolimerizari, etc.);
- imbunatatirea tehnicilor de injectare, aplicarea de tehnici speciale de injectare;
- incorporarea in compozitia materialelor termoplastice, fie la fabricarea lor fie in timpul
procesului de injectare, a unor cantitati mici de substante numite stabilizatori. Rolul acestora
este de a atenua sau a elimina degradarea, in timp, a materialului termoplastic din care este
fabricat produsul, cand acesta este supus unor conditii de mediu dificile: radiatie solara, apa
sarata, radiatii de energie inalta, contact cu agentii chimici, mediu bogat in oxigen, etc. ,

Agenti de colorare: coloranti si pigmenti

Sunt substante care se adauga la un material pentru a obtine o anumita culoare a produsului.
Culoarea se obtine ca urmare a modificarii gamei lungimilor de unda din cadrul spectrului
vizibil primita de material in sensul absortiei unor lungimi de unda si reflectarii altora de catre
agentul de colorare.
Agentii de colorare pentru materiale plastice se pot clasifica in:
- pigmenti, care sunt substante practic insolubile in apa, polimeri si principalii dizolvanti; dau
materialului culoare dar il opacizeaza daca acesta a fost tranparent
- colorantii,care sunt substante chimice organice, sintetice sau naturale, mai mult sau mai putin
solubile in polimeri sau in unii dizolvanti. Desi au o buna putere de tenta si au o gama de
nuante extinsa, utilizarea lor este restrictionata de instabilitatea chimica in timp (tendinta de
migrare si rezistenta redusa la lumina/UV si caldura). Sunt folositi pentru a da culoare
materialelor transparente, pastreaza transparenta.
O clasificare generala a agentilor de colorare: coloranti anorganici si coloranti organici.
Observatie: In industria materialelor plastice denumirea generala de agent de colorare este
inlocuita cu cea de pigment datorita ponderii mari pe care acestia o au in utilizarea industriala.

Universitatea POLITEHNICA din Timisoara conf. STAN Daniel V.

Aditivii materialelor polimerice

Agenti de ignifugare
Asigura o protectie ( limitata ) a materialului termoplast la actiunea flacarii. In functie de tipul
de polimer si de rezultatele conferite, ignifugarea poate impiedica sau intarzia propagarea
arderii.
Ignifugarea se poate face in urmatoarele sisteme:
- incorporarea in procesul de preparare a materialului termoplastic a unor modificari chimice
care printr-o combinare chimica confera proprietati cu caracter permanent. De exemplu,
inlocuirea unuia sau mai multi atomi de hidrogen din molecula de baza cu atomi de clor sau
alt halogen;
- incorporarea fizica in compoundurile de polimer a unor substante numite agenti de modificare
cum ar fi: esteri fosforici; compusi halogenati, compusi de antimoniu, saruri anorganice, etc.;
- creerea posibilitatii de reactii endotermice care coboara temperatura gazelor inflamabile
(reactii de deshidratare, reactii de dehidroclorurare, formarea unei bariere termostabile in
timpul combustiei pe suprafata polimerului).

Principalele grupe de agenti de ignifugare sunt:

- compusi halogenati. Actioneaza prin toate caile de intarziere a arderii. Un rol important in
suprimarea flacarii il au atomii de brom si clor. Sinergisme ale compusilor halogenati cu alti
compusi, de exemplu, cu oxidul de antimoniu dau rezultate foarte bune.
- compusii fosforului. Acestia contribuie la intarzierea arderii prin deshidratare si contribuie
direct la arderea carbonului, produc fenomenul de endotermie, fenomene de sinergism (fosfor-
halogen);
- compusi pe baza de antimoniu. Dintre compusii de antimoniu se amintesc: oxidul de
antimoniu, trifenil antimoniu, etc;
- alti aditivi de ignifugare: acidul clorhidric, polioli cu continut de fosfor; etc.

Lubrifiantii.
Indeplinesc de regula mai multe functii: imbunatatesc comportamentul reologic al topiturii prin
reducere frecarilor, reduc vascozitatea topiturii (efect similar cu al plastifiantilor) si
imbunatatesc proprietatiile de curgere.
In raport cu functiile pe care le indeplinesc lubrifiantii, lubrifierea poate fi interna sau externa.
Lubrifierea interna se refera la caracteristicile de curgere ale polimerului insusi si
corespunde la o diminuare a frecarilor interne intre aglomerarile de macromolecule; materialul
poate fi procesat la temperaturi mai joase.

Universitatea POLITEHNICA din Timisoara conf. STAN Daniel V.

Aditivii materialelor polimerice

Lubrifierea externa previne lipirea materialului termoplastic de suprafetele metalice

calde ale masinii de injectare si matritei, formand un strat subtire de lubrifiant care usureaza
transferul materialului.
Ca lubrifianti interni se utilizeaza: acidul stearic, stearati de magneziu, de aluminiu, de
cupru, de zinc, de calciu, poliglicoli cerosi, ceruri, grafit, grasimi, uleiuri, parafine, uleiul de
parafina, etc.
Ca lubrifianti externi se utilizeaza: ulei de ricin sulfonat, siliconi, stearati.

Agentii antistatici
Sunt substante care se adauga polimerilor pentru a reduce acumularea incarcarii electrostatice de
pe suprafata pieselor injectate.
Acumularea sarcinilor electrostatice se produce in timpul prelucrarii ca urmare a frecarii
materialului plastic de suprafetele metalice in masina de injectat si in matrita. Aparitia incarcarii
electrostatice produce urmatoarele inconveniente:
- scantei si descarcari electrostatice care sunt periculoase in atmosfera exploziva;
- faciliteaza si intensifica depunerea prafului pe suprafata produselor neprotejate.
La alegerea agentilor antistatici se tine seama de:
- puterea de antistatizare care se considera eficienta cand coboara rezistivitatea de suprafata la
1010... 1011 ohmi;
- compatibilitatea cu polimerul;
- sa nu fie solubil in apa;
- sa fie stabil la temperaturile de prelucrare prin injectare;
- sa nu fie toxic;
- sa nu fie coroziv.

In functie de durata eficientei, agentii antistatici se clasifica in:

- cu efect temporar. Sunt in general solutii care se aplica prin pulverizare, inmuiere sau
amestecare. Exemple: solutii de detergenti, glicerina cu apa, etc.;
- semipermanenti, sub forma de lacuri sau vopsele care lasa pe suprafata piesei injectate un film
subtire, continuu. Exemple: preparati pe baza de alcooli, acizi grasi. Se aplica prin pulverizare,
prin inmuiere, prin curgere, etc.;
- permanenti, a caror durata este echivalenta cu durata de viata a piesei injectate. Se
incorporeaza impreuna cu alti aditivi in volumul de polimer procesat. Se prezinta sub forma
unor substante solide sau lichide.

Universitatea POLITEHNICA din Timisoara conf. STAN Daniel V.

Aditivii materialelor polimerice

Intaritorii
Sunt materiale de ranforsare sau armare care, adaugate unui polimer, au drept scop principal
imbunatatirea unor proprietati mecanice: rezistenta la tractiune, rezistenta la forfecare, rezistenta
la abraziune, s.a.m.d.
Ranforsarea polimerilor, pe langa imbunatatirea proprietatilor mecanice, diminueaza
pretul si rezolva anumite probleme de prelucrabilitate sau punere in forma. In general, factorii
care influenteaza alegerea materialelor pentru ranforsare sunt: proprietatiile materialelor de
ranforsare, nivelul de rezistenta mecanica dorita, aspectul estetic, aspectul economic.
Materialele de ranforsare folosite in mod curent in aplicatii industriale pot fi sub forma de: fibre,
microsfere sau fulgi.

Materialele de umplutura
Sunt substante sau amestecuri de substante de natura minerala, vegetala sau animala, care se
amesteca cu polimerul pentru reducerea costului prin aport volumic cu material ieftin dar si
pentru a-i modifica anumite proprietati fizico-mecanice.
Materialele de umplutura pot reduce: fisurarea, deformarea si porozitatea materialului, starea
suprafetei, rezistenta la abraziune, la temperatura, umiditate.
De asemenea, materialele de umplutura, pot asigura stabilitatea dimensionala a pieselor
injectate, diminuarea presiunilor de injectare si coborarea temperaturilor de prelucrare.
Materialele de umplutura pot fi:
- produse de siliciu (nisip, cuart, diatomite);
- silicati (caolin, mica, talc, azbest, silica de calciu, etc);
- sticla (sub forma de fulgi, microsfere, granule sau fibre);
- carbonat de calciu (calcar, creta macinata);
- oxizi metalici (oxid de zinc, oxid de aluminiu, etc);
- pulberi metalice (aluminiu, bronz, cupru, etc.);
- carbon (fibre de carbon, negru de fum);
- umpluturi celulozice (faina de lemn, lignina prelucrata, paie tocate, etc.);
- diferiti compusi anorganici (bisulfura de molibden, sulfat de bariu);
- pulberi de polimer.

Universitatea POLITEHNICA din Timisoara conf. STAN Daniel V.