T.

5 Comunicarea nonverbală și rolul ei în

activitatea profesională.

1. Definirea comunicării nonverbale.

2. Formele comunicării nonverbale.

3. Limbaul vestimentar – mijloc de
influență
1. Definirea comunicării nonverbale.

 -“Se afirma ca fizionomia fetei unei persoane ne-ar putea ajuta

sa citim caracterul omului, deoarece se ia tot timpul aspectul
static, innascut a fetei si nu expresia momentana”

 -“Comunicarea non-verbală mai este denumită şi limbajul

trupului, variază, în general, de la o societate la alta şi se învaţă
fie trăind în mediul respectiv, fie empatizînd ca observator cu
un anumit tip de mediu.”

 Se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre

acestea, fiind corpul uman, spaţiul sau teritoriul şi imaginea.
Informaţiile sunt codificate şi transmise printr-o diversitate de
semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica,
înfăţişarea partenerilor.
 1. Definirea comunicării nonverbale.

 Din punct de vedere ontogenetic, comunicarea nonverbală este

precoce comunicării verbale şi se bazează în mare măsură pe
elemente înnăscute: diverse comportamente expresive primare ale
afectelor şi emoţiilor, dar şi învăţare, la început imitativă.

 -Această disciplină a comunicării nonverbale studiază ansamblul

semnelor comportamentale emise în mod natural sau cultural; ea a
aplicat metodele lingvisticii structurale sistemelor de gesturi, fără a
le disocia de interacţiunea verbală.
 Comunicarea nonverbală poate sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbală, având rol de reglator și control al
acestuia.(7% limbaj verbal și 93% limbajul neverbal)
1. Definirea comunicării nonverbale

 Există mai multe tipuri de comunicare neverbală:

 Comunicare neverbală senzorială – se bazează pe ceea
ce recepționăm prin intermediul simțurilor
văzului,auzului,mirosului, tactil și gustativ.
 Comunicare neverbală
estetică(pictură,muzică,dans)comunică diferite emoții
artistice.
 Comunicare neverbală bzată pe folosirea
însemnilor(steaguri, insigne, uniforme) și a simbolurilor
specifice, ca ex cele legate de religie, cruce ,altar,icoane
 sau statut social (grad la ofițeri, decorații ș.a)
2. Formele comunicării nonverbale.

 Pentru a ne îmbunătăți abilitatea de a comunica prin limbajul

neverbal trebuie să fim conștienți de felul în care noi înșine folosim
,interpretăm aceste limbaje și de impactul lor asupra celor din jur.
 Formele limbajului neverbal:
 I. Limbajul corpului ce contribuie la comunicare prin:
 * Expresia feței ( mimică, zâmbet,privire)
 *Mișcarea corpului (gesturile, postura corpului, modul de mișcare
a corpului)
 * Comunicarea tactilă (modul de a da mâna, modul de
îmbrățișare,bătutul pe umeri)
 * Prezența personală (comunică prin intermediul formei corpului, a
vestimentației, a mirosului,bijuteriilor ...)Ex a formei corpului
(ectomorf, endomorf și mezomorf)
 Introducere
Am selectat aceasta tema pentru proiectul de
cercetare,deoarece putini sunt cei ce cunosc si pun accentul in
viata de zi cu zi pe comunicarea nonverbala si anume mimica
si gesturi.
Ar trebui sa stim, sa invatam, importanta lor, deoarece
putem sa fim foarte usor manipulati si mintiti prin limbajul
trupului. Fiecare persoana se foloseste de el voluntar sau
involuntar ,dar cred ca nu realizam sau nu constientizam
adevarata lui putere.
 „Cel care are ochi de văzut şi urechi de auzit constată că
muritorii nu pot ascunde nici un secret. Cel ale cărui buze
tac, pălăvrăgeşte cu vârful degetelor şi se trădează prin
toţi porii.” (Freud)
In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea
nonverbala, dupa unii autori ponderea ajungand chiar la 90%..

GESTURILE reprezintã, alãturi de mers şi de modificãrile poziţiei

corpului ca atare, unul dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a
reacţiei organismului la o modificare survenitã în mediul exterior sau
interior.
 Multe din gesturile pe care le utilizăm sunt învăţate datorită interacţiunilor specifice
culturii în care trăim, acestea însoţesc, mai mult sau mai puţin, limbajul şi
interacţiunea socială în societatea în care evoluăm. Poziţia şi gesturile sunt utilizate
într-o conversaţie pentru a reflecta ceea ce ne spune interlocutorul: asculătorul tinde
să facă gesturi mai puţin ample decât vorbitorul, dar le face. Acestea, împreună cu
ecoul poziţional pe care îl prezintă multe persoane, imitând poziţia celui cu care
comunică, alcătuiesc un semn de atenţie şi empatie faţă de emitent.
 Clasificarea gesturilor in functie de viteza :
Nr. Clasificare Semnificatie

1. Rapide,dar de o precizie mediocra Caracteristica naturala a

holericilor,semnul tensiunii emotionale

2. Prompte,sigure si precise Denota calm,incredere in sine

3. Caracteristica temperamentului
Gesturi lente,dar sigure si precise flegmatic,denota
meticulozitate,concentrare asupra
calitatii,nu cantitatii
4.
Gesturi rapide,violente Semnifica iritare,dorinta de autoafirmare

5.
Gesturi variate ca viteza,dar lipsite Indica asupra unui nivel scazut de
de precizie inteligenta ,lipsa da interes pentru o
anumita activitate
 Clasificarea gesturilor in functie de amplitudine
Nr. Clasificare
1. Gesturile rare, "moi", de micã
amplitudine (strânse pe lângã
corp)
Gesticulaţia bogatã, impetuoasã,
largã (uneori, de o amplitudine
2. periculoasã pentru cei din jur)
Explicatie
atitudine defensivã, teamã; stare de
indiferenţã, plictisealã, apatie; apartenenţa
individului la tipul temperamental
melancolic; tendinţa la izolare etc.
este caracteristicã colericului şi, în mãsurã
mai micã, sanguinicului. Ea poate sã
denote: bunã dispoziţie, veselie, volubilitate,
jovialitate, mergând pânã la euforie; nivel
ridicat de mobilizare energeticã; înflãcãrare
pentru o idee sau o cauzã, exprimind
totodatã tendinţa de a-i antrena, de a-i
câştiga şi pe cei din jur la cauza respectivã
etc.
Exista tari in care se pune accentul pe comunicarea verbala si nu se va
atrage atentie sporita asupra gesturilor.In Germania si tarile Americii de
Sud inerlocutorul va percepe mesajul direct ,conducindu-se de cele spuse.

In Franta ,Japonia,Spania ,Grecia,China situatia e inversa. Se va pune un

accent enorm pe gesticulatie,cuvintele joaca un rol neinsemnat.

Astfel , putem deduce ca cunoasterea gesturilor si semnificatia lor in

diferite colturi ale lumii are un rol primordial pentru o comunicare
eficienta,studierea si analizarea lor particulara fiind un plus colosal.
 Gestul “Totul este ok”

In tarile anglofone are o

semnificatie pozitiva , indica ca
totul este sub control.
In Franta are o semnificatie
negativa si indica ca o anumita
persoana este un zero si nu
merita atentie.

In Japonia semnifica bani, iar in Tunisia -te

voi ucide.!
 Acest gest este folosit in
intreaga lume pentru a opri un
taxi

In Grecia astfel ii poti indica

interlocutorului sa isi inchida
gura sau ca a mincat prea mult

In Orientul Apropiat arata ca nu

doresti sa discuti

In Spania,folosind acest gest, indicam ca vrem sa luptam

cu conducerea
Degetul aratator la timpla

Rotirea degetului aratator la timpla ,In

Italia, indica asupra unei personalitati
excentrice,inventive

In Argentina astfel chemam persoana la

telefon

In Franta acest gest semnifica un nivel

redus al inteligentei

In Marea Britanie ,din contra,indica

asupra intelectului
Are un caracter ofensator in
Marea Britanie si Australia,chiar
daca este des folosit si a fost
inventat de englezul Winston
Churhill

Astfel are un sens dublu si

indica interlocutorului sa isi
inchida gura
Mimica – În dicţionarul limbii române,
mimica este definită ca fiind arta de
exprimare a gândurilor şi
sentimentelor prin gesturi sau prin
modificarea expresiei feţei, ansamblu
de gesturi şi de modificări ale
fizionomiei care însoţeşte sau
înlocuieşte limbajul verbal. Modul în
care privim şi suntem priviţi are
legătură cu nevoile noastre de
aprobare, de acceptare, de încredere
în sine şi prietenie.
Mimica sãracã, respectiv faţa caracterizatã printr-o redusã varietate şi
mobilitate a muşchilor faciali şi implicit a expresiilor denotã în genere
apartenenţa individului la tipul temperamental flegmatic. Ea constituie
semnul unei reduse reactivitãţi, chiar al unei anumite inerţii
emoţionale şi afective. În unele cazuri, mimica deosebit de sãracã
semnificã o structurã psihicã elementarã, amorfã.
Mimica predominant depreisivã, caracterizatã prin
expresie meditativã datã de muşchii feţei "cãzuţi" denotã
fie apartenenţa la tipul temperamental melancolic, fie
faptul cã individul se aflã sub influenţa unui
eveniment neplãcut.
Mimica mobilã şi, de
aceea, bogatã constituie de
regulã semnul unor trãiri
emoţionale şi afective de tipul
stenic (veselie, bunã dispoziţie
etc.), specifice tipului
temperamental sanguin.
Cum trebuie să te folosesti de mimica feței?
Sunt 3 recomandări foarte simple, însă foarte eficiente pe care doresc să le
fac. S-ar putea să ți se pară banale acum, când le citești, însă cel mai
important este să le aplici, nu să le cunoști.
1. Zâmbește
Ce anume exprimă un zâmbet? Un zâmbet exprimă deschidere. Exprimă
sinceritate. Exprimă bunăvoie. Care este primul lucru pe care îl fac 2
persoane iubite atunci când se întâlnesc? Exact, își zâmbesc.
Când este important să zâmbești?
· Când te-ai urcat pe scenă și privești publicul, înainte de a rosti primul
cuvânt.
· După ce ai încheiat prezentarea
· Pe parcursul prezentării, cel puțin o dată la 5 minute
· Înainte de a răspunde la telefon
· Înainte de a încheia conversația la telefon
· După ce ai pus o întrebare importantă și aștepți răspuns
De aceea, primul și poate cel mai important aspect legat de expresiile faciale
este să zâmbești. Există și o vorbă care spune : „Cum ți-e fața așa ți-e viața”.
2. Ceea ce exprimi în cuvinte, exprimă și prin chip
Dacă ai momente în care prezinți o situație financiară neplăcută, este nevoie ca
ceea ce simți să ți se poată citi și pe chip. Dacă ai momente în care prezinți o
situație penibilă, este important ca și chipul să arate același lucru. Este important
să existe tot timpul armonie între cuvinte și ceea ce exprimi cu ajutorul feței. Sau,
altfel spus, să trăiești ceea ce comunici.
3. Exagerează
Da, ai citit corect. De ce aș recomanda acest lucru? Pentru că vrei să te diferențiezi
de marea majoritate a oamenilor. Cei mai mulți, atunci când prezintă, caută să nu
se facă de râs și, din acest motiv, prezintă într-un mod plat și cu un chip neutru.
Dacă exagerezi în anumite momente, în limita bunului-simț, folosind mai mult
expresiile faciale, vei putea să comunici cu mai mult impact. Mesajul va fi mai bine
reținut, iar tu, în calitate de comunicator, vei fi perceput ca o persoană dinamică.
Poți să folosești aceaste sfaturi atunci cand urmează să ai o prezentare de vânzare,
să vorbești la telefon cu un client sau un colaborator, când prezinți în fața unui
public sau chiar și atunci când ești cu prietenii în oraș și le povestești despre ce ai
mai făcut în ultima vreme.
Așa cum spunea Peter Drucker: „Cel mai important element în comunicare este să
auzi ceea ce nu a fost spus”.
Deci,comunicarea nonverbala alcatuita din gesturi si mimica, are o
importanta colosala in procesul de comunicare.
Cunoasterea si aplicarea in practica a cunostintelor la tema data va
demonstra un nivel inalt al inteligentei, va contribui la o intelegere
mai buna a mesajului si la o eficienta mai buna in comunicare.
2. Formele comunicării nonverbale

 II. Limbajul spațiului – relațiile spațiale influențează

calitatea și cantitatea comunicării prin aceea că prea mult
spațiu sau prea puțin poate inhiba transmiterea liberă a
informației. Se disting câteva zone de comunicare
 * Spațiul intim 40-45 cm
 * Spațiul personal 1-2 m
 * Spațiul social – 4-5 m , impersonal
 * Spațiul public – 6 m (comunicarea cu auditoriul)
Modul în care managerul foloște spațiul în timpul ședințelor
ne voebește despre personalitatea sa, stilul de conducere,
luarea deciziilor și comportament etic/neetic
profesional.(spațile mici sunt percepute ca prietenoase,calde
intime,cele mari-asociate cu putere,statut și importanăță)
2. Formele comunicării nonverbale.

 III. Limbajul lucrurilor și al culorilor.

 Comunicăm prin modul care aranjăm lucrurile din jurul
nostru.(pentru o dicuție armonioasă se pun scaunile față în
față,pentru una formalizată see practică o masă între interlocutori)
 Iluminarea (scăzută duce la depresie, stres /puternică- agitație.
 Culorile stimulează ori inhibă gândirea creativă, caracterizează
personalitatea interlocutorului.
 IV. Limbajul timpului – folorisirea rațională a timpului presupune
comportament etic profesional deoarece nepunctualitaea ,
întârzierea la o ședință, întâlnire de afaceri comunică atitudinea față
de interlocutor sau față de activitatea respectivă, percepția stattului
și a puterii respectul și importanța acordată.
2. Formele comunicării nonverbale.

 V. Limbajul paraverbal – contează cu mult mai mult felul

în care se spune și nu ceea ce spune.
 * Tonul vocii exprimă sentimente și emoții
 * Volumul vocii (se recomandă la ânceputul și sfârșitul unei
prezentări să fie tare, pentru a sublinia obiectivele și
concluziile acesteia.
 *Dicția – calitatea și arta de a articula și pronunța cuvinetele
corect și clar.
 Accentul – privește maniera de a pronunța mai apăsat, mai
intens, ton mai înalt o silabă dintr-un cuvânt sau un cuvânt
dintr-un grup.El poate schimba sensul cuvintelor.
2. Formele comunicării nonverbale.

 * Pauzele scurte, bine plasate dau ascultătorului sentimentul

de implicare activă, pauzele lungi obosesc audiența.
 * Intonația cuprinde timbrul și variația înălțimii glasului care
transmite emoții, sentimente și
atitudini(fericit,trist,prietenos,autoritar, dictator,umil....
 *Ritmul vorbirii – vorbirea poate fi calmă, repezită,
lentă,rapidă. Un bun vorbitor schimbă viteza de vorbire ân
concordanță cu importanța mesajului.
 Ansamblul elementelor paraverbale și nonverbale este numit
Metacomunicare.
Sincronizarea comunicării

Cuvinte pozitive Cuvinte pozitive

Limbaj non-verbal negativ Limbaj non-verbal pozitiv

Cuvinte negative Cuvinte negative

Limbaj non-verbal pozitiv Limbaj non-verbal negativ
 3. Limbajul vestimentar
Ca vorbitori ai unei limbi suntem în acelaşi timp “producători” şi
“consumatori”ai acesteia. Într-un sens, acesta este şi cazul codului
vestimentar, “limbajul” vestimentaţiei: ne îmbrăcăm într-un anumit fel şi
astfel trimitem mesaje către alţii; percepem cum alţii sunt îmbrăcaţi şi astfel
primim mesaje de la ei. Dar nu există nici o diferenţă: nu suntem noi cei care
producem semnele.
 II. Vestimentația-influent mijloc de comunicare nonverbală

Vestimentaţia este unul dintre cele mai influente

mijloace de comunicare nonverbală pe care le avem
la dispoziţie.

•Vestimentația și limbajul corporal-55%

•Vocea -38%
•Conținutul propriu-zis al mesajului-7%

Richard Denny

” Deşi oamenii au dreptul sa adopte

orice forma de imbracaminte doresc, ei
trebuie totusi sa faca distinctia intre
munca si distractie si sa-si adapteze
vestimentatia atmosferei de afaceri
create de patronul lor".
 Există trei dimensiuni ale vestimentaţiei organizaţionale:

1. Atributele vestimentaţiei - constau în culorile, materialele şi stilul

vestimentaţiei;

2. Omogenitatea vestimenţională - se referă la gradul de variaţie în ceea

cepriveşte vestimentaţia, printre membrii aceleiaşi organizaţii;

3. Diferenţierea - se referă la gradul de diferenţiere a vestimentaţiei

angajaţilor dintr-o organizaţie în raport cu vestimentaţia persoanelor din
afara organizaţiei.
 III. Atributele vestimentației : Culorile
Culoarea vestimentatiei folosita de catre manager ne comunica o serie de lucruri despre acesta.

Culoarea Informaţie :
Rosu - om plin de sentimente
Roz - imi place sa iubesc, sa fiu iubita si sa am grija de altii
Portocaliu - sunt organizat si hotarat sa-mi realizez planul
Galben - doresc sa discutam
Verde - imi place schimbarea
Bleu - sunt inventiv
Bleumarin - imi place sa fiu sef si sa dau ordine
Negru - stiu foarte bine ce am de facut
IV. Codul vestimentar al activităților profesionale ( 4 variante de ținute)

• Codul vestimentar al activitatilor profesionale propune 4 variante

de tinute:
•Tinuta business, formala si conservatoare – specifica corporatiilor,bancilor,
avocatilor, asigurarilor, vanzarilor, consultantei. Aici se accepta doar costumul
din materiale cu “tinuta”, atat pentru femei cat si pentru barbati.
• Tinuta business-casual, sau business-smart – menita “sa comunice”, este
specifica marketingului, educatiei, medicinei, resurselor umane, imobiliarelor.
Accepta costume si rochii practice, relaxante, semi-traditionale din tricot si
tesaturi mai moi si imprimeuri odihnitoare. Este ideala si pentru momentele in
care te intalnesti intamplator cu un client sau partener de afaceri si vrei sa pari
imbracat business dar nu protocolar.
•Tinuta business inovatoare, artistica – specifica publicitatii, relatiilor publice,
industriei de moda, showbiz-ului, proprietarilor de magazine de lux. Este
asemanatoare cu tinuta business in ceea ce priveste materialele si formele,
permitand insa inovatii, in materie de cromatica si de taieturi.
• Tinuta casual – specifica organizatiilor cu o conducere flexibila (care nu-si
controleaza angajatii) si joburilor in care angajatii nu au contact direct cu
clientii sausunt vazuti mai rar (exprima confortul si amprenta personala). Pentru
casual sunt emblematice jeans-ul si tricoul, dar poate cuprinde o vestimentatie
foarte variata,acceptand chiar bijuteriile la barbati si pantalonul scurt la femei.
Tot la ea se apeleaza,pentru a exprima cel mai usor, nonverbal, interesul sexual si
disponibilitatea.
 V. Principii de bază
Ca regulă generală, trebuie evitat, pe cât posibil, să se poarte hainele
strâmte; la birou nu trebuie purtate veşminte care se potrivesc numai
pentru ocazii şi din material pretenţioase: satin, brocard, catifea, lamé etc.
Acum cativa ani, , companiile de asigurari tratau cu mare seriozitate codul
vestimentar, culorile admise de acestea fiind numai negru, bleumarin si gri
inchis. In plus, manseta camasii trebuia sa iasa din maneca hainei de la
costum nu mai mult de doi 13 centimetri, parfumul trebuia sa fie putin sau
neutru, machiajul discret, fara decolteu sau fusta scurta, fara incaltari
decupate in vreun fel, nici macar vara. Ciorapii de matase erau insa
obligatorii inclusiv vara, iar barbatii nu aveau voie cubarba sau mustata,
cu parul lung sau femeile cu parul prea scurt. Coafura trebuia sa fie
aranjata, fara gel, fara culori stridente de par.
VI. Modele ținute femei
VII. Modele ținute bărbați
VIII. Cele 10 porunci pentru vestimentația unui om de afaceri

1. Haine mai mici sau mai mari?

Nu purta haine mai mari sau mai mici decat masura ta!
2. Nu copia stilul colegilor!Creaza-ti un stil propriu! Vei fi mai apreciat astfel!
3. Nu folosi doua zile la rand aceeasi culoare de camasa! Colegii pot crede ca porti
aceeasi camasa.
4. Pune accentul pe accesorii de calitate!Daca nu dispui de un buget considerabil pentru
multe costume si camasi, cheltuie cea mai mare parte din bani pe accesorii de calitate.
5. Nu purta la birou pantofi deteriorati! Este preferabil sa ai o pereche de pantofi pe care
o porti doar la birou si care sa arate mereu bine. Pentru drumul pana la birou poti incalta o
alta pereche care poate fi chiar sport si, deci, mai confortabila.
6. Nu le spune colegilor de unde iti cumperi hainele! Aceasta regula se aplica si
accesoriilor. Este posibil ca unii dintre ei sa iti copieze stilul.
7. Nu te lua mereu dupa trendurile generale! S-ar putea sa nu ti se potriveasca o anumita
linie! Este mai important sa fii armonios imbracat, decat sa fii intr-un trend care nu te
reprezinta.
8. Nu te imbraca mai scump decat seful tau! Nici mai ostentativ.
9. Consulta-te vestimentar cu colegii despre care se spune ca au simt estetic! Vei avea
de castigat, iar relatia voastra de prietenie se va consolida.
10. Daca tu esti fashion-istul biroului, ajuta-i pe cei care au curajul sa te intrebe!
Acest lucru va insemna mult pentru ei.