Antibiotice PDF

SPECTRUL ANTIMICROBIAN AL ANTIBIOTICELOR ŞI DOZELE TERAPEUTICE
Cunoaşterea spectrului antimicrobian natural este utilă în terapeutica medicală. În

trecut se făcea o clasificare în antibiotice cu spectru îngust (de tip penicilinic – inactive pe
bacili gram negativi, dar active pe bacili gram pozitivi, coci gram pozitivi şi gram negativi,
spirochete şi leptospire şi de tip streptomicinic, active pe bacil gram negativ, coci gram pozitivi
şi gram negativi, dar inactive pe bacili gram pozitivi) şi antibiotice cu spectru larg
(tetraciclinele şi cloramfenicolul, active pe bacili şi coci gram pozitivi şi gram negativi şi pe
bacterii atipice).
În ultimele decenii s-au descoperit antibiotice cu spectru ultralarg

(ureidopenicilinele, tienamicinele, cefalosporinele de generaţia 3 şi 4, fluorochinolonele), în
plus selectarea mutantelor bacteriene plurirezistente la antibiotice a restrâns utilizarea
penicilinelor naturale, a ciclinelor, streptomicinei şi fenicolilor.
Prezentăm în continuare dozele terapeutice ale celor mai utilizate antibiotice, cu

precizarea căii majore de eliminare şi a modificării dozelor în insuficienţa renală:
Administrare în insuficienţa
Calea Doze
renală
majora
Antibioticul GFR GFR 10-
de Administrar Administrar GFR < 10
50-80 50
excretie e orală e parenterală ml/min
ml/min ml/min
Aciclovir renal 200 mg - uzual uzual 200 mg
3-5 x/zi la 12 ore
400 mg - uzual uzual 200 mg
2x/zi la 12 ore
800 mg - uzual 800 mg 800 mg
5 x/zi la 8 ore la 12 ore
- 5-10 mg/kg uzual 5-12 2,5-6mg/kg
la 8 ore mg/kg la 24 ore
la 12-24
ore
Albendazol hepatic 400-800 mg - uzual uzual uzual
2x/zi
Amikacina renal - 7,5 mg/kg - - -
Amoxicilina renal 250-500 mg - 0,25- 0,25-0,5g 0,25-0,5g
la 8 ore 0,5g la 12-24 la 12-24 ore
la 12 ore
ore
Amoxicilina+ renal 250-500 mg - uzual 0,25-0,5g 0,25-0,5g
acid clavulanic la 8 ore la 12 ore la 24-36
ore
Ampicilina renal 0,25-0,5g 1-3 g uzual 1-2 g i.v. 1-2 g i.v.
la 6 ore la 4-6 ore la 8 ore la 12 ore
Ampicilina + renal - 1-2 g la 6 ore 1-2 g i.v. 1-2 g i.v. 1-2 g i.v.
sulbactam la 8 ore la 8 ore la 12 ore
Azitromicina hepatic 250 mg/zi 500 mg/zi uzual - -
Aztreonam renal - 1-2 g 1-2 g 1-2 g 1-2 g
la 6 ore la 8-12 la 12-18 la 24
ore ore ore
Carbenicilina renal 0,5-1g la 6 ore - uzual 0,5-1g interzis
la 8 ore
Cefadroxil renal 0,5-1g/zi - uzual 0,5g 0,5g
la 12-24 la 36
ore ore
Cefamandola renal - 0,5-2g 0,5-2g 1-2g 0,5-0,75g
la 4-8 ore la 6 ore la 8 ore la 12 ore
Cefazolina renal - 0,5-2g 0,5-1,5g 0,5-1g 0,25-0,75g

la 8 ore la 8 ore la 8-12ore la18-24 ore
Cefoperazona urinar - 1-2g uzual uzual uzual
la 6-12 ore
Cefotaxima renal - 1-2g uzual 1-2g 1-2g
la 4-8 ore la 6-12 ore la 12 ore
Cefoxitina renal - 1-2g 1-2g 1-2g 0,5-1g
la 6-8 ore la 8-12 la 12-24 la 12-48 ore
ore ore
Ceftazidima renal - 1-2g uzual 1g 0,5g

la 8-12 ore la 12-24 ore la 24-48 ore
Ceftriaxon renal şi - 1-2g uzual uzual uzual
biliar la 24ore
Cefuroxima renal - 0,75-1,5g uzual 0,75-1,5g 0,75g
la 8 ore la 8-12 ore la 24 ore
Cefalexina renal 0,25-1g - uzual 0,25-1g 0,25-1g
la 6 ore la 8-12 ore la 24-48 ore
Cloramfenicol hepatic 0,25-0,75g 0,25-1g uzual uzual uzual
la 6 ore la 6 ore
Ciprofloxacin renal şi 0,25-0,75g 400mg uzual 0,25-0,5g 0,25-0,5g
hepatic la 12 ore la 12 ore la 12 ore la 18 ore
Claritromicin hepatic 250-500 mg - uzual uzual 250-500mg
a şi renal la 12 ore la 24ore
Colistina renal - 1,5mg/kg 2,5-3,8 1,5- 0,6mg/kg/zi
la 6-12 ore mg/kg/zi 2,5mg/kg
la 24-36ore
Dapsona hepatic 50-100mg/zi - uzual uzual -
Doxiciclina renal şi 100mg 100mg uzual uzual uzual
intestinal 2x/zi 2x/zi
Ertapenem renal şi - 1g /zi uzual 500 mg/zi 500 mg/zi
hepatic
Eritromicina hepatic 0,25-0,5g 1g la 6 ore uzual uzual uzual
la 6 ore
Gentamicina renal - 1,7 mg/kg - - -
la 8 ore
Imipenem- renal - 0,5-1g 0,5g 0,5g 0,25-0,5mg
cilastatin la 6 ore la 6-8 ore la 8-12 ore la 12 ore
Kanamicina renal - 7,5mg/kg - - -
la 12 ore
Meropenem renal - 1g uzual 500 mg 500 mg
la 8 ore la 12 ore la 24 ore
Metronidazol hepatic 0,25-0,75g 0,5g uzual uzual uzual
la 8 ore la 6 ore
Minociclina hepatic 100 mg 100 mg uzual uzual sau uşor în
la 12 ore la 12 ore scădere
Acid nalidixic renal şi 1g - uzual uzual uzual
hepatic la 6 ore
Netilmicina renal - 2 mg/kg - - -
la 8 ore
Norfloxacin renal şi 400mg 2x/zi - uzual 400mg/zi 400mg/zi
hepatic
Ofloxacin renal 200-400mg 200-400mg uzual 200- 100-
la 12 ore la 12 ore 400mg/zi 200mg/zi
Oxacilin renal 0,5-1g 1-3g uzual uzual uzual
la 6 ore la 6 ore
Pen. G renal - 1-4 MU uzual uzual 1/2 doză
cristalina la 4-6 ore uzuală
Procain renal - 0,6-1,2 MU uzual uzual uzual
penicilina i.m. la 12 ore
Benzatin renal - 0,6-1,2 MU uzual uzual uzual
penicilina i.m.
Penicilina V renal 0,4-0,8 MU - uzual uzual uzual
la 6 ore
Piperacilina renal - 3-4g la 4-6 uzual 3g la 8 3g la 12 ore

ore ore
Piperacilina + renal - 3/0,375g uzual 2/0,25g 2/0,25g
tazobactam la 6 ore la 6 ore la 8 ore
Polimixina B renal - 7500-12 500 7500- 5625-12 3750-6250
U/kg 12500 U/kg 500 U/kg U/kg
la 12 ore la 12 ore la 12 ore la 12 ore
Rifampicina hepatic 600 mg/zi 600 mg/zi uzual uzual uzual
Streptomicina renal - 500 mg 15 15 mg/kg 7,5
la 12 ore mg/kg la 72-96 mg/kg
la 24-72 ore la 72-96
ore ore
Teicoplanina renal - 6-12mg/kg/zi uzual 1/2 1/3
doza doza
uzuală uzuală
Tetraciclina renal 0,25-0,5g - uzual uzual sau în scădere
la 6 ore
Ticarcilina + renal - 3g uzual 2-3 g 2g
acid clavulanic la 4-6 ore la 6-8 ore la 12 ore
Tobramicina renal - 1,7mg/kg - - -
la 8 ore
Trimetoprim renal 100 mg - uzual 100 mg interzis
la 12 ore la 24 ore
Trimetoprim renal 2-4 caps/zi 3-5mg/kg uzual 3- interzis
+ la 12-24 ore 5mg/kg
sulfametoxazol la 12- 24
ore
Vancomicina renal 0,125-0,5g 15 mg/kg 1g 1g 0,125 g
la 6 ore la 12 ore la 24 ore la 3-10 p.o. la 6 ore
zile
ANTIBIOTICE - MECANISME DE ACŢIUNE
Sunt substanţe produse de microorganisme care inhibă specific/distrug alte

microorganisme sau se obţin pe cale sintetică şi distrug specific microorganismele.
CLASIFICARE
1. după spectrul de activitate

2. după modul de acţiune
3. după mecanismul de acţiune
4. după structura chimică
5. după apariţie.
1) după spectrul de activitate
a. AB cu spectru limitat - acţionează asupra unui nr. redus de microorganisme

(ex:antituberculoase)
b. AB cu spectru îngust - acţionează pe un nr. redus de microorganisme (ex:
penicilinele antistafilococice).
c. AB cu spectru larg - acţionează pe numeroase tulpini (ex: Ampicilina).
d. AB cu spectru ultralarg - acţionează pe foarte multe suşe microbiene.
2) după modul de acţiune:
a. AB bacteriostatice - inhibă multiplicarea germenilor

b. AB bactericide - distrug microorganismele
3) după mecanismul de acţiune:
a. AB care inhibă dezvoltarea peretelui celular/îl distrug (ex: Penicilina).

b. AB care inhibă/distrug membrana celulară a microorganismelor (ex:
Polimixinele)
c. AB care inhibă sinteza proteică la nivel ribozomal (ex: Eritromicina)
d. AB care acţionează prin interferarea căilor metabolice bacteriene (ex:
Sulfamidele)
e. AB care intervin în replicarea ADN-lui sau ARN-lui microbian
4) după structura chimică:
a. AB cu structura beta-lactamică - în funcţie de nuclee pot fi: dibactami

(Penicilina); monobactami, tribactami
b. cefalosporine
c. aminoglicolize
d. macrolide
e. AB polipeptidice
f. AB glicopeptidice
g. AB lincosamidice
h. cicline
i. cloramfenicoli
j. chinolone
k. sulfamide antimicrobiene
l. nitrofurani
m. nitroimidazoli
n. AB şi chimioterapice cu structuri diverse (ex: acid fusidic)
o. AB şi chimioterapice cu structuri chimice diverse, clasificate după tipul de
microorganisme pe care acţionează (antifungice, antihelmintice, antiprotozoare,
antivirale, antituberculoase)
5) după apariţie:
a) AB de primă alegere/de elecţie
b) AB de alternativă/înlocuire
c) AB de rezervă/de excepţie.
AB BETA - LACTAMICE/BETA - LACTAMINE

1) penicilinele/Penami - au structură beta - lactamică; sunt constituite dintr-un inel tiazolidinic
şi inel beta - lactamic.
Clasificare:
a. peniciline cu spectru îngust

b. peniciline cu spectru larg
c. peniciline antistafilococice
d. peniciline active pe Pseudomonas aeruginosa
e. peniciline active faţă de Enterobacteriaceae.
Mecanism de acţiune: penicilinele inhibă sinteza peretelui bacterian şi dezinhibă autolizinele.

penicilinele se leagă pe receptorii de la nivelul microorganismelor, receptori care se numesc
PBP. Efectul penicilinelor e bactericid. Rezistenţa microbiană la peniciline apare în urma
secreţiei de beta - lactamaze, enzime microbiene care degradează inelul beta - lactamic al AB-
lui. Farmacocinetica: penicilinele se administrează pe cale orală şi parenterală (i.m. şi i.v.). nu
se recomandă administrarea intratecală. Absorbţia e variabilă în funcţie de preparat şi e mai
bună în absenta alimentelor. Distribuţia e larga in ţesuturi. Penicilinele trec în lapte (în sarcină
trec prin placentă). Bariera hemato-encefalică e traversată dificil de peniciline, doar în
inflamaţii ale meningelui. eliminarea penicilinelor se face la nivel renal, circa 10% din filtrare si
90% prin secreţie tubulară. Blocarea secreţiei tubulare prin Probenecid reduce eliminarea
penicilinelor, creşte nivelul plasmatic şi durata de acţiune. unele dintre peniciline se pot elimina
pe cale biliara (ex:Ampicilina). Indicaţii: infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, faringite, otite,
bronşite, pneumonii, infecţii urinare, endocardite, sifilis, gonoree, septicemii, infecţii cu
Pseudomonas şi Enterobacteriaceae. Reacţii adverse: toxicitate redusă; reacţii adverse de natură
alergică; şoc anafilactic; tulburări gastro - intestinale (greţuri, vărsături); dismicrobism (la AB
cu spectru larg); iritarea locală a ţesuturilor (ex: flebite). Contraindicaţii: pacienţi alergici; nu se
administrează pe cale intrarahidiană. a) penicilinele cu spectru îngust - sunt peniciline active pe
coci Gram+, spirochete, leptospire, actinomicete; sunt degradate de acţiunea beta lactamazelor.
Preparate: Penicilina G/Benzil Penicilina - se administrează exclusiv pe cale parenterală
(i.m./i.v.); o unitate de penicilină corespunde activităţii a 0,6 micrograme substanţă standard
care inhibă dezvoltarea unei tulpini de stafilococ auriu de tip Oxford, cultivat în 50 ml de bulion
sau care inhibă cultura de geloză pe un diametru de 24 mm; se găseşte sub formă de sare sodică
sau de potasiu; administrarea dozelor mari aduce un aport important ionic. Fenoximetil -
peniclina/Penicilina V- se administrează oral, profilactic sau curativ; profilactic - înainte de
intervenţii chirurgicale la pacienţi cu antecedente reumatismale şi la pacienţi cu sifilis florid
pentru a preîntâmpina reacţia Herxheimer (şocul endotoxinic); curativ - se utilizează în infecţii
uşoare, mai ales la copii. preparate: Benzatin benzil penicilina/Moldamin; Procain Benzil
penicilina/Efitard - săruri ale benzil penicilinei care se eliberează lent de la locul administrării;
se mai numeşte şi penicilină retard/de depozit; se administrează injectabil i.m. la intervale mai
mari(12/24ore pt Efitard; câteva zile-Moldamin
b) penicilinele cu spectru larg-sunt AB semisintetice, vulnerabile la acţiunea beta -
lactamazelor; spectrul de acţiune constă în coci Gram+,-,bacili Gram+(ex: Monela,Shigella).
preparate: Ampicilina - se administrează în sinuzite, otite, bronşite, uretrite, infecţii biliare şi
urinare; se administrează oral şi parenteral(la 6 ore). Amoxicilina - are acţiune şi indicaţii ca şi
ampicilina; Farmacocinetica e mai avantajoasă, permiţând administrarea la intervale mai lungi
(8/12 ore). Asocieri ale penicilinelor cu spectru larg şi inhibitori de beta lactamaze-inhibitorii de
beta lactamaze preiau acţiunea litică a enzimelor microbiene, lăsând liberă structura AB-lui,
facilitându-i acţiunea. asocieri: Ampicilina+Sulbactam=Unasyn; Amoxicilina+Clavulanat de
potasiu=Augmentin. Sulbactamul şi sărurile acidului clavulanic sunt inhibate de beta -
lactamaze. Preparatele se administrează oral şi parenteral.
c) peniciline antistafilococice - sunt peniciline semisintetice cu o rezistenţă naturală la acţiunea

beta - lactamazelor; spectrul de acţiune e similar penilinei G, dar se recomandă în special în
infecţii cu stafilococi secretori de beta - lactamaze. preparate: Oxacilina - se administrează oral
şi parenteral; Meticilina - e o penicilina antistafilococică scoasă din uz, datorită reacţiilor
adverse, dar utilizată în studiile 'in vitro' pt clasificarea stafilococilor în stafilococi:
meticilinosensibili sau meticilinorezistenţi. Cloxacilina, Flucloxacilina.
d) peniciline active faţă de Pseudomonas aeruginosa - sunt peniciline active faţă de bacterii
Gram+ şi o parte din bacili Gram - , care inhibă majoritatea tulpinilor de Pseudomonas; se
recomandă în infecţii cu Piocianic la pacienţi cu arsuri, pneumonii, leucemii, pseudomonasul
putând deveni în timp rezistent la aceste peniciline. sunt formulate preparate care asociază
peniciline anti - pseudomonas sau inhibitori de beta - lactamaze. preparate: Carbenicilina - se
administrează parenteral; Piperacilina - se administrează parenteral.
Piperacilina+Tazobactam=Tazocin. Ticarcilina+Acid clavulanic=Timentin.
e) peniciline active faţă de Enterobacteriaceae - au spectru îngust; sunt active pe E.coli,

Sallmonela, Shigella, Klebsiella. Preparate: Mecilinam - acţionează bactericid sau bacteriostatic
în funcţie de doză, se administrează parenteral; se utilizează în infecţii urinare cu germeni
sensibili. Pivmecilinam - se administrează oral; e indicat în infecţii urinare şi în salmoneloze.
CEFALOSPORINELE - antibiotice beta - lactamice cu spectru larg, care se mai numesc şi

cefeme. Mecanism de acţiune: similar penicilinelor; acţiunea este bactericidă, rezistenţa
bacteriană poate apărea prin modificarea situsului de legare a anitibioticelor (AB) pe
microorganisme şi prin secreţie de beta - lactamaze. Farmacocinetica: dupa administrare şi
absorbtie se distribuie larg în ţesuturi, traversează placenta; eliminarea se face pe cale renală,
unele se pot elimina pe cale biliară. Indicaţii: se pot administra profilactic (înainte de intervenţii
chirurgicale) şi curativ (în infecţii relativ grave - septicemii, pneumonii, infecţii renale, urinare);
În infecţii cu germeni sensibili la peniciline şi cefalosporine se prefera administrare de
peniciline, cefalosporinele fiind utilizate ca AB de alternativă. Reacţii adverse: reacţii alergice -
pot fi încrucişate cu penicilinele; dismicrobism, greţuri, vărsături; iritarea ţesuturilor; unele pot
fi nefrotoxice şi hepatotoxice; consumul de alcool concomitent cu utilizarea de cefalosprine
poate duce la reacţii de tip disulfiram (disulfiramul se mai numeşte şi Antalcool).
Contraindicatii: nu se administrează la pacienţi alergici; se recomandă prudenţă la pacienţii cu
insuficienţă renală, hepatică, enterite, colite.
Preparate:
cefalosporine de generaţia I-acţioneaza pe coci Gram+, Gram - , bacili Gram+; eficacitatea pe

bacili Gram - e scăzută. Cefalexina/Ospexin - se administrează oral; Cefalotina - se
administrează oral şi parenteral.
cefalosprine din generaţia a II-a - unele pot acţiona şi asupra bacililor Gram - şi asupra unor
anaerobi. Cefuroxina/Zinnat - se administrează oral şi parenteral; Cefoxitina - se administrează
parenteral;
cefalosporine de generaţia a III-a - au spectru de acţiune foarte larg, se recomandă în infecţii
severe. Ceftazidima/Fortum - se administrează parenteral; Ceftraixona/Rocephin - se
administrează parenteral.
cefalosporine de generaţia a IV-a - pot fi active şi pe bacterii Gram+ , inclusiv secretoare de

beta lactamaze. Cefpiroma, Cefepima - se administrează parenteral.
CARBACEFEME - AB cu spectru larg, au acţiune şi structură beta - lactamică, au mecanism de

acţiune, reacţii adverse, contraindicaţii ca şi la cefalosporine; se indică în infecţii cu germeni
sensibili, în ORL, infecţii respiratorii. preparate: Loracarbef - se administrează oral.
CARBAPENEME - AB beta - lactamice cu spectru ultralarg. Mecanism de acţiune ca şi

cefalosporinele; au acţiune bactericidă; sunt rezistente la acţiunea beta - lactamazelor. Indicaţii:
în infecţii nosocomiale cu germeni rezistenţi la AB; în infecţii mixte cu aerobi, anaerobi; se
recomandă în septicemii, infecţii ginecologice şi abdominale, osteomielite. Reacţii adverse: sunt
de natură alergică. Contraindicaţii: la pacienţi alergici. Preparate: Tienam
(Imipenem+Cilastatin) Imipinemul/carbapenem, se administrează parenteral; Cilastatinul-
inhibitor de dehidropeptidază renală (enzima care metabolizează la nivel renal Imipenemul).
inhibiţia metabolizării Imipenemului, permite reabsorbţia acestuia de la nivel renal, crescându-i
durata de acţiune. Meropenem/Meronem - e mai stabil la acţiunea dehidropeptidazei renale,
poate fi administrat fără asociere de Cilastatin, se administrează parenteral.
MONOBACTAMI - AB cu structură beta - lactamică, cu spectru de acţiune care include

bacterii Gram- aerobe, structura fiind rezistentă la acţiunea beta - lactamazelor; nu sunt active
faţă de bacteriile Gram+ şi asupra anaerobilor. Mecanism de acţiune; similar celorlalte beta
-lactamine; efectul e bactericid. Indicaţii: în infecţii grave cu germeni Gram-, în septicemii,
infecţii ginecologice, abdominale. reacţii adverse: pot produce suprainfecţii cu germeni Gram+,
nu dau reacţii alergice de tip încrucişat cu celelalte beta - lactamine. Farmacocinetica: nu se
absorb de la nivel digestiv; se elimină pe cale renală. Preparate: Aztreonam/Azactam - se
administrează parenteral; utilizarea abuzivă duce la selecţionarea de tulpini rezistente de
piocianic.
AMINOGLICOZIDELE - AB bactericide.
Mecanism de acţiune: aminoglicanii se ataşează de un transportor al membranei microbiene,

pătrund in celulă, inhibând sinteza proteică la nivelul subunităţii 30s ribozomale; rezistenţa
bacteriilor la aminoglicozide e cauzată de inactivarea AB-ului de către enzimele microbiene.
Indicaţii: infecţii cu bacili Gram- aerobi; infecţii urinare, respiratorii, genitale, endocardite,
arsuri infectate; infecţii bacteriene specifice (tuberculoză, pestă, bruceloză). Reacţii adverse: au
indice terapeutic mic; ototoxicitate cohleară şi vestibulară; nefrotoxicitate; blocadă
neuromusculară, care e favorizată de utilizarea concomitentă a curarizantelor. Contraindicaţii:
sarcină; la pacienţii alergici; miastenia gravis; prudenţă în afecţiuni cohleovestibulare; la
pacienţi cu afecţiuni renale; la vârstnici (se impune controlul funcţiei renale şi control
audiometric). Farmacocinetic: au molecule policationice polare care nu permit absorbţia din
lumenul intestinal (efectul sistemic apare doar după administrarea parenterală); distribuţia
aminoglicozidelor e bună în lichide extracelulare (pleural, articular); pătrunderea în celule şi
ţesuturi e redusă; se acumulează la nivel renal şi cohleovestibular; eliminarea se face pe cale
renală. Mod de administrare: se administrează parenteral sau se pot folosi local în infecţii locale
(mucoase, cutanate); sunt active pe bacterii Gram+, Gram - , aerobe; sunt active faţă de
Mycobacterium tuberculosis.
Asocierea cu beta-lactaminele reprezintă cel mai bun exemplu de sinergie de acţiune, cuplul de
AB putând obţine un spectru de acţiune ultralarg („regina asocierilor de AB”).
Aminoglicozidele de primă generaţie - au spectru de actiune îngust şi toxicitate mare. Preparate:

Streptomicina, Kanamicina - se folosesc in tratarea tuberculozei, tularemie şi pestă.
Aminoglicozidele din generaţia a II-a au spectru antibacterian mai larg, iar toxicitatea e mai
redusă. Preparate: Gentamicina, Trobramicina - se administrează parenteral şi topic.
Aminoglicozidele din generaţia a III-a - cele mai active. Preparate: Amikacina,
Netilmicina/Netromicin.
TETRACICLINELE - sunt AB cu spectru larg de acţiune; utilizarea lor largă a dus la selectarea
unui număr mare de tulpini rezistente. Mecanism de acţiune: pătrund prin transport activ în
interiorul microorganismelor, inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S ribozomal;
efectul e bacteriostatic; rezistenţa microbiană e datorată scaderii transportului activ în interiorul
microorganismului şi scăderii ataşării AB-lui de subunitatea ribozomală. Farmacocinetica: se
absorb bine la nivel digestiv; absorbţia e mai bună în absenţa alimentelor, iar în prezenţa
medicamentelor sau alimentelor care conţin Ca, Mg, Fe, Al, absorbtia tetraciclinelor e redusă,
datorită formării în intestin a unor chelaţi (tetraciclinele din prima generatie); distribuţia
tertaciclinelor în ţesuturi e bună, ele străbat placenta, se acumulează în oase şi dinţi; excreţia se
face pe cale biliară şi renală.
Indicatii: tetraciclinele din generatia a II-a sunt indicate în pneumoniii, infecţii genitale produse
de Chlamydia, tifosul exantematic, febra Q, holera, bruceloza, tularemie, infecţii cu Amoeba; în
boli cu transmitere sexuală; se pot administra topic în infecţii cutanate şi mucoase. Reacţii
adverse: tulburări gastro - intestinale; colorarea dinţilor cu hipoplazia smalţului; tulburări de
creştere la copii; disfuncţii hepatice, renale, hematologice; fotosensibilizare, alergie.
Contraindicaţii: gravide (risc teratogen), copii mai mici de 12 ani, insuficienţă hepatică, alergii,
pe durata tratamentului se recomanda prudenţă la expunerea la radiaţii UV; administrarea se
face pe cale orală, parenterală şi topică locală.
Preparate: - prima generaţie: Tetraciclina - se administrează la 6h, pe cale orală, produce chelaţi
în prezenţa lactatelor, se poate administra şi topic în conjunctivite. Oxitetraciclina.- generaţia a
II-a: Doxiciclina - se administrează oral, într-o singură priză pe zi, asocierea ei cu alcoolul
produce reacţii de tip disulfiram. Minociclina - se administrează per os şi parenteral, are
toxicitate vestibulară.
POLIMIXINE - sunt AB cu structură lipopeptidică; au spectru de acţiune îngust; sunt active

asupra bacteriilor Gram -. Mecanism de acţiune: acţionează similar detergenţilor cationici,
molecula lor intercalându-se între fosfolipidele membranelor citoplasmatice microbiene; efectul
este bactericid.`Indicaţii: în infecţii locale cutanate; otite externe, infecţii oculare superficiale cu
germeni sensibili; administrarea orală se face pentru pregătirea intervenţiilor chirurgicale pe
colon; nu se absorb de la nivel digestiv, efectul fiind local; administrarea rezervată cazurilor
grave cu germeni sensibili. Reacţii adverse: se pot utiliza pe cale generală - reacţiile adverse
nefrotoxice, neurotoxice; pe cale locală pot produce iritarea ţesuturilor. contraindicaţii: în
insuficienţă renală; în afecţiuni ale SNC. Preparate: Bacitracina - spectru îngust (coci Gram + şi
-); are efect nefrotoxic injectabilă e important; nu se utilizează pe cale sistemică, ci doar local,
în infecţii cutanate şi mucoase; Baneocin; Colistin/Polimixina E - se poate administra pe cale
locală, orală, injectabil.
NITROFURANII - sunt chimioterapice cu spectru de acţiune îngust şi utilizare redusă, doar în
infecţii localizate; nu se utilizează în infecţii sistemice.
Clasificare: a) nitrofurani cu acţiune intestinală - se indică in infecţii localizate la nivelul

lumenului intestinal, enterocolite, enterite, toxiinfectii alimentare, lambliază. Reacţii adverse:
tulburări digestive (greţuri), tulburari neurologice, consumul de alcool dă reacţii de tip
disulfiram. Contraindicaţii: sarcină, copii sub 3 ani. Preparate: Furazolidon; Nifuroxazida.
b) nitrofurani cu acţiune urinară - sunt active asupra numeroase microorganisme, care pot
produce infecţii urinare; Mecanismul e de acţiune: toxic asupra ADN-lui microbian; se indică în
infecţii urinare joase. Reacţii adverse şi contraindicaţii: asemanatoare ca la a). Preparate:
Nitrofurantoina - se administrează oral.
SULFAMIDELE clasificare:
a. cu acţiune sistemică
b. cu utilizare locală.
Mecanism de acţiune: la nivelul microorganismului, PABA (acidul pparaaminobenzoic)

intră în ciclul de sinteză al acidului folic, care e utilizat pentru formarea precursorilor acizilor
nucleici ADN şi ARN. Prin similitudinea de structură cu PABA, inhibă di - hidro - pteroat -
sintetaza, enzima implicată în sinteza acidului folic; efectul e bacteriostatic sau bactericid (în
funcţie de doză). Indicaţii: infecţii ORL, respiratorii, urinare, genitale produse de Chlamydia,
trahom, arsuri infectate, escare, plăgi infectate (utilizarea e locală). Reacţii adverse: pot produce
alergii; intoleranţă digestivă; afectare hepatică şi renală; tulburări hematologice; la nou-nascut
pot produce icter nuclear, ca urmare a dislocării de pe proteina transportatoare a bilirubinei, care
nu poate fi suficient conjugată de enzimele nou-născutului. Contraindicaţii: gravide in primul
trimestru, înainte de naştere, nou-născut, alergici, în insuficienţă hepatica, renală, boli
hematologice. Preparate: Sulfafurazol/Neoxazol-se utilizează în infecţii urinare joase, se
administrează per os; Sulfametoxazol-ul se administrează în asociere cu Trimetoprim-, preparat
numit Biseptol. b)cu acţiune locală: Sulfadiazina argentica/Flamazine- e utilizată în arsuri,
escare, sub formă de cremă. Trimetoprim- este un chimioterapic cu spectru asemănător
sulfamidelor; acţioneaza prin inhibiţia dihidrofolat reductazei, scăzând sinteza acidului folic;
efectele sale pot fi bacteriostatice sau bactericide (în funcţie de doză). Biseptol - se
administrează oral, în infecţii urinare, respiratorii, ORL.
NITROIMIDAZOLII - sunt chimioterapice de sinteză, cu acţiune intensă asupra germenilor

anaerobi şi a protozoarelor. Mecanism de acţiune: pătrund prin difuziune în interiorul
microorgansimului, se transformă în nişte compusi intermediari, care au efect toxic asupra
ADN-lui, membranei celulare şi proteinelor; efectul e bactericid. Indicaţii: sunt AB de primă
alegere în infecţii cu anaerobi; sunt active în meningite, abcese cerebrale, septicemii,
endocardite, infecţii intaabdominale, infecţii ale oaselor, articulaţiilor, ţesuturilor moi; în ulcerul
gastric sau duodenal; în enterocolita produsă de Clostridium difficile; în infestatia intestinala cu
Entamoeba hystolitica; în infecţii genitale produse de Trichomonas vaginalis; pot fi utilizate şi
profilactic înainte de chirurgia colonului, rectului, ginecologică şi obstetricala. reactii adverse:
au tolerabilitate bună, dar dozele mari pot produce reactii adverse digestive, neurologice,
hematologice, alergii. consumul de alcool poate da reactii de tip disulfiram. contraindicatii:
sarcina, alergie, afectiuni hematologice, insuf. hepatica, afectiuni neurologice. Preparate:
Metronidazol - se administrează oral şi parenteral; Tinidazol, Ornidazol, Albendazol - de uz
oral.
MACROLIDELE ( AB cu structură macrolidică), sunt AB de înlocuire a penicilinelor; se pot
utiliza când sunt contraindicate penicilinele (pacienţi alergici la peniciline).
Clasificare: a) după structura chimică: macrolide (adevărate) şi sinergestine; b) după spectrul de

acţiune: macrolide antibacteriene şi macrolide atifungice; c) după momentul apariţiei: de primă
generaţie şi de generaţia a II-a.
Mecanism de acţiune; inhibă sinteza proteică a bacteriilor; inhibă sinteza bacteriană prin
intervenţie asupra subunităţii 50S ribozomal; efectul macrolidelor poate fi bacetriostatic sau
bactericid (depinde de doză). Indicaţii: se administrează profilactic şi curativ; se recomandă in
infecţii respiratorii, ORL, infecţii ale pielii, infecţii urogenitale. Reacţii adverse: după
administrarea orală pot să apară tulburari digestive (greţuri, dismicrobism, diaree), reacţii
ototoxice cu tulburări de auz, fenomene hepatotoxice, uneori reacţii alergice. Contraindicaţii: la
pacienţi alergici la macrolide, la pacienţi cu afectiuni hepatice, la gravide şi la femeile care
alăptează.
Macrolidele din prima generaţie: Eritromicina - are spectru îngust; e activă pe coci Gram+,
bacili Gram+, pe unii bacili Gram- şi alte microorganisme (Rickettsii, Clamydii, Treponema).
Farmacocinetica: eritromicina se distribuie bine în ţesuturi, se concentrează în ficat, se elimină
prin bilă şi o mică parte renal; administrarea se face pe cale orală şi parenterală.
Macrolidele de generaţia a II-au spectru de acţiune mai larg decât precedentele; au o

tolerabilitate mai bună şi o cinetică mai avantajoasă. Claritromicina/Klacid - are structura
macrolidică, fiind activă asupra germenilor coci Gram+ Haemophylus influenzae, Legionella
pneumophyla, Chlamydia pneumoniae, Mycobacterium leprae, Helycobacter pilori şi anaerobi.
Farmacocinetica: se concentrează mai bine în ţesuturi, pătrunde şi în macrofage, e metabolizat
în ficat. Administrarea: se face pe cale orală şi parenterală. Azitromicina/Summamed - e activă
asupra bacteriilor Gram -, Mycoplasme şi anaerobi; e puţin activă asupra cocilor Gram+;
pătrunde bine în sinusuri, amigdale, bronşii, plămâni, organe genitale feminine, prostată,
macrofage; eliminarea se face prin bilă; administrarea se face pe cale orală.
LINCOSAMIDELE - utilizarea lor e limitată, datorită riscului de reacţii adverse. Mecanism de

acţiune: inhibă sinteza proteică a microorganismelor prin acţiunea pe subunitatea 50S ribozomal
(similar macrolidelor); efectul e bactericid sau bacteriostatic (în funcţie de doză). Indicaţii: sunt
considerate AB de rezervă, datorită riscului de producere a reacţiilor adverse şi AB de înlocuire
pentru pacienţii alergici la beta - lactamine; Se indică în infecţii grave cu bacterii Gram+,
bacterii anaerobe, protozoare, septicemii, infecţii pelviene, endocardite, infecţii pulmonare,
infecţii osteoarticulare; se administrează topic în acnee, conjunctivită, vaginite bacteriene.
Reacţii adverse: pot produce suprainfecţia intestinală cu tulpini rezistente de Clostridium
difficile (se poate dezvolta o colită psudomembranoasă, care poate fi letală); alergii; tulburări
gastrointestinale; disfuncţii hepatice; injectarea iv e interzisă; injectarea în bolus poate produce
hipoTA şi stop cardiac. Contraindicaţii: alergii; insuficienţă hepatică. Preparate: Lincomicina -
se administrează oral şi parenteral (în perfuzie lentă); Clindamicina -se administrează oral,
parenteral, topic.
SINERGESTINELE/STREPTOGRAMINELE - sunt AB care aparţin familiei macrolidelor; au

structură complexă; au mecanism de acţiune ca şi macrolidele; au acţiune bactericidă; se
recomandă în infecţii grave cu bacterii Gram+. Preparate: Pristamicina - se administrează oral
GLICOPEPTIDICE - sunt AB cu structură glicopeptidică şi spectru îngust; sunt considerate AB
de rezervă şi de înlocuire ale beta - lactaminelor la pacienţii alergici. Mecanism de acţiune:
inhibă sinteza peretelui microbian asemănător beta - lactaminelor şi inhibă sinteza ARN-
ului.citoplasmatic. Efectul e bactericid. Indicaţii: infecţii grave cu germeni Gram+ (în special
stafilococi); se administrează parenteral; datorită absorbţiei reduse la nivel digestiv, nu se pot
administra în infecţii sistemice pe cale orală; utilizarea pe cale orală se poate face doar în colita
pseudomembranara produsa de Clostridium difficile. Reacţii adverse: ototoxicitatea;
nefrotoxicitatea; reacţii alergice; iritaţia ţesuturilor la locul injectării; sindromul 'omului rosu'/al
'gatului rosu'-e un sindrom apărut după injectarea rapidă a Vancomicinei, sau utilizarea
prelungită, caracterizat prin înroşirea tegumentelor, prurit, erupţii cutanate în 1/2 superioara a
corpului şi hipoTA, uneori necroze şi fibroze tisulare. Contraindicaţii: la pacienţii alergici,
vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală, în surditate. Preparate: Vancomicina;
Teicoplanina/Targocid- e activă faţă de bacterii Gram+ aerobe şi anaerobe; mai bine tolerată
decât Vancomicina.
CLORAMFENICOLII (Cloramfenicol şi Tiamfenicol) - sunt AB cu spectru larg de acţiune; se

utilizează rar, datorită riscului de reacţii adverse hematologice. Mecanism de acţiune: inhibă
sinteza proteică prin acţiunea pe subunitatea 50S ribozomală (similar macrolidelor şi
licosamidelor); efectul e bacteriostatic, dar poate acţiona şi bactericid. Indicaţii: sunt
considerate AB de rezervă; se utilizează doar în infecţii grave, în care alte AB nu au fost
eficiente; în infecţii cu anaerobi Gram - în sfera abdominală, genitală, septicemii, abcese
cerebrale, meningite şi encefalite, febra tifoidă, holeră, infecţii produse de rickettsii; se pot
administra şi topic în infecţii cutanate şi mucoase. Farmacocinetica: se absorb bine de la nivel
digestiv; difuzează bine în ţesuturi, inclusiv SNC; metabolizarea se face în ficat; se elimină
renal. Reacţii adverse: au toxicitate asupra măduvei hematogene; pot produce tulburări
hematologice grave (anemie, leucopenie); la nou-născut cloramfenicolul poate produce
„sindromul cenuşiu”, caracterizat de hipotermie, coloraţie cenuşie a tegumentelor, tulburări
respiratorii şi exitus. Contraindicaţii: nou-născuţi; sarcină şi alăptare; afecţiuni hematologice;
insuficienţă hepatică, renală. Cloramfenicolul - se administrează oral, parenteral, topic; nu se
administrează în scop profilactic.
CHINOLONELE (inhibitori de ADN girază şi topoizomeraze I şi IV) - chimioterapic de

sinteză. se grupează în:
generaţia I - cuprinde acid nalidixic
generaţia II - cuprinde Fluorochinolone. mecanism de acţiune: inhibă replicarea ADN-ului

microbian; inhibă ADN - giraza bacteriană, enzima care intervine în supraspiralarea ADN-lui;
alterarea ADN-lui microbian duce la moartea germenilor; efectul e bactericid. indicaţii: cele din
generaţia I au spectru mai restrâns; cele din generaţia II se concentrează (realizează concentraţii
terapeutice) la nivel renal şi în urină - se recomandă exclusiv în infecţii urinare necomplicate, cu
germeni Gram -; cele din generaţia II au spectru de acţiune foarte larg şi se indică în infecţii
ORL, respiratorii, gastrointestinale, peritonite, infecţii urinare, infecţii ale pielii, osteomielite
cronice. reacţii adverse: nu se administrează la femeile care alăptează; se contraindică la
gravide, la copii mici şi la epileptici, în insuficienţa renală şi hepatică; nu se asociază cu
preparate medicamentoase care conţin ioni metalici pentru a nu se produce chelaţi. preparate: a)
din prima generaţie: Acid Nalidixic - se administrează oral; Norfloxacina/Nolicin - se indică în
infecţii urinare, se administrează pe cale orală; b)din generaţia a II-a: Ciprofloxacina/Ciprinol;
Lomefloxacina - ambele se administrează oral şi parenteral, Ofloxacina/Tarivid, Sparfloxacina,
moxifloxacina/Avelox, Gatifloxacina. Pefloxacina.
ANTIBIOTICE ANTIVIRALE
Se administrează profilactic sau curativ în infecţiile virale.
Clasificare după modul de acţiune:
1) inhibitoare ale ataşării şi penetrării virale în celulele gazdă - inhibă fuzionarea virusului cu
celula gazda. Preparate: Amantadina - împiedică transformarea materialului genetic in celula; e
utila in infectiile cu virusul gripal tip A. Se administrează profilactic si curativ in epidemii de
gripă. Reacţii adverse - neuropsihice.
2) Inhibitoare ale replicării genomului viral - acţionează asupra unor enzime virale sau se
interpun în mod direct în sinteza materialului genetic viral.
3) Inhibitoare ale proteazelor virale - poliproteinele sintetizate în celulele infectate HIV sunt
scindate cu ajutorul proteazelor virale. Scad capacitatea infectantă a virusului. Preparate:
Saquinavir.
4) Antivirale cu alte mecanisme de acţiune. Preparate: Ribavirina - inhibă ARN-ul viral; scade
sinteza proteică a virusului. Zanamivir/Tamiflu, Oseltamivir - inhibă o enzimă a virusului gripal
A şi B care are rol în ataşarea virusului de celula gazdă şi răspândirea virionului în celulă (scade
capacitatea infectantă a virusului).
5) Imunomodulatoare. Preparate: Interferonii - se obţin pe cale sintetică. Mecanism de acţiune -

blochează replicarea virală; inhibă proliferarea celulelor tumorale; au efecte inductoare asupra
unor enzime care inhibă sinteza ARN şi ADN viral. Indicaţii: forme cronice de hepatită B şi C;
multiscleroză. Se administrează pe cale injectabilă.
ANTIPROTOZOARE
Sunt AB care inhibă sau distrug protozoarele. Specii: a) chimioterapice antimalarice

(Plasmodium). b) Chimioterapice active pe Tripanosoma ( boala somnului). c) Chimioterapice
active faţă de Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis. d) Chimioterapice active faţă de
Pneumocystis carinii. e) Chimioterapice active faţă de Toxoplasma. Preparate: a) în malarie:
Clorochina, Primachina, Chinina- acţiune toxică asupra ADN-ului parazitar. b) asupra
Thriparosomei: Pentamidina- acţiune toxică asupra ADN-ului protozoarelor. c) asupra Giardia,
Trichomonas vaginalis: Nitroimidazol. d) asupra Pneumocystis carinii: Biseptol; Pentamidina.
e) asupra Topxoplasmei: Biseptol asociat cu Claritromicina.
ANTIHELMINTICE
Sunt AB cu acţiune asupra viermilor şi paraziţilor, care pot infesta tubul digestiv sau alte
ţesuturi ale organismului gazdă. Sunt chimioterapice active faţă de următoarele tipuri de
paraziţi: a) nemotode = viermi cilindrici ( Enterobius vermicularis; Trichinella spiralis). b)
Cestode = viermi laţi ( ex: Echinococcus granulosus; Diphylobotrium latum). c) Trematode
( Fasciola hepatica). Mecanism de acţiune - interferarea metabolismului glucozei şi a
proceselor oxidative, ducând la scăderea cantităţii de ATP. Acţionează asupra plăcilor terminale
motorii prin hiperpolarizare sau depolarizare. Pot produce efect vermicid sau vermifug. Pentru
tratarea parazitozelor intestinale este necesar să se folosească un purgativ, cu favorizarea
eliminării helminţilor. Preparate pentru nemotode: a) Mebendazol - se administrează pe cale
orală. b) Albentazol- se administrează oral. c) Piperazina. d) Lebamisol. Preparate active faţă de
cestode: a) Niclosamida - (nu are indicaţii în infestaţii cu echinococcus); se administrează oral +
purgativ. Preparate activefaţă de trematode: a) Praziquantel- se administrează oral.
ANTIFUNGICELE
Sunt AB care se administrează în infestaţiile cu fungi. Clasificare: a) după modul de

administrare: locale şi sistemice; b) după provenienţă: antibiotice şi chimioterapice. Mod de
acţiune - pot acţiona fungistatic (opresc dezvoltarea fungilor) şi fungicid (distrug ciupercile).
Indicaţii: micoze primare şi secundare (apărute dupe utilizarea de AB cu spectru larg, după
terapie anticanceroasă, la pacienţi cu imunodeficienţe). In micoze locale (cutaneomucoase)-
microsporidiază; candidoze; epidermofitoză - se tratează cu antifungice locale sau sistemice.
Unele micoze superficiale(ex. micozele foliculare) necesită tratament antifungic de durată
lungă. Micozele profunde - candidoza; histoplasmoza; aspergiloza se trateaza intensiv cu
antifungice sistemice. Preparate: a) Amfotericina B- se utilizează în infecţii sistemice grave. Se
adm parenteral. b) Natamicina - antimicotic cu spectru larg. Se administrează pe cale orală si
local. Nu se absoarbe de la nivelul tegumentelor şi mucoaselor. c) Ketoconazol - se
administrează oral (în infecţii sistemice - se absoarbe bine de la nivelul tubului digestiv).
TUBERCULOSTATICELE
Sunt chimioterapice şi AB active faţă de Mycobacterium. Principii: tratamentul se face strict

supravegheat; tratamentul curativ se face prin asocieri de anti TBC . Clasificare: a) majore; b)
minore. a) Majore: Izoniazida; Rimfampicina; Etambutol. b) Aminoglicozide; Acid amino
salicilic; Etionamida. IZONIAZIDA= hidrazida acidului hizonicolidic. Acţionează bactericid
asupra bacteriilor în diviziune. Se absorb bine în intestin, se metabolizează în ficat prin
acetilare. Eliminarea se face pe cale renală. Indicatii: TBC pulmonar. R adv- alergii; nevrite prin
deficit de piridoxina. Preparate: Etambutol - acţionează bacteriostatic asupra mycobacteriilor
prin inhibiţia sintezelor ARN. Se recomandă în TBC. Reacţii adverse - fenomene neurologice
(cefalee, ameţeli); nevrite ale nervului optic.
ANTIBIOTICE CU STRUCTURI DIVERSE
Rifampicina/Sinerdol - este un AB din clasa Ansamicinelor, cu spectru larg. Mecanism de

acţiune: inhibă ARN polimeraza microbiană, blocând sinteza ARN-lui; are efect bactericid; se
indică în tratamentul tuberculozei, leprei, în infecţii grave cu stafilococi rezistenţi la alte AB şi
infecţii cu Gram - rezistenţi la alte AB; există riscul câştigării rapide a rezistenţei
microorganismului dacă Rifampicina se administrează singură (se impune asocierea
Rifampicinei cu alte AB). Reacţii adverse :tulburări gastrointestinale; hepatotoxicitate;
fenomene imunoalergice; urina, lacrimile, sputa pot fi colorate în roşu. Contraindicaţii: sarcină;
suferinţe hepatice grave; alergii; se administrează oral.
Linezolid/Zyvoxid - antibiotic oxazolidin - dionic; e AB de rezervă în infecţii cu bacterii

Gram+, aerobi, rezistente la AB. Mecanism de acţiune: prin inhibiţia sintezei proteice
microbiene. Indicaţii: infecţii sistemice şi locale grave (septicemii, pneumonii, infecţii
nosocomiale, infecţii ale ţesuturilor moi). Reacţii adverse: tulburări gastrointestinale; disfuncţii
hepatice; disfuncţii hematologice; candidoze. Contraindicaţii: alergii; sarcină şi alăptare
(prudenţă); se administrează oral şi parenteral. Acidul fusidic - are structură steroidică, spectru
îngust, este bacteriostatic sau bactericid (în funcţie de doză); se indică în infecţii cu bacterii
Gram+, în special stafilococi rezistenţi la alte AB. Reacţii adverse: intoleranţă digestivă, icter
colestatic, tromboflebite (după administrare i.v.). Contraindicaţii: sarcină, alăptare, insuficienţă
hepatică, se administrează oral, parenteral, local şi poate fi asociat cu Oxacilina. Fosfomicina -
are spectru de acţiune larg, acţionează pe Gram+ şi - ; se recomandă în infecţii cu germeni
secretori de beta - lactamaze; se poate utiliza profilactic şi terapeutic; poate produce tulburări
gastro - intestinale, erupţii cutanate. Contraindicaţii: sarcină, alăptare; se administrează oral.
EFECTELE ADVERSE ALE ADMINISTRĂRII ANTIBIOTICELOR

Chiar dacă antibioticul prescris corespunde ca şi indicaţie, doză, sensibilitate
bacteriană etc, utilizarea lui nu este posibilă în cazul unei toleranţe reduse a pacientului, datorită
apariţiei unor efecte adverse. Acestea pot apare la nivelul tractului digestiv dar şi la nivelul
altor aparate şi sisteme la care se manifestă toxicitatea preparatului. Efectele adverse imuno-
alergice sunt de asemenea o cauză importantă de neutilizare a antibioticelor la pacienţii
sensibili. Efectele adverse se manifestă mai pregnant la vârste extreme, la pacienţi taraţi sau cu
tulburări imunologice.
Încercăm să sintetizăm principalele efecte adverse ale antibioticelor şi mecanismele
lor de producere :
- toxicitate organică:
• toxicitate şi intoleranţă locală
• ototoxicitate
• neurotoxicitate
• nefrotoxicitate
• hepatotoxicitate
• medulotoxicitate
- manifestări alergice:
• generale (şoc anafilactic, febră)
• cutaneomucoase
• pulmonare
• renale
• hematologice, vasculare şi de colagen
- bacterioliză:
• reacţia Jarisch – Herxheimer
• şoc endotoxinic
- perturbări bioecologice:
• dismicrobisme
• hospitalism
- tulburări metabolice şi avitaminoze
- embriopatii, disgravidii, efecte secundare la prematur, nou-născut şi sugar
- interferenţe medicamentoase:
• cu solvenţii
• cu alte antibiotice
• cu alte medicamente
PRINCIPALELE EFECTE ADVERSE ALE ANTIBIOTICELOR
ANTIBIOTICUL EFECTE ADVERSE
Nefrotoxicitate, neurotoxicitate (surzenie, ameţeli).

Crescute în insuficienţa renală, deshidratare, asociere cu
AMIKACINA
alte nefrotoxice, durată lungă. Scăzute la administrarea în
doză unică. Blocadă neuromusculară (apnee).
Alergie, şoc anafilactic. Erupţie neurticariană, mai ales la
AMOXICILINA cei cu mononucleoză infecţioasă sau leucemie limfatică
cronică.
AMOXICILINA+ Rar diaree, icter, anafilaxie.
ACID CLAVULANIC Erupţie ca la ampicilină.
Erupţie neurticariană mai ales la cei cu mononucleoză
AMPICILINA
infecţioasă sau leucemie limfatică cronică.
AMPICILINA+
Erupţie ca la amoxicilină.
SULBACTAM
AZITROMICINA Greţuri, vărsături, colestază intrahepatică, hepatită toxică.
Greţuri, vărsături, iritaţii venoase, creşteri ale
AZLOCILINA
aminotransferazelor, alergie.
AZTREONAM Poate fi folosit în alergia la peniciline/ cefalosporine.
CARBENICILINA-
INDANIL Greţuri, vărsături, alergie.
(CARINDACILINĂ)
CEFACLOR Greţuri, vărsături
CEFADROXIL Greţuri, vărsături, alergie.
CEFALEXINA Greţuri, vărsături, alergie.
CEFALOTIN Greţuri, vărsături, diaree, alergie, flebită.
CEFAMANDOLA Creştere uşoară a creatininei, flebită, alergie.
CEFAPIRINA Greţuri, vărsături, alergie, flebită, dureri musculare.
CEFATRIZINA Greţuri, vărsături, diaree, poliartrită.
Greţuri, diaree, alergie, creşteri ale transaminazelor,
CEFAZOLINA
flebită, dureri musculare.
CEFIXIMA Intoleranţă digestivă, alergie.
Diaree, alergie, reacţie de tip disulfiram, flebită, creşteri
CEFMETAZOL
ale transaminazelor.
CEFONICID Diaree, alergie, flebită, creşterea creatininei
Diaree, alergie, reacţie de tip disulfiram, creşteri ale
CEFOPERAZONA
transaminazelor.
CEFORANID Greţuri, vărsături, alergie.
CEFOTAXIMA Reacţie locală, alergie, diaree.
CEFOTETAN Diaree, alergie, creşteri ale transaminazelor.
CEFOXITINA Flebită, alergie, creşteri ale transaminazelor, diaree.
CEFPIROMA Alergie.
CEFPODOXIMA -
Alergie, diaree, nefrită, hepatită, greţuri, vărsături.
PROXETIL
CEFPROZIL Bradicardie, alergie.
CEFRADINA Greţuri, vărsături, alergie, iritaţie locală.
CEFROXADINA Intoleranţă digestivă, alergie, eozinofilie.
Iritaţie locală, alergie, ameţeală, creşteri ale
CEFTAZIDIMA
transaminazelor.
Intoleranţă digestivă, ameţeli, convulsii, leucopenie,
CEFTIBUTEN
alergii.
CEFTIZOXIMA Alergie, iritaţie locală, creşteri ale transaminazelor.
CEFTRIAXONA Iritaţie locală, alergie, diaree.
CEFUROXIMA Flebită, diaree, alergie.
CEFUROXIMA -
Greţuri, vărsături, diaree, alergie.
AXETIL
CICLOSERINA Psihoze, neuropatii periferice, convulsii.
CIPROFLOXACIN Greţuri, vărsături, icter.
CLARITROMICINA Greţuri, vărsături.
Greţuri, vărsături, icter, diaree, colită pseudo-
CLINDAMICINA
membranoasă, alergie.
Depresie medulară (sindromul cenuşiu) ,greţuri, diaree,
CLORAMFENICOL
alergie.
Greţuri, vărsături, diaree, alergie.
CLOXACILINA
COLISTINA Blocadă neuromusculară (apnee), oligurie, creşterea
(COLISTIMETAT) azotemiei.
Anemie, methemoglobinemie, greţuri, vărsături,
DAPSONA
neuropatii, alergii.
Greţuri, vărsături, diaree, alergie, cistită hemoragică,
DICLOXACILINA
hemoragie digestivă.
DIRITROMICINA Intoleranţă digestivă, cefalee.
Greţuri, colorarea dinţilor, hipertensiune intracraniană la
DOXICICLINA
sugari.
ERITROMICINA Greţuri, vărsături, flebite.
Diaree, greţuri, cefalee, flebite, somnolenţă, dispnee,
ERTAPENEM
erupţii.
ETAMBUTOL Nevrită optică, neuropatie periferică.
ETIONAMIDA Greţuri, vărsături, neuropatie periferică.
Vărsături, diaree, erupţii, flebite, creşterea fosfatazei
FOSFOMICINA
alcaline.
FURAZOLIDON Alergie, greţuri, vărsături.
FUSIDIC, ACID Intoleranţă digestivă, erupţii, icter.
Creşterea azotemiei, surditate, blocadă neuro-musculară
GENTAMICINA
(apnee).
IMIPENEM + Convulsii, nefrotoxicitate, alergie, intoleranţă digestivă
CILASTATIN
ISEPAMICINA Nefrotoxicitate, ototoxicitate, flebite.
IZONIAZIDA Hepatită toxică, neuropatie periferică.
Nefrotoxicitate, surditate, blocadă neuromusculară
KANAMICINA
(apnee).
Alergie, intoleranţă digestivă, cefalee, ameţeli, insomnie,
LEVOFLOXACIN
convulsii, tendinite.
LINCOMICINA Diaree, colită pseudo-membranoasă, icter, alergie.
Cefalee, diaree, greţuri, vărsături, creşterea
LINEZOLID
transaminazelor.
LOMEFLOXACIN Fotosensibilizare.
LORACARBEF Greţuri, vărsături, alergie.
MEROPENEM Intoleranţă digestivă, alergie.
METENAMIN
Greţuri, vărsături, erupţii, disurie.
MANDELAT
Cefalee, neuropatie periferică, efect de tip disulfiram,
METRONIDAZOL
greţuri, gust metalic.
MEZLOCILINA Greţuri, vărsături, diaree, flebite.
Greţuri, vărsături, alergie, coloraţia dinţilor, sindrom
MINOCICLINA
vestibular.
MOXALACTAM
Greţuri, erupţii, alergie, pneumonie interstiţială.
(LATAMOXEF)
MUPIROCIN Iritaţie locală: arsură, dureri, prurit.
NAFCILINA Hiperkaliemie, leucopenie, neutropenie, flebite, alergie.
NALIDIXIC,ACID Ameţeli, cefalee, greţuri, vărsături, alergie.
NEOMICINA Greţuri, vărsături, nefrotoxicitate, ototoxicitate
NETILMICINA Nefrotoxicitate, ototoxicitate.
NITROFURANTOIN Pneumonie de hipersensibilizare .
NORFLOXACIN Greţuri, cefalee, ameţeli, creşteri ale transaminazelor.
OFLOXACIN Greţuri, cefalee, ameţeli, creşteri ale transaminazelor.
OXACILINA Alergie, neutropenie, nefrită.
PAROMOMICINA
Intoleranţă digestivă, ameţeli, cefalee, erupţii.
(AMINOSIDIN)
Intoleranţă digestivă alergie, mialgii, tulburări de somn,
PEFLOXACIN
trombocitopenie.
PENICILINA G
Alergie, iritaţie locală.
(BENZATIN)
PENICILINA G
Alergie, convulsii, iritaţie locală.
(SODICĂ/POTASICĂ)
PENICILINA V
Greţuri, vărsături, diaree.
(FENOXIMETIL)
Alergie, flebite, trombocitopenie, hipokaliemie, greţuri,
PIPERACILINA
diaree.
PIPERACILINA + Alergie, flebite, trombocitopenie, hipokaliemie, greţuri,
TAZOBACTAM diaree.
PIRAZINAMIDA Artralgii, hepatită, greţuri, fotosensiblizare, hiperuricemie.
POLIMIXINA B Nefrotoxicitate, ameţeli, parestezii, flebite, alergie.
PRISTINAMICINA Intoleranţă digestivă.
Greţuri, diaree, dureri abdominale, febră, alergie, urini şi
RIFABUTIN
transpiraţii hipercrome.
Hepatită toxică, sindrom pseudogripal, urini şi transpiraţii
RIFAMPICINA
hipercrome.
ROXITROMICINA Alergie.
SPECTINOMICINA Alergie, ameţeli, greţuri, frisoane, febră.
SPIRAMICINA Intoleranţă digestivă, alergie.
Ototoxicitate, parestezii, ameţeli, greţuri, nefrotoxicitate,
STREPTOMICINA
alergie.
SULFADIAZINA ŞI
Alergie, nevrite, hepatită toxică, agranulocitoză, cristalurie
ALTE SULFAMIDE
Alergie, febră, nefrotoxicitate, ototoxicitate,
TEICOPLANINA
trombocitopenie.
Greţuri, hepatită toxică, coloraţia dinţilor, alergie.
TETRACICLINA
Alergie, greţuri, vărsături, diaree, colită pseu-
TICARCILINA domembranoasă, trombocitopenie, leucopenie, convulsii,
flebite.
Alergie, greţuri, vărsături, diaree, colită pseu-
TICARCILINA+
domembranoasă, trombocitopenie, leucopenie, convulsii,
ACID CLAVULANIC
flebite.
Nefrotoxicitate, ototoxicitate, blocadă neuromuscularl
TOBRAMICINA
(apnee), creşteri ale transaminazelor.
Nefrotoxocitate, edem angioneurotic, ototoxicitate,
VANCOMICINA
sindromul omului roşu..
EFECTE ADVERSE ÎNREGISTRATE LA DIVERSE GRUPE DE ANTIBIOTICE
În funcţie de farmacocinetică, grad de toxicitate, greutate moleculară şi diferite

particularităţi fizico-chimice, la care se adaugă terenul pacientului, capacitatea sa de a
metaboliza diferitele substanţe chimice şi sensibilitatea sa la acestea, antibioticele produc o serie
de efecte adverse, care vor fi prezentate în tabelul următor.
Beta- Amino-
Macrolide Chinolone Cicline
lactamine glicozide
hiper-
Dermato- fototoxicitate fototoxicitate
sensibilizare
logice fotosensibilitate fotosensibilitate
cutanată
Şoc
posibil
anafilactic
afectarea toxicitate
Neurologice SNC cohleară şi afectarea SNC vertij
(supradozaj) vestibulară
nefropatie toxicitate
Renale
imunoalergică tubulară
la
Pulmonare
minociclina
citopenie,
Hemato-
hipopro-
logice
trombinemie
diaree, colită
Gastro- pseudo- diaree, gastrită,
CPM
intestinale membranoasă CPM diaree
(CPM)
hepatită,
la acid
Hepatice interacţiuni colestază
clavulanic
metabolice
artromialgii,
Osteo- tendinopatii, discromii
articulare întârzieri în dentare
creştere
Antibioticele produc fenomene alergice, unele de mare severitate, cum ar fi şocul

anafilactic, altele, şi cel mai frecvent minore, explicate prin diferite mecanisme de producere şi
cu manifestări clinice variabile.
CLASIFICAREA REACŢIILOR ALERGICE

Tipul Mecanisme Momentul Manifestarea clinică
I IgE imediat urticarie, bronhospasm, şoc

anafilactic
II citotoxic tratament de anemie hemolitică, nefrite,

durata, doze hepatite, nevrite
crescute
III complexe imune idem boala serului, febra
medicamentoasă
IV limfocit T variabil dermatita de contact

(alergie
întârziată)
idiopatic necunoscut idem manifestări variabile (în special

cutanate)
ATITUDINEA MEDICALĂ ÎN ALERGII LA ANTIBIOTICE

În caz de alergie la PENICILINĂ în antecedente :
- se consemnează pe foaia de observaţie sau fişa bolnavului produsul ce induce alergia
- se precizează tipul reacţiei alergice
- se ţine cont de gravitatea tipului de alergie şi de reacţiile încrucişate între diferitele
betalactamine
- se ţine cont de opinia alergologului şi se consultă infecţionistul
PRINCIPALELE CLASE DE ANTIBIOTICE ŞI INDICAŢIILE LOR TERAPEUTICE
1. BETALACTAMINE
1.1. PENICILINE (PENAMI)
PENICILINE NATURALE (numite şi de generaţia întâi):

Penicilina G (benzil penicilină)
Dibenzatin penicilina (foarte lent rezorbabilă) - Moldamin
Procain penicilina (lent rezorbabilă) - Efitard
Penicilina V (fenoximetil penicilină), feneticilina, propicilina,clometocilina.
Bacterii sensibile:
Coci gram pozitivi aerobi şi anaerobi, cu excepţia marii majorităţi a stafilococilor şi
enterococilor şi a unor pneumococi.
Cocii gram negativi.
Bacilii gram pozitiv aerobi şi anerobi.
Spirochetele (Leptospira, Borrelia, Treponema).
Bacterii fără sensibilitate:

Bacilii gram negativi, aerobi şi anaerobi.
Bacterii speciale: micobacterii, micoplasme, clamidii, rickettsii, Bartonella, Legionella.
Indicaţii clinice principale:

Infecţii cu streptococi, meningococi, sifilis, leptospiroză.
AMINO - BENZIL - PENICILINE
Ampicilina
Amoxicilina
Bacampicilina, talampicilina, pivampicilina
Bacterii sensibile:
Bacili gram negativi aerobi (enterobacteriacee, Haemophilus influenzae betalactamazo
negativi).
Bacteriile sensibile la penicilinele naturale.
Bacterii rezistente:
Pseudomonas, Proteus indol pozitiv, Serratia, Acinetobacter, Klebsiella, Enterobacter.
Bacterii betalactamozo-pozitive (stafilococi, gonococi, hemofili, Moraxella, bacili gram
negativi enterali).

Infecţii ale căilor respiratorii, ORL, urinare.
Endocardite, meningite.
PENICILINE DE TIP M (antistafilococice)
Meticilina – retras în prezent din practică

Oxacilina – active pe stafilococi meticilino-senibili
Cloxacilina, Dicloxacilina, Nafcilina, Ciclacilina – active pe sfatilococi meticilino
sensibili
PENICILINE CU SPECTRU LĂRGIT (anti-Pseudomonas, numite şi peniciline de generaţia

a patra)
Carboxipeniciline:
Carbenicilina
Carindacilina
Ticarcilina
Sulbenicilina
Temociclina
Ureidopeniciline:
Azlocilina
Mezlocilina
Piperacilina
Amidinopeniciline:
Mecilinam
Pivmecilinam
Bacterii sensibile:
Bacterii gram negative, inclusiv Pseudomonas, Proteus indol pozitiv, Serratia, unele pe
Klebsiella şi Enterobacter
Cei mai mulţi anaerobi
Activitate pe bacteriile gram pozitive mai mică decât penicilinele de generaţia întâia şi
a doua.
Bacterii rezistente:
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Bartonella.
Stafilococii şi alte bacterii betalactamazo-pozitive.
Acinetobacter.

Infecţii cu Pseudomonas.
Infecţii mixte aerobe – anaerobe (operaţii pe tubul digestiv, ginecologice, nosocomiale,
peritonite etc.).
INHIBITORI DE BETALACTAMAZE ÎN ASOCIERI CU PENICILINE
Amoxicilina + acid clavulanic

Ampicilina+ sulbactam
Ticarcilina + acid clavulanic
Piperacilina + tazobactam
Cefoperazona + sulbactam
Bacterii sensibile:
Bacterii producătoare de betalactamaze: stafilococi, Haemophilus influenzae,
Moraxella, Neisseria gonorrhoeae, unii anaerobi şi Pseudomonas.
Bacterii rezistente
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia
Indicaţii clinice principale

Infecţii polimicrobiene severe.
1.2. CEFALOSPORINE (CEFEME)
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA 1
Parenterale Orale
Cefalotina Cefalexina
Cefazolina Cefradina
Cefradina Cefadroxil
Cefaloridina
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi (inclusiv stafilococii penicilinazo-pozitivi) aerobi şi anaerobi.
Coci gram negativi.
Unii bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Proteus indol negativ (mirabilis).
Bacterii rezistente
Stafilococi rezistenţi la meticilină (MRSA, MARSA), enterococi
Bacili gram negativi aerobi (Pseudomonas, Serratia, Proteus indol pozitiv,
Enterobacter
Acinetobacter, H. influenzae, Pasteurella) şi anaerobi (Bacteroides fragilis)
Listeria monocitogenes
Micobacterii, Chlamydia, Mycoplasma, Rickettsia, Bartonella, Legionella

Infecţii, mai ales stafilococice sau streptococice, la pacienţii sensibilizaţi la peniciline.
Profilaxie în operaţiile din afara tubului digestiv (cord, sistem osos, sistem nervos, etc.).
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 2-a

CEFALOSPORINE PROPRIU-ZISE (subgrupul cefuroximei)
Parenterale Orale
Cefuroxima Cefaclor
Cefamandola Cefuroxima axetil
Ceforanid Cefprozil
Cefonicid
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi aerobi şi anaerobi (mai puţin decât generaţia 1) şi gram negativi
(chiar betalactamazo-pozitivi).
Bacili gram negativi aerobi (mai mult decât generaţia 1): E. coli, Klebsiella, Proteus
vulgaris (indol pozitiv), H. influenzae betalactamazo pozitiv.
Bacterii rezistente
Ca la generaţia 1, cu excepţia Proteus vulgaris.
Infecţii ale căilor respiratorii şi ORL.
CEFAMICINE (subgrup asemănător cu cefalosporinele)

Parenterale
Cefoxitin
Cefotetan
Cefmetazol
Bacterii sensibile
Anaerobi: mai ales Bacteroides fragilis.
În rest, ca la cefalosporinele 2.
Bacterii rezistente
Ca la cefalosporinele 2.
Infecţii cu anaerobi sau mixte: operaţii pe tubul digestiv, ginecologice, peritonite,
nosocomiale.
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA A 3-A

CEFALOSPORINE GENERAŢIA a 3-a foarte active pe bacili gram negativi nepiocianici
Parenterale Orale
Ceftriaxona Ceftibuten
Cefotaxima Cefpodoxima - proxetil
Moxalactam (Latamoxef) Cefixima
Cefoperazona
Ceftazidima
Ceftizoxima
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi şi negativi mai puţin decât cefalosporinele 1
Bacili gram negativi aerobi (foarte active): E. coli, Klebsiella, Proteus, Serratia,
Haemophilus.
Anaerobi: activitate slabă, cu excepţia Ceftizoxima.
Bacterii rezistente
Stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi
Lissteria monocitogenes.
Bacteroides fragilis.
Pseudomonas.
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia.

Sepsis cu bacili gram negativi aerobi.
Meningite purulente (Ceftriaxon şi Cefotaxim difuzează în LCR).
Infecţii cu pneumococi rezistenţi la penicilină.
Infecţii ORL, faringite, bronşite, pneumonii, infecţii urinare.
CEFALOSPORINE GENERAŢIA a 3 - a active pe Pseudomonas
Parenterale
Ceftazidima
Cefoperazona
Bacterii sensibile
Ca la celelalte cefalosporine 3.
Pseudomonas.
Bacterii rezistente
Ca la celelalte cefalosporine 3.
Infecţii cu Pseudomonas sau polimicrobiene severe.
Febră la neutropenici.
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA a 4-a

Parenterale
Cefepima
Cefpiroma
Cefpiramida
Bacterii sensibile
Spectru de activitate mai larg decât cefalosporinele 3.
Coci gram pozitivi: stafilococi, streptococi, pneumococi.
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter,
Serratia, Pseudomonas, H. influenzae (mai mult decât la cefalosporinele 3).
Bacterii rezistente
Stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi.
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia.

Infecţii cu Pseudomonas sau polimicrobiene severe.
1.3. PENEMI ŞI CARBAPENEMI
Ritipenem
Imipenem - cilastatin (inhibitor de dipeptidază)
Meropenem
Ertapenem
Biopenem
Bacterii sensibile
Antibioticele cu cel mai larg spectru antibacterian.
Coci gram pozitivi aerobi şi anaerobi, inclusiv stafilococi rezistenţi la meticilină şi
enterococi.
Listeria monocitogenes.
Bacili gram negativi aerobi şi anaerobi, inclusiv Pseudomonas, Acinetobacter şi
Bacterii rezistente
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Legionella.

Infecţii polimicrobiene sau cu bacterii multirezistente.
Febra la neutropenici şi infecţii la imunodeprimaţi.
1.4. MONOBACTAMI
Aztreonam
Carumonam
Tigemonam
Bacterii sensibile
Spectru asemănător cu al aminoglicozidelor: bacili gram negativi aerobi, inclusiv
Pseudomonas, Serratia, bacterii cu betalactamaze.
Bacterii rezistente
Coci şi bacili gram pozitivi.
Acinetobacter.
Anaerobi.
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Legionella.
Infecţii cu bacili gram negativi aerobi rezistenţi la alte antibiotice, inclusiv
Pseudomonas
şi la cei cu alergie la penicilină.
1.5. TRIBACTAMI
Sanfetrinem
2. AMINOGLICOZIDE
Streptomicina
Kanamicina
Amikacina
Gentamicina
Tobramicina
Aminoglicozide anti-Pseudomonas
Sisomicina
Netilmicina
Spectinomicina (activă pe gonococi)
Neomicina
Paromomicina
Isepamicina
Bacterii sensibile
Stafilococi sensibili la meticilină, enterococi (sinergici cu ampicilină şi penicilină G).
Bacili gram negativi aerobi inclusiv Pseudomonas, Proteus, Serratia.
Micobacterii.
Bacterii rezistente
Streptococi, pneumococi.
Acinetobacter.
Anaerobi.
Bacterii speciale: Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Legionella.

Infecţii cu bacili gram negativi aerobi, inclusiv Pseudomonas, Proteus.
Infecţii cu enterococi (în asociere cu ampicilina sau penicilina G).
Gonoree (Spectinomicina).
Amibiază (Paromomicina).
3. POLIPEPTIDE CICLICE
Active numai pe bacili gram negativi aerobi :

Colistina
Polimixina B.

Aplicaţii locale, rare ori sistemice, cu bacterii multirezistente.
Active numai pe bacterii gram pozitive

Bacitracina
Tirotricina

Infecţii cutanate cu bacterii multirezistente (aplicaţii locale).
4. MACROLIDE
Orale Parenterale
Eritromicina Eritromicina, săruri

Josamicina
Spiramicina
Claritromicina
Roxitromicina
Diritromicina
Bacterii sensibile
Bacterii gram pozitive: streptococi, pneumococi, unii stafilococi, B. anthracis,
corynebacterii (diphteriae, haemolyticum).
Bacterii gram negative: Neisseria, Moraxella, Campylobacter, H.influenzae,
Bordetella, unii anaerobi.
Mycoplasma, Chlamydia, spirochete, Legionella, Bartonella.
Bacterii rezistente
Enterococi, stafilococi rezistenţi la meticilină.
Enterobacteriacee.
Bacteroides fragilis, Fusobacterium.

Pneumonii atipice, infecţii stafilococie sau streptococice la cei alergici la peniciline,
infecţii ORL, difterie, legioneloză.
Toxoplasmoză (Spiramicina).
5. AZALIDE
Azitromicina
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi (streptococi, pneumococi) şi negativi (Moraxella, Neisseria).
Bacili gram negativi aerobi: Campylobacter, Helicobacter.
Unii anaerobi.
Mycoplasma, Chlamydia, Legionella, Borrelia, Mycobacterium avium (MAC),
Toxoplasma.
Bacterii rezistente
Stafilococi rezistenţi la meticilină.
Enterobacteriacee.

Pneumonii atipice, infecţii ORL, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi la cei alergici la
peniciline.
6. LINCOSAMIDE
Orale şi parenterale
Lincomicina
Clindamicina
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi: stafilococi sensibili sau rezistenţi la meticilină, streptococi,
pneumococi.
Anaerobi.
Alţi agenţi infecţioşi

Plasmodium falciparum.
Puneumocystis carinii.
Bacterii rezistente
Enterococi.
Bacili gram negativi aerobi.
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia.

Infecţii stafilococice sau streptococice la cei alergici la penicilină.
Infecţii cu anaerobi.
7. STREPTOGRAMINE
Pristinamicina
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi şi negativi aerobi şi anaerobi: stafilocici (şi rezistenţi la meticilină),
pneumococi (şi rezistenţi la penicilină), streptococi, enterococi (şi rezistenţi la
vancomicină), Moraxella, Peptostretococcus.
Unii bacili: Clostridium, H. influenzae.
Mycoplasma, Chlamydia, Legionella.
Bacterii rezistente
Cei mai mulţi bacili gram negativi.
Anaerobi.
Micobacterii, Rickettsia.
Indicaţii principale
Infecţii cu stafilococi, pneumococi, enterococi rezistenţi la alte antibiotice.
8. GLICOPEPTIDE
Vancomicina
Teicoplanina
Daptomicina
Bacterii sensibile
Coci şi bacili gram pozitivi aerobi rezistenţi la alte antibiotice: stafilococi, enterococi,
corynebacterii.
Clostridii.
Bacterii rezistente
Bacili gram negativi aerobi şi anaerobi.
Micobacterii, Mycoplasma, Chlamydia etc.

Infecţii cu coci gram pozitivi multirezistenţi sau la cei alergici la peniciline.
Diareea postantibiotice cu Clostridium difficile.
9. TETRACICLINE
Tetraciclina
Oxitetraciclina
Demeclociclina
Metaciclina
Rolitetraciclina
Doxiciclina
Minociclina
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi: pneumococi.
Bacili gram negativi: H. influenzae, Helicobacter, Vibrio, Brucella, Pasteurella,
Shigella.
Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, spirochete, Legionella, Clostridium.
Alţi agenţi infecţioşi sensibili: Plasmodium falciparum, amibe.
Bacterii rezistente
Coci gram pozitivi şi negativi: stafilococi, enterococi şi streptococi (cu excepţia
minociclinei), gonococi.
Bacili gram negativi aerobi şi anaerobi: Pseudomonas, Serratia, Klebsiella,
Enterobacter, Proteus, Bacteroides.

Boli transmise sexual, pneumonii, uretrite negonococice, infecţii pelvine,
profilaxia tetanosului, boală Lyme, ulcer digestiv,
holeră, dizenterie, tifos exantematic, febră butonoasă, malarie, amibiază.
10. CLORAMFENICOLI
Cloramfenicol
Cloramfenicol hemisuccinat
Tiamfenicol
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi şi negativi: pneumococi, meningococi, unii enterococi rezistenţi la
vancomicină.
Bacili gram negativi aerobi: H. influenzae, E. coli.
Anaerobi gram pozitivi şi negativi: clostridii, Bacteroides, Peptostreptococcus.
Rickettsia, Chlamydia, Mycoplasma.
Bacterii rezistente
Stafilococi.
Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus.
Micobacterii.

Meningite, abcese cerebrale, infecţii cu anaerobi, rickettsioze, unele infecţii cu
enterococi.
11. RIFAMICINE
Rifampicina
Rifabutin
Bacterii sensibile
Se produc frecvent mutante rezistente. Se foloseşte exclusiv în asocieri (cu excepţia
profilaxiilor scurte).
Coci gram negativi şi pozitivi: meningococi, gonococi, Moraxella, stafilococi,
streptococi.
Bacili gram negativi aerobi: H. influenzae, Brucella.
Anaerobi: Bacteroides, Clostridium, Peptostreptococcus, Peptococcus.
Bacterii rezistente
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter.

Tuberculoza, sterilizarea purtătorilor faringieni de meningococi, stafilococi şi streptococi
beta-hemolitici grup A, endocardite şi ostemielite cronice stafilococice, legioneloză,
bruceloză, meningite cu pneumococi foarte rezistenţi la penicilină.
12. FLUOROCHINOLONE
Norfloxacin Levofloxacin
Ofloxacin Sparfloxacin
Ciprofloxacin Grepafloxacin
Pefloxacin Trovafloxacin
Lomefloxacin Gatifloxacin
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi: stafilococi sensibili la meticilină.
Coci gram negativi: Moraxella, Neisseria.
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Salmonella, Shigella,
Proteus, H. influenzae, Brucella, Campylobacter, Vibrio,
Yersinia, Bordetella.
Legionella.
Coci gram pozitivi (pneumococi rezistenţi la penicilină, stafilococi rezistenţi la meticilină,
enterococi rezistenţi la vancomicină), anaerobi, bacterii atipice (Chlamydia), la
fluorochinolonele de ultimă generaţie.
Bacterii rezistente
Coci gram pozitivi: enterococi, pneumococi, alţi streptococi, stafilococi rezistenţi la

meticilină.
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Serratia, Acinetobacter.
Anaerobi. (Trovafloxacina, fluorochinolonă activă şi pe anaerobi).
Micobacterii, Mycoplasma, spirochete.

Infecţii urinare, prostatite, diaree acută, profilaxia infecţiilor la neutro-poenici, gonoree
13. SULFAMIDE ŞI ASOCIERI CU ANTIFOLAŢI
Sulfizoxazol (acţiune scurtă)

Sulfadiazina (acţiune scurtă)
Sulfametoxidiazina (sulfametin – de semidepozit)
Sulfametoxazol + trimetoprim (cotrimoxazol)
Sulfadoxina + pirimetamina
Sulfacetamida (local ocular)
Mafenid (aplicaţii locale)
Sulfasalazina (salazopirina)
Bacterii sensibile (cu precădere la asocierile cu antifolaţi)

Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Shigella, Vibrio, H.
influenzae.
Coci gram pozitivi şi negativi: Streptococcus pyogenes, meningococi, stafilococi,
pneumococi.
Bacili gram pozitivi: Lissteria, Nocardia.
Chlamydia, unele micobacterii.
Agenţi nebacterieni: Plasmodium, Toxoplasma, Pneumocystis.
Bacterii rezistente
Anaerobi.
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas.
Coci gram pozitivi: enterococi.
Spirochete

Infecţii urinare şi ORL, bronşite, pneumonii, pneumocistoză, toxoplasmoză, malarie,
diaree acută, holeră, unele meningite purulente, arsuri.
14. FOSFOMICINA
Fosfomicina (se administrează parenteral).
Bacterii sensibile
Multe bacterii aerobe, inclusiv stafilococi rezistenţi la meticilină, enterococi,
Pseudomonas, enterobacteriacee.
Bacterii rezistente
Anaerobi.
Infecţii severe cu bacterii rezistenţe la aminglicozide şi betalactamine
Infecţii urinare (doză unică în cistitele acute).
15. NITROIMIDAZOLI
Metronidazol
Ornidazol
Tinidazol
Albendazol
Flubendazol
Bacterii sensibile
Anaerobi (coci şi bacili, gram pozitivi şi negativi).
Helicobacter pylori.
Alţi agenţi infecţioşi: Giardia, Trichomonas, Entamoeba histolytica.
Bacterii rezistente
Aerobi.

Infecţiile cu anaerobi, abcese cerebrale, diareea post-antibiotice cu Clostridium
difficile, lambliaza, trichomoniaza, vaginita bacteriană (Gardnerella vaginalis), ulcerul
duodenal şi gastric, amebiaza.
16. NITROFURANI
Nitrofurantoin
Furazolidon
Bacterii sensibile
Bacili gram negativi aerobi: E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Vibrio.
Coci gram pozitivi aerobi: enterococi, stafilococi.
Bacterii rezistente
Bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Proteus, Serratia, Acinetobacter.
Anaerobi.

Infecţii urinare (nitrofurantoin), diaree acută, holeră (furazolidon).
17. ACID FUSIDIC
Este singurul antibiotic cu structură steroidiană.
Bacterii sensibile
Coci gram pozitivi (mai ales stafiloci) şi gram negativi.
Clostridii.
Corynebacterium diphteriae.
Actinomyces israeli.
Bacterii rezistente
Bacili gram negativi.

Infecţii stafilococice, mai ales cu stafilococi rezistenţi la meticilină.
18. MUPIROCIN (acid pseudomonic)
Bacterii sensibile
Stafilococi (şi cei betalactamazo-pozitivi, rezistenţi la meticilină), streptococi.
Bacterii rezistente
Coci şi bacili gram negativi
Anaerobi.

Sterilizarea nazală de stafilococi (aplicaţii locale).
19. ANTIMICROBIENE NOI (OXAZOLIDINONE)
Linezolid
Bacterii sensibile
Gram-pozitiv, inclusiv cele rezistente la alte terapii.
Pneumonia comunitară sau nosocomială; infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi; infecţii cu
enterococ, inclusiv cele cauzate de Enterococcus faecium sau fecalis rezistente la
Vancomicină; infecţii la copii mici.
În ultimii ani s-au studiat o serie de medicamente utile în infecţiile severe sistemice şi
şocul infecţios, care, acţionând în diferitele etape ale apărării antiinfecţioase, se asociază
antibioticoterapiei:
Antiendotoxine
Anticorpi pentru endotoxină
Analogi de lipid A
Proteine ce neutralizează lipopolizaharide
Inhibitori de endotoxină ce induc activarea celulară
Anticitokine
Anticorpi monoclonali de tip TNF
Receptori solubili TNF
Antagonişti de receptori IL-1
Anticorpi monoclonali de receptori IL-1
Anticorpi monoclonali de receptori IL-6
Anticorpi monoclonali de receptori gama –interferon
Diverse
Inhibitori ai activării complementului
Antagonişti de receptori ai activării plachetare
Inhibitori de metaboliţi ai acidului arahidonic
Inhibitori de activatori ai complementului
Inhibitori ai cascadei coagulării
Pentoxifilina
Inhibitori ai sintezei de oxid nitric
Nu am detaliat antibioticele cu efect antiviral, antifungic, antiparazitar şi medicaţia

antibiotică antituberculoasă, care sunt studiate la patologia infecţioasă nebacteriană.
NOMENCLATURA ANTIBIOTICELOR
Recomandarea prescripţiei de antibiotice nu se poate face fără cunoaşterea DCI

(denumirea comună internaţională) şi a denumirii comerciale a produselor. Multitudinea
producătorilor şi diversitatea antibioticelor îngreunează obţinerea unei liste complete pentru
medicul practician. Unele produse sunt licenţiate de firma mamă şi ulterior devin generice.
Următoarea listă încearcă să denumească cele mai importante antibiotice utilizate în practică.
DENUMIRILE COMERCIALE ALE ANTIBIOTICELOR UZUALE
DENUMIRI
COMUNE DENUMIRI COMERCIALE
INTERNAŢIONALE
Amikacina Amikin, Amikozit, Negasin, Amiklin, Orlobin
Amopen, Moxilen, Ospamox, Amoxil, Amodex,
Amoxicilina
Duomox
Amoxicilina+ Augmentin, Ciblar, Amoxiklav, Klavunat, Bioclavid,
acid clavulanic Moxillav, Amoklvin
Ampen, Omnipen, Amblosin, Standacilin, Ampicilină,
Ampicilina
Epicocillin
Ampicilina+
Unasyn, Ampisid, Ampi-Plus
sulbactam
Azitromicina Zithromax, Sumamed
Azlocilina Securopen, Azlocilline
Aztreonam Azactam, Dynabiotic
Bacitracina Bacitracine, Batrax
Carbenicilina indanil
Carindapen
(carindacilin)
Cefaclor Ceclor, Alfatil, Cefaclor, Cec, Medoclor, Cloracef
Cefadroxil Bidocef, Duracef, Oracefal
Keflex, Ceporexin, Oracef, Ospexin, Cefalexin,
Cefalexina
Farmalexin
Cefalotina Keflin, Cerpovenin, Ceporacin, Cefalotină sodică
Cefamandola Mandol, Mandokef
Cefapirina Cefadyl, Cefaloject, Cefatrexyl
Cefatrizina Santatricin, Céfaperos, Bicef, Specicef
Cefazolin Kefzol, Céfacidal, Sefazol, Totacef, Cefazolina
Cefepima Maxipime
Cefixima Suprax, Oroken
Cefmetazol Zefazone
Cefonicid Monocid
Cefoperazona Cefobid, Medocef, Cefozon
Cefoperazona +
Sulperazon
sulbactam
Ceforanid Precef
Cefotaxima Claforan, Spirosine, Cefotaxime, Cefotax
Cefotetan Cefotetan, Appocef, Ceftenon
Cefoxitina Mefoxin, Mefoxitin, Merxin
Cefpiroma Cefron
Cefpodoxima proxetil Vantin, Orelox
Cefprozil Cefzil
Cefradina Sefril, Velosef
Cefroxadina Oraspor
Ceftazidima Fortum, Kefadim
Ceftibuten Cedax
Ceftizoxima Cefizox, Ceftix
Ceftriaxona Rocephin,Longacef, Lendacin, Cefriaxon
Cefuroxima Zinacef, Kefurox, Verkfazolin, Axetine
Cefuroxima - axetil Zinnat, Cépazine
Cicloserina Seromycin, Tebemicin, Cycloserine
Ciprobay, Siflox, Ciprinol, Ciprocin, Cuminol, Euciprin,
Ciprofloxacina
Ciprofloxacin, Quintor
Claritromicina Claritromicina, Klacid, Biaxin, Fromilid, Lekoklar
Claritromicina retard Klacid SR
Clindamicina Cleocin, Sobelin, Clindacin, Dalacin, Klindan, Klimicin
Cloramfenicol Chloromycetin, Chloramsoar, Chlorocid
Cloramfenicol
Cloramfenicol hemisuccinat, Parxin, Amindan
hemisuccinat
Cloxacilina Cloxacillin
Colistina Colimycine
Dicloxacilin Dicloxacillin, Dichlor-Stapenor
Diritromicin Dynabac
Doxiciclina Doxicilina, Vibramycin,Spanor, Remicyn
Eritromicină oral
(propionil, estolat, Eritromicina, Ilosone, Erythrocin, Eritroacnol (ung.),
stearat, etilsuccinat, Erivital, Eritropar
bază)
Eritromicină
parenteral Eritromicina-lactobionat,
(lactobionat, Hotycin gluceptate
gluceptat)
Etambutol Etambutol, Myambutol, Sural, Syntomen
Etionamid Trecator, Amidazin, Nizotin, Monuril
Fosfomicin Fosfocin, Uridoz, Afos, Uniryle, Monural
Furazolidon Furazolidon, Furazolidona EEL, Furoxone, Furoxame
Fusidic, acid Fucidine
Gentamicina Garamycin, Gentalline, Gentagen,Genticol, Septopal
Imipenem+
Tienam, Primaxin, Zienam
cilastatine
Kanamicina Kantrex, Klebcil, Kanamycin
Levofloxacina Tavanic
Lincomicina Lincocin, Cilimycin, Albiotic, Neloren, Lincodar
Linezolid Zyvoxid
Lomefloxacina Maxaquin
Loracarbef Lorabid
Meropenem Mereem, Meronem
Meticilina Celbenin, Staphcillin
Metronidazol Metronidazol, Flagyl, Arilin, Amrizole, Colpocin-T
Mezlocilina Baypen, Mezlin
Minociclina Minocin, Mynocine, Mestacine
Moxalactam
Moxam, Festamoxin
(latamoxef)
Mupirocina Bactroban
Nafcilina Unipen
Nalidixic, acid Negram, Nogram, Nevigramon
Neomicina Negamicin, Neomycine, Mycerin
Netilmicina Netromycin, Cetomycin
Nitrofurantoina Macrodantin, Furadantin, Furantoin
Norfloxacin, Noroxin, Nolicin, Epinor, Norflox,
Norfloxacina
Uroseps
Ofloxacina Tarivid, Floxal, Oflocet, Floxstat, Zanocin
Oxacilina Oxacilina, Stapenor, Bristopen, Prostaphlin, Oxalin
Oxitetraciclina Terramycin, Innolyre
Paromomicina Humatin
Pefloxacina Peflacine, Abaktal, Peflox
Penicilina G
Moldamin, Penadur, Durapen, Retarpen, Extencilline
(benzatin)
Penicilina G
sodică/potasică Pfizerpen
(benzil penicilină)
Penicilina V
Isocillin, Megacillin, Pen-Vee K, Oracilline, Ospen
(fenoximetilpenicilină)
Piperacilina Pipril, Piperacil
Piperacilina+
Zosyn, Tazocin
tazobactam
Pirayinamida, Diazinamid, Pirilene, Rifater, Pyrafat,
Pirazinamida
Zinamide
Polimixina B Polymyxin B
Pristinamicina Pyostacine
Rifabutin Ansamycin
Rifampicina Rifampicina, Sinerdol, Eremfat, Rifadine, Rifodex
Roxitromicina Rulid, Claramid
Sparfloxacina Zagam
Spectinomicina Trobicin, Stanilo
Spiramicina Rovamycine, Selectomycin
Streptomicina Streptomycin sulfate
Sulfadoxin plus
Fansidar
pirimetamina
Sulfizoxazol Neoxazol, Gantrisin
Sulfametin
Bayrena, Durenat
(sulfametoxidiazin)
Sulfametoxazol+
trimetoprim Biseptol, Bactrim, Septrin, Tagremin
(cotrimoxazol)
Teicoplanina Targocid
Tetraciclina, Hostacyclin, Achromycin, Tetraos,
Tetraciclina
Polfamycin
Tiamfenicol Thiamphenicol
Ticarcilina Ticar, Betabactyl
Ticarcilina+
Timentin
acid clavulanic
Tirotricina Solutricine, Tyrosur
Tobramicina Nebcin, Tobramaxin, Gernebain, Brulamicin
Vancomicina Vancocin, Edicin, Vancoled, Vanmixan
RESPECTAREA INDICAŢIILOR ANTIBIOTICELOR

Medicaţia antibacteriană utilizată în prezent are indicaţii terapeutice (formulate pe baze
raţionale şi ştiinţifice), dar şi profilactice (pentru situaţii bine definite, cu indicaţii restrânse).
Utilizarea abuzivă şi neraţională a antibioticelor induce implicaţii ecologice în macro şi
microsistem, cu selectarea tulpinilor bacteriene multirezistente, crearea de dismicrobisme,
contaminare nosocomială şi consecinţe de nedorit asupra patologiei umane, cu costuri mult mai
ridicate, complicaţii şi consecinţe etico-medicale.
Indicaţiile terapeutice în infecţiile specifice, monoetiologice, cu germen cunoscut,
sunt de antibioticoterapie ţintită, alegându-se antibioticul de elecţie pe germenul respectiv.
Pentru fiecare agent etiologic bacterian există o alegere de primă intenţie rezultată
din cunoaşterea mecanismelor generale de rezistenţă antibiotică a genului şi speciei
respective şi din experienţa terapeutică.
Trebuie cunoscute însă şi antibiotice alternative, necesare fie datorită rezistenţelor

particulare fie datorită imposibilitaţii administrării antibioticului de primă intenţie.
Tabelul următor încearcă să prezinte tratamentul celor mai importanţi germeni bacterieni
implicaţi în patologie.
INDICAŢII TERAPEUTICE ÎN FUNCŢIE DE AGENTUL PATOGEN
AGENTUL PRIMA ALEGERE ALTERNATIVE

PATOGEN
Acinetobacter imipenem, meropenem chinolone+
aminoglicozide,
ampicilina+ sulbactam,
ceftazidima
Actinomyces penicilina G tetraciclina,
clindamicina
Bacillus anthracis penicilina G tetraciclina, macrolide
Bacteroides metronidazol, peniciline cefoxitina, cefotetan,
clindamicina,
ticarcilina, piperacilina,
imipenem, meropenem,
peniciline+ inhibitori de
betalactamaze
Bordetella eritromicina şi alte cotrimoxazol,
macrolide amoxicilina
Borellia tetraciclina, ceftriaxona Penicilina G, penicilina
V, amoxicilina,
macrolide
Brucella tetraciclina+ doxiciclina+
streptomicina rifampicina,
cotrimoxazol+
gentamicina,
fluorochinolone+
rifampicina
Campylobacter macrolide tetraciclina, chinolone,
gentamicina
Chlamydia tetraciclina+ macrolide, chinolone
doxiciclina
Clostridium penicilina G tetraciclina,

perfringens şi tetani metrodinazol,
cefoxitina,
clindamicina
Clostridium difficile vancomicina (oral) metronidazol,
imipenem, meropenem
Corynebacterium penicilina G eritromicina şi alte
diphteriae macrolide
Enteroccus faecalis ampicilina + gentamicina vancomicina
Enteroccus faecium vancomicina meropenem, imipenem
Francisella aminoglicozide tetraciclina,
cloramfenicol,
chinolone, rifampicina
Gardenella metronidazol amoxicilina
Haemophilus ampicilina/amoxicilina+ cefalosporine 2,3,
influenzae acid clavulanic cotrimoxazol,
chinolone
Klebsiella cefalosporine 2,3 imipenem, meropenem,
pneumoniae cloramfenicol,
kanamicina, tobramicin
Legionella eritromicina chinolone, doxiciclina,
azitromicina,
cotrimoxazol
Leptospira penicilina G tetraciclina
Listeria ampicilina penicilina G,
eritromicina
Moraxela catarrhalis ampicilina/amoxicilina+ tetraciclina, macrolide
acid clavulanic
Mycobacterium izoniazida+ rifampicina+ streptomicina,
tuberculosis pirazinamida+ etambutol etionamida
Mycoplasma eritromicina tetraciclina
Neisseria gonoreae ceftriaxona, penicilina G cefalosporine 2,

spectinomicina,
fluorochinolone
Neisseria penicilina G ceftriaxona,
meningitidis cloramfenicol,
sulfonamide
Nocardia cotrimoxazol cicline noi
Pasteurella penicilina G tetraciclina,

cefalosporine 2, 3
Peptostreptococus penicilina G tetraciclina, macrolide,
vancomicina
Proteus spp. cefalosporine 3, chinolone ampicilina+ sulbactam,
ticarcilina+ acid
clavulanic,
piperacilina+
tazobactam,
mezlocilina,
tobramicina, imipenem,
meropenem, aztreonam
Pseudomonas tobramicina/gentamicina+ fluorochinolone+
aeruginosa ticarcilina, azlocilina, cefalosporine 3,
mezlocilina, piperacilina imipenem, meropenem,
aztreonam
Rickettsia tetraciclina, cloramfenicol rifampicina
Salmonella chinolone, cloramfenicol, cotrimoxazol,

amoxicilina ceftriaxona,
cefoperazona
Serratia marcescens cefalosporine 3, chinolone ampicilina+ sulbactam,
ticarcilina+ acid
clavulanic,
piperacilina+
tazobactam, imipenem,
meropenem, aztreonam,
aminoglicozide
Shigella chinolone cotrimoxazol,
ampicilina, acid
nalidixic
Stafilococ sensibil la penicilina G cefalosporine 1,2,
penicilina G eritromicina,
lincomicina
Stafilococ rezistent oxacilina cefalosporine 1, 2, 3,
la penicilina G, meti- macrolide,
S amoxicilina+ acid
clavulanic, lincomicina,
vancomicina
Stafilococ meti-R vancomicina, teicoplanina fosfomicina, acid
fusidic, rifampicina,
imipenem,
clindamicina
Streptoccocus penicilina G eritromicina,
pneumoniae vancomicina,
cefalosporine 1, 2,
macrolide noi,
chinolone noi
Treponema penicilina G tetraciclina,
eritromicina,
spectinomicina
Vibrio tetraciclina chinolone,
cotrimoxazol
Yersinia tetraciclina chinolone,

enterocolitica cotrimoxazol
Yersinia pestis aminoglicozide tetraciclina,
doxiciclina,
cloramfenicol,
chinolone
ASOCIERILE DE ANTIBIOTICE trebuie să întrunească următoarele criterii:
- asocierea să realizeze un efect sinergic bactericid

- germenele patogen să fie sensibil la ambele antibiotice asociate, stabilit prin antibiogramă
sau pe criterii statistice de probabilitate
- în alegerea antibioticului pe criterii de probabilitate, să se ţină seama de implicarea
etiologică a germenilor “de spital”, folosindu-se antibiotice “de rezervă”
- în infecţiile polimicrobiene e necesar ca fiecare germen să fie sensibil la cel puţin unul din
antibioticele din asociere
- nu trebuie să fie folosite asocieri antagoniste (exemplu bactericid + bacteriostatic)
- nu trebuie asociate două antibiotice cu spectru larg ( dismicrobism sever)
- nu trebuie asociate două antibiotice nefro sau ototoxice
Indicaţiile asocierilor de antibiotice sunt:
- germeni bacterieni multirezistenţi, cu scopul de augmentare a activitaţii bacteriene prin

sinergism
- infecţie monomicrobiana cu determinări multiple, pentru efectul ţintit tisular sau pe calea de
eliminare
- infecţii polimicrobiene cu germeni cu diferite rezistenţe antibacteriene
- infecţii la gazde imunodeprimate
- infecţii severe cu etiologie necunoscuta de la început, pentru iniţierea tratamentului
Dezavantajele asocierilor de antibiotice sunt:

- costuri mai mari
- sumarea efectelor adverse
- apariţia antagonismului bacterian
- crearea de dismicrobisme greu tratabile
- generarea de tulpini bacteriene rezistente
5. CALEA, RITMUL ŞI MODUL DE ADMINISTRARE AL ANTIBIOTICELOR
Calea orală (p.o.) este cea mai recomandată pentru antibioticoterapia în ambulator, în
infecţiile care nu necesită spitalizare.
Antibioticoterapia orală nu se recomandă a fi administrată concomitent cu ingestia de

alimente în cazul următoarelor preparate: ampicilină, ceclor, fluorochinolone, metronidazol,
oxacilină, penicilină V, rifampicină, tetraciclină.
Calea intra-musculară (i.m) realizează în scurt timp niveluri serice crescute ale
antibioticului şi este recomandată pentru aminoglicozide şi betalactamine, dar nu şi pentru
fluorochinolone.
Calea intra-venoasa (i.v.) este recomandată în infecţiile grave, uneori fiind necesară
administrarea în bolus (timp de 3-5 minute) sau prin microperfuzii (timp de 30 minute)
pentru vancomicină, ciprofloxacin şi claritromicină.
Modalitatea de alegere a suportului de transport al antibioticului trebuie efectuată cu

prudenţă, astfel pentru claritromicină se recomandă apă distilată pentru dizolvare, iar solutia
astfel obţinută se introduce în ser fiziologic, glucoză 5%, soluţie Ringer.
Administrarea locală de antibiotic îşi restrânge utilizarea:
- se pot utiliza instilaţii de antibiotice sub formă de aerosoli sau spălături pleurale
cu soluţii de antibiotic la bolnavii cu pleurotomie
- se poate face lavaj peritoneal în intervenţii chirurgicale pe abdomen septic
- mai rar se administrează antibiotice intrarahidian
- mai frecvent sunt utilizate antibiotice cu efect topic, în ungvente, paste, coliruri,
în special în cazul toxicităţii generale prezente (bacitracină, neomicină etc)
Efectul bactericid al antibioticului este dependent de concentraţia serică a acestuia (ca în
cazul aminoglicozidelor, fluorochinolonelor) şi de sensibilitatea agentului microbian.
ANTIBIOTICE INDICATE ÎN MENINGITELE BACTERIENE

(pentru stafilococ, enterococ şi bacili gramnegativi, indicaţiile sunt
provizorii până la obţinerea antibiogramei)
Agent patogen Monoterapie Asocieri şi alternative Intrarahidian

cloramfenicol +
Germen
cotrimoxazol
neidentificat
penicilină G sau gentamicină
(la copil mare şi
ampicilină +
adult)
gentamicină
Germen
neidentificat ampicilină+
ceftriaxonă gentamicină
(la sugar şi copil gentamicină
mic)
Meningită
penicilina G +
otogenă
ceftazidimă oxacilină + gentamicină
(până la izolarea
gentamicină
bacteriilor)
Meningococ ceftriaxonă sau
penicilină G -
Gonococ cloramfenicol
cloramfenicol+
Pneumococ penicilină G cotrimoxazol -
Streptococ
ceftriaxonă+
agalactiae B amoxicilină
gentamicină -
Streptococ penicilină G
cloramfenicol
beta- hemolitic A
ampicilină +
Enterococ vancomicină vancomicină
gentamicină
Stafilococ aureu oxacilină +
cefotaximă -
meti-S gentamicină
Stafilococ
vancomicină rifampicină + piperacilină vancomicină
meti-R
ampicilină +
ceftriaxonă sulbactam
Haemophilus
sau sau -
influenzae
cefotaximă amoxicilină +
acid clavulanic
ampicilină +
Escherichia coli ceftazidimă gentamicină (sau gentamicină
cotrimoxazol)
ampicilină (sau
Proteus ceftriaxonă cloramfenicol)+ gentamicină
gentamicină
ceftazidimă
Klebsiella- ampicilină+
sau gentamicină
Enterobacter gentamicină
cefepimă
gentamicină
cefsulodină azlocilină+ sau
Pseudomonas sau ceftazidimă+ piperacilină
cefoperazonă ciprofloxacină sau
amikacină
ceftriaxonă ampicilină (sau
Salmonella sau cloramfenicol)+ -
ciprofloxacină cotrimoxazol
ampicilină sau cloramfenicol+
Listeria -
penicilină G gentamicină
Bacillus
penicilina G cloramfenicol -
anthracis
ampicilină
Leptospira sau cloramfenicol -
penicilină G
izoniazidă+
rifampicină+
Micobacterii - -
streptomicină (etambutol)
+ pirazinamidă
Alegerea antibioticelor în meningite trebuie să ţină seama de biodisponibilitatea lor în

LCR, deşi este cunoscut faptul că anumite antibiotice care nu traversează în mod normal bariera
hemetoencefalică, în condiţiile de inflamaţie a meningelor, fac acest lucru.
O particularitate a spaţiului subarahnoidian este faptul că acesta e un teritoriu cu o

apărare antibacteriană limitată şi, odată infectat, infecţia se poate agrava. De aceea alegerea
antibioticului se face în aşa fel încât acesta să realizeze în LCR un înalt nivel bactericid.
DIFUZIUNEA RELATIVĂ A ANTIBIOTICELOR ÎN LCR

Concentraţie bună în Concentraţie bună Concentraţie Nu pătrunde în
LCR cu, sau fără în LCR numai cu minimă (sub CMI) LCR
inflamaţie inflamaţie chiar cu inflamaţie
(depăşeşte CMI (depăşeşte CMI
uzuală) uzuală)
acyclovir amikacina eritromicina amfotericina
cloramfenicol amoxicilina gentamicina bacitracina
cotrimoxazol ampicilina streptomicina benzatinpenicilina
etambutol ticarciclina tobramicina clindamicina
etionamida ceftriaxona netilmicina lincomicina
fluconazol cefoperazona itraconazol
HIN ceftazidima ketoconazol
metronidazol cefuroxima
mezlocilina ciprofloxacina
latamoxef(moxalactam) doxicilina
pirazinamida imipenem
rifampicina ofloxacina
sulfadiazina pefloxacina
vidarabina piperacilina
zidovudina penicilina G
tetraciclina
vancomicina
fosfomicina
aztreonam
Meningitele baceriene purulente reprezintă o urgenţă terapeutică, antibioticoterapia
corectă este hotărâtoare, dar terapia patogenetică şi a complicaţiilor deţine şi ea un rol
important.
În meningitele bacteriene cu germeni necunoscuţi terapia utilizată este: penicilină G

4-10 MU/zi, asociată cu cotrimoxazol, cloramfenicol sau aminoglicozid( intrarahidian). Se
poate iniţia tratamentul cu o cefalosporină de generaţia a 3-a sau o betalactamină cu inhibitori
de betalactamază, uneori se poate utiliza o fluorochinolonă (Ciprofloxacin injectabil), asociată
unei cefalosporine de generaţia a 3-a.
Durata tratamentului antibiotic al meningitelor bacteriene se face pe o perioadă de 14-21

zile, uneori mai mult (săptămâni), în caz de cloazonări sau meningită tuberculoasă. Puncţiile
rahidiene efectuate pe parcurs vor da indicaţii preţioase de tratament, apreciindu-se celularitatea
LCR, chimismul şi prezenţa sau absenţa germenului patogen precum şi a reacţiilor serologice
specifice.
În prezenţa complicaţiilor (comă prelungită, convulsii, semne de focar, crize

jacksoniene, pareze sau paralizii, tulburări de senzoriu, hipertensiune intracraniană prelungită şi
exprimată, consultul neurologic coroborat cu examinările oftalmologice (fund de ochi,
tensiunea arterei centrale retiniene) sau ORL se poate evalua apariţia abceselor cerebrale,
hidrocefaliei, mielitei, radiculitelor sau nevritelor. Tratamentul acestora va putea include
modificarea schemei antibiotice, cură chirurgicală, tratament recuperator fizioterapic.
Sindromul encefalitic se poate asocia meningitelor bacteriene (meningococi,

pneumococi, dar şi salmonelle, rickettsii, spirochete, micoplasme, streptococi sau clostridii).
Tratamentul etiologic se va adresa ţintit speciei incriminate.
Se va face diagnosticul diferenţial a sindromului encefalitic infecţios cu manifestările
encefalitice neinfecţioase din cadrul complicaţiilor dismetabolice, hipoxice, hidroelectrolitice,
hepatice, uremice ale meningitelor bacteriene.
ANTIBIOTICOTERAPIA LA PACIENŢII CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ
Dozele de antibiotice cu eliminare renală, în insuficienţa renală se ajustează după

determinarea clearance-lui de creatinină.
La bărbaţi formula de calcul este următoarea:
140 x vârsta x greutatea kg = clearance de creatinină

creatinina serică µmol/l
La femei: formula la bărbaţi x 0,85
Antibioticele care necesită ajustarea majoră a dozelor în insuficienţa renală sunt:
- aminoglicozide
- polipeptide (colimicina)
- glicopeptide (vancomicina, teicoplanina)
- antivirale (aciclovir, amantadina, foscarnet)
- antifungice (flucitozina)
Antibioticele care necesită ajustarea moderată a dozelor sunt:
- betalactamine - izoniazidă
- lincosamide - etambutol
- tetraciclină - sulfamide
- tiamfenicol - trimetoprim
- ciprofloxacin - rifampicină
Antibioticele care nu necesită ajustarea dozelor sunt:
- macrolide - fosfomicină
- sinergistine - pefloxacin
- doxiciclină - spectinomicină
- minociclină - imidazoli
- cloramfenicol - nistatin
- acid fusidic
TRATAMENTUL INFECŢIILOR URINARE
Infecţiile urinare reprezintă un segment important al patologiei infecţioase, se

datorează apariţiei unor factori perturbatori ai fluxului normal urinar (malformaţii, tumori,
litiază, dispozitive urinare) şi prezenţei imunodepresiei locale sau generale, cu multiplicarea
urinară a unor germeni patogeni din zonele învecinate (digestivă, genitală).
Propagarea infecţiei se face, de obicei, ascendent, de la uretră, urina fiind un foarte bun
mediu de cultură, rezultînd iniţial infecţii urinare joase (uretrocistite), ulterior infecţii urinare
înalte (pielonefrite acute şi cronice).
Etiologia infecţiilor urinare cuprinde un spectru mare de germeni bacterieni, în special
din familia Enterobacteriaceae, bacili gram-negativi: E.coli, Proteus, Pseudomonas, Klebsiella,
dar şi anaerobi, coci sau spirochete.
Examenul sumar de urină poate evidenţia în sedimentul urinar chiar şi bacteriile
incriminate, determinarea cantitativă sau semicantitativă a bacteriuriei fiind un argument
principal de diagnostic (urocultura). Interpretarea uroculturilor trebuie făcută cu prudenţă, fiind
de luat în considerare concentraţii mai mari de 100.000 de germeni /ml. Există posibilitatea
contaminării urinare de vecinătate.
În absenţa antibiogramei, terapia cu antibiotice se iniţiază empiric cu sulfamide,
cotrimoxazol, acid nalidixic şi chinolone. După obţinerea antibiogramei se utilizează rezultatele
ei. Durata terapiei de atac este în general de 7-14 zile (în paralel cu cură lichidiană, ameliorarea
pH-ului urinar, diuretice), în infecţiile recidivante sau cronice se face o terapie de întreţinere
timp de mai multe luni cu antibioticele indicate de antibiogramă.
În infecţiile urinare la gravide, chiar bacteriuriile asimptomatice, se vor administra
antibiotice netoxice pentru făt: ampicilina, cefalosporinele, la nevoie gentamicina, eritromicina;
în trimestrele 2 şi 3 riscul teratogen este mult mai mic. Prenatal, nu se vor folosi sulfamidele
(favorizează apariţia icterului neonatal), cloramfenicolul (determină la făt „sindromul cenuşiu”)
şi ciclinele (determină la mamă toxicitate hepatocelulară).
La bolnavii cu insuficienţă rebală cronică rezultatele sunt mai slabe, din cauza
concentraţiilor urinare de antibiotice mai mici. Se va corecta posologia în funcţie de clearance-
ul de creatinină.
ANTIBIOTICOTERAPIA LA GRAVIDE, NOU NĂSCUT, PREMATUR, SUGAR ŞI

COPIL
ANTIBIOTICOTERAPIA ÎN SARCINĂ
Antibiotice contraindicate în orice perioadă a sarcinii:
- acid nalidixic - imidazoli

- amantadină - pirazinamidă
- chinolone - polipeptide ciclice
- claritromicină - ribavirină
- cloramfenicol - rifampicină
- cotrimoxazol - sulfamide
- glicopeptide - tetracicline
Antibiotice administrate numai cu indicaţii imperioase:
- aminoglicozide - fluconazol
- amfotericină B - ganciclovir
- anti-TBC - itraconazol
- cefepimă - meropenem
- chinină - metronidazol (de evitat în primul
- clindamicină trimestru)
- clorochină - sulfamide
- cotrimoxazol (de evitat în - vancomicină
primul şi al treilea trimestru)
Antibiotice administrate fără pericole majore:
- amoxicilină + acid clavulanic - meflochina (de evitat în primul - aztreonam

trimestru)
- cefalosporine (unele) - metenamina
- eritromicină - peniciline
- etambutol - proguanil
- izoniazidă - spectinomicină
- macrolide
ANTIBIOTICE CONTRAINDICATE LA MAMA CARE ALĂPTEAZĂ (dacă se impune

administrarea lor, se sistează alăptarea):
- acid nalidixic
- tetracicline
- cloramfenicoli
- nitrofurantoin
- metronidazol
ANTIBIOTICE CARE GENEREAZĂ REACŢII ADVERSE LA SUGAR (deşi permise

mamei):
- peniciline şi cefalosporine (reacţii alergice)

- ampicilină şi macrolide (dismicrobisme intestinale şi bucale)
- aminoglicozide (de evitat)
ANTIBIOTICE UTILIZATE LA NOU-NĂSCUT, PREMATUR ŞI SUGAR
- penicilină G
- oxacilină
- ampicilină
- amoxicilină
- ticarcilină
- cefalosporine
- eritromicină şi alte macrolide
- limcomicină
ANTIBIOTICE UTILIZATE CU PRUDENŢĂ LA NOU NĂSCUT, PREMATUR ŞI

SUGAR
- aminoglicozide
ANTIBIOTICE DE EVITAT LA NOU NĂSCUT, PREMATUR ŞI SUGAR
- cloramfenicol (agranulocitoză şi sindrom cenuşiu)

- sulfamide (icter nuclear şi icter hemolitic)
- cotrimoxazol (idem ca la sulfamide)
- rifampicina (hepatotoxicitate)
ANTIBIOTICE INTERZISE LA NOU NĂSCUT, PREMATUR, SUGAR ŞI COPIL
- tetracicline (discromii dentare, inhibiţia creşterii osoase)

- fluorochinolonele (inhibiţia dezvoltării cartilajelor de creştere)
Dozele la nou născut, sugar şi copilul mic se calculează în general pe kg corp/zi.
Dozele preconizate la aceste categorii de vârstă se pot aproxima astfel:
- sugar mic – 1/6 din doza adultului

- sugar mare – 1/5 din doza adultului
- 1-3 ani – 1/4 din doza adultului
DOZELE PEDIATRICE ALE PRINCIPALELOR ANTIBIOTICE
Doza în mg/kgc şi frecvenţa indicaţiei

Antibioticul Greutate sub 2000g Greutate peste 2000g < 28 de
0-7 zile 8-28 zile 0-7 zile 8-28 zile zile
Amikacină 7,5; 24h 7,5; 12h 10; 12h 10; 12h 10; 8h
Gentamicină 2,5; 24h 2,5; 12h 2,5; 12h 2,5; 12h 2,5; 8h
Cefaclor 20-40; 12h
Cefadroxil 30; 12h
Cefotaximă 50; 12h 50; 8h 50; 12h 50; 8h 50; 6h
Ceftazidimă 50; 12h 50; 8h 50; 12h 50; 8h 50; 8h
Ceftriaxonă 50; 12h 50; 12h 50; 12h 75; 12h 75-100;
12h
Cefalexin 25-50; 8h
Cloramfenicol 25; 24h 25; 24h 25; 24h 15; 12h 12,5-25; 6h
Clintamicină 5; 12h 5; 8h 5; 8h 5; 6h 7,5; 6h
Ciprofloxacin 20-30; 12h
Imipenem 25; 12h 25; 8h 15-25; 6h
Linezolid 10; 8h 10; 8h 10; 8h
Eritromicină 10; 12h 10; 8h 10; 12h 10; 8h 10; 6h
Claritromicină 7,5; 8h
Meropenem 20; 12h 20; 8h 20; 12h 20; 8h 60-120; 8h
Metronidazol 7,5; 24h 7,5; 12h 7,5; 12h 15; 12h 7,5; 6h
Ampicilină 50; 12h 50; 8h 50; 8h 50; 6h 50; 6h
Amoxicilină 30; 12h 25-50; 12h
Augumentin 30; 12h 30; 12h 30; 12h 30; 12h 45-90; 12h
Piperacilină 75; 12h 75; 12h 75; 8h 75; 8h 100; 6h
Penicilină G 50 MU; 75 MU; 8h 50 MU; 8h 50 MU; 6h 50 MU; 6h
12h
Penicilină V 25-50; 6h
Vancomicină 12,5; 12h 15; 12h 18; 12h 22; 12h 40-60; 12h
Evaluarea răspunsului la terapia antibiotică trebuie să ţină seama de următoarele

elemente:
- evoluţia clinică (diminuarea până la dispariţie a simptomatologiei, scăderea febrei,

ameliorarea stării generale, revenirea apetitului)
- ameliorarea probelor biologice (VSH, fibrinogen, proteină C reactivă, α1, α2
globuline)
- factorii de teren (compensarea insuficienţelor de organ, restabilire funcţională)
- agentul patogen (negativarea culturilor, dispariţia proteinelor bacteriene din
diferitele umori, teste serologice etc)
- apariţia complicaţiilor
- complianţa tratamentului, efectele adverse, interacţiunile medicamentoase negative
CAUZE DE EŞEC ÎN ANTIBIOTICOTERAPIE
Terapeutica actuală se găseşte într-un impas generat de folosirea iraţională, în condiţii

noi, de creştere a rezistenţei bacteriene la antibiotice a multiplelor clase de antibiotice, de
medicii din toate specialităţile, uneori de persoane neautorizate şi ca automedicaţie.
Descoperirile în domeniul sintezelor de noi preparate cu efect antibiotic şi punerea lor în
practică sunt mult mai lente decât mutageneza bacteriană cu selectarea de specii rezistente. Este
o dovadă că “inteligenţa genetică” bacteriană de grup depăşeşte inteligenţa inovatorie a omului
de ştiinţă.
Principalele cauze de eşec în utilizarea antibioticelor se pot clasifica astfel:

• prescrierea inutilă de antibiotice în boli nebacteriene sau în boli ce nu
justifică antibioticoterapia ca primă intenţie (febre neinfecţioase, colagenoze, neoplasme,
viroze, colecţii supurate nedrenate, toxiinfecţii alimentare, infecţii bacteriene benigne spontan
vindecabile).
• neutilizarea corectă a datelor de laborator (începerea antibioticoterapiei
înaintea recoltării produselor patologice pentru culturi bacteriene, neefectuarea antibiogramei,
considerarea unor germeni saprofiţi de suprainfecţie ca agenţi etiologici, ignorarea florei
anaerobe patogene, omiterea diferenţelor de sensibilitate la antibiotice “in vivo” şi “in vitro”
etc).
• alegerea greşită a antibioticului sau a asocierilor de antibiotice (prin
nerespectarea spectrului antibacterian, omiterea proprietăţilor farmacocinetice ale antibioticelor,
necunoaşterea căilor de eliminare a antibioticelor, folosirea de asociaţii de antibiotice
antagoniste, care sumează reacţiile adverse şi crează dismicrobisme, folosirea la întâmplare a
unui ”cockteil” de antibiotice fără preocupare pentru diagnostic etiologic, folosirea asocierilor
de antibiotice în boli curabile prin monoterapie etc).
• posologie greşită a antibioticului (supra sau subdozare, durată insuficientă
sau prea lungă a terapiei, nerespectarea ritmicităţii circadiene, schimbarea antibioticului înainte
de a de putea observa eficacitatea sa, continuarea tratamentului după apariţia reacţiilor adverse,
utilizarea greşită a căilor de administrare).
• utilizarea exagerată a antibioticoterapiei în profilaxie (grija excesivă pentru
suprainfecţii bacteriene în viroze, profilaxie exagerată în chirurgie, obstretică, terapie intensivă,
uneori de teama responsabilităţii medicale sau a apariţiei infecţiilor nosocomiale etc).
• tehnici de administrare nejudicioase (nesupravegherea dizolvării în solvent,
alegerea greşită a solventului, incompatibilităţi în soluţiile medicamentoase perfuzabile,
nerespectarea precauţiunilor universale, lipsa trusei de urgenţă pentru prevenirea şocului
anafilactic şi uneori chiar netestarea alergiei la antibiotice).
Desigur, medicul practician este responsabil de eşecul terapiei antibiotice, prin

utilizarea antibioticului în lipsa diagnosticului clinic şi de laborator, indicarea greşită a dozelor
şi căilor de administrare, necunoaşterea efectelor adverse şi a patologiei asociate a pacientului,
dar în cazul tehnicilor de administrare nejudicioase, deşi în aparenţă este vina personalului
sanitar, tot medicul răspunde de neinstruirea personalului din subordine privind conduita
corectă.
De asemenea, lipsa colaborării între medicul practician şi medicul de laborator,

infecţionistul şi farmacistul, conduce la erori de terapie care ar putea fi evitate.
Pentru ca armele de luptă împotriva agenţilor patogeni să nu îşi scadă eficacitatea prin
apariţia de bacterii plurirezistente, în prescrierea şi utilizarea antibioticelor, medicul zilei de azi
trebuie să gândească la responsabilitatea pe care o are pentru medicina de mâine.

Antibiotice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Antibiotice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPECTRUL ANTIMICROBIAN AL ANTIBIOTICELOR ŞI DOZELE TERAPEUTICE

Cunoaşterea spectrului antimicrobian natural este utilă în terapeutica medicală. În

În ultimele decenii s-au descoperit antibiotice cu spectru ultralarg

Prezentăm în continuare dozele terapeutice ale celor mai utilizate antibiotice, cu

Cefazolina renal - 0,5-2g 0,5-1,5g 0,5-1g 0,25-0,75g

Ceftazidima renal - 1-2g uzual 1g 0,5g

Piperacilina renal - 3-4g la 4-6 uzual 3g la 8 3g la 12 ore

ANTIBIOTICE - MECANISME DE ACŢIUNE

Sunt substanţe produse de microorganisme care inhibă specific/distrug alte

1. după spectrul de activitate

1) după spectrul de activitate

a. AB cu spectru limitat - acţionează asupra unui nr. redus de microorganisme

2) după modul de acţiune:

a. AB bacteriostatice - inhibă multiplicarea germenilor

3) după mecanismul de acţiune:

a. AB care inhibă dezvoltarea peretelui celular/îl distrug (ex: Penicilina).

4) după structura chimică:

a. AB cu structura beta-lactamică - în funcţie de nuclee pot fi: dibactami

a) AB de primă alegere/de elecţie

AB BETA - LACTAMICE/BETA - LACTAMINE

a. peniciline cu spectru îngust

Mecanism de acţiune: penicilinele inhibă sinteza peretelui bacterian şi dezinhibă autolizinele.

c) peniciline antistafilococice - sunt peniciline semisintetice cu o rezistenţă naturală la acţiunea

e) peniciline active faţă de Enterobacteriaceae - au spectru îngust; sunt active pe E.coli,

CEFALOSPORINELE - antibiotice beta - lactamice cu spectru larg, care se mai numesc şi

cefalosporine de generaţia I-acţioneaza pe coci Gram+, Gram - , bacili Gram+; eficacitatea pe

cefalosporine de generaţia a IV-a - pot fi active şi pe bacterii Gram+ , inclusiv secretoare de

CARBACEFEME - AB cu spectru larg, au acţiune şi structură beta - lactamică, au mecanism de

CARBAPENEME - AB beta - lactamice cu spectru ultralarg. Mecanism de acţiune ca şi

MONOBACTAMI - AB cu structură beta - lactamică, cu spectru de acţiune care include

Mecanism de acţiune: aminoglicanii se ataşează de un transportor al membranei microbiene,

Aminoglicozidele de primă generaţie - au spectru de actiune îngust şi toxicitate mare. Preparate:

POLIMIXINE - sunt AB cu structură lipopeptidică; au spectru de acţiune îngust; sunt active

Clasificare: a) nitrofurani cu acţiune intestinală - se indică in infecţii localizate la nivelul

Mecanism de acţiune: la nivelul microorganismului, PABA (acidul pparaaminobenzoic)

NITROIMIDAZOLII - sunt chimioterapice de sinteză, cu acţiune intensă asupra germenilor

Clasificare: a) după structura chimică: macrolide (adevărate) şi sinergestine; b) după spectrul de

Macrolidele de generaţia a II-au spectru de acţiune mai larg decât precedentele; au o

LINCOSAMIDELE - utilizarea lor e limitată, datorită riscului de reacţii adverse. Mecanism de

SINERGESTINELE/STREPTOGRAMINELE - sunt AB care aparţin familiei macrolidelor; au

CLORAMFENICOLII (Cloramfenicol şi Tiamfenicol) - sunt AB cu spectru larg de acţiune; se

CHINOLONELE (inhibitori de ADN girază şi topoizomeraze I şi IV) - chimioterapic de

generaţia I - cuprinde acid nalidixic

generaţia II - cuprinde Fluorochinolone. mecanism de acţiune: inhibă replicarea ADN-ului

Se administrează profilactic sau curativ în infecţiile virale.

Clasificare după modul de acţiune:

5) Imunomodulatoare. Preparate: Interferonii - se obţin pe cale sintetică. Mecanism de acţiune -

Sunt AB care inhibă sau distrug protozoarele. Specii: a) chimioterapice antimalarice

Sunt AB care se administrează în infestaţiile cu fungi. Clasificare: a) după modul de

Sunt chimioterapice şi AB active faţă de Mycobacterium. Principii: tratamentul se face strict

ANTIBIOTICE CU STRUCTURI DIVERSE

Rifampicina/Sinerdol - este un AB din clasa Ansamicinelor, cu spectru larg. Mecanism de

Linezolid/Zyvoxid - antibiotic oxazolidin - dionic; e AB de rezervă în infecţii cu bacterii

EFECTELE ADVERSE ALE ADMINISTRĂRII ANTIBIOTICELOR

- tulburări metabolice şi avitaminoze

- embriopatii, disgravidii, efecte secundare la prematur, nou-născut şi sugar

PRINCIPALELE EFECTE ADVERSE ALE ANTIBIOTICELOR

ANTIBIOTICUL EFECTE ADVERSE

Nefrotoxicitate, neurotoxicitate (surzenie, ameţeli).

EFECTE ADVERSE ÎNREGISTRATE LA DIVERSE GRUPE DE ANTIBIOTICE

În funcţie de farmacocinetică, grad de toxicitate, greutate moleculară şi diferite

Antibioticele produc fenomene alergice, unele de mare severitate, cum ar fi şocul

CLASIFICAREA REACŢIILOR ALERGICE