EVALUAREA STOCURILOR

 „Evaluarea stocurilor este un procedeu prin intermediul căruia sunt determinate valorile la
care structurile situațiilor financiare vor fi recunoscute la bilanț, dar și în contul de profit și
pierdere.”
De-a lungul timpului au fost identificate 4 metode principale de evaluare a stocurilor:

1) Evaluarea stocurilor la data intrării în patrimoniul întreprinderii

2) Evaluarea stocurilor la inventariere
3) Evaluarea stocurilor la bilanț
4) Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

1) Evaluarea stocurilor la data intrării în patrimoniul întreprinderii

La intrarea in patrimoniul unei întreprinderi stocurile sunt evaluate și înregistrate în

contabilitate la valoarea de intrare, denumita și valoare contabila sau cost istoric. Aceasta
valoare poate fi stabilita cu ajutorul următorilor factori:

 valoarea de utilitate
 costul de achiziție
 costul de producție

2) Evaluarea stocurilor la inventariere

Evaluarea bunurilor materiale/stocurilor se efectuează la valoarea actuala și pentru a stabili

valoarea de inventar este posibilă folosirea următoarelor metode:

 Metoda valorii actualizate

 Metoda valorii de realizare
 Metoda valorii de înlocuire
 Metoda valorii de întreprindere
 Metoda valorii curente

3) Evaluarea stocurilor la bilanț

Evaluarea stocurilor și a bunurilor materiale la închiderea exercițiului economico-financiar

prin bilanțul contabil se efectuează la valoarea de intrare în patrimoniu.

4) Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

Evaluarea stocurilor la momentul ieșirii din gestiune se efectuează la valoarea de  intrare.

Pentru bunurile fungibile care nu pot fi identificate după lotul de intrare exista câteva metode
speciale de evaluare:

a) Metoda identificării specifice (IS)

b) Metoda costului unitar ponderat (CMUP)
c) Metoda epuizării loturilor cu cele 4 variante:
 FIFO (Primul intrat – Primul ieșit)
 LIFO (Ultimul intrat – Primul ieșit)
 NIFO (Următorul intrat – Primul ieșit)
  Metoda prețului prestabilit
În concluzie, scopul principalelor metode de evaluare a stocurilor este de a determina cât mai
exact costurile aferente stocurilor vândute sau consumate, urmărirea mișcării și controlul
stocurilor faptice.

Din punct de vedere financiar stocurile reprezintă alocări de capital care se recuperează numai
după parcurgerea ciclului de exploatare prin vânzarea și mișcarea produselor realizate de
entitate.

Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze entitatea în folosirea cat mai
eficienta a acestor valori, în antrenarea tuturor factorilor care să ducă la accelerarea vitezei de
rotație a acestor stocuri.