– Lucrare de laborator 1 –

OBTINEREA DE PANSAMENTE BIOSINTETICE

PE BAZA DE ALCOOL POLIVINILIC SI AMIDON

Introducere

Principalul dezavantaj al polimerilor naturali este reprezentat de proprietatile mecanice

reduse. In acest sens, putem imbunatati aceste performate prin combinarea polimerilor naturali cu
cei sintetici. In ultimii ani, formularea de amestecuri polimerice a devenit o metoda pentru obtinere
de materiale cu proprietati specifice pentru aplicatii practice.
Un avantaj cheie al amestecurilor polimer natural – polimer sintetic este reprezentat de
abilitatea de a imbunatati anumite proprietati mecanice astfel incat materialele obtinute sa se
potriveasca usor aplicatiilor dorite sau pentru a putea fi prelucrate intr-o varietate de forme
(hidrogeluri, filme, fibre, bureti si micro- sau nano-particule), precum si pentru depasirea
dificultatilor legate de biocompatibilitate asociate cu folosirea doar a unui polimer sintetic.

Figura 1. Forme de obtinere pentru materialele biopolimerice

Un alt avantaj al utilizarii componentei sintetice il reprezinta pretul scazut/ accesibil al
acestora. Acest avantaj, coroborat cu celelalte expuse mai devreme conduce la obtinerea de
materiale ce indeplinesc atat cerintele de biocompatibilitate cu organismul uman cat si acelea ce
privesc proprietatile mecanice, contribuind si la diminuarea semnificativã a preţului de cost al
produsului finit, raportat la calitatea acestuia.
Materialele polimerice biodegradabile pe baza de amidon au fost studiate extensiv in
inginerie tisulara, cimenturi osoase si refacere de os prin combinarea cu particule bioactive
(hidroxiapatita). Sub forma de microsfere, polimerii pe baza de amidon sunt adecvati pentru
eliberare controlata de medicamente.
In particular, amestecurile amidon – alcool polivinilic au condus la materiale cu proprietati
mecanice si chimice foarte bune, devenind un domeniu de mare interes, studiat extensiv in aria
biomedicala.
Alcoolul polivinilic (APV)
Alcool polivinilic (Figura 1) este un polimer sintetic
netoxic, cu varii aplicatii biomedicale datorita biocompatibilitatii
si versatilitatii chimice. Se prezinta sub forma de pulbere sau
granule de culoare albă, incolor si inodor. Figura 1. Structura
alcoolului polivinilic
O particularitate a alcoolului polivinilic este aceea ca nu se obtine direct prin polimerizarea
monomerului sau (alcoolul vinilic), acesta neputand fi izolat deoarece tautomerizeaza spontan in
acetaldehida. Din acest motiv, APV-ul este obtinut prin polimerizarea acetatului de vinil la
poliacetat de vinil (PAcV), urmat apoi de hidroliza acestuia in alcool polivinilic. Hidroliza APV-
ului nu are loc in totalitate rezultand astfel un polimer cu un anumit grad de hidroliza (Figura 2). In
funcţie de numărul total de grupări acetat din structura, APV-ul poate fi total hidrolizat (98-99%)
sau parţial hidrolizat (86-89%).

Figura 2. Reactiile de sinteză ale alcoolului polivinilic:

a) polimerizarea acetatului de vinil; b) hidroliza poliacetatului de vinil

O alta proprietate importanta a acestui polimer o reprezinta solubilitatea in apa. Aceasta

caracteristica dar si celelalte proprietati ale APV sunt dependente de masa moleculara si gradul de
hidroliză (Figura 3).
a) Gradul de hidroliza influenteaza in
principal solubilitatea APV in apa. Astfel
un APV cu un grad mare de hidroliza are
2
o solubilitate redusa in apa, in timp ce un
APV cu un grad mic de hidroliza are
solubilitatea marita in apa chiar si la
temperatura camerei.
b) Masa moleculara influenteaza in
principal vascozitatea solutiilor obtinute.

Figura 3. Dependenta proprietatilor APV functie de

masa moleculara si gradul de hidroliza

Reticularea APV cu glutaraldehida (GA)

Procesul de reticulare realizat in prezenta de glutaraldehida se poate realiza intermolecular
avand loc o crestere a viscozitatii si in final gelifierea sistemului sau intramolecular ducand la o
scadere a viscozităţii iar in acest caz intervine contractia de volum asupra materialului hibrid.
Reticularea cu acesti agenti se realizeaza in prezenta de acizi sau alcooli formand punti de
acetal intre gruparile hidroxil din lantul alcoolului polivinilic (Figura 4).

PVA GA
H
O O OH
H
H C
OH OH OH
+ C(CH2)3C
O O (CH2)3 (Acetal)

C
OH OH OH O O OH

Figura 4. Reactia de reticulare alcool polivinilic cu glutaraldehida

Amidonul, un polizaharid foarte raspandit in regnul vegetal, se prezinta sub forma de

pulbere fina de culoare alba. Din punct de vedere al compozi ției chimice, amidonul este un
amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină ș i amiloză, care diferă între ele prin structură și
reactivitate.

3
 Figura 5. Structura amidonului
Solutiile de amidon nu sunt stabile deoarece legaturile de hidrogen intre lanturile
macromoleculare de amiloza si amilopectina sunt mai stabile decat legaturile de hidrogen care se
formeaza cu apa.
Aplicatii ale filmelor polimerice pe baza de amidon si alcool polivinilic
Proprietatile chimice, optice si mecanice foarte bune ale APV il recomanda ca si
componenta sintetica in obtinerea de biomateriale, alaturi de componente naturale (ex. amidon).
Proprietatile superioare ale materialelor pe baza de amestec APV si amidon se datoreaza formarii
de noi legaturi de hidrogen si respectiv legaturi intra- si inter-moleculare intre APV si amidon
(Figura 6).

Figura 6. Interactia ideala intre moleculele de alcool polivinilic si amidon

4
 Combinatia amidon – APV conduce la obtinerea unor materiale cu proprietati mecanice si
de „bariera” foarte bune. Pe langa aplicatia principala ca si ambalaje alimentare biodegradabile, in
domeniul biomedical, filmele de amidon-APV pot fi utilizate pentru obtinerea de pansamente,
sisteme de eliberare controlata de medicamente, membrane de dializa sau in ingineria tisulara
(reconstructie osoasa).

Partea experimentala
Scopul acestei lucrari consta in formularea unui amestec polimer sintetic/ biopolimer si
obtinerea unor filme polimerice prin metoda evaporarii solventului.
Necesar materiale
- alcool polivinilic (APV) - grad de hidroliza din polivinil acetat 87-90%
- amidon din porumb (Am)
- glutaradehida (GA, 25%); alcool etilic; acid clorhidric HCl (37%)
- oxid de zinc (ZnO)
- apa distilata
- pahare Berzelius, pipete, para de cauciuc, vase Petri, sisteme de agitare si incalzire
termostatate, magneti de agitare, spatule, tavite cantarire.

5
Mod de lucru:

1. Obtinerea solutiei de APV

Se prepara o solutie de 10% APV (20 ml) prin dizolvarea cantitatii necesare de APV in apa
distilata, la temperatura de 40-50 ºC, sub agitare continua (~ 30 minute).
Video solutie APV : https://www.youtube.com/watch?v=RTS_hPXzrBk

2. Obtinerea solutiei de Am
Se pregateste o solutie de Am (20 ml) de concentratie 10% (w/v), prin dispersarea
amidonului in apa distilata, la o temperatura de ~80 oC, sub agitare magnetica, pentru 30-40 min,
obtinand o solutie vascoasa.
!! La temperatura camerei, amidonul nu este solubil in apa.

6
 Amidonul din cartof in apa la temperatura camerei

3. Obtinerea amestecurilor Am/APV

Se va pregati un amestec Am/APV (raport masic 1:1), prin adaugarea solutiei de APV peste
solutia de Am, se mentin sub agitare continua, la o temperatura de 80 ºC, pana la omogenizare (~
20 min.).

7
4. Obtinerea solutiei de agent de reticulare GA/ etanol/ HCl
Se prepara 4 ml de solutie etanol continand 0.5% HCl (37%) si 5% GA (25%).

5. Obtinerea suporturilor biosintetice

Amesteacul Am/ APV se imparte in doua jumatati.
Peste una dintre probe se adauga 2.5% oxid de zinc pentru a se obtine material compozit.
ZnO are rol de agent antiseptic actionand impotriva bacteriilor, virusurilor, fungilor si
protozoarelor (organisme unicelulare).
Filmele se obtin prin turnarea celor doua amestecuri in cutii Petri prevazute cu un strat de
pansament steril si apoi se lasa la temperatura camerei in vederea evaporarii solventului.

8
9