Martin Luther Reforma Protestantă

Profesor: Ionel Buduroi .

Elev: Nedelcu Petru .
Viața .
Martin Luther s-a născut în Eisleben , Saxonia , la 10 noiembrie 1483 , părinții lui fiind Hans
Luther și Margareth Luther. La 13 ani a fost promovat la o școală secundară, ținută de o
confrerie religioasă la Magdenburg .  În 1501, tatăl lui Luther, căruia îi mergeau afacerile, l-a
trimis la Universitatea din Erfurt. Aici studiile erau axate pe teologie și filozofie, care era încă
scolastică. Dar triumfase și aici nominalismul lui Occam și Luther a făcut aici cunoștință cu
doctrina lui, după care papii și sinoadele puteau să greșească. Nu agrea scolastica, dar a învățat
puțină greacă, puțină ebraică și a citit principalii clasici latini și în special filozofia lui Aristotel.
În 1505 a obținut titlul de licențiat în litere. Tatăl său, mulțumit de el, i-a făcut cadou o scumpă
ediție a colecției de legi Corpus Juris, și a fost bucuros când fiul său a început să studieze dreptul.
Deodată, după două luni de la începerea studiilor de drept, spre consternarea tatălui său, Luther
care avea 22 de ani, s-a decis să se călugărească. Decizia exprima contradicțiile caracterului său.
El se hotărâse să intre în mănăstire încă din 2 iulie 1505, când întorcându-se de la studii acasă, a
fost surprins de o furtună, cu fulgere care brăzdau cerul. Când un copac de lângă el a fost mistuit
de trăsnet, înspăimântat, Luther a crezut că este un avertisment divin și a făcut o promisiune Sf.
Ana, anume, dacă va supraviețui furtunii va deveni călugăr. El s-a rugat disperat:”Sf. Ană, scapă-
mă și mă voi călugări”.
La Erfurt erau 20 de mănăstiri. Luther a găsit una, cunoscută pentru fidelitatea observării
regulilor monastice, aceea a ermiților augustinieni. ,,Mai întâi și-a adunat prietenii, a băut, a
cântat cu ei, declarându-le că este ultima dată când face acest lucru,,1 și a doua zi și-a început
noviciatul. Era un frate model, își împlinea ascultările cele mai grele cu o mare umilință; recita
rugăciunile cu o tonalitate hipnotizantă, îngheța într-o chilie fără căldură, se autoflagela, în
speranța exorcizării, îndepărtării demonilor din corpul său.
În 1508, la recomandarea lui Staupitz, Luther a fost transferat la o mănăstire din Wittenberg
devenind călugăr al ordinului augustian, unde a obținut un post de instructor în logică și în fizică,
apoi de profesor de teologie, la Universitate. A făcut studii teologice pentru a răspunde angoasei
privind mântuirea, determinându-l să ajungă la concluzii personale privind rolul credinței și al
faptelor în procesul îndreptățirii omului. Și-a luat doctoratul în teologie  în 1512 și a devenit
profesor de științe biblice la prestigioasa universitate din Wittenberg .

1
Keith Randell, Luther și Reforma în Germania 1517-1555, București, Ed. BIG ALL, 2002.
Mijloace de propagare Reformei protestante .

Reforma este un concept inventat de istorici, folosit pentru a descrie succesiunea de evenimente
în urma cărora părți masive din populațiile Germaniei, Elveției, țărilor scandinave, Olandei și
Marii Britanii au întors spatele catolicismului și au devenit membrii ai bisericilor protestante,
independente.
Vom începe cu descrierea primului mijloc de propagare a ideilor Reformei și anume cel
dogmatic. Luther afirmă pentru prima dată principiul ,,sola Scriptura”, în sensul că Biblia este
singura autoritate pe care o admitea în domeniul credinței și practicii religioase. Ca urmare el a
respins pretențiile papei de a fi recunoscut ca vicarul lui Dumnezeu pe pământ sau că i s-ar fi
încredințat cheile cerului și ale iadului, întrucât în Scriptură nu se găsea nici o justificare pentru
ele. Întreaga structură a autorității din cadrul bisericii era în consecință lipsită de valabilitate,
pentru că ea se baza pe această premisă. De asemenea afirmă și principiul ,,sola fide”2 (numai
prin credință), adică mântuirea se capătă prin credință și nu prin ceea ce face. Din momentul
acestei revelații Luther îl vede pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu al dragostei care dăruiește
mântuirea necondiționat tuturor celor care cred în El. Prin această teză eficiența indulgențelor
propagată de Biserica Catolică este pusă la îndoială, creând o breșă puternică.
Care au fost căile prin care această doctrină a ajuns să fie însușită de o mare masă de oameni și
să conducă la o ruptură în cadrul unității bisericii tradiționale? Iată câteva căi:
1.Luther pe măsură ce înțelegea tot mai profund ceea ce el era sigur că este adevăratul înțeles al
Bibliei, scria un uriaș număr de broșuri care erau publicate și circulau pe arii extinse. Varietatea
lor era remarcabilă. Dată fiind tehnologia epocii, care presupunea că fiecare pagină a fiecărui
exemplar trebuia tipărită separat, volumul de lucrări ieșite de sub tipar era enorm. Între 1517 și
1520 au fost tipărite aproximativ 300 000 de exemplare din diversele lui scrieri și cu toate
acestea oferta nu satisfăcea cererea. Exemplarele din lucrările lui erau distribuite în toată
Germania, mai cu seamă în târguri și orașe, unde locuia majoritatea populației cu știință de carte.
Și ar mai trebui adăugat că recenta descoperire a tiparului care a facilitat creearea atâtor
exemplare într-un timp scurt a fost un factor de mare importanță.
2. Activitatea lui Luther se concentrase în Universitatea din Wittenberg. Sute de tineri erau atrași
aici din toate colțurile Germaniei sau chiar de mai departe. Mulți dintre ei se întorceau în locul de
origine după câțiva ani și acționau în mare măsură ca niște misionari, fără a fi plătiți. Urmărirea
răspândirii ideilor lui Luther este posibilă în parte după traiectoria studenților care se întorceau
de la Universitatea din Wittenberg. Un alt mijloc important de răspândire a ideilor Reformei a
fost interesul arătat de inițiatorii ei pentru traducerea Bibliei în limbile vernaculare. Biblia juca
un rol minor în modul de închinare tradițional catolic. Slujbele conțineau câteva pasaje cheie, dar
acestea erau citite în latină, limbă care uneori nu era înțeleasă nici de către preot. Nimeni nu
încerca să facă în așa fel încât adunarea să înțeleagă cuvintele. Majoritatea nu considerau aceste

2
Keith Randell, Luther și Reforma în Germania 1517-1555, București, Ed. BIG ALL, 2002, p. 2
lucruri nefirești, întrucât rolul principal al congregației era de-a fi martora serviciului divin și nu
de-a participa la el. Nici studierea Bibliei de către laici nu era considerată recomandabilă,
întrucât era apropape sigur că aceștia ar fi înțeles-o greșit. Desigur Luther dezaproba
fundamental acest punct de vedere, el afirmând că rolul preotului era de-a ajuta pe orice om să
formeze o legătură directă cu Dumnezeu În acest scop toți trebuiau să înțeleagă Biblia cât mai
complet cu putință, ceea ce presupunea s-o aibă disponibilă într-o limbă pe care să o poată
înțelege. În consecință Luther a luat hotărârea de-a face o traducere el însuși. Traducerea
Vechiului Testament s-a materializat mai încet, lucrarea văzând lumina tiparului în 1534.
Rezultatul a fost o traducere cu care poporul german se putea identifica. Sute de mii de
exemplare au fost scose de sub tipar în timpul vieții lui, putând fi găsite oriunde se vorbea
germana.
Probabil una din cele mai importante căi de propagare a ideilor reformatoare a fost cea legată de
aspectul ei politic. Importanța ei este dată de faptul că teritoriile cele mai întinse și numărul cel
mai mare de aderenți la cauza Reformei este dată de evoluția politică a mișcării protestante. Au
existat state în care impactul Reformei a fost minim, deoarece ,,Biserica Catolică,,3 avea un
foarte mare ascendent în rândul populației prin intermediul culturii sau a politicii din cadrul
acestor state, exemplu: Spania, Italia. Pe lângă acestea în anumite state precum Franța, Biserica
franceză avea o foarte mare importanță în cadrul ierarhiei Bisericii Catolice, iar efortul depus de
către aceasta spre a stopa noile idei religioase a fost mult mai puternică și înverșunată. În
Germania exista în anul 1521 o masă numeroasă de susținători ai Reformei. În sute de orașe și
sate din toate colțurile Germaniei începuse o astfel de Reformă neoficială, necoordonată și cu
rezultate care difereau de la o zonă la alta. Mulți conducători se dovedeau a fi cel puțini
binevoitori sau neutri. Pe teritoriile lor nu se făcea nimic care să descurajeze răspândirea
practicilor reformate dacă asta era dorința populară. Forța entuziasmului popular era suficientă
spre a câștiga sprijin pentru a continua transformările. S-a pus fireasca întrebare cum a fost
posibil ca această adunare neorganizată de comunități reformate să se păstreze intactă în fața
ostilității împăratului. Răspunsul rezidă în parte în amploarea și profunzimea susținerii populare
față de Luther și față de Reformă. Un adevăr admis în Europa primei jumătăți a secolului al XVI-
lea spunea că într-un stat dacă se dorea menținerea ordinii publice nu puteau exista decât un tip
de reguli și practici religioase. De aceea a devenit necesar ca principii teritoriilor în care locuia o
majoritate a comunități reformate să ia în considerare posibilitatea de a-i convinge pe toți supușii
lor să treacă la lutheranism. Primul prinț care a făcut acest pas a fost Albrecht de Hohenzollern,
marele maestru al Ordinului cavalerilor teutoni, care la recomandarea lui Luther devine
conducătorul moștenitor al pământurilor Ordinului sub titlul de duce al Prusiei.
Existau aproximativ 85 de orașe recunoscute ca având statut de oraș imperial, dintre care peste
50 dintre acestea se declaraseră în favoarea Reformei, dovedind astfel ca orașele sunt ,,4 cel mai
fertil pământ pentru răspândirea noilor învățături”5 . Devenea limpede la sfârșitul deceniului al

3
Andrew Pettegree, Reformation Europe re-formed, History Today, vol. 49, nr. 12, 1999, 5
4
Keith Randell, Jean Calvin și Reforma târzie, București, Ed. BIG ALL, 1998, p. 88
5
https://ro.scrib.com/doc/95067908/12-Reforma-Religioasa-Si-Urmarile-Sale
treilea că având o bază de susținere politică atât de mare protestantismul n-ar fi putut fi distrus
decât cu prețul unui război civil.
Lutheranismul a câștigat adepți în aproape toate statele creștine ale Europei dar a devenit biserică
oficială numai în Suedia și Danemarca, așa cum se întâmplase în atâtea state germane. În Suedia
regele Gustav Vasa, care încerca să-și consolideze poziția, avea o nevoie stringentă de surse de
venit suplimentar. Prin acceptarea Reformei lutherane în 1527, el a putut acapara toate întinsele
domenii ale bisericii. Ca și în Anglia protestantismul a constituit marele instrument al politicii
regale, protestantismul îi conferea monarhului suveranitatea spirituală asupra supușilor săi, iar
confiscarea averilor Bisericii Catolice îi conferea atât o bază economică extinsă cât și mijlocul
de-a satisface poftele marilor seniori. Christian al IIIlea, regele Danemarcei al cărui drept la tron
era în mare primejdie, a câștigat sprijin larg în 1530 prin adoptarea lutheranismului și înlăturarea
membrilor clerului, care erau bogați, puternici și foarte urâți.
Rezumând, putem afirma că există o strânsă legătură între propagarea ideilor protestante și
cauzele care au provocat apariția Reformei. Astfel cauzele religioase, legate de criza morală prin
care trecea Biserica Catolică (averile mari și luxul, corupția și comportamentul inadecvat al
multor clerici catolici), vânzarea funcțiilor bisericești și vânzarea de indulgențe către credincioși,
toate acestea au slăbit mult încrederea în biserică a credincioșilor. Amintim de cauze economico-
sociale ca bogățiile mari ale Bisericii Catolice (în Germania ea deținea o treime din pământuri),
imunitatea și scutirile de taxe care au creat nemulțumirea altor categorii sociale. Nu mai puțin
importante au fost cauzele politice, adică dorința unor monarhi sau mari nobili europeni de a-și
subordona Biserica și de a prelua averile (Anglia, Germania). Și dezbaterile ideologice în care
umaniștii criticau dur aspectele negative ale Bisericii Catolice și militau pentru reducerea rolului
acesteia în societate, pot fi privite ca și cauze (Erasmus de Rotterdam, în cartea ,,Elogiul
nebuniei”6) . Reforma a însemnat triumful individualismului, confirmat prin interiorizarea
pietății, raportul direct al credinciosului cu divinitatea, meditația aprofundată asupra mântuirii și
modalităților prin care putea fi obținută, dar și modificarea semnificativă a unor intregi spații
cultural-politice.

6
https://ro.scribd.com/doc/95067908/12-Reforma-Religioasa-Si-Urmarile-Sale
 Bibliografie :
1. Pettegree, Andrew, Reformation Europe re-formed, History Today, vol. 49, nr. 12, 1999.

2. https://ro.scribd.com/doc/95067908/12-Reforma-Religioasa-Si-Urmarile-Sale.
30.10.2020.

3. PR. JOSIAH TRENHAM Stâncă și Nisip. Concepţia ortodoxă despre reformatorii

protestanţi şi învăţăturile lor. Traducere din limba engleză Dragoș Dâscă, Colecţia
Apologetica Seria Studii 1.

4. Preotul Prof. Dr. Ioan Rămureanu ,, Istoria Bisericească Universală,,

5. Randell, Keith, Luther și Reforma în Germania 1517-1555, București, Ed. BIG ALL,
2002.