Sunteți pe pagina 1din 1

Fragmentul citat din creația literară “Frumoasă-i…” scrisă de Mihai

Eminescu aparține genului liric, întrucât poetul îsi transmite in mod direct
gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul eului liric si al procedeelor
de expresivitate artistică.
O primă trasatură a genului liric este reprezentată de prezența eului
liric, ce se remarcă prin forme verbale si pronominale de persoana I : “văd”;
“mă culc”; “le pui”; “eu”. Eul liric, se află în ipostaza contemplativă și
transmite sentimente de admirație fată de natură, fapt anticipat încă din titlu
“Frumoasa-i…”. Punctele de suspensie sugerează nostalgia generată de
frumusețea deosebită a cadrului natural. Modurile de expunere prezente in
text sunt monologul liric confesiv realizat cu ajutorul grupurilor nominale
substantive-adjective cu valoare stilistică de epitet: “fluturi albastri”; “cerul
senin”; “lacul cel verde”; “cerul pierdut”.
O altă trăsătură a acestui gen literar, constă in limbajul sugestiv si
expresiv ce valorifică sensurile figurate ale cuvintelor. Poezia debutează cu
o imagine vizuală, realizată prin trei epitete cromatice: “în lacul cel verde și
lin/resfrânge-se cerul senin,/ cu norii cei albi de argint”, care sugerează
lumina pură si orbitoare ce se reflectă pe suprafața lacului lin. Imaginea
vizuală este construită prin două epitete: “pe sus e o boltă de azur / pe jos
e un verde covor”care redau impletirea cadrului terestru cu planul cosmic.
Imaginea artistică motrică este realizată cu ajutorul unei metafore “pe
stanca sfarmată mă sui / gandirilor aripi le pui” simbolizând un moment de
liniște sufletească, instanța poetică alungându-și toate gândurile negative și
nefolositoare, rămânând astfel doar el, singur cu natura. De asemenea
imaginea artistică olfactivă “mă culc intre flori cu miros” si cea auditivă
„Ascult la al valului cânt / la geamătul dulce din vânt” evidentiează legătura
dintre om și natură.
În concluzie, prin prezența eului liric ce îsi exprimă sentimentele prin
intermediul procedeelor de expunere artistică, fragmentul citat din creația
literară “Frumoasă-i…” scrisă de Mihai Eminescu aparține genului liric.