Curs 1

IGIENA AERULUI
CARACTERISTICELE FIZICE ALE AERULUI SI INFLUENTA ASUPRA
ORGANISMULUI UMAN
Igiena este stiinta sau ramura stiintelor medicale care se ocupa cu pastrarea si promovarea sanatatii
.
Sanatatea conform O.M.S. reprezinta integritatea sau buna stare fiziologica , psihologica si sociala a
individului si colectivitatii . Sanatatea este determinata de o serie de factori numiti factori etiologici .
Factori etiologici :
 Factori interni
 Factori externi

 Factori interni au o actiune decisiva in producerea anumitor boli denumite boli genetice sau
ereditare . De exempl: factorii interni genetici actioneaza ca factori predispozanti . Astfel, diabetul
zaharat este o afectiune care este considerata a avea o componenta genetica, dar care nu apare
decat la personane cu o alimentatie dezechilibrata cu o suprasolicitare pancreatica .
 Factori externi/de mediu/ecologici au influenta mult mai mare asupra sanatatii De cele mai
multe ori starea de sanatate este dependenta de relatia dintre factorii interni si cei externi .
Autorii considera factorii externi/de mediu/ecologici avand rol decisiv . Acesti factori
formeaza obiectul igienei, care poate fi denumita si medicina mediului sau ecologia medicala .

Clasificarea factorilor de mediu:

Factori de mediu/externi :
1. Fizici ( temperatura,radiatiile,umiditatea etc.)
2. Chimici ( diferite elemente sau substante chimice )
3. Biologici ( bacterii,virusuri,paraziti,fungi etc.)
4. Sociali, care rezulta din actiunea omului .

Factori de mediu/externi:
1. Naturali ( apa,aerul,solul )
2. Artificiali ( locuinta,imbracamintea,alimentatia etc. )
Factori de mediu/externi:
1. Sanogeni - actiune favorabila asupra organismului
2. Patogeni - actiune nefavorabila nefavorabila asupra organismului

Compoziţia chimică a aerului:

21% O2, 0,04%CO2, 79% N2 şi gaze rare (Argon,Cripton, Xenon, O3), vapori de apă, germeni
naturali:

Atmosferic Expirat Alveolar

O2 21 16 14,5
CO2 0,04 4,5 5,5
N2 79 80 80

Factorii fizici:
1.TEMPERATURA AERULUI este determinată, pe de o parte, de intensitatea radiaţiei solare,
care încălzeşte parţial aerul şi mai ales solul, iar pe de altă parte, de căldura emanată de sol. Acest
fapt face ca aerul din straturile inferioare să fie mai cald.

1
Temperatura aerului suferă variaţii zilnice şi anuale. Aceste variaţii se datoresc variaţiilor de
intensitate a radiaţiei solare şi căldurii emanate de sol. Temperatura aerului este influenţată de
anumiţi factori ai mediului, cum ar fi:
 altitudinea - temperatura aerului scade o dată cu creşterea înălţimii;
 existenţa suprafeţelor de apă, deoarece timpul de încălzire între apă şi sol este diferit;
 proprietăţile solului (de exemplu, solurile calcaroase se încălzesc mai repede);
 vegetaţia, care absoarbe o parte din radiaţia solară;
 nebulozitatea atmosferei;
 prezenţa centrelor populate, care intervin cu surse artificiale de căldură.

Care este importanţa temperaturii aerului asupra organismului?

1. Influenţează în mod direct procesul de termoreglare a organismului. Pierderile de căldură a
organismului conduc la efecte nocive, nedorite atât când coboară la acţiunea frigului, cât si când
depăşesc valorile de confort la acţiunea căldurii.
2. Temperatura aerului are acţiune şi asupra poluării atmosferei prin curentul de aer vertical şi
orizontal.
3. Temperatura influenţează ceilalţi factori fizici - umiditatea, presiunea, mişcarea aerului etc.
4. Este un factor important în determinarea caracterului climatic al zonelor geografice.
5. Regimul de temperatură al unei zone geografice sau al unui climat favorizează un anumit tip de
morbiditate, astfel temperaturile scăzute generează afecţiuni respiratorii, iar cele crescute - maladii
digestive, infecţioase, parazitare.
Pentru a-şi menţine constantă temperatura normală corpul omenesc, trebuie să piardă permanent,
în medie, o cantitate de căldură echivalentă cu cea produsă concomitent în procesele metabolice din
organism.
Pentru ca această pierdere de căldură să se realizeze proporţional cu producerea de căldură, este
necesar ca temperatura mediului să aibă anumite valori, care pot varia de la cele optime până la
limitele critice inferioară sau superioară. Dacă pierderea de căldură este accelerată, se înregistrează
hipotermia corpului, iar dacă este frânată, se produce hipertermia.
La om limitele de a menţine temperatura constantă a corpului sunt destul de largi, întrucât, pe lângă
un sistem fiziologic de autotermoreglare foarte evoluat, omul, având îmbrăcăminte, reglează
ambianţa termică. El poate să reziste fără modificări semnificative ale temperaturii corpului, să-şi
desfăşoare viaţa normală atât la poli, cât şi la ecuator, la o temperatură a aerului de la -40°C până la
+45°C.
În general, corpul omenesc poate fi privit în mediul său ambiant ca o incluziune mai caldă, care
cedează în jur din căldura sa.

2.UMIDITATEA AERULUI:
Prin umiditatea aerului se înţelege cantitatea de vapori de apă, care se află în aerul atmosferic.
Aceştia provin, în cea mai mare parte, din evaporarea apelor de suprafaţă şi din straturile superficiale
ale solului, de pe plante şi din respiraţia animalelor şi unele procese tehnologice.
Umiditatea atmosferei se poate exprima în 3 modalităţi: absolută, maximă şi relativă.

a.Umiditatea absolută reflectă cantitatea de vapori de apă prezentă efectiv într-un volum de aer, în
timpul investigaţiei, la temperatura existentă în acel moment. Umiditatea absolută variază în funcţie
de condiţiile atmosferice. La o anumită valoare a umidităţii absolute aerul poate fi considerat umed
sau uscat.

b.Umiditatea maximă reprezintă cea mai mare cantitate de vapori de apă, care se poate găsi într-un
volum determinat de aer, la o anumită temperatură. Umiditatea maximă presupune saturarea cu
vapori de apă a aerului. Pentru aceeaşi temperatură, aerul este saturat cu aceeaşi cantitate de vapori
de apă.

2
Umiditatea maximă se exprimă în aceleaşi unităţi ca şi cea absolută, adică în grame de apă la metru
cub de aer sau în milimetri ai coloanei de mercur.

c.Umiditatea relativă este o valoare care poate fi calculată, ce reprezintă raportul procentual dintre
cantitatea de vapori de apă pe care o conţine un volum de aer şi cantitatea de vapori de apă care ar
satura acelaşi volum de aer.

d.Deficitul de saturaţie exprimă diferenţa dintre umiditatea maximă la temperatura dată şi

umiditatea absolută. Cu cât acest deficit este mai mare, cu atât aerul poate primi mai mulţi vapori de
apă şi ajută la procesul de termoreglare.
Normarea se efectuează după umiditatea relativă. Umiditatea optimă relativă a aerului ce nu
influenţează negativ termoreglarea se consideră 40-60%.

Dacă umiditatea relativă este mică, sub 30%, apare uscăciunea aerului. În acest caz se observă o
evaporare intensă a umidităţii mucoaselor căilor respiratorii superioare, provocând senzaţia de
uscăciune a bronhiilor, faringelui etc. Creşte pierderea apei prin transpiraţie şi respiraţie.

Dacă umiditatea relativă este mare, peste 60-70%, este redusă termoliza şi cu atât mai mult, cu cât
este mai mare temperatura aerului, deci, termoreglarea este influenţată negativ. Când temperatura
aerului este scăzută, umiditatea este mare, termoliza creşte, în acest caz căldura se pierde prin
iradiere şi convecţie.

3.MISCAREA AERULUI
Curenţii de aer reprezintă deplasarea maselor de aer şi depind, în primul rând, de variatele diferenţe
de temperatură şi presiune. Aerul se află permanent în mişcare, deoarece diferenţele de temperatură
sau presiune, care au tendinţa de a se nivela, pot apărea pretutindeni. Prin urmare, curenţi de aer
există în interiorul încăperilor închise şi în exteriorul lor.

Curenţii de aer din exteriorul încăperilor au, de obicei, o intensitate mai mare şi caracterizează
clima teritoriului. În igienă, curenţii de aer au mare importanţă atât prin acţiunea care o exercită
asupra schimbului de căldură dintre organism şi mediu, cât şi prin faptul că influenţează asupra
climei şi participă la realizarea fenomenelor de impurificare şi autopurificare a aerului.
Viteza de mişcare a aerului exercită o influenţă mare asupra schimbului de căldură al organismului,
asupra proceselor de respiraţie, consumului de energie, stării neuropsihice.
Vântul intensifică de asemenea cedarea căldurii prin evaporare. Dacă temperatura aerului
înconjurător e mai înaltă decât temperatura corpului şi aerul e saturat cu vapori de apă, atunci
mişcarea aerului nu dă un efect de răcire.
Cea mai favorabilă viteză a vântului pe timp de vară in exteriorul încăperii, când se îmbracă haine
uşoare obişnuite, se consideră 1-4 m/s, în funcţie de temperatura aerului şi de activitatea
desfasurata.
În încăperi, în timpul executării unei munci fizice uşoare, se consideră optimă viteza de mişcare a
aerului 0,1-0,3 m/s. În timpul vitezei mai joase de 0,1 m/s apare senzaţia aerului nemişcat, stătut.
Viteza de mişcare a aerului ce depăşeşte 0,5 m/s provoacă o senzaţie neplăcută de curent, care
deseori este cauza răcirii locale sau generale.
Schimbarea direcţiei vântului serveşte ca indice de schimbare a timpului. Astfel, în Europa, vara
vânturile de est aduc un timp uscat; vânturile de vest - un timp umed şi mai răcoros; iarna vânturile
de est aduc un timp rece, vânturile de vest aduc un vânt cald.
Cunoaşterea particularităţilor de repetare a vânturilor într-un loc concret e necesară medicului igienist
la planificarea localităţilor, la amplasarea raţională a caselor de locuit, a instituţiilor pentru copii,
curativo-profilactice etc

3
Ele trebuie amplasate în partea opusă bătăii vântului faţă de întreprinderile industriale, centralele de
energie termică, care pot să polueze aerul atmosferic cu fum, gaze etc. Importanţa igienică a vitezei
de mişcare a vântului este determinată de eficienţa de aerisire a localităţilor, adică de capacitatea de
îndepărtare a impurităţilor atmosferice după hotarele ei şi de influenţa vitezei de mişcare a aerului
asupra stării neuro-psihice, respiraţiei, termolizei şi senzaţiei termice a lui.

În încăperile de locuit, sălile de clasă, camerele din instituţiile pentru copii se consideră optimă
mişcarea aerului în limitele de la 0,2-0,4 m/s; la viteza mai mică are loc un schimb insuficient de aer,
iar în timpul mişcării aerului mai mult de 0,4 m/s se observă o senzaţie neplăcută de curent, în sălile
sportive se admite viteza de mişcare a aerului până la 0,5-0,6 m/s.

Direcţia curentului de aer în interiorul unei camere se poate afla uşor, aprinzând un chibrit şi urmărind
direct deplasarea fumului. În exterior se folosesc fumegătoare speciale, dispozitive care produc un
fum fin care se va îndrepta în direcţia curentului de aer, oricât de mică ar fi intensitatea acestuia.
La sistematizarea şi construirea centrelor populate se ţine cont de direcţia vântului. Cu acest scop se
fac observări asupra direcţiei tuturor vânturilor. În cursul anului şi pe baza datelor obişnuite se
construieşte graficul denumit "Roza vânturilor".

Roza frecvenţei vânturilor e o reprezentare grafică de repetare predominantă a direcţiei vânturilor,

într-o perioadă concretă de timp (o lună, sezon, an) sau ani.

4.PRESIUNEA AERULUI

a.Variatia presiunii azotului

In conditiile cresterii presiunii sale partiale (la coborarea sub nivelul marii) azotul are anumite
influente asupra organismului. Astfel, o data cu cresterea presiunii atmosferice la coborarea sub
nivelul marii creste si presiunea partiala a gazelor din aer. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina, Co2
intra in sistemele tampon ale organismului, iar azotul areactiv se dizolva in sange si se fixeaza pe
lipidele din tesutul adipos si tesutul nervos determinand NARCOZA HIPERBARA sau BETIA
ADANCURILOR.
Tulburarea evolueaza in doua etape:
-de excitatie:hiperreflectivitate, hipercardie, hiperpnee, buna dispozitie.
-de inhibitie:hiporreflectivitate, hipocardie, hipopnee, adinamie, lipotimie, deces.
Actiunea nociva a azotului se manifesta si la ridicarea la suprafata apei. In acest caz are loc o
scadere a presiunii atmosferice, deci si a scaderii presiunii partiale a azotului, care trece din starea
dizolvata in stare de gaz eliminandu-se la nivelul plamanului. Daca viteza de reducere a presiunii
partiale a azotului este mai mare decat viteza sa de eliminare prin plamani, azotul gazos ramane in
sange si poate produce embolii gazoase grave, chiar mortale la nivelul creierului, cordului sau
plamanilor. Pentru a evita aceste fenomene este necesar ca revenirea la suprafata sa se faca lent cu
pauze.
Simptomele emboliei gazoase: dureri articulare, dureri musculare, hiperestezie cutanata.
b.Variaţia presiunii O2
Oxigenul este gazul cel mai necesar organismului uman.
Scăderea pO2
Cea mai mare parte a O2 se consumă în procese de combustie. Scăderea pO 2 se produce în spaţii
închise şi neventilate, prin respiraţie, dar nu apare riscul de hipoxie decât în încăperi închise ermetic.
Scaderea presiunii partiale a O2 este datorata scaderii presiunii atmosferice de exemplu, in cazul
ridicarii de la suprafata solului. La fiecare 10m altitudine presiunea atmosferica scade cu 1 mmHg.
Datorita scaderii presiunii partiale a O2 are loc aparitia unei hipoxemii si a unei hipoxii cu tulburarile
respective.

4
In acest caz apar doua sindroame:

1.RAUL DE MUNTE-apare in cazul ascensiunii pe munte la persoanele neantrenate de la 2500-3000

m.
Simptome:
Oboseala prematura, cresterea frecventei pulsului, cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii,
cefalee, vertije si chiar lipotimie.
Daca aceeasi persoana se ridica cu un balon se constata ca nu apare nici un simptom.
Explicatia - in cazul unei ascensiuni pe munte se produce si un consum crescut de oxigen datorita
efortului muscular.
De aceea, este contraindicata ascensiunea pe munte a persoanelor cu insuficienta respiratorie,
insuficienta cardiaca, persoane cu un grad avansat de anemie si persoane neantrenate.
2.RAUL DE ALTITUDINE-apare in cazul ascensiunilor cu aparate de zbor la peste 6-7000 m
altitudine.
Apar aceleasi simptome ca in cazul raului de munte la care se adauga cresterea tensiunii arteriale,
aritmii, dureri precordiale, infundarea timpanului, scaderea acuitatii auditive, senzatie de greata,
voma, simptome care apar datorita scaderii presiunii partiale a oxigenului cu hipoxemie si hipoxie la
care se adauga zgomotul si vibratiile aparatului de zbor, golurile de aer.
Creşterea pO2
Poate apare la oxigenoterapie (50..60%). Oxigenoterapia trebuie făcută cu intermitenţe, pentru a nu
modifica permeabilitatea alveolo-capilară, cu apariţia edemului pulmonar acut.Hiperoxia reprezintă
intoxicaţia celulei nervoase cu O2.
Oxigenoterapia hiperbară: se administrază oxigen în concentraţii şi la presiune crescută
(2..2,5atm). Se foloseşte când se urmăreşte deblocarea rapidă a hemoglobinei de un toxic.
c.Variatia presiunii CO2
E determinată de creşterea concentraţiei CO2, modificările de presiune nemodificând mult pCO 2.
Riscul apare doar în spaţii închise: expunere profesională (ex. Industria berii,a vinului (beciuri),
accidental din cauza acumulării în zonele declive (ex. Fântână).

Creşterea concentraţiei CO2 e tolerată până la 4%, când se egalează presiunea CO2 din aerul expirat
şi din spaţiul alveolar. Apar fenomene compensatorii: Co2 actioneaza ca un excitant al centrului
respirator cu creşterea frecvenţei si amplitudinii respiratorii.
La concentraţii de 6- 8% CO2: dispnee, senzaţie de lipsă de aer, creşterea TA.
La o concentraţie de 16% CO2 se produce paralizia centrilor respiratori, cu moarte prin stop cardio-
respirator.
Există o tendinţă de creştere a concentraţiei CO2 în aerul atmosferic, datorită proceselor de
combustie, apărând “fenomenul de seră”. CO2 formează un strat izolator, care împiedică răcirea
Pământului. Exagerarea acestui proces determină creşterea temperaturii aerului şi creşterea
umidităţii. La nivelul ecosistemului, se topesc gheţarii, creşte suprafaţa de apă şi apar modificări
climatice (caniculă).

5.ELECTRICITATEA ATMOSFERICA
Trecerea curentului electric prin corpul omului, care este un conductor electrobiologic, este însotita
de fenomene al caror efecte se manifesta sub forme multiple si complexe. Efectele curentului
electric pot fi:
— termice, manifestate fie prin arsuri ale unor parti ale corpului, fie prin încalzirea excesiva a unor
organe interne urmata de dereglarea lor functionala;
— electrochimice constând în descompunerea lichidului organic, inclusiv a sângelui, si la alternarea
compozitiei sale;
— biologice constând în dereglarea proceselor electrice interne, caracteristice materiei vii, având
drept rezultat contractia muschilor parcursi în sens longitudinal de curentul electric.

5
Actiunea curentului electric poate fi privita sub doua aspecte:
— actiune directa asupra tesuturilor pe care le parcurge;
— actiune reflectata, prin intermediul sistemului nervos central, care afecteaza si tesuturile
neparcurse de curent electric. Urmarile acestor efecte sunt producerea socurilor electrice, arsurile
electrice si metalizarea pieii, care nu sunt altceva decât modificari functionale superficiale sau
profunde ale organismului.
Fenomenele ce apar în organism, ca urmare a trecerii curentului electric si care în general pot fi
grupate în afectiuni ale sistemului nervos central, tulburari cardiace si respiratorii definesc conceptul
de soc electric. Producerea unui soc electric fatal poarta denumirea de electrocutare. Leziunile
superficiale locale, arsurile, metalizarea pieii prin patrunderea în tegument a stropilor de metal,
fenomene produse tot de trecerea curentului electric, definesc conceptul de traumatism electric.

Curs 2
IGIENA AERULUI
CARACTERISTICELE CHIMICE ALE AERULUI SI INFLUENTA ASUPRA
ORGANISMULUI

Aerul este cel mai important factor de mediu. Indispensabil vietii. Fara aer organismul uman nu poate
supravietui mai mult de cateva minute, in timp ce fara apa poate trai cateva zile, iar fara alimente chiar cateva
saptamani.

Exista factori externi şi interni care influenteaza calitatea aerului:

 Non-ocupaţionali (60..70%)
 Ocupaţionali
 Industrial
 Non-industrial
 Din mijloacele de transport

Calitatea aerului în relaţie cu starea de sănătate:

 Modificarea componentei naturale a aerului respirator

 Prezenţa unor compuşi străini

POLUAREA AERULUI ATMOSFERIC SI ACTIUNEA SA ASUPRA ORGANISMULUI

Poluarea aerului atmosferic reprezintă prezenta in atmosfera a unor elemente straine de compozitia
naturala a aerului, care prin natura lor, concentratia in care se gasesc si timpul cat actioneaza asupra
organismului pot fi nocive producand tulburari in sanatatea persoanelor expuse

Emisia în aerul atmosferic a unor compuşi rezultă în urma unor procese naturale sau antropice, alterează
starea de sănătate, modifică compoziţia altor factori de mediu (pot sedimenta în apă sau sol, rezultând
modificări). Poluarea se instalează când este depăşită capacitate de autoepurare a aerului.

6
Natura agenţilor poluanţi
a.Dupa origine:

1.Agenţi poluanţi de origine naturală: erupţii vulcanice, alunecări de teren, eroziunea râului..

2.Agenţi poluanţi de origine artificială (antropică): rezultă în urma acţiunii umane.

b.După starea de agregare:

1. gazoşi

2. aerosoli (amestec de compuşi în stare lichidă şi solidă, care au remanenţă crescută în aer,
sub formă de suspensii).

1.Poluanţi în stare gazoasă

Caracteristică este reacţia chimică a gazelor solubile: reacţionează cu apa din atmosferă, rezultând compuşi
chimici de tip acid, cu agresivitate mult crescută. Agresivitatea depinde de: saturaţie, concentraţie, timp de
expunere, dar şi de caractere fizico-chimice (solubilitatea). Cele solubile sunt reţinute la nivelul mucoasei, iar
cele insolubile ajung la nivel alveolar în concentraţie mult crescută, fiind mult mai agresive.

Riscuri:

 Efect iritant: SO2, NO2, O3, etc.

 Efect asfixiant: CO
 Efect toxic: vapori de mercur
 Efect narcotic

2.Suspensii în stare solidă

Agresivitatea este determinată de natura chimică, concentraţia la care sunt emişi, timpul de expunere şi
dimensiunea acestora.

În funcţie de dimensiune, particulele pot fi:

 10..100 μm: sedimentează cu o viteză uniform accelerată, nerespirabile, dar în cantitate foarte
crescută sunt disconfortante şi pot afecta flora şi fauna din zonă. Dacă sunt inhalate, sunt reţinute în
nasofaringe, trahee, nu pătrund în căile respiratorii.
 1..10 μm: sedimentează doar în condiţii de calm atmosferic. Au agresivitate crescută, sunt
respirabile. Cele mai agresive au diametrul de 2.5 μm, ajungând până la nivel alveolar. Pot absorbi la
suprafaţa lor compuşi în stare gazoasă.
 sub 1 μm: sunt respirabile, dar datorită mişcării browniene, se comportă ca şi gazele: deşi ajung în
alveole, sunt eliminate în timpul expiraţiei.

Riscuri:

 Efecte iritante
 Efecte toxice: Pb, Cd, Zn.
 Efecte alergizante: componentă organică bogată.
 Efecte cancerigene: particulele arse de carbon, cu hidrocarburi policiclice aromatice.
 Efect fotodinamic: particulele ce conţin smoală, parafină, provin din asfalt. În prezenţa radiaţiilor
solare îşi cresc agresivitatea, rezultând reacţii fotoalergice şi fototoxice.

7
Surse de poluare:
1.Combustii (ardere)
Reprezintă primul tip de poluare apărut: în sistemul de încălzire, apoi în industrie, motoare. Dacă ar fi
combustibili puri, ar rezulta: CO2, H2O şi energie. Dar ei sunt impuri cu sulf, rezultă şi SO2. Pe seama N2 din
aer se produc NO2. Dacă arderea e incompletă, apare şi CO. La temperaturi mari şi cu O 2 insuficient, se
produc hidrocarburi policiclice aromatice.(HPA)

Cantitatea depinde de combustibil: cărbunii produc poluare crescută cu SO2, petrolul produce hidrocarburi
policiclice aromatice şi CO, cel mai mic risc îl reprezintă gazele naturale, care ar putea da NO2, CO şi izotopi
radioactivi, preexistenţi.

Riscuri: efect iritant (SO2, NO, particule în suspensie), asfixiant (CO), cancerigen.

2.Traficul
Traficul rutier poluează în primul rând cu Pb, dar şi cu NOx, CO, hidrocarburi policiclice aromatice, azbest
(plăci de frână).

Riscuri: mai mari decât combustiile, deoarece sunt surse mobile şi sunt eliminate la nivelul aerului respirabil
(nu prin furnale).

3.Surse industriale
În funcţie de substanţa chimică:

 Siderurgie: oxizi de Fe, Mn, Cu, Zn, As.

 Industria Aluminiului: cantităţi crescute de Fe
 Industria de extracţie şi prelucrare a neferoaselor: metale grele (Pb, Cd, Zn)
 Industria chimică: îngrăşăminte, vopsele.

Mecanisme de epurare a aerului

 Diluţia poluanţilor
 Sedimentare la rece
 Autoepurare- contribuie temperatura aerului, pentru că pe verticală apare un gradient termic, aerul
cald este la suprafaţa solului, iar deasupra temperatura scade. Aerul cald se ridică rezultând curenţi de
convecţie pe verticală, ridicând şi poluanţii. Condiţia atmosferică, în care gradientul termic se inversează, se
numeşte inversia termică, ce apare când brusc, într-o zonă se deplasează o masă de aer foarte cald. Aerul din
straturile inferioare stagnează, poluanţii acumulându-se.

Clasificarea OMS a poluantilor:

OMS a clasificat poluantii astfel:

1.iritanti-pulberile,oxizii sulfului, oxizii azotului, substantele oxidante etc

2.fibrozanti-pulberile

3.alergizanti-organici :polenul, puful, parul

-anorganici:mineralele

4.asfixianti:oxizi de carbon, acid cianhidric, amoniacul

8
5.toxici: Pb,Fl,Cadmiu

6.cancerigeni:hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, cromul, nichelul, cadmiu

7.infectanti:bacteriile,virusurile.

Riscuri pentru sănătate

1.Poluantii iritanti si actiunea lor (pulberile, oxizii sulfului, oxizii azotului, substantele
oxidante)
Efectele pot fi directe (patologie direct legată) sau indirecte (alterează calitatea apei şi solului şi deci a
alimentelor, cu efecte asupra sănătăţii).

Efectele pot fi de tip - acut (expunere la concentraţii foarte mari şi în durată scurtă),

- cronice (concentraţii moderate de lungă durată – forma cea mai frecventă) şi

- tardive (se instalează cu o latenţă foarte mare: zeci de ani, foarte greu de făcut
corelaţii).

a. Pulberile
Actiunea iritanta a pulberilor depinde de o serie de factori:

1) marimea pulberilor-cele peste 10µm se retin a nivelul narinelor prin mecanism de filtrare prin perisori
nazali

-cele mai mici de 10 µm ajung pana la nivelul alveolelor

2) forma pulberilor -cele cu forme regulate, uniforme, sunt mai putin nocive, decat cele cu forme
neregulate colturoase, cocciforme, care sunt mai iritante.

3) solubilitatea lor -cele solubile se dizolva si ca atare nu-si mai manifesta efectul iritant

-cele insolubile raman ca atare si actioneaza ca un corp iritant asupra mucoasei

respiratorii

Retinerea pulberilor la nivelul mucoasei respiratorii variaza in functie de mai multi factori:

-nr.pulberilor, tipul de respiratie(nazala sau bucala), starea cailor respiratorii(hipertrofica sau atrofiata),
cantitatea de mucus prezenta.

O parte din pulberi sunt eliminate datorita miscarilor cililor vibratili, care conduc pulberile in sens invers catre
nasofaringe, de unde sunt eliminate fie prin expectoratie, fie prin deglutitie.

Cele ramase exercita actiune iritanta asupra cailor respiratorii intra si extrapulmonare producand inflamatii cu
cresterea cantitatii de mucus, expectoratie si tuse.

Pe inflamatii se grefeaza infectii produse de germeni autohtoni ai cailor respiratorii sau produsi din afara:

-infectii acute bronsice, traheale, laringiene,

9
 -infectii cronice: bronsita cronica, astm bronsic si emfizem pulmonar > bronhopneumopatie cronica
nespecifica.(BPOC)

b. SO2-bioxid de sulf - rezultat in urma arderilor combustibililor fosili (carbune, petrol) si procese
industriale (fabricarea de acid sulfuric)
Manifestari iritante: salivatie abundenta, expectoratie, tuse, spasme ale cailor respiratorii cu dificultate in
respiratie.Se complica cu infectii acute, cronice, bronsita cronica si bronhopneumopatie cronica obstructiva.

c. Oxizii de azot (monoxid de azot, dioxid de azot, trioxid de azot - rezulta din arderile combustibililor
.
Surse:la temperaturi foarte ridicate in cazul motoarelor cu ardere interna a autovehiculelor si din procesele
industriale.

Simptome: hipersecretii, dificultati in respiratie, dispnee, incetarea miscarii cililor vibratili, cresterea agresivitatii
germenilor.

d. Substante oxidante-formarea acestor substante este consecinta radiatiilor solare mai ales UV,care in
prezenta oxizilor de azot, conduc prin reactii fotochimice la formarea acestor substante din unii produsi
rezultati la arderea hidrocarburilor in motoarele cu ardere interna a autovehiculelor.

Simptome:actiune iritanta:lacrimare, salivatie, expectoratie, tuse, dispnee---infectii grave / streptococ,

pneumococi prezenti in caile respiratorii.

2.Poluantii fibrozanti si actiunea lor

Surse - apar in mediul industrial producandu-se fibroze, scleroze pulmonare - pneumoconioze-boli

profesionale.

Mecanismul producerii fibrozei pulmonare are la baza solubilitatea redusa a pulberilor ceea ce le ofera o
persistenta indelungata in plaman , actioneaza ca un corp strain cu producere de tesut de neoformatie in jur,
care sta la baza producerii de micronuclei, care cu timpul conflueaza dand nastere la zone intinse de fibroza,
dificultati in respiratie mai ales la efort si tuse.

Pneumoconiozele neprofesionale sunt descrise in zonele aride datorita pulberilor de nisip( cuart) bogate in
bioxid de siliciu

In mediul industrial puberile de nisip bogate in bioxid de siliciu dau nastere silicozei.

3.Poluantii alergeni si actiunea lor

Pulberi minerale(cuart) si silicati si organice –pulberi vegetale, tutunul, ciuperci, polenul unor flori,
arbori, graminee.

10
Manifestari patologice determinate de poluantii alergeni:

Manifestari respiratorii: rinita acuta si cronica, traheita spasmodica, astmul bronho-pulmonar, alveolita
alergica.

Manifestari oculare: blefarita,conjunctivita alergica.

Manifestari cutanate: exeme, urticarie, prurit.

4. Poluantii asfixianti si actiunea lor

Monoxidul de carbon –actioneaza asupra organismului fara a putea fi depistat de organele de simt.

Surse-produs din arderi cu o cantitate insuficienta de oxigen produsa de autovehicule.

Actiune asupra organismului: CO cu Hb rezulta carboxihemoglobina. Afinitatea Hb pentru CO este

de 210-240 ori mai mare decat pentru oxigen.

Formarea carboxihemoglobinei se face in detrimentul oxihemoglobinei ducand la tulburari respiratorii,

cardio-vasculare, digestive, nervoase.

Primele manifestari apar de la concentratii mai mari de 10% :

Simptome respiratorii:creste frecventa si amplitudinea respiratorie, dificultati in respiratie.

Simptome cardio-vasculare:creste frecventa pulsului, palpitatii, aritmii, dureri precordiale.

Simptome digestive:greata,voma, inapetenta.

Simptome nervoase:cefalee, vertije, adinamie, somnolenta, lipotimie, deces.

Intoxicatie acuta cu CO rara-medii de munca(industrii) sau sinucideri.

Intoxicatie cronica apare la gospodine care folosesc CO in anumite scopuri: prepararea alimentelor,
incalzirea apei, a locuintei prin flacara libera a aragazului, agenti de circulatie.

5.Poluantii toxici si actiunea lor-

Surse: Plumbul rezulta din diverse procese industriale din metalurgia neferoasa si din
autovehiculele care folosesc benzina etilata. Suspensiile ca si vaporii de plumb prezenti in atmosfera patrund
in organism pe cale respiratorie cat si pe cale digestiva o data cu apa si alimentele care contin plumb.

Manifestarile intoxicatiei cu Pb:

Anorexie, scaderea in greutate , insomnie, iritabilitate, reducerea libidoului la barbati.

Plumbul actioneaza asupra sintezei hemoglobinei inactivand o serie de enzime din organism producand
o anemie usoara.

In eritrocite(globule rosii) apar granulatii-corpusculii lui Haintz.

Asupra sistemului nervos se produce o scadere a dezvoltarii intelectuale.

11
 In intoxicatiile profesionale cu Pb apare encefalita saturnina.

6. Poluantii cancerigeni si actiunea lor

Sunt incriminati in producerea cancerului bronho-pulmonar(primul loc in mortalitatea neoplazica).

a. Poluanti-organici-HPA (hidrocarburi policiclice aromatice)-rezulta din arderea incompleta a

combustibililor lichizi si solizi. Actiunea lor cancerigena este data de prezenta unor componenti ca benzpirenul,
benzatracen si benzfluoroantren. Acest substante apar in fumul de tigara precum si prin gazele de
esapament ale autovehiculelor.

b. Poluanti anorganici-As,Cr,Cobalt, Beriliu, Seleniu, Ni, Cd, Asbest

Asbestul-provine din fabricile de azbociment, izolatori termici, ventilatoare, frane pentru autovehicule. In
mediul industrial asbestul da o pneumoconioza numita asbestoza, care se combina frecvent cu cancerul
bronhopulmonar.

PREVENIREA SI COMBATEREA POLUARII

Masuri medicale

-stabilirea unor limite sau concentratii maxime admise(concentratia maxima care nu

actioneaza nociv asupra organismului)

Masuri nemedicale

-construirea de intreprinderi industriale in afara zonelor de locuit ;

-stabilirea pe baza de calcul a unor distante necesare intre intreprinderile industriale si

locuinte in functie de poluarea produsa;

-utilizarea unor combustibili mai putin poluanti;

-asigurarea unei arderi cat mai complete pentru a reduce numarul si nivelul de poluare;

-inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalatii de retinere sau neutralizare a

poluantilor rezultati;

-construirea de cosuri cat mai inalte si eliminarea la temperaturi cat mai ridicate si
presiune mai mare a poluantilor pentru dispersia lor cat mai mult posibil;

-autocontrolul concentratiei poluantilor eliminati la nivelul emisiei de catre intreprinderea

respectiva;

-asezarea intreprinderilor industriale fata de locuinte in asa fel incat vanturile dominante
sa bata de la locuinte catre industrie si nu invers;

-dotarea zonelor libere dintre locuinte si industrie cu spatii verzi cu arbori rezistenti la
actiunea poluantilor, zona de protectie sanitara;

12
 -interzicerea construirii de locuinte in zona de protectie, a unitatilor de copii, a terenurilor
de sport;

-limitarea circulatiei autovehiculelor pe anumite strazi etc

IGIENA APEI
Apa este indispensabila organismului uman:

In organism apa are o serie de functii:

 Rol in absorbtia intestinala

 Rol in transport
 Rol in eliminarea unor produsi de metabolism
 Participa la termoreglare
 Participa la echilibrul acido-bazic
 Rol in procesele de osmoza
 Participa la sintezele din organism

Cantitatea de apă din organism scade cu vârstă: embrionul are peste 90%, 70% din greutatea unui nou
nascut, iar adultul 60%, 55% la varstnici. Repartiţia apei este în funcţie de activitatea metabolică a organelor.
Prezenţa ţesutului adipos scade cantitatea de apă din organism.

1. NEVOILE DE APA ALE INDIVIDULUI SI COLECTIVITATILOR UMANE

Nevoile fiziologice ale organismului in apa la un adult sunt de 2,5l / 24 ore. Aportul este asigurat
exogen (apă ca atare = 1,5 l şi din alimente) şi prin apă metabolică (300- 400ml / 24 ore).

Eliminarea apei se realizează: renal – 1,5l, transpiratie – respiratie şi digestiv.

Există un echilibru permanent între aport şi eliminare, asigurat neuroendocrin. Uneori se pot produce
dezechilibre hidrominerale:
 Bilanţ hidric pozitiv (aport mai mare decât eliminarea): stări patologice însoţite de edeme şi
fiziologic: sarcină.
 Bilanţ hidric negativ: stări patologice însoţite de deshidratări (foarte periculoase la sugari) şi
fiziologic (efort fizic, temperaturi foarte mari).
Nevoile de apă sunt:
 Individuale: pentru menţinerea igienei
 Colective: in funcţie de specificul activităţii (industrie, agricultura, urbanistic).

2. SURSE DE APA SI CARACTERISTICELE SANITARE

a.Apa atmosferică (vapori): se găseşte până la 15 - 20 km altitudine. Nu se foloseşte pentru baut.

b.Precipitaţii: nu au încărcătură minerală, nu se folosesc în scop potabil.

13
c.Surse de suprafaţă: 97% din apa totală a Pământului are salinitate foarte mare. Din restul de 3% (apă
dulce) cea mai mare parte se găseşte în gheţari. Practic poate fi utilizată doar 0,03% din apa de suprafaţă.
Gradul de poluare a acesteia este crescut, apa nu poate fi folosită ca atare.

d.Ape subterane: corespund din punct de vedere calitativ, dar debitul lor este foarte scăzut. Stratul freatic
trebuie să fie la mare adâncime. Poat avea un grad crescut de mineralizare.

2. DETERIORAREA SI PROTECTIA APEI

Protectia sanitara a apei:

Pentru pastrarea calitatilor apei si pentru prevenirea riscului impurificarilor, sursele de apa trebuie
protejate cu amenajari denumite zone de protectie sanitara, care in general, sunt formate din trei perimetre
ce se stabilesc in conformitate cu normativele in vigoare.

Cele trei perimetre ale zonei de protectie sanitara a captarilor sunt:

- perimetrul de regim sever in care nu este permis sa se construiasca locuinte si/sau constructii anexe
si in care nu au acces persoanele fara interes de serviciu. Zona se prevede cu indiguiri si cu paza
permanenta;

- perimetrul de restrictie, situat in jurul zonei de regim sever, in care se pastreaza o salubritate perfecta si
se interzice utilizarea terenului in scopuri, care ar putea reduce debitele (despaduriri etc.) sau ar altera
calitatea apei (depozite de gunoi etc.). Acest perimetru se marcheaza pe teren prin borne cu inscriptii;

- perimetrul de observatie cuprinde zona in care organele sanitare fac observatii sistematice asupra starii
sanitare a oamenilor.

Zonele de protectie sanitara au rolul de a stabili perimetrele in care se impun conditii speciale in
vederea prevenirii contaminarii si impurificarii apei de catre diversi factori cum ar fi: balti, depozite de
gunoaie, retele de canalizare, grupuri sanitare (closete) sau orice instalatii sau depozite insalubre.

Pentru apele din cursurile naturale si izvoare se vor lua masuri pentru a nu le polua cu ape reziduale
industriale si menajere.

Pentru protectia sanitara a apei, personalul care deserveste instalatiile de aprovizionare cu apa potabila
trebuie sa aiba controlul medical la zi si sa poarte, in timpul lucrului, echipamentul sanitar de protectie. .

Intreprinderile de industrie alimentara, care au surse proprii de aprovizionare cu apa (puturi) sunt
obligate sa ia masurile necesare pentru respectarea conditiilor de protectie sanitara prevazute pentru
fiecare perimetru al zonei conform normativelor legale in vigoare.

Pentru prevenirea contaminarii si impurificarii apei potabile, intreaga retea de distributie trebuie sa fie
mentinuta in bune conditii de functionare, evitand pierderile pe retea, eliminand posibilitatea de
impurificare prin deteriorarea acesteia ca si contactul cu punctele critice de insalubrizare (haznale,
conducte de canalizare, closete, gropi de gunoaie etc.).

14
 IGIENA SOLULUI
Solul reprezinta un factor mediu cu importanta deosebita asupra sanatatii. Din punct de vedere fizic solul este
format dintr-o serie de grunji de marime si forme diferite. Intre grunjii solului ramane un spatiu liber numit porii
solului.

PROPRIETATILE FIZICE ALE SOLULUI:

1.Permeabilitatea solului pentru aer –proprietatea sau calitatea solului de a fi strabatut de aer. Aerul
din sol –aer teluric are o cantitate mai mica de oxigen si mai mare de bioxid de carbon. Mai exista amoniac,
hidrogen sulfurat. Cu cat compozitia aerului teluric este mai apropriata de cea a aerului atmosferic cu atat
spunem ca aerul este mai salubru.

2.Permeabilitatea pentru apa este proprietatea solului de a fi strabatut de apa. Depinde de porozitatea
solului. Solurile cu o porozitate mica ca argila sunt greu de strabatut de ape,fiind retinuta de porii solului pe
cand solurile cu o porozitate mare ca nisipul sunt usor de strabatut de apa.

3.Capilaritatea solului este proprietatea solului de a permite apei subterane sa se ridice prin porii sai.
Aceasta proprietate este invers proportionala cu capilaritatea pentru apa. Solurile cu capilaritate crescuta
permit apei subterane sa se ridice prin porii lor ajungand la nivelul constructiei in care trece apa dand nastere
igrasiei.

4.Selectivitatea solului. Este proprietatea solului de a retine in porii sai diverse impuritati care il strabat,
in special impuritatilor in suspensie. Astfel, daca se trece prin sol o suspensie de germeni, apa care a strabatut
solul poate fi sterila.

5.Temperatura solului.Desfasurarea proceselor biochimice din sol depind de temperatura acestuia.

Solul este rau conducator de caldura, temperatura sa ramanand in urma fata de temperatura
aerului.Temperatura solului depinde de radiatiile solare, care cad pe sol si de procesele biochimice exogene
care se petrec in sol si de caldura centrala a pamantului.

POLUAREA CHIMICA A SOLULUI

Exista afectiuni care apar in populatie determinate de compozitia chimica a solului Aceste afectiuni poarta
numele de endemii bio-geo-chimice, denumiri care arata ca bolile se gasesc endemic intr-o anumita zona
legate de factorii locali si exprima legatura dintre sol, compozitia chimica si factorii biologici vegetatie, produse
animale.

Exemple: gusa endemica (carenta de iod in sol), fluoroza dentara legata de excesul de flor din sol, nefrita
endemica.

15
 IGIENA RADIATIILOR
RADIATII IONIZANTE
Sunt radiatiile care vin in contact cu materia o ionizeaza sau produc ioni incarcati electric pozitiv sau negativ.

Se clasifică:

1.dupa originea lor:

- in radiatii nucleare si

- radiatii extranucleare

2.dupa modul de propagare

- in radiatii corpusculare si

- radiatii electromagnetice

3.dupa actiunea lor

-in radiatii cu actiune interna(nu-si exercita efectul asupra organismului decat dupa ce patrund in organism
prin inhalare sau prin ingerare, cu putere de patrundere mica, radiatiile alfa care patrund cativa mm in aer si

- radiatii cu actiune externa (actioneaza chiar si de la distanta, cu putere mare de patrundere, radiatii X, gama
si neutronii cativa metri, dar dupa intrare sunt mult mai periculoase.

NATURA RADIATIILOR IONIZANTE

 Naturala:
 radiaţia cosmică – este de origine solară şi galactică, de tip corpuscular. Este absorbită în
straturile superioare ale atmosferei, producând un fenomen de ionizare, rezultând radiaţia cosmică secundară,
care creşte cu altitudinea şi latitudinea.
 radiaţia terestră – este produsă de izotopi naturali din scoarţa terestră (U, Th, K). Variază în
funcţie de natura rocilor din scoarţă (este crescută pentru rocile bazaltice şi şisturi).
Radioactivitatea naturală poate fi modificată tehnologic. Datorită intervenţiei omului, reactivitatea
naturală creşte prin creşterea riscului de expunere: materialul este adus în apropiere (minerit, ape
geotermale, roci fosfatice folosite pentru îngrăşăminte chimice, materiale de construcţii).
 Artificială: este produsă prin explozii nucleare, reactoare nucleare, unde se produc nuclizi radioactiv,
folosiţi în diferite activităţi (medicină, cercetare).

Mecanism de acţiune
Teoria ţintei: numai acele celule tesuturi organe care vin in contact cu radiatiile ionizate sunt afectate de
acestea -radiaţiile acţionează la nivelul ADN-ului. Explică producerea efectelor genetice, fără prag.

Teoria radicalilor liberi: are la bază ionizarea moleculelor din organism pe care o ionizeaza în special apă,
rezultând peroxizi, cu reactivitate foarte mare actionand si asupra altor organe, tesuturi, celule. Explică
producerea efectelor somatice, cu prag.

16
 Curs 3

IGIENA ALIMENTATIEI
NECESARUL DE ENERGIE

La baza vietii stau transformarile necontenite de energie si de materie, schimbul permanent de

substanta pe care corpul omenesc le primeste sau le elimina.
Valoarea energetica a principiilor nutritive:

-prin arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal

-prin arderea unui gram de glucide se elibereaza 4,1 kcal

-prin arderea unui gram de lipide se elibereaza 9,2 Kcal

-prin arderea unui gram de alcool se elibereaza 7 kcal

Metabolismul bazal-o parte din cheltuiala energetica a organismului este obligatorie chiar in conditii de
repaus fizic si intelectual.Consumul energetic inregistrat astfel, indispensabil mentinerii functiilor vitale
(activitatea cardiaca, respiratorie, nervoasa, secretorie) reprezinta metabolismul bazal.

Clasificarea profesiilor in functie de cheltuiala de energie:

A)profesii care necesita o cheltuiala mica de energie: (2600Kcal pentru barbati si 2300Kcal pentru femei):
profesori, ingineri, medici, functionari etc.

B)profesii care necesita o cheltuiala medie de energie (3200Kcal pentru barbati si 2500Kcal pentru femei):
vopsitori, soferi, studenti, lucratori in industria usoara, gospodine etc.

C)profesii care necesita o cheltuiala mare de energie(3600Kcal pentru barbati si 2600Kcal pentru femei):
lacatusi, turnatori, frezori, betonisti etc.

D)profesii care necesita o cheltuiala foarte mare de energie(4000Kcal: sapatori, cosari, mineri, docheri)

In perioada graviditatii este necesar un supliment de 150 kcal/zi in primul trimestru si circa 350 Kcal in
urmatoarele doua trimestre.

Pentru femeia care alapteaza ratia zilnica trebuie suplimentata cu 550Kcal/zi.

Cand alimentatia nu asigura necesarul de calorii, organismul este obligat sa le asigure din propriile
tesuturi, din grasimea de rezerva si din tesutul muscular.

La copii se produce o incetinire a ritmului de crestere, scade rezistenta la agresiunile microbiene.

Adultii scad in greutate se produce casexie, scade randamentul muncii, scade rezistenta la infectii si la agentii
chimici.

17
Un aport caloric peste trebuintele organismului va duce la cresterea greutatii corporeale-obezitate-ATS, HTA,
diabet zaharat, artroze.

NECESAR DE PROTEINE
Proteinele sunt componente esentiale ale tuturor celulelor organismului avand functii biologice multiple.

70% din structurile organismului sunt de natură proteică. Proteinele sunt alcatuite din aminoacizi in numar de
23-25 asezati in lanturi polipeptidice.

Raţia de proteine, plecând de la bilanţul proteic (BP=consum/eliminare), poate fi:

 echilibrată: aport=eliminare
 pozitivă: aport > eliminare, pentru organismele în creştere (copii, femei însărcinate)
 negativă: aport < eliminare, în faze febrile sau cancer.

Rolurile proteinelor:

1.plastic-intra in structura tuturor celulelor, fac parte din structura enzimelor si a unor hormoni implicati in
reglarea proceselor metabolice, asigurand presiunea osmotica, actionand ca sisteme tampon pentru acizi si
baze in sectorul intracelular contribuind la mentinerea echilibrului acido-bazic.

2.cresc rezistenta organismului fata de bolile infectioase, anticorpii fiind γ globuline modificate, cresc rezistenta
organismului fata de noxele chimice: poluanti, adjuvanti, metale, medicamente.

3.rol energetic-prin arderea unui g de proteine se elibereaza 4.1Kcal.

Evaluarea calităţii proteinelor

. 8 aminoacizi nu pot fi sintetizaţi de organismul uman. Ei depind de aportul exogen. Se numesc aminoacizi
esenţiali (indispensabili): fenilalanina, leukina, izoleukina, lizina, metionină, treonină, triptofan, valină.

Există 3 categorii de proteine alimentare:

 Clasa I: sunt cele mai valoroase, conţin cantitatea cea mai crescută de aminoacizi esenţiali. Corijeaza
deficientele proteinelor de clasa aIIIa. Există în regnul animal (oua,carne, lapte, brânzeturi)
 Clasa II: conţin toţi aminoacizii esenţiali, dar unul, doi sau chiar trei sunt în cantitate mai
scăzută.(aminoacizi limitativi).Există în regnul vegetal: legume, fructe, cereale, legume uscate.
 Clasa III: valoare biologica inferioara. Lipsesc unul sau doi aminoacizi esenţiali. Există în regnul
animal (colagen) sau vegetal (zeina-proteina porumbului). În cantitate crescută provoacă pelagra,
(distrofie proteică indusă de consumul unei proteine proaste).

Raţia de proteine
Variază în funcţie de condiţiile fiziologice şi de mediu.

Condiţii fiziologice:
Pentru un copil născut prematur, raţia de proteine trebuie să fie de 4-5g proteine/kg corp/zi, pentru a
ajunge cât copilul născut la termen, care /zi. consumă 3,5- 4,5g proteine/ kg corp.

Un anabolism accentuat se înregistreză la femeia gravidă pentru a hipertrofia ţesuturile ce adăpostesc fătul,
pentru creşterea volumului de sânge pentru produsul de concepţie. Sunt necesare 2-2,5g/kg corp/zi. Cu cât

18
creşte vârsta sarcinii, cu atât creşte raţia de proteine.

În perioada de lactaţie sunt necesare 2g/kg corp/zi.

Necesar adult: 75 g proteine/zi, deci 1 g proteine/kg corp/24h.

Cantitatea necesară de proteine reprezintă 12-18 % din totalul caloriilor necesare.

In cazul unui mediu toxic/poluant este necesară suplimentarea raţiei de proteine din punct de vedere calitativ
şi cantitativ, deoarece noxele din organism sunt transformate în ficat (detoxifiere), până la produşi ce se
elimină mai uşor.

NECESAR DE LIPIDE
Lipidele sunt substante organice ale materiei vii ce sunt solubile in solventi organici si insolubili in apa.

Dpdv. chimic sunt constiuite din acizi grasi si glicerol.

Acizii grasi pot fi: -saturati(ac.palmitic, stearic)

- nesaturati(mononesaturati, polinesaturati)

Anumiţi acizi graşi nu pot fi sintetizaţi de corpul uman. Aceştia se numesc acizi graşi esenţiali şi depind de
aportul exogen. Sunt acizi polinesaturaţi, cu legături conjugate: acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic.

Acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic sunt numiţi şi vitamina F, deşi ei nu acţionează după tipicul
unei vitamine.

Rolul acizilor graşi:

 Rol energetic-prin arderea unui gram de lipide se elibereaza 9,2Kcal.
 Rol in protectia mecanica.
 Rol in mentinerea temperaturii ca strat termoreglator.
 Acizii polinesaturati pot realiza cu colesterolul nişte esteri solubili. Ei nu se depun pe stratul intern al
vaselor, deci nu au acţiune aterogenăputand fi folositi ca medicament antiaterogen.
 Potenţează/condiţionează aparatul reproducător, atât feminin, cât şi masculin.Exista tendinţa de
degenerare a tubilor seminiferi, cu azoospermie în caz de:
-aport insuficient

-atingerea mai greu a maturităţii sexuale la barbati si la femei

-tulburări de ciclu şi fertilizare la femei

 Datorită structurii conjugate nesaturate, acizii intervin în oxidoreducerile tisulare.

 Intră în structura membranei celulare(rol plastic).
 Potenţează anumite sisteme enzimatice( ex. succinat- dehidrogenaza)
 Acidul arahidonic este precursor al prostaglandinelor, leucotrienelor, tromboxanilor.
 Rol in absorbtia vitaminelor liposolubile A,D,E,K.
 Contribuie la reducerea volumului ratiei alimentare, la cresterea satietatii, la imbunatarirea gustului
mancarii.

19
Ratia de lipide

Ratia de lipide reprezinta 20-35% din nevoia calorică zilnica. Raportat la echivalentul gram al unui gram de
grăsime (9,3Kcal/g), rezultă o valoare cuprinsă între 0,7 şi 1g/kg corp/zi pentru persoanele sedentare.

Raţia minimă de grăsime sub (20%) se administrează celor ce lucrează în mediu toxic, pentru că grăsimile nu
conţin componente ce participă la detoxifiere şi persoanelor cu risc de aterioscleroză (bătrâni, bolnavi),
sedentari, dislipidemici, persoane cu afectiuni hepato-pancreatice sau biliare.

Dacă se depăşeşte un aport lipidic de 35%, prezintă acţiune aterogenă, crescând morbiditatea
cardiovasculară şi se produce metabolizarea incompletă a grăsimilor alimentare, cu acidoză.

Raţia maximă(35%) se administrează persoanelor ce depun un efort fizic crescut, pe o durată lungă de
timp,dar pentru un efort foarte crescut în timp scurt, nu se administrează maximum de grăsimi.

Raţia maximă este necesară şi în mediul rece, unde se pierde o cantitate crescută de căldură şi se produce
accelerarea arderilor, pentru a se păstra homeostazia termică. Frigul împiedică fenomenul de steatoză
hepatică. Deci, frigul are un efect pseudolipotrop, prin arderea suplimentului.

Ex. Eschimoşii consumă peste 45% grăsimi, dar nu prezintă boli cardiovasculare, în timp ce depăşirea unui
procent de 35% în alte zone geografice produce boli cardiovasculare.

NECESARUL DE GLUCIDE
Sunt substante organice formate din C, H si O foarte raspandite in natura in regnul vegetal.

Cele mai importante glucide sunt:

- monozaharide: glucoza, fructoza, galactoza.

-dizaharide : maltoza, lactoza, zaharoza.

-polizaharide: amidon, glicogen, celuloza si hemiceluloza.

Organismul poate sintetiza glucide prin gluconeogeneză. Astfel, pornind de la lipide, se poate ajunge la
acidoză alimentară.

Raţia de glucide este folosită în scopuri energetice, pentru că glucidele sunt combustibilul ideal.

Rolul glucidelor:

-principala sursa de energie, prin arderea unui gram de glucide se eliberează 4 Kcalorii.

-creierul, sistemul nervos periferic, hematiile si leucocitele, ficatul si muschii folosesc glucoza ca unica sursa
de energie.

-glucidele sunt indispensabile metabolismului lipidic si proteic. In absenta unui aport glucidic metabolismul
lipidic perturbat se va manifesta prin cresterea productiei de corpi cetonici, care va genera o stare de acidoza.

-rol plastic-prin participarea in numeroase structuri anatomice: tesut conjunctiv, membrane celulare, tesut
nervos. Prezenta in ficat a glicogenului confera acestui organ rezistenta la actiunea toxica a substantelor
straine patrunse in organism sub forma de poluanti sau medicamente.

20
 Consumul crescut de glucide pentru mult timp duce la epuizarea pancreasului. O suprasolicitare a
organismului cu molecule de glucide este diabetogenă.
Produsele zaharate sunt foarte bogate în glucide şi grăsimi, deci sunt foarte calorigene (100g ciocolată este
echivalentul a 600 calorii).

Pot aparea şi dislipidemii (ateromatoză). Factori determinanţi:

1. Ingestia de grăsimi alimentare saturate

2. Dulciurile sunt mult mai aterogene decât grăsimile saturate.
Pot provoca dezechilibre tiaminoglucidice (scade vit.B1).

Fibrele alimentare (celuloza si hemiceluloza)

Surse de fibră:

 La cerealele de culoare neagră: există în cantităţi crescute în tărâţe.

 Legumele şi fructele au o fibră impregnată minimal comparativ cu fibra cereală, astfel încat fibra este
mai puţin abrazivă.

Rolul fibrelor alimentare:

 -combaterea constipatiei prin stimularea tranzitului intestinal(formarea bolului fecal)

 -scade coeficientul de absorbtie a substantelor nutritive: lipide, colesterol ducand la profilaxia si
tratamentul obezitatii, dislipidemiilor, aterosclerozei, diabetului zaharat,dar se produce si o scadere
a substantelor nutritive saruri minerale,vitamine.
Raţia de glucide: 50%.din valoarea calorica a ratiei.

Ratii mici glucide: persoane obeze, sedentare.

Ratii mai mari glucide: pentru persoanele care fac efort intens si de durata, la copii, femei in perioada
maternitatii.

Nevoia zilnica a fibrelor alimentare 15-20g/zi.

NECESARUL DE VITAMINE
Sunt compuşi chimici care acţionează în organism în concentraţii foarte scăzute, intrând în structura unor
enzime sub formă de grupare prostetică. Deci, vitaminele sunt un fel de catalizatori.

Clasificare vitaminelor se face după solubilitate:

 Liposolubile: absorbţia lor se face asemănător cu absorbţia grăsimilor, după ce vitaminele s-au
solubilizat în grăsimi alimentare.
 Hidrosolubile: sunt uşor solubile în apă. Prin prepararea alimentelor, trec în apa.

Vitaminele liposolubile

Vitamina A
Provitamina A este un β-caroten(morcov), care prin hidroliză în ficat sau în mucoasa intestinală eliberează trei
molecule de vitamină.

21
În regiunile palmară şi plantară se poate observa carotinodermia: o stocare de caroten datorită insuficienţei
hepatice, cu lipsa hidrolizei.

Surse de vitamină A:

 Grăsimile din lapte: cantitate crescută, caracter aterogen.

 Ou-sub forma de retinol
Avitaminoza A: malacie, hemeralopie nocturna (orbul gainilor). Se produc modificari ale epiteliului cu tendinţă
spre keratinizare (hiperkeratoză peripapilară)  piele de găină.

Vitamina A se utilizează în:

 Profilaxia litiazei renale: mucoase moarte, detritusuri, loc de aglomerare a sărurilor minerale (nisip)
 Metabolismul proteic: stimulează anabolismul proteic şi procesele de diferenţiere celulară.
 Aparatul reproducător: carenţa duce la azoospermie ♂ şi infertilitate prin pierderea produşilor de
concepţie ♀. Carenţa de vitamină A în perioada de gestaţie duce la naşterea unor copii cu
malformaţii congenitale (digestive, renale, respiratorii, palatoschisis, cheiloschisis).
 Metabolismul ţesuturilor dure (dinţi, oase): echilibrează activitatea osteoclastelor şi osteoblastelor
formatoare de os.
 Fanere: Firul de par în carenţe devine friabil, se usucă, se despică, pentru că nu este lubrefiat
(canalele glandelor sebacee sunt obstruate de detritusuri).
Necesarul de vitamină A la adult este de 6000 UI. În perioada de lactaţie se administrează 8000 UI, pentru
menţinerea secreţiei.

Copilului i se administrează în raport cu greutatea corporală: cel puţin ⅓ trebuie să fie retinol, restul de ⅔
caroteni din vegetale.

Vitamina A este antioxidant, trebuie ferită de hiperacizi endogeni şi peroxizi exogeni.

Intervine în mecanismul de diferenţiere celulară, în tratamentul unor cancere.

Există un risc de acumulare peste valorile normale (peste 50000 UI), când se comportă ca o noxă:
hipervitaminoză. În fazele iniţiale, individul prezinta: somnolenţă, dureri articulare, tulburări de tranzit. Ulterior
reapar tulburările din hipovitaminoză: ostreoliză, avort, malformaţii, foliculi piloşi afectaţi.

Vitamina D
Este o vitamină de sinteză endogenă. În natură, ergosterolul în prezenţa radiaţiilor UV se transformă în
vitamina D2, care poate fi folosită ca atare. Dacă ajunge în organism la suprafaţa pielii, se transformă în
vitamină D3.

Vitamina poate fi preluată din: lapte şi derivate lactate, ouă, peşte marin (ficatul).

Rol: mineralizarea structurilor osoase.

Valori normale: 400 UI/zi.

În insuficienţe apar tulburări în osificare, manifestări patologice, deformări. La copilul mic apare rahitismul, la
adult osteomalacia (porozitate a oaselor, a dinţilor).

 Osteoporoza apare la femei care nu mai sunt sub influenţa estrogenilor – menopauză, scăzând
densitatea mineralelor şi rezistenţa mecanică a osului.
 Rahitismul la copii: tulburări generale, adinamie, lipsit de vitalitate şi de viociunea caracteristică
vârstei prin hipotonie musculară. Sunt slabi, cu abdomen de batracian. Modificările osoase au
preferinţă pentru anumite zone (cartilajul de creştere nu este o linie dreaptă, clară, ci în formă de

22
 dinţi de fierăstrău prin proliferare, osul îngroşându-se: semnul brăţării). Ca test de screening se
realizează radiografia pumnului.
 Aspect:
 Deformări ale cutiei craniene, craniotabes, fontanelele anterioara si posterioara se inchid mai
greu;
 Torace în carenă: cutie toracică evazată în partea inferioară, cu înfundarea sternului sau
modificări cifotice ale coloanei vertebrale. Rar apar mătănii costale: procese de tumefiere
înşirate ca nişte mărgele.
 Osul este mai fragil. Oasele membrelor inferioare se curbează: picioare de carabinist.
 Copilul este mai sensibil la infecţii microbiene: sechelele persistă.
Hipervitaminoza este foarte frecventă:

 Stare de intoxicaţie a organismului asemănătoare cu hipervitaminoza A: curbatură, cefalee

cvasipermanentă, greu de tratat, dureri articulare crescute, constipaţie, somnolenţă, adinamie,
tulburări de apetit.
 Ca2+ se fixează în locuri unde nu trebuie: în structura vaselor inimii, aortei, ţesuturi moi, rinichi
(produce rapid litiază renală).
 Se dereglează concentraţia citratului, sărurilor minerale.

Vitamina E
Cea mai puternică formă este α-tocoferol, cea mai slabă- γ tocoferol.

Se găseşte în legume, fructe, cereale ca structuri embrionare. Este vitamina fertilităţii.

Insuficienţa:

 Incapacitatea reproducerii:
 Degenerescenţa tubilor seminiferi şi azoospermie.
 Incapacitatea de a ţine sarcina din luna a 5-a.
 Deoarece este vitamină antidistrofică, apar distrofii musculare importante. Striaţiile muschilor
degenerează, ţesutul striat fiind înlocuit cu ţesut fibromatos, care schimbă funcţionalitatea
muşchilor. Se acumulează o substanţă galben-brună, un fel de peroxid.
 Anemia hemolitică apare datorită creşterii fragilităţii hematiilor. Durata lor de viaţă scade cu gradul de
carenţă în vitamină E.
Utilizare: profilaxia antioncogenă, prin atenuarea excesului de peroxizi pe care îi ingerăm (afectează acizii
nucleici ADN şi ARN). Protejează de oxidare vitamina A.

Pentru un adult sănătos sunt necesare 10..12 mg, la copilul mic, imediat după naştere sunt necesare
100..120 mg.

Vitamine hidrosolubile

Vitamina C
Se găseşte doar în legume, fructe. Se pierde uşor pentru că este hidrosolubilă şi e extrem de fragilă, fiind un
produs antioxidant (este afectată de O2, catalizori, căldură, Cu, Fe, Ag).

Se găseşte sub două forme: acid ascorbic şi acid dehidroascorbic.

În legume şi fructe există o enzimă specializată, acid ascorbic – oxidază, care conţine Cu, ceea ce face ca în
timpul stocării, vitamina să dispară. Se găseşte mai mult în dovlecel, mai puţin în cartofi, bulbi, citrice. Pe
lângă vitamina C există şi citrină (vitamina P, a permeabilităţii capilare), care acţionează sinergic cu vitamina C
şi potenţează lipsa acesteia.

Cantităţi în diferite plante:

23
  Cireşe, struguri, mere, pere, gutui: 5..10 mg / 100g
 Citrice: 45..50 mg / 100g
 Căpşuni: 70..80 mg / 100g
 Mărar, leuştean, pătrunjel: 150 mg / 100g
 Ardei: 200..250 mg / 100g
 Măceş: 1000 mg / 100g
Vitamina C intervine în metabolismul unor aminoacizi (hidroxiprolină), care sunt utilizaţi în sinteza colagenului:
cicatricile postoperatorii sunt de 4..5 ori mai labile în avitaminoze.

Peretele vascular este mai rezistent în prezenţa vitaminei C, altfel apar hemoragii subcutanate.

Scorbutul:

 Papile interdentare hipertrofiate şi sângerânde la apăsare

 Ligament alveolo-dentar detensionat (edentaţie)
 Infecţii: vitamina C potenţează apărarea leucocitară (leucocitul este foarte bogat în vitamină)
Necesarul de vitamină C este de minim 2..3 mg / 1000 cal., normalul de 20..25 mg / 1000 cal (deci 75..100
mg zilnic).

Excesul de vitamină C nu creează probleme pentru că este hidrosolubilă, totuşi ea creşte aciditatea digestivă,
putând provoca ulcer şi se transformă în acid oxalic.

Complexul B

Vitamina B1 (tiamina)
Este foarte răspândită în produsele cerealiere, care reprezintă sursa principală (zona corticală şi embrionul).
Carnea de porc este foarte bogată, iar cea de peşte este lipsită de B1.

În carenţă de B1 se produce boala Beri-Beri ce constă într-un dezechilibru tiaminoglucidic (scade B1, cresc
glucidele), datorită consumului crescut de pâine albă, consumului unor produse zaharoase rafinate cu conţinut
foarte scăzut în vitamină B1 şi produse alcoolice distilate (nu bere). Alcoolul are nevoie de B1 pentru a se
oxida, astfel încât se acumulează acid piruvic. Este o formă mai puţin gravă pentru că se consumă şi alte
produse ce conţin o cantitate scăzută de vitamină B1.

1. Boala Beri-Beri de tip uscat: este o suferinţă a SN, care nu are un metabolism glucidic
corespunzător, şi e afectat de acidoză. Manifestări: adinamie, irascibilitate, tulburări de
somn, somnolenţă diurnă, scăderea capacităţii de memorare, scăderea atenţiei. Apar
parestezii şi kinestezii.
2. Boala Beri-Beri de tip umed: suferinţă cardiacă pentru că muşchiul este foarte solicitat. Apar
tulburări de ritm, tahicardie, prăbuşirea valorii TA, care duc până la insuficienţă cardiacă
gravă, congestivă, cu acumulări de lichid.
3. Sindrom congestiv: anorexie de protecţie faţă de dulciuri.

Raţia zilnică de B1 este 0.35 mg / 1000 cal.

Vitamina B2 (riboflavina, lactoflavină, hepatoflavină)

Poate fi biosintetizată în organe cu germenii de fermentaţie lactică. Este foarte răspândită în produsele
alimentare. Este rezistentă la temperatură şi în mediu acid, dar labilă în mediu alcalin şi la acţiunea UV. Intră
în structura unor enzime ca coferment, fiind implicată în metabolismul protidic şi lipidic.

Carenţa de B2 este foarte rară. Apare în zonele rurale, unde alimentaţia e bogată în vegetale. În special la
copii sub 10 ani apar tulburări de carenţă de B2:

 Încetinirea ritmului de creştere şi creştere în greutate.

 Modificări specifice: dermatită seboreică, la nivel intersprâncenos, naso-labial, coate.

24
  Tulburări la nivelul cavităţii bucale, inflamaţia mucoasei (cheiloză), stomatită angulară (zăbăluţă),
gloseită (inflamaţia papilelor linguale, dând limba geografică)
 Modificări la nivel ocular: blefarite, conjunctivite, cheratite, capilarizarea corneei.
Necesarul: 0.65 mg / 1000 cal. Trebuie crescut în gestaţie şi perioada de lactaţie.

Vitaminele B1 şi B2 potenţează capacitatea organismului de a rezista la agenţii externi.

Vitamina B6 (piridoxina)
Este foarte răspândită în produsele alimentare. Intră în structura unor enzime din metabolismul proteic şi
lipidic.

Carenţele duc la tulburări nervoase la copilul mic alimentat artificial (vitamina a fost inactivată în laptele praf).
La adulţi apare o anemie asemănătoare celei feriprive şi limfopenie: rezistenţă la terapia parţială (tratament cu
Fe şi vitamina B6).

În TBC pulmonar se foloseşte hidrazida acidului nicotinic (antituberculostatic), care acţionează ca

antivitamină B6. Ratia de vitamina B6 este de 2 mg / zi.

Vitamina PP (niacină, amida acidului nicotinic)

Carenţa poate duce la pelagra. Apare în zone cu alimentaţie cu mămăligă. Porumbul conţine vitamina PP.

Pelagra:

 Colierul lui Casal: este o dermatită în jurul gâtului şi în zonele expuse la soare. Este determinată de
tulburări în metabolismul purinelor. Sensibilitatea la UV a pielii este foarte crescută (eritem şi
flictene) – funcţie trofică. Funcţie atrofică: pielea se pigmentează puternic şi neomogen şi se
strânge (tegument lăcuit): apar foarte multe fisuri, devine solzoasă, aspră.
 Tubul digestiv:
 Glosită gravă cu atrofie crescută a papilelor linguale (limba este roşie, sticloasă, cu hiperestezie
marginală).
 Gastrită atrofică, cu hiposecreţie generalizată.
 Colită foarte rebelă la tratament
 Scade absorbţia alimentelor. Pelagromul este un denutrit general.
 Demenţă: apare la formele avansate şi la consumul de alcool.
Pelagra este o carenţă mixtă, pentru că proteina principală pentru pelagroşi este zeina din porumb, care nu
conţine 1..2 aminoacizi esenţiali. Nu poate fi utilizată digestiv şi metabolic. Laptele şi carnea sunt puternic
antipelagrogene.

Vitamina PP poate fi sintetizată în organism din triptofan (1 mg din 60 mg triptofan) sau piridoxină, care există
în lapte.

Tratamentul numai cu vitamina nu este suficient. Cel mai bine este să se treacă la alimentaţia cu pâine, să se
consume pe lângă mămăligă şi carne. Există o specie de porumb îmbunătăţit genetic, care are o zeină de
clasa II.

NECESARUL DE SARURI MINERALE

În funcţie de necesarul organismului se clasifică în:

 Macroelemente: 13..14 minerale necesare în cantităţi mari (1000 mg / zi)

 Microelemente: necesare în cantităţi de mg sau fracţiuni de mg.
La depăşirea necesarului apar efecte toxice.

25
Macroelementele
Na+, K+, Cl- sunt puternic hidrosolubile şi există în toate alimentele. Carenţe nu apar, dar există excese. Raţia
este de 1.5..2 g Na+, K+ şi de 3..4 g Cl-. Se ajunge chiar la 20 g Na+/zi. Consumul excesiv de Na+ duce la
probleme cardiovasculare, datorită HTA.

K+ este localizat predominat intracelular, iar Na+ extracelular.

Acţiuni:

 Na+, K+ stimulează sistemul neuromuscular.

 Na+ este edemogen prin legarea apei.
 K+ este antagonist al Na+, împiedicând retenţia de apă (diuretic natural).
Creşterea raţiei duce la diaree, vărsături, transpiraţii.

Cl- poate genera HCl, fiind acidifiant. Activează unele amilaze care participă la hidroliz amidonului. Activează
schimbul respirator. Este activ în eliminarea compuşilor de catabolism proteic: în cloropenie apare uremie
(retenţie de azotaţi).

Ca2+ se găseşte în lapte, fructe, legume, dacă nu există acid oxalic. În lapte există şi factorul care facilitează
absorbţia Ca2+.

Există şi factori care inhibă absorbţia Ca2+:

 Acid fitic din cereale

 Raportul Ca2+ / P << 1, spre exemplu în carne.
 Prezenţa acidului oxalic: se formează oxalaţi insolubili de Ca2+. Exemplu: spanac, măcriş.
 Grăsimi saturate (acid stearic, palmitic) formează săruri insolubile de Ca2+.
Absorbţia: 25..27%, restul se elimină prin fecale. Pentru Mg2+ absorbţia este de 30..40%.

Roluri Ca2+, Mg2+:

 Intervin în inhibiţia neuromusculară.

 Stimulează sistemele enzimatice (lipaze, tripsină, amilaze).
 Ca2+ este factor de coagulare
 Ca2+ facilitează absorbţia şi utilizarea digestivă a vitaminei B12.
 Contribuie la consolidarea oaselor (hidroxiapatită, depozit de Ca2+)
Raţie: Ca2+ 500..600 mg / zi. Trebuie crescută de două ori în gestaţie şi lactaţie.

Mg2+ 100..200 mg / zi.

Fosforul (P) este un element care există în cantitate crescută în natură (carne, lapte, produse vegetale,
cereale – nu e absorbit).

80% în ţesuturi dure şi 20% în ţesuturi moi.

Rol:

 Sinteză proteică (acizi nucleici)

 Participare la metabolismul energetic (ATP).
Raţia: 1.5..2 g / zi. Creşterea efortului muscular duce la creşterea cantităţii de fosfor necesar organismului.

Alte macroelemente (Fe, Cu, Co), I, F,vit B12,vit K.

Microelementele (numite și oligoelemente)

26
 Sunt elemente chimice care se găsesc în cantități foarte mici în soluri, roci, ape și organisme care
sunt necesare pentru sporirea recoltei, îmbunătățirea calității produselor vegetale și protecției
plantelor și animalelor împotriva bolilor și agenților patogeni.
În organismele vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre care 75% sunt
microelemente.

Microelementele se clasifică în trei grupe:

o microelemente cu o vitalitate reală: arsen, brom, cobalt, cupru, fluor, iod, mangan, siliciu și zinc,
;
o microelemente cu o vitalitate potențială: aluminiu, bariu, beriliu, bor, cadmiu, litiu, molibden,
nichel, rubidiu, stronțiu, titan și vanadiu, ;
o microelemente cu un rol biologic neglijabil sau necunoscut: actiniu, argint, aur, bismut,
clor, indiu, mercur, plumb, radiu,seleniu, staniu, stibiu, telur, toriu, etc..

Microelementele intră în componența unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți.

Astfel, se află zincul în carboxilază, cuprul în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în vitamina B12 etc.
Microelementele servesc drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele măresc
activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza amidonului,
zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a.
Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea curentă minerale, ele sunt de fapt elemente de
natură anorganică indispensabile organismelor vii. Elemente care sunt în componența hranei
plantelor și animalelor, aceste elemente anorganice se găsesc frecvent sub formă ionică, sau legate
de vitamine.
Substanțele minerale spre deosebire de substanțele organice nu se distrug la prezența căldurii sau
aerului.

CURS 4
VALOAREA NUTRITIVA SI IGIENA ALIMENTELOR
I.LAPTELE SI BRANZETURILE-
Surse:

1.Sursa de calciu-laptele-125mg la 100ml

-branzeturi- branza proaspatade vaci 200mg la100g

-branzeturi fermentate 900-1200mg/100g

Conditii care favorizeaza absorbtia, fixarea sa in schelet:

-raport Ca-Fosfor supraunitar

-prezenta vitaminei D3,

-a lactozei,

-a acidului citric,

-proteinelor

27
-absenta unor factori de insolubrizare a calciului (ac.oxalic, acidul fitic)

Sursa de proteine cazeina, lactalbumina, lactoglobulina - 3,5g/100ml

Sursa de vitamine hidrosolubile: B1, B2, B6, PP, B12,vitamine liposolubile A si D3

Sursa de grasimi: acizi grasi si colesterol - insusiri dislipidemiante si aterosclerozante

Sursa scazuta de glucide: lactoza

Valoare calorica scazuta: 65 cal/100ml

Sursa redusa de vit.C: absenta unor elemente minerale Fe, Cu, Mn

Sursa crescuta: Na

Necesar de lapte: 300-500ml/zi adolescenti

500-600ml/zi femei gravide, noxe toxice

200-300ml/zi adulti

Necesar de branzeturi: 20-60g/zi

RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

Laptele poate fi contaminat cu microorganisme de la animalele bolnave, persoane care manipuleaza

alimentul si care pot fi bolnave sau purtatori sanatosi de la ambalaje si unii vectori ca mustele,
rozatoarele.

Germenii mai frecvent vehiculati sunt: b.Koch bovin, brucelele, salmonelele( branzeturi), virusul febrei
aftoase, Coxiela Burneti.

Agentii patogeni numai pentru om pt.care laptele reprezinta o cale de contaminare mentionam virusul
hepatitei epidemice, al poliomielitei, vibrionul holeric.

Contaminare chimica a laptelui: pesticide, antibioticele, metale metaloizi, toxici, micotoxine,

conservanti alimentari aplicati fraudulos: bromocet, carbonat de sodiu, apa oxigenata.

Operatia efectuata obligatoriu de fabricile de prelucrare a laptelui dupa mulgere este racitea brusca
urmata de pasteurizare (65-85C) prin care se distrug formele vegetative a germenilor patogeni.

II.CARNE,PESTE SI PREPARATE DIN CARNE SI PESTE

Surse:

Surse de proteine - intracelulare de calitate superioara

- extracelulare colagen si elastina de calitate inferioara

Surse de vitamine de complex B: vitPP, B2, B6, B12, B1, vit.liposolubile A, D.

Surse de Fe 3-5mg%

28
Surse deP, Zn, Cu, Potasiu, pestele (I, Fl)

Cantitate scazuta de Ca, Na.

Surse de grasimi: ac.grasi saturati si colesterol - actiune aterogena

Glucide absente, dar poate contine cantitati mici de glicogen si glucoza.

Necesar: -150-200 g/zi adulti,

- 60-130 g/zi copii,

-100 g/zi batrani

RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

In aceste produse alimentare se pot gasi bacterii si virusi patogeni sau conditionat patogeni, care
provin de la animale bolnave, de la personalul care manipulaza si prelucreaza produsele, de la
vectori.

Bacteriile patogene transmise prin carne: salmonelele - contaminarea se produce dupa sacrificare,
b.Koch si brucelele se pot transmite prin carnea provenita de la animale bolnave.

Periculoasa este toxiinfectia alimentara produsa de Clostridium Botulinum activ prin toxina sa
datorita conservelor de pestecare poate determina Botulismul.

Prin carne se pot transmite si o serie de boli parazitare: Trichinella spiralis, Taenia solium,Taenia
saginata, Botriocefalul. Larvele acestor paraziti se localizeaza si inchisteaza in muschii intercostali,
diafragm si masticator.

Contaminare prin substante chimice: biostimulatorii (folositi pentru cresterea animalelor),

medicamentele (antibioticele ), pesticidele (furaje), nitritul de sodiu (stabilizarea pigmentului carnii)
are efect methemoglobinizant.

Mezelurile afumate pot contine benzpiren (hidrocarbura policiclica aromatica) cu efect cancerigen.

Masuri de prevenire: evitarea contaminarii la abator (sacrificare) cu diferite microorganisme, de la

ustensile, utilaje, recipiente, mijloace de transport, utilizarea lantului de frig.

III.OUALE
Surse:

Sursa de: vitamine liposolubile A,D,E,K cat si hidrosolubile B2,B6,B12,ac.pantotenic-galbenus.

Sursa de: proteine de calitate superioara (alcatuite din cei 8 aminoacizi).

Sursa de: fosfor (fosfolipide), potasiu, sodiu, sulf, fier.

Sursa de: lipide in functie de pasare. Sursa crescuta de colesterol, cantitate mica de fosfolipide
(actiune tonifianta asupra sistemului nervos).

29
Sursa redusa de glucide.

Rol in hematopoieza, antianemiant datorita continutului crescut de Fe, vitamine, proteine de calitate
superioara.

Necesar: - copii 6-7 oua pe saptamana

-femeia gravida 4-5 oua pe saptamana

- adulti 1ou la 2 zile

RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

Ouale pot vehicula salmonele (ouale de rata) prin ingerarea unor cantitati mai mari de apa infectata
cu salmonele si depunerea oualelor pe soluri poluante si umede.

Mai pot vehicula noxe chimice similare carnii si laptelui (reziduuri de pesticide, antibiotice, metale
toxice).

IV.LEGUMELE SI FRUCTELE
Surse:

Surse de vitamina C: - gogosari, legume frunze (marar, varza, patrunjel, urzici), fructe de padure
(coacaze negre 200-80 mg%)

-cartofi, fasole (30-15 mg%)

-merele, perele, caisele, ciresele sub15 mg%

Sursa de ascobicoxidaza (enzima ce transforma acidul ascorbic in compusi lipsiti de activitate

vitaminica) in castraveti, dovlecei, struguri.

Sursa de vitamina Pcu rol in permeabilitatea capilarelor care se gasesc in citrice (lamai, portocale),
struguri, prune, afine.

Surse de caroten (provitamina A) - frunze verzi, morcovi, fructele si legumele cu pulpa colorata in
galben, portocaliu si rosu.

Sursa de vitamina K - spanacul, varza, urzicile.

Sursa de vitamina E, vitamina B - nuci, alune, mazare, fasole verde.

Sursa de elemente minerale: P, Ca,Fier, magneziu, fosfor, cupru.

Sursa de glucide 5-10% -fructoza, glucoza, zaharoza si fibre(celuloza, hemiceluloza, pectine).

Necesar:17-18% din valoarea calorica, adulti 500-800 g/zi.

Rol in obezitate, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, maladii renale.

30
RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

Nu constituie un mediu prielnic pentru proliferarea microorganismelor, dar pot transmite boli
bacteriene si virale(febra tifoida, paratifoida, dizenteria bacilara, holera, hepatita epidemica,
poliomielita.

Contaminarea se face cu microorganisme prin apele poluate folosite la irigare, ingrasaminte

fecaloide, sau de grajd, prin vectori, prin muste, persoane bolnave sau purtatoare care vin in contact
cu alimentele.

Contaminare cu paraziti: protozoarele (Giardia, Entamoeba dizenterie,Entamoeba Soli), nematode

(lumbricoides si tricocephalul), cestodele (Taenia solium,Taenia Saginata,Taenia echinococus).

Masuri de prevenire: spalarea cu jet de apa, depistarea si tratarea bolnavilor a purtatorilor,

impiedicarea raspandirii pe sol a dejectelor, epurarea apelor fecaloid –menajere etc.

Contaminare chimica: substante chimice toxice, care fac parte din compozitia chimica naturala a
plantei:

-amigdalina (glucozid cianogen) a carei substanta activa este acidul cianhidric din samburii de
migdale,caise piersici;

-solanina (glucozid) din cartofi in special incoltiti si tomatele verzi;

-pesticidele folosite la inlaturarea daunatorilor;

-azotati ca urmare a folosirii ingrasamintelor azotoase;

-azotatii si azotitii au efecte methemoglobinizante;

V.CEREALE SI LEGUMINOASE USCATE

Surse:

Sursa de energie-30-50% din necesarul de calorii,70-80% din ratia de glucide;

Sursa de glucide amidon, mai mica de mono si dizaharide;

Sursa de proteine vegetale - paine 17-12%, 20-35% leguminoase uscate din cls. a II a;

Sursa de vitamine vitamina B1,vitamina E si sarace in caroten, vitamina D si vitamina C;

Surse de elemente minerale: crescut in Fosfor (200 - 400mg%) sub forma de acid fitic, potasiu,
magneziu, fier, oligoelemente: Cu, Zn, Manganul;

Rol rahitigen, demineralizant datorita: dezechilibrului Fosfor/Calciu, lipsei vit.D, prezenta acidului fitic
din faina neagra;

Necesar: -paine-300-700g/zi -adult

-derivate cerealiere-50-80g/zi

31
 -leguminoase uscate-25-35g/zi

Rol: - fibre - paine neagra - inlatura constipatia, tranzit normal, scade absorbtia substantelor nutritive
la nivelul colonului.

-painea alba - copii, gravide (nevoi de calciu crescute), bolnavi care prezinta intolerante digestive
la celuloza si hemiceluloza.

RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

Nu creaza conditii proprii pentru dezvoltarea microorganismelor.

Cerealele se pot contamina cu mucegaiuri (Aspergillus, Penicilinum), care in anumite conditii pot
elabora micotoxine (Aflatoxinele) cu o intensa actiune cancerigena, teratogena si hepatotoxica.

Contaminare cu reziduuri de pesticide.

Contaminare cu paraziti de origine animala: gargarite, gandaci, fluturi, care modifica aspectul
produselor.

VI.PRODUSE ZAHAROASE

Surse:

Surse de glucide - cele preparate din zahar 300-400calorii/100g;

-cele din zahar si fructe contin cantitati mici de minerale si vitamine;

-cele din zahar si seminte oleaginoase aduc lipide 500-600 calorii;

Surse scazute de vitamine, proteine, elemente minerale (calciu);

Necesar: -7-8% din valoarea calorica a ratiei la copii

- 40-60%femei gravide

- 10% ceilalti consumatori

Consum crescut (zaharoza) - cresterea glicemiei - diabet zaharat

Consumul crescut de glucide necesita o cantitate crescuta de vitamina B1, care participa la
metabolismul glucidelor, dezechilibrul tiamino-glucidic, ce consta intr-un sindrom psiho-neurologic:
insomnii, nervozitate, slabirea memoriei scaderea capacitatii de munca.

Au actiune cariogena ducand la aparitia cariilor.

RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

Dulciurile numai din glucide rafinate sunt improprii pentru dezvoltarea bacteriilor patogene.

Mixturile complexe care au lapte, unt, oua, faina sunt favorabile pentru inmultirea microorganismelor.

Contaminare cu germeni: salmonele, stafilococi care pot determina toxiinfectii alimentare.

32
Masuri de prevenire:

-folosirea de materii prime salubre, controlul starii de sanatate a personalului, tratarea termica a
produselor care suporta temperaturi mai mari de 70C, interzicerea folosirii oualelor de rata la
prepararea cremelor, pastrarea dulciurilor in spatii frigorifice.

Contaminare cu substante chimice din materie prima si din utilaje.

VII.GRASIMILE ALIMENTARE
Surse:

Surse de lipide: acizi grasi saturati, acizi grasi nesaturati, acizi grasi polinesaturati (linolei, linolenic si
arahidonic) cu actiune anticolesterolemianta.

Surse de energie 700 - 930 calorii/100g.

Uleiurile contin: 50 - 66% acizi grasi polinesaturati.

Grasimile animale acizi grasi saturati.

Untul, smantana surse crescute de vitamina A, B, iar uleiurile extrase din germenul de cereale contin
vitamina E;

Necesar: -12-14% din val calorica a ratiei

–copii si femei 30-45g/zi,

-15-17% adulti 50-70g

Rol: produce: obezitate, dislipidemii, ateromatoze, boli cardiovasculare.

ALTERAREA SI INSALUBRIZAREA GRASIMILOR

Pastrarea indelungata si necorespunzatoare a grasimilor duce la modificarea aspectului

organoleptic (rancezirea grasimilor), care consta din transformari fizico-chimice( hidroliza
trigliceridelor si oxidarea acizilor grasi).

Grasimile se pot altera si prin temperaturi ridicate 200-250C, cand se pot descompune formand
acroleina sau polimeri toxici.

Grasimile rancede pe langa aspect organoleptic nefavorabil degradeaza si valoarea nutritiva,

inactivand vitaminele liposolubile si avand o actiune iritanta asupra mucoaselor.

Prevenirea rancezirii se poate face prin pastrarea la temperaturi scazute, intuneric, recipiente inchise
si evitarea contaminarii cu metale.

Contaminare cu substante chimice cu pesticide organoclorurate.

VII.BAUTURI NEALCOOLICE SI ALCOOLICE

BAUTURILE NEALCOOLICE

33
Surse:

Surse de vitamine: C si P, caroten, elemente minerale (Ca,P), glucide - sucurile naturale.

Rol: actiune rehidratanta, remineralizanta, stimuleaza secretia clorhidrica.

BAUTURILE ALCOOLICE

Surse:

Sursa de energie -7,5 cal/ml

Consumul crescut duce la iritarea mucoasei tubului digestiv (gastrite,ulcere), afectiuni hepatice
(ciroze).

Actiune nociva, nu pot fi considerate factori nutritivi.

Berea - aport minim de oligoelemente, vitamine complex B.

INSALUBRIZAREA CHIMICA SAU MICROBIOLOGICA

Insalubrizarea microbiana este rara la bauturile alcoolice organismele nu se dezvolta in acest mediu.

Prin bauturile nealcoolice se pot transmite o serie de maladii: febra tifoida, dizenteria, poliomielita,
hepatita.

Atentie la potabilitatea apei utilizata la prepararea bauturilor si starii de sanatate a personalului.

Insalubrizarea chimica datorita tratarii fructelor, legumelor cu substante pesticide.

Insalubrizare cu componente ale utilajelor sau ambalajelor folosite cu plumb,zinc,cupru.

Introducerea in mod fraudulos a unor substante, care pot avea efecte nocive prin adaus de alcool
metilic sau alcool industrial nepurificat, substante colorante, aromatizare.

Curs 5
Igiena copiilor si tinerilor
Este o ramura a igienei care se ocupa cu studiul factorilor de mediu, care influenteaza starea de sanatate a
copiilor si tinerilor. Ea studiaza influenta factorilor naturali si a conditiilor sociale de viata asupra organismelor
in crestere, asupra sanatatii colectivitatilor de copii si tineri.

Metode de cercetare ale igienei copiilor si tinerilor

Depind de natura fenomenelor studiate si le putem grupa in:

1.metode fizice, chimice si biologice, care se adreseaza factorilor de mediu: fizici, chimici si biologici.

34
2.metode fiziologice, chimice si psihologice care se adreseaza organismului in dezvoltare.

3.metode medico-sociale care se adreseaza conditiilor de mediu social si familial in care traiesc copiii.

Igiena copilului şi adolescentului urmăreşte:

1. Depistarea şi evaluarea cantitativă şi calitativă a factorilor de agresiune pentru sănătate din mediul
ambiant.
2. Cunoaşterea efectelor produse de agenţii patogeni asupra organismului uman.
3. Supraveghere convenţională şi de combatere a parametrilor care afectează mediul ambiant şi
sănătatea populaţiei.

ETAPELE DE DEZVOLTARE A ORGANISMULUI UMAN

Din punct de vedere medical, igienic si pedagogic se delimiteaza urmatoarele etapele de dezvoltare:

A.prima copilarie:

-perioada de viata a nou nascutului (0-28 zile)

-perioada de viata a sugarului(1-12 luni)

-perioada de viata a copilului mic(1-3ani)

B.a doua copilarie

-perioada prescolarului mic (3-4 ani)

-perioada prescolarului mijlociu(4,5-5ani)

-perioada prescolarului mare (5-6(7) ani)

C.a treia copilarie

-perioada scolarului mic (6-10(11)ani

-perioada scolarului mijlociu (10(11)-13(15)ani-perioada postpubertara

D.adolescenta 13(15)ani-18ani

E.tineretea 18-25 ani

DEZVOLTAREA FIZICA INDICATOR AL STARII DE SANATATE LA COPII SI

ADOLESCENTI
Cresterea si dezvoltarea sunt doi indicatori ai starii de sanatate a copilului la care se adauga dezvoltarea
psihointelectuala, capacitatea de aparare imuna si de reproducere.

Dezvoltarea umană reprezintă o creştere a substanţei vii, procese de dezvoltare şi diferenţiere.

Evoluţie: creştere de la o treaptă de organizare biologică şi psihocomportamentală mai simplă la una

superioară, prin diferenţierea structurală şi funcţională a celulelor şi organelor şi prin diversificarea formelor de
comportament adaptativ. Procesul de creştere durează de la naştere la 22 ani fete şi la 25 ani băieţi.

35
Dezvoltarea la diferite nivele
Nivel subcelular: proces de sinteză de molecule organice cu greutate moleculară mare (proteine, ce au rol
esenţial în creştere şi duc la diviziune celulară).

Nivel celular: creşterea somatică este un fenomen de multiplicare şi de creştere a dimensiunilor celulare sub
influenţa factorilor genetici şi condiţionat de factorii de mediu: fizici, chimici şi nutriţionali.

Nivel tisular: hiperplazie, hipertrofie, creşterea constituenţilor intracelulari şi extracelulari, diferenţiere celulară.

Nivel visceral: există o creştere alometrică a aparatelor şi sistemelor organismului. Analizate în această
perioadă de timp, curbele de creştere a diferitelor aparate sunt diferite. Creşterea se produce în sens cefalo-
caudal şi proximo-distal. În primii 3 ani, creierul acumulează 70% din greutatea finală.

Dezvoltarea individului: se realizează după o curbă cu aspect sigmoid, ce are două puncte principale de
autoacceleraţie şi două de autoinhibiţie. Cele două puncte există la 14 ani, când organismul are 60% din
greutate şi talia finală. Fenomenul de creştere continuă, organismul este un sistem deschis şi receptiv la
factorii de mediu.

Dezvoltarea în colectivităţi: determinarea variabilităţii cantitative a parametrilor de dezvoltare prin dispersia

valorilor în jurul unei valori medii, depinzând de condiţiile de viaţă ale grupurilor umane. Copii din mediul urban
au greutate şi înălţime mai mare decât cei din mediul rural. Valorile parametrilor la băieţei sunt mai mari ca la
fetiţe de la naştere. În perioada gimnazială se inversează valorile parametrilor (11..14 ani). Apoi lucrurile revin
la normal.

Înălţimea este un parametru fix în funcţie de care se raportează greutatea:

 Copil armonic: are înălţime şi greutate în acelaşi nivel sigmoid.

 Copil disarmonic: are înălţimea într-un nivel sigmoid, iar greutatea în altul. Există copii dizarmonici
cu plus de greutate şi copii cu minus de greutate.
Modalitate de apreciere pentru copil sugar: eutrofic sau distrofic (malnutriţie protein-calorică de grad I, II, III).

Evaluarea colectivităţilor
Dezvoltarea fizică este un indicator al stării de sănătate. Se fac examinări:

 lunare până la vârsta de un an

 din 3 în 3 luni, de la 1 la 3 ani
 după 3 ani: examene periodice (anual) şi examene de bilanţ (în perioada de trecere de la o treaptă de
şcolarizare la alta).

Legile creşterii şi dezvoltării

I. Dezvoltarea copiilor şi tinerilor este influenţată de condiţiile de viaţă ce determină particularităţi
individuale şi de grup, precum şi de dinamica anumitor procese. Dezvoltarea fizică este influenţată de
factori naturali şi sociali (alimentaţie, locuinţă, nivel de şcolarizare al părinţilor, îngrijiri medicale).
Aceşti factori influenţează patologia şi morbiditatea.
II. Ritmul dezvoltării scade cu vârsta: creştere intensă în perioada embrionară şi fetală, creştere lentă la
7..10 ani, se accelerează ulterior.
III. Ritmul dezvoltării nu este uniform. Factorii de mediu pot schimba momentul de apariţie a pubertăţii.
Exemplu: pubertate întârziată după 15 ani la fete sau 16..18 ani pentru băieţi.
IV. Ritmul de dezvoltare al diferitelor ţesuturi, aparate, sisteme, segmente corporale este diferit pentru
aceeaşi perioadă de timp (creştere alometrică). Creşterea în lungime alternează cu creşterea în
lăţime a părţilor organismului. În perioada de creştere, organele sunt mai vulnerabile.
V. Dezvoltarea fiecărui organ sau ţesut se face corelat cu creşterea celorlalte. Coordonarea se face prin
sistem endocrin, umoral, SNC.
VI. Dezvoltarea sexelor are particularităţi:
 maturizarea osoasă este mai precoce la fete.

36
  forţa musculară este mai mare la băieţi.
 greutatea şi înălţimea la fete este mai mică decât la băieţi.

In timpul sarcinii normale perioada care dureaza 280 de zile sau mai exact spus 10 luni a 28 de zile
fiecare, atat cresterea cat si dezvoltarea cunosc evolutii ascendente impresionante.

Oul ajunge la 3 luni de sarcina la lungimea de 9 cm, in 5 luni la 25 cm, in luna a 7-a la 35 cm, la 9 luni la 50
cm.

Dezvoltarea ponderala este de la cateva micrograme in momentul conceptiei, la 35 g in luna a 3-a de

sarcina, la 300g la sfarsitul lunii a 5-a, pentru a ajunge la 9 luni la 3000-3500g.

Dezvoltarea in pas cu cresterea este urmatoarea: In luna a-II-a de sarcina embrionul isi pierde coada si incepe
sa evolueze catre o structura vie cu trasaturi apropiate omului; se contureaza capul mai mare, schitarea gurii,
urechilor, nasului, trunchiului, extremitatilor si incepe activitatea inimii.

In luna a-IV-a apare diferentierea celulara, in luna a -V-a se percep miscarile cordului si miscarile fatului.

Din luna a- V-a apare functia respiratorie, desi copilul nu respira in timpul sarcinii, se definitiveaza invelisul
cutanat.

Perioada de nou nascut (0-30 zile) -creierul este bine dezvoltat reprezentand 1/8 din greutatea
corporala,substanta cenusie este incomplet dezvoltata.

Cutia craniana foarte mare comparativ cu fata, coloana vertebrala nu are nici o cubura, tibiile sunt usor
incurbate. Functia vizuala este completa la sugar din luna a-II-a de viata, auzul absent la nou-nascut, din a 8-a
saptamana copilul incepe sa auda.

Procesul de crestere ponderala este continuu, dar cu salturi mari in primul an de viata, la adolescenta.Copilul
doarme 18-19 ore pe zi.

Perioada de sugar (1-12 luni) - cresterea in greutate este continua si rapida, cu atat mai rapida cu cat
copilul este mai mic; el isi dubleaza greutatea de la nastere in luna a 4-a- a 5-a si si-o tripleaza la 1 an.

Cresterea in lungime este mult mai rapida in primele luni,in comparatie cu ultimile 5-6 luni si mai ales cu copilul
prescolar. El masoara 66 cm la 6 luni si 73 cm la 1 an.

Alimentatia trebuie sa aiba la baza proteinele si in mai mica masura grasimile.

Aparitia dentitiei are o mare importanta asupra aprecierii dezvoltarii copilului. Dentitia este intarziata in caz de
rahitism, boli metabolice.

Glandele endocrine-timusul are maxim de activitate la varsta de sugar fiind cel care stimuleaza indirect
productia factorilor de aparare imuna (anticorpi) secretati de catre limfocitele si plasmocitele sangelui.Dupa
varsta de un an timusul regreseaza. In primele 4-5 luni imunitatea copilului este conferita de anticorpii proveniti
de la mama (in perioada de sarcina), iar dupa aceea prin laptele matern.

Dupa aceea copilul va sintetiza singur anticorpi la care se adauga beneficiile vaccinarilor (vaccin antidifteric,
antituberculos, antipertussis, antirujeolos, antihepatita virala tip B, antipoliomielitic) crescand rezistenta la
imbolnaviri: difterie, tuse convulsiva, tetanos etc.

37
 Perioada copilului mic sau anteprescolar (1-3 ani) - cresterea si dezvoltarea se fac in ritm sustinut, iar
dezvoltarea psihica (memoria, inteligenta, atentia, observatia) atinge parametri inalti.Este perioada cu care
incep cei 7 ani de acasa.

Cresterea staturala si ponderala sunt continue, dar nu ating performantele altor varste(sugar si adolescenta).

Cresterea mai importanta in greutate este in perioada lunilor de toamna (din august pana in noiembrie) si o
incetinire primavara si la inceputul verii.

Cresterea in inaltime este mai accentuata din aprilie pana in iulie (lumina solara).

Se definitiveaza dentitia provizorie <<dentitie de lapte<<. Pana la sfarsitul celui de-al 3-lea an de viata copilul
are toti cei 20 de dinti, care se vor schimba in dinti definitivi dupa varsta de 6 ani.

Digestia devine adaptata pentru o alimentatie calitativ si cantitativ superioara, nevoia de somn scade,
perioadele de activitate fizica predominand asupra celor de somn, procesul de excitatie predominand asupra
procesului de inhibitie.

Poate aparea o patologie privind tulburarile de auz,de vedere, anomalii dentare, o patologie respiratorie,
imbolnavirile afectand caile respiratorii: nas, faringe, trahee, bronhii, mai putin plamanii, iar tulburarile digestive
sunt mult mai rare decat la sugar datorindu-se greselilor alimentare.

Vaccinarile ii protejeaza pe copii mici, dar fac o serie de boli pentru care nu sunt imunizati (rubeola, varicela,
scarlatina).

Perioada de prescolar- cresterea si dezvoltarea se fac in ritm sustinut, dezvoltarea psihica (memoria,
inteligenta, atentia, observatia) atinge parametri ridicati, este perioada de maxima receptivitate a copilului la
masurile de crestere si educatie, perioada numita ,,a celor 7 ani de acasa’’.

Ritmul cresterii statuare, a perimetrului cranian si toracic nu atinge valorile din perioada precedenta.

Greutatea optima a copilului se poate calcula dupa urmatoarea formula: 2x+8 (x reprezentand numarul anilor
copilului, iar cifra 8 un artificiu de calcul matematic).

Inaltimea optima: 5x+80(cu aceleasi semnificatii).

Tot acum se definitiveaza dentitia provizorie.

Si activitatea motorie a copilului este mai mare in aceasta perioada. Dupa ce la sfarsitul perioadei de sugar
sau in cel de-al 2 lea an de viata copilul face timid primii pasi cu timpul mersul devine sigur,usor.

Digestia devine adaptata la o alimentatie calitativ si cantitativ superioara celei precedente, somnul copilului se
reduce de la an la an, perioadele de activitate fizica sau intelectuala predominand asupra celor de somn.

La aceasta varsta devin evidente tulburarile de vedere, de auz, de miros, unele anomalii dentare, tulburari ale
mersului datorate rahitismului etc.

Imbolnavirile copilului prescolar afecteaza aparatul respirator (faringita, otita, amigdalita, bronsita) mai putin
aparatul digestiv.

Rezistenta antiifectioasa creste datorita maturizarii sistemelor imune si datorita unor imunizari. Este varsta la
care copii fac boli infecto-contagioase pentru care nu sunt imunizati: oreion, rubeola, varicela, hepatita virala
acuta.

38
Pot aparea carente de ordin alimentar si mai ales educativ.

Perioada de copil scolar (7-16 ani) - reprezinta etapa superioara de crestere si dezvoltare a copiilor in
care scolarizarea constituie principala dominanta.

La baieti - intre 6 si 10-11ani urmeaza o crestere in inaltime, in timp ce dezvoltarea in greutate inregistreaza
un ritm mai lent.

La fete - in perioada pubertara se produce o armonizare a inaltimii cu conformatia corpului (se contureaza
rotunjirea formelor a sanilor). De remarcat ca ,,saltul’’prepubertar in greutate si inaltime se produce mai
devreme la fete asa ca la varsta de 11 ani ele depasesc valorile de la baieti, pentru ca la varsta de 14 ani
baietii sa intreaca din nou fetele.

Adultii tineri din ziua de azi au talia mai mare cu 10 cm decat cei din secolul trecut datorita cunoasterii si
utilizarii unor factori de stimulare a dezvoltarii fizice (apa, aer, sport, soare, vitamine, hormoni),,fenomen de
acceleratie seculara a cresterii”.

In ceea ce priveste dentitia – apare ce-a de-a doua dentitie in cel de-al 6-7 lea an de viata cu exceptia maselei
de minte(dupa 16-18 ani)

Sub impulsul unor hormoni suprarenalieni, sexuali, hipofizari, tiroidieni caracterele sexuale primare devin din
ce in ce mai evidente cu dezvoltarea organelor genitale din punct de vedere fizic si functional ca si cele
sexuale secundare (musteata si barba la baieti, parul pubian si axilar la fete si baieti,vocea schimbata la baieti
si cresterea sanilor la fete. De asemenea,aparitia ciclului menstrual la fete si spermatogenezei la baieti.

Preocuparile sunt axate pe studierea corpului, preocuparile intelectuale se refera la scoala, sport, muzicale,
filatelice, tehnice.

Dezvoltarea psihica se refera la puterea de discernamant, de stapanire la manie, de ratiune, dar si de

introspectie, putina sociabilitate.

Pot aparea afectiuni cu tendinta la cronicizare; gastrita, ulcer, astm bronsic, infectie reumatica sau
tuberculoasa.

Pot aparea tulburari neuro-psihice sub forma unor nevroze de suprasolicitare, a unor distonii neurovegetative
(stari de lesin, palpitatii,dureri abdominale)

MATURIZAREA NEUROPSIHICA INDICATOR DIRECT AL STARII DE SANATATE

LA COPII
De la nastere copilul incepe sa creasca si sa se dezvolte fizic si psihic pana in jurul varstei de 20 ani
cand copilul a ajuns la maturitate si devine liber pe plan psihic.

Dezvoltarea psihica se realizeaza ascendent, dar nu uniform ci prin stadii diferite calitativ perioada de sugar,
prescolar, de scolar, adolescenta.

Intregul proces de dezvoltare psihica a copilului depinde de doi factori - zestrea biologica cu care a venit pe
lume si mediul in care creste si se dezvolta.

Copilul cu dezvoltare fizica mult deficitara prezinta ramaneri in urma si din punct de vedere al dezvoltarii
neuropsihice.

39
 Criteriile obiective ce defineste normalul din punct de vedere psihic sunt: motricitatea, activitatea de
cunoastere, vorbirea, afectivitatea si sociabilitatea, pe care trebuie sa le intruneasca un copil la o varsta data
comparativ cu majoritatea copiilor de varsta respectiva.

In evolutia dezvoltarii psihice putem gasi cel putin 5 variante: copil redus, dezvoltat mediu, bine, foarte bine si
supranormal (supradezvoltat).

Evolutia psihicului copilului este paralela dar si subordonata dezvoltarii creierului

La nastere creierul cantareste 366 grame si ajunge la 900 grame la sfarsitul primului an de viata.
Cresterea cantitativa este insotita de mari progrese calitative inregistrate de sugar in dezvoltarea sa neuro-
psihica.

In perioada de nou-nascut impresiile copilului sunt difuze, el vede, dar nu percepe nu stie ce vede
priveste in jurul lui, dar nu este preocupat de obiectele ce-l inconjoara. Are in shimb reactii la temperatura
mediului extern, suporta bine caldura, plange la frig) la nevoile biologice proprii (alimentatie, mictiune,
defecatie), la stimuli luminosi, sonori sau tactili puternici prin reactii globale si prin plans. Din punct de vedere
motor perioada se caracterizeaza prin usoara hipertonie musculara prin incercari timide de a salta capul si
tendinta de a stringe in mana obiectele.

Comportamentul social-afectiv si verbal este prezent prin emiterea unor sunete chiar si in afara plansului prin
reactii diferentiate de placere si de neplacere si prin predominanta procesului general de inhibitie asupra celui
de excitatie (copilul doarme 20 din cele 24 de ore ale unei zile)

Dupa varsta de o luna pana la 1 an copilul isi dezvolta mai mult comportamentul motor.

Daca la inceput miscarile copilului sunt reduse si necoordonate ele capata odata cu cresterea o coordonare
segmentara mana constituie un obiect de studiu pentru copilul mic, pentru ca apoi sa devina mijloc de
facilitare a cunoasterii si chiar a existentei sale. Cu mana isi aduce in campul vizual obiecte din jur, foloseste
mana pentru a prinde jucariile, a chema, a respinge, a mangaia, a lovi.

Comportamentul afectiv si verbal se dezvolta continuu. In prima luna copilul plange sau emite sunete izolate
fara semnificatie dupa 7 luni emite sporadic silabe (pa, ba, la, ma), pe care apoi le leaga rezultand mama,
tata, papa, dupa 10 luni pronunta clar unele cuvinte, dar fara semnificatie.

Copilul invata mereu cate ceva de la simple miscari la actiuni complexe.

Ceea ce poate caracteriza dezvoltarea psihica a copilului in perioada de sugar este aparitia limbajului,
descoperirea si folosirea cuvantului, ridicatul in picioare, mersul liber, nesustinut si intoarcerea capului.

Psihicul copilului evolueaza pozitiv si ascendent sub aspectul dezvoltarii comportamentului motor si social-
afectiv, al limbajului si cunoasterii.

Mersul copilului devine sigur echilibrat, echilibrul capatat de el fiind stabil, permitandu-i sa se aplece si sa se
salte de jos, sa ridice obiecte de pe podea, sa se joace cu mingea. Dupa 3 ani poate utiliza mainile in scopuri
bine stabilite si dorite de el. Obiectele cele mai indragite de copil sunt jucariile (de cauciuc, apoi jucariile
electrice).

Dezvoltarea limbajului la copilul mic si la prescolar este considerabila. La 18 luni este redus la 10-12 cuvinte
cu sens precis, la 2 ani va folosi propozitii scurte, la 3 ani va putea memora si reproduce poezii sau sa
povesteasca mici intamplari, la 5 ani foloseste corect termenii gramaticali.

40
Comportamentul afectiv evolueaza ascendent pe masura dezvoltarii procesului de intelegere. Dupa varsta de
2 ani copilul participa activ la joaca cu alti copii sau adulti, la 3 ani se apropie tot mai mult de alti copii cu
blandete sau cu violenta,dupa 5 ani participa la jocuri cu reguli de joc.

In aceasta perioada saltul cel mai spectaculos este cel inregistrat in procesul de cunoastere si de relatie cu
mediul in care traieste, priveste imaginile dintr-o carte colorata, utilizeaza creioane colorate.

Tot acum la 2ani si ½-3ani incepe sa puna primele intrebari.,,de ce?’’ copilul devine capabil sa diferentieze
indivizii intre ei dupa sex, recunoaste drumul pe care l-a parcurs, isi recunoaste numele daca este strigat,
foloseste intrebarile ,,de unde’’?,,cand?’’ si’’cum ?’’.

Dupa varsta de 3 ani se produce un important salt calitativ in ceea ce priveste dezvoltarea personalitatii si a
constiintei de sine, in perceperea propriei persoane. In aceasta perioada copilul vrea sa faca totul singur se
opune daca este oprit sau intrerupt din activitatea sa.

Pot aparea modificari si reorientari de sentimente afective, o parte din sentimentele de dragoste pentru mama
se indreapta spre tata sau bunici.

In perioada 4-7 ani frecventarea gradinitei constituie pentru copil un prilej de a-si largi universul cunostintelor,
gradinita stimuland dezvoltarea psihica a copilului.

La 7 ani copilul si-a dezvoltat memoria,vorbirea curenta, procesul de fixare, de recunoastere, de concentrare.

In perioada de copil scolar, care se intinde de la 7 ani pana la 16 ani, copilul paseste cu indoiala saltul calitativ
pe care-l realizeaza copilul in pragul scolarizarii este evident mai ales prin felul in care el incearca si reuseste
sa se integreze si sa se subordoneze mediului social.Se poate concentra pe o perioada de maxim 30 de
minute, dovedeste cresterea capacitatii de intelegere si a memoriei, ajungand la o precoce treapta a
maturitatii,,maturitate scolara’’copilul este apt de a-si insusi noi potente educative.

In jurul varstei de 10 ani copilul isi dezvolta o noua calitate, capacitatea de abstractizare care-l face capabil sa
gandeasca prin reprezentari si notiuni, fara a mai avea intotdeauna in fata obiectul, capacitate indispensabila
in invatarea unor legi, teorii in biologie, chimie, matematica, stiinte sociale.

Scolarii mai mari incep incep sa iasa de sub tutela permanenta a familiei preferand sa intre mai mult sub
influenta autoritatii scolare.

Indiferent de varsta copilul trebuie sa pastreze un echilibru intre activitate si odihna.

Dupa 12-13 ani are loc afirmarea hotaratoare a personalitatii copilului si se contureaza tendinta de eliberare
definitiva a propriei persoane de sub influenta altora.este perioada eului etapa in care considera el poate sa-si
ia in propriile maini.

Acest proces de transformare a personalitatii caracteristic adolescentei duce de multe ori la adevarate,,crize
de pubertate’’.Desprins de sustinatorii sai de pana atunci copilul aflat la pubertate incepe sa perceapa mai
bine pericolele vietii, motiv pentru care incearca mai frecvent senzatia de frica de spaima, de nereusita, de
nesiguranta, sentimente care pe un fond de labilitate psihica il pot duce in pragul unor stari de nevroza sau
chiar de deprimare psihica pasagera.

Randamentul scolar poate suferi mult in perioada de transformari biologice si psihice in care se afla tanarul la
pubertate si adolescenta.

41
Dupa 15-16 ani urmeaza etapa adolescentei in care se definitiveaza transformarile somatice si psihice
incepute in etapa anterioara. Adolescentul devine mai intelept mai intelegator cu cei din jur mai echilibrat
psiho-afectiv.

NORME GENERALE PRIVIND IGIENA IN INSTITUTIILE PENTRU OCROTIREA,

EDUCAREA SI INSTRUIREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR
(conform Ord.MS 1955/1995)

- Amplasarea unităţilor pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor se va face cu

respectarea normelor privind protecţia sanitară fata de nocivitati

- în zone ferite de sursele de poluare a atmosferei şi de zgomote, în afara arterelor de mare circulaţie - având
orientarea ferestrelor salilor de grupa sau de clasa şi ale amfiteatrelor spre sud, sud-est, sud-vest, est sau
vest.

- între clădirea unităţii şi accesul în curtea acesteia va fi prevăzut un spaţiu verde cu lăţimea de minimum 25
m, cu rol şi în reducerea influentei zgomotului stradal.

-Terenul aferent unităţilor pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor trebuie sa permită
desfăşurarea în aer liber a activităţilor copiilor şi tinerilor, asigurînd pentru aceasta:

-minimum 20 mp pentru un copil anteprescolar sau preşcolar;

-între 10 şi 50 mp pentru un elev, pe tură, în funcţie de factorii geografici, de mediu (urban, rural) şi de
specificul unităţii (cu sau fără internat şi cantina).

Este interzisă funcţionarea unităţilor pentru copii şi tineri fără gard imprejmuitor al terenului aferent.

-Unităţile pentru anteprescolari (creşe, leagane) şi pentru preşcolari (grădiniţe, case de copii) vor
fi prevăzute cu încăperi pentru primire (filtru-vestiar), situate la fiecare nivel al clădirii, iluminate şi ventilate
natural şi dimensionate astfel încît sa se evite aglomerarea la orele de vârf (primire, plecare).

In unităţile în care funcţionează creşe cuplate cu grădiniţe, personalul educativ şi sanitar va supraveghea cu
atenţie sporită desfăşurarea activităţilor, eventual comune, ale copiilor pentru evitarea riscului de accidentare a
acestora.

Creşele nu vor putea fi cuplate cu unităţi şcolare, sanitare sau de alt profil (cluburi, cămine culturale, consilii
locale etc.).

In interiorul unităţilor circulaţia copiilor şi tinerilor va fi separată de cea pentru activităţile administrativ-
gospodăreşti.

Va fi asigurat circuitul separat al copiilor şi tinerilor sanatosi fata de cel al bolnavilor din izolator şi infirmerie.

In internatele şcolare, casele de copii şcolari şi căminele studenţeşti se vor asigura, separat de dormitoare,
spaţii pentru studiul individual şi pentru activităţi cultural-educative şi sportive; de asemenea, vor fi prevăzute
spaţii pentru păstrarea imbracamintei şi a obiectelor personale.

In casele de copii pot funcţiona încăperi cu dubla funcţionalitate: pentru odihna-somn şi pentru pregătirea
lectiilor.

42
Casele de copii funcţionează pe principiul "familial" cuprinzând copii de vârste şi sexe diferite, dar cu
asigurarea de dormitoare, grupuri sanitare şi paliere, separate pe sexe, la copii de vârsta şcolară.

-Primirea în casele de copii a nou-venitilor din familii este condiţionată şi de un dosar medical, care
va cuprinde un aviz epidemiologic eliberat de medicul cabinetului medical, care are în evidenta familiile
copiilor, şi o fişă medicală completată de acelaşi medic, conţinînd antecedentele personale fiziologice,
patologice şi vaccinale, cît şi examenul clinic de bilanţ al stării de sănătate a copilului.

-In şcoli profesionale, în licee şi cămine studenţeşti este permisă cazarea pe sexe, dar cu intrari şi
paliere separate.

Orice modificare de structura şi de dotare a spaţiilor din unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea
copiilor şi tinerilor se va efectua numai cu avizul directiilor de sanatate publica judetene.

-Numărul maxim de copii admişi la o grupă în unităţile de anteprescolari şi preşcolari sau într-o clasă
pentru elevi se va stabili în funcţie de normele specifice de cubaj şi de particularităţile tipului de unitate şi nu va
depăşi, în creşe, 15 copii - la sugari şi 20 copii - la celelalte vârste, 12-15 copii în casele de copii preşcolari, 20
preşcolari în grădiniţe, 25 de elevi în ciclul primar şi 30 de elevi în ciclul gimnazial, învăţămîntul liceal şi
profesional.

In creşe, leagăne, grădiniţe cu program săptămânal şi case de copii preşcolari se vor asigura, pentru fiecare
grupă de copii, în mod obligatoriu, spaţii pentru somn, separate.

-Unităţile care asigură cazare pentru copii şi tineri, inclusiv cele cu caracter temporar (tabere), vor fi
prevăzute cu spălătorii dotate cu spaţii, aparatura şi mijloace tehnice pentru colectarea, dezinfectarea,
spalarea, fierberea, uscarea, călcarea şi distribuirea rufelor. Se vor asigura spaţii pentru depozitarea rufelor cu
respectarea obligatorie a circuitelor separate pentru rufe curate şi cele murdare.

Pentru uscarea şi călcarea lenjeriei personale de către elevi şi studenţi în internate şi cămine se vor asigura
spaţiile necesare. Schimbarea lenjeriei individuale se va face săptămînal sau ori de cîte ori este nevoie.

La spălarea rufelor se vor respecta următoarele faze: debarasarea eventuala de materii fecale, dezinfecţie
timp de 30 de minute în soluţie 0,5-1% substanta clorigena, inmuiere cu detergenti în soluţie 0,5%, spalare,
fierbere şi limpezire. Călcarea lenjeriei de corp, de pat şi a fetelor de masa este obligatorie.

-In internatele şcolare pentru elevii din licee şi şcoli profesionale şi în căminele studenţeşti se vor
amenaja oficii dotate corespunzător la fiecare nivel al clădirilor.

-Dimensionarea, amplasarea şi adaptarea instalaţiilor sanitare se va realiza în raport cu vârsta copiilor

şi a tinerilor.

-Grupurile sanitare pentru copii şi tineri vor fi separate de cele pentru personalul adult şi vor fi
repartizate proporţional la fiecare palier. In unităţile pentru elevi şi studenţi grupurile sanitare destinate
acestora vor fi separate pe sexe, inclusiv la sălile de educaţie fizica.

-In vestibulul grupurilor sanitare, în spaţiile de recreatie (interioare sau exterioare), ateliere şcolare,
laboratoare, sali de mese, sali de educaţie fizica şcolară se vor amenaja surse de apa potabilă cu jet
ascendent şi chiuvete - lavoare pentru spălarea mâinilor.

Acolo unde nu există posibilitatea de racordare la centrale de alimentare cu apă potabilă, conducerile unităţilor
vor asigura amenajarea de surse proprii de apă (controlate periodic din punct de vedere al potabilității) şi de
reţele de distribuţie a apei potabile în unitatea respectivă.

43
 - In lipsa unor sisteme publice de canalizare accesibile, unităţile sant obligate sa-si prevadă instalaţii
proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea reziduurilor fecaloid-menajere şi a apelor uzate, care se
vor executa şi se vor exploata astfel încât să nu producă poluarea solului, a apelor şi a aerului.

Aceste instalaţii vor fi menţinute în permanentă stare de funcţionare, evitindu-se depăşirea capacităţii.
Distanța minimă a haznalelor vidanjabile va fi de 10 m de cea mai apropiată clădire a unităţii de copii sau de
tineri. Pentru reziduurile menajere se vor amenaja ghene betonate, prevăzute cu hidrant şi sifon de scurgere,
situate la minimum 10 m de blocul alimentar.

-Instalaţiile interioare de distribuţie a apei potabile şi de evacuare a reziduurilor, sifoanele de

pardoseala, obiectele sanitare (closete, pisoare, lavoare, băi, duşuri) vor fi menţinute în permanentă stare
de funcţionare şi curăţenie şi vor fi dezinfectate periodic cu soluţii în concentraţii eficiente (substanţe clorigene
25% în funcţie de instalaţiile respective etc.); în cazul apariţiei de boli transmisibile cu poarta de intrare
digestivă (hepatita virala acuta, dizenteria), concentraţia la grupurile sanitare se va dubla. Pentru efectuarea
dezinfectiei (prin ştergere) a grupurilor sanitare vor exista 4 stergatoare de culori diferite: una pentru mânerele
uşilor cabinelor closetelor şi pentru mânerul dispozitivului de tras apa din rezervor, alta pentru pereţii şi usa
cabinei, o a treia pentru colacul vaselor closetelor şi ultima pentru podeaua acestora.

Conducerile unităţilor sânt obligate sa rezolve cu maximum de operativitate toate defecţiunile apărute în
reţeaua apa-canal.

-Dotarea cu mobilier va fi asigurată corespunzător vârstei şi dezvoltării fizice a copiilor şi tinerilor, avînd în
vedere numărul acestora, caracterul activităţii şi destinaţia încăperilor. Tipurile de mobilier vor fi avizate
obligatoriu de către Ministerul Sănătăţii.

In unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor nu se admite utilizarea paturilor pliante,
cu excepţia gradinitelor cu program prelungit. Paturile vor fi strict individualizate.

Se interzice, de regulă, utilizarea paturilor suprapuse în unităţile de orice fel pentru copii şi tineri. In situaţii
deosebite (dacă se îndeplinesc cubajele specifice tipului de colectivitate, evitarea riscului de accidentare etc.),
folosirea acestora se va face numai cu avizul directiilor de sanatate publica. In sălile de clasă nu este permisă
folosirea scaunelor fără spatar.

-Pentru prevenirea îmbolnăvirilor cauzate de disconfortul termic, îndeosebi în sezonul rece, se vor
asigura următoarele condiţii ale regimului de încălzire:

-oscilatiile de temperatura din interiorul încăperilor nu vor depăşi 2 grade C pe perioada în care copiii şi ţinerii
se afla în încăperile respective;

-diferenţele dintre temperatura încăperilor destinate activităţii sau odihnei copiilor şi cea a anexelor (coridoare,
vestiare s.a.) nu vor depăşi 2 grade C pentru unităţile de anteprescolari şi preşcolari şi 3 grade C pentru
unităţile şcolare şi de învăţămînt superior;

-sistemele de încălzire utilizate nu trebuie sa permită degajarea de substanţe toxice în încăperi.

- Pentru evitarea unor accidente toxice se interzice, în toate instituţiile pentru copii şi tineri, utilizarea
pentru încălzire a sobelor metalice, precum şi folosirea carbunilor în creşe, grădiniţe şi case de copii
preşcolari.

Suprafaţa de încălzire va avea o temperatura ce nu va depăşi 70-80 grade C pentru a nu se scădea

umiditatea relativă sub 30%; corpurile de încălzire centrală din încăperile unităţilor pentru anteprescolari şi
preşcolari şi din sălile de educaţie fizica şcolară vor fi prevăzute cu grilaje de protecţie pentru evitarea
accidentelor; pentru evitarea accidentelor prin arsuri se vor monta în dreptul uşilor sobelor, în sezonul rece,

44
paravane protectoare din materiale ignifuge; în anotimpul cald, pentru evitarea supraincalzirii încăperilor, se
vor folosi mijloace de reducere a însoririi directe şi metode de intensificare a ventilatiei;în dormitoare, sali de
grupa şi de clasa, sali de gimnastica şi laboratoare se vor asigura pardoseli din materiale izoterme (parchet,
dusumea) sau izolaţii termice (linoleum).

-Pentru laboratoarele de chimie pavimentul va fi acoperit cu suprafeţe care sa permită spalarea periodică a
acestuia. Se interzice folosirea motorinei la salubrizarea pardoselii; încăperile pentru depozitarea olitelor, băile
şi dusurile vor fi prevăzute cu gratare, iar în vestiarele din unităţile pentru anteprescolari şi preşcolari se va
asigura dușumea din material lemnos sau pavimentul va fi acoperit cu linoleum.

- Toate încăperile destinate copiilor şi tinerilor vor fi ventilate natural. Mijloacele de ventilaţie trebuie sa
asigure o primenire a aerului de cel puţin 1,5 schimburi de aer pe ora în încăperile de grupa din unităţile pentru
anteprescolari şi preşcolari, 3 schimburi pe ora în sălile de clasa şi de cursuri pentru elevi şi studenţi şi 5
schimburi pe ora în grupurile sanitare. Eficienta ventilatiei se va aprecia prin metode de laborator (nivelul
aeromicroflorei).

-Viteza curenţilor de aer din încăperile destinate copiilor şi tinerilor nu va depăşi 0,3 m/s.

-Ventilatia prin deschiderea ferestrei se va realiza în asa fel, încît sa se evite disconfortul termic şi sa se
asigure înlăturarea continua a aerului viciat.

-Încăperile destinate copiilor şi tinerilor se vor ventila în pauzele din timpul programelor de activitate prin
deschiderea ferestrelor. In aceste perioade copii şi ţinerii vor părăsi obligatoriu încăperea.

-In încăperile destinate activităţii copiilor şi tinerilor se va asigura un iluminat natural direct, cu un raport
luminos de 1/4 1/5, iar în cele pentru odihna acestora de 1/6 - 1/8. In sălile de desen şi în ateliere raportul
luminos va fi de 1/3.

-La locul de activitate se va asigura primirea luminii din partea stânga. Se va evita reducerea iluminatului
natural prin obstacole exterioare, perdele sau prin culori închise folosite la zugravirea interioarelor.

-Se va utiliza iluminatul local oriunde este necesar, în funcţie de specificul şi dificultatea sarcinii vizuale
(tabla, loc de lucru în ateliere, sali de lectura, sali de desen s.a.).

-Iluminatul artificial trebuie sa asigure o iluminare uniformă a spaţiilor în care se desfăşoară activitatea, să
evite efectele de pâlpiire (stroboscopic), fenomenele de stralucire şi de modificare a culorilor. In acest scop,
pentru iluminatul fluorescent, la fiecare corp de iluminat vor fi utilizate tuburi de cel puţin doua de culori diferite,
prevăzute cu grile protectoare pentru evitarea accidentelor.

-Nivelul de zgomot (acustic-echivalent continuu Leq) în încăperile pentru activitatea teoretică a copiilor şi
tinerilor nu va depăşi 35 dB (A), curba de zgomot 30.

-Jucariile şi materialele didactice utilizate în unităţile pentru copii vor fi astfel confecţionate, încît, prin
natura materialului sau prin forma lor, sa nu constituie un risc pentru sănătatea acestora şi sa permită
curăţarea şi dezinfectarea lor periodică.

-Fiecare grupa va avea jucarii separate. Se va asigura un număr corespunzător de jucarii şi materiale
didactice, adaptate cerinţelor dezvoltării neuropsihice şi specificului activităţilor. Păstrarea acestora se va face
în dulapuri anume destinate acestui scop.

Jucariile şi materialele didactice deteriorate vor fi scoase periodic, din folosinţa.

45
Sticlaria şi unele materiale didactice infectate (instrumente utilizate în unităţile de învăţămînt, în cadrul
activităţilor practice şi de laborator) vor fi spalate şi dezinfectate după fiecare întrebuinţare. Este interzisă
folosirea elevilor la astfel de operaţiuni.

-Materialul, croiala şi execuţia imbracamintei vor fi adaptate vârstei (taliei), anotimpurilor şi perioadelor
activităţilor copiilor.

-Unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor vor fi dotate şi aprovizionate permanent
cu utilajele, materialele şi substanţele necesare pentru întreţinerea curăţeniei şi efectuarea operaţiunilor
de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare.

Aceste utilaje, substanţe şi materiale vor fi păstrate în spaţii închise, anume destinate.

-Se vor asigura încăperi separate cu dulapuri separate pentru păstrarea imbracamintei si, respectiv, a
echipamentului de protecţie a personalului de îngrijire din blocurile alimentare şi spălătorii.

-Se vor asigura materialele necesare igienei personale la grupurile sanitare din unitate, corespunzător
numărului de copii şi tineri (hirtie igienica, sapun, substanţe dezinfectante, mijloace de uscare a mâinilor după
spalare).

-Regimul de activitate şi de odihna în unităţile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor
va fi asigurat în concordanta cu particularităţile de vârsta ale curbei fiziologice a capacităţii de efort din cursul
unei ore, zile, saptamini, trimestru şi an de învăţămînt. In dozarea solicitărilor se va avea în vedere evitarea
eforturilor crescute la începutul şi sfîrşitul perioadelor de timp menţionate.

In unităţile de preşcolari şi şcolari se va urmări desfăşurarea activităţii în condiţiile unui regim de activitate şi
de odihna corespunzător capacităţii de efort a diferitelor grupe de vîrsta . Nu este permisă funcţionarea
gradinitelor cu orar normal după-amiaza.

-Aşezarea copiilor în bănci va tine seama de înălţime,tulburări vizuale, tulburări auditive s.a.

Elevii din clasele I-IV vor avea cursuri numai dimineaţa.

-La întocmirea orarelor şi la repartizarea zilnica, saptaminala, trimestriala şi anuala se va tine cont
de solicitările cuprinse în programele diferitelor discipline.

-Conducerile creşelor, leaganelor, gradinitelor cu program prelungit şi săptămînal, ale unităţilor şcolare cu
semiinternat, internat şi cantina şcolară, ale caselor de copii preşcolari şi şcolari, ale unităţilor de învăţămînt
superior cu cantina studenteasca şi ale taberelor de odihna vor asigura o alimentaţie colectivă adaptată
vârstei şi stării de sănătate, specificului activităţii şi anotimpului, asigurindu-se un aport caloric şi nutritiv în
conformitate cu recomandările Ministerului Sănătăţii

-Pentru asistenta medicală în unităţile pentru ocrotirea,educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor se vor
asigura următoarele spaţii:

-cabinet medical in: crese, grădiniţe cu program prelungit şi săptămînal, case de copii preşcolari şi şcolari,
unităţi şcolare din mediul urban sau grupuri şcolare industriale din mediul rural, internate şcolare, instituţii de
învăţămînt superior, tabere de odihna;

-izolator: în creşe, leagane, grădiniţe cu program prelungit şi săptămînal, case de copii preşcolari şi şcolari,
internate şcolare, tabere de odihna;

-infirmerie in: case de copii şcolari, internate şcolare, tabere de odihna.

46
 -Cabinetele medicale din creşe, leagane, aparatura, medicamente, materiale sanitare vor fi dotate cu
instrumentar, aparatura, medicamente, materiale sanitare, mobilier.

Personalul medico-sanitar va fi obligatoriu dotat cu echipament de protecţie conform regulamentelor existente.

Pentru promovarea şi menţinerea stării de sănătate a copiilor şi tinerilor, precum şi a persoanelor adulte din
instituţiile de copii şi tineri, conducerile unităţilor au următoarele obligaţii:

-sa controleze formarea şi fixarea deprinderilor de igiena la copii şi tineri, asigurînd în acest scop
materialele necesare pentru igiena individuală a acestora;

-sa controleze periodic igiena individuală a copiilor şi tinerilor, starea de curăţenie a imbracamintei şi a
lenjeriei de pat şi sa ia măsurile necesare în caz de constatare a unor deficiente;

-sa interzică utilizarea pentru alte activităţi a personalului care lucrează în blocul alimentar sau care
manipuleaza alimente;

-sa interzică folosirea elevilor şi studenţilor la activităţi de întreţinere igienica a grupurilor sanitare, precum şi
la unele activităţi în cadrul blocurilor alimentare

-sa asigure şi sa controleze prezentarea personalului adult la controalele medicale la angajare, periodice şi
la imunizari,

-la instruirea în probleme igienico-sanitare, potrivit programelor stabilite de organele sanitare;

-sa stabilească, împreună cu medicul care are în supraveghere colectivitatea, programarea copiilor şi
tinerilor la efectuarea examinărilor medicale de bilanţ al stării de sănătate, la controalele medicale periodice şi
la imunizari;

- sa comunice medicului, care are în supraveghere colectivitatea,orice caz suspect de boala transmisibila în
termen de 24 de ore de la depistarea acestuia, precum şi orice caz de imbolnavire acuta provocată de
consumul sau de inhalarea de substanţe toxice, cît şi cazurile suspecte de toxiinfectii alimentare;

-sa organizeze puncte sanitare de prim-ajutor (inclusiv în atelierele şcolare) şi sa le doteze pentru
acordarea asistenţei de urgenta în caz de accident sau de intoxicatie, conform baremurilor stabilite de către
Ministerul Sănătăţii;

-sa asigure prezentarea elevilor la triajele epidemiologice după fiecare vacanta şcolară;

-sa asigure, în colaborare cu cadrele medico-sanitare ale unităţii, desfăşurarea unei activităţi educativ-
sanitare susţinute.

In organizarea taberelor de odihna se vor respecta indicaţiile medicale cu privire la regimul climatic
favorabil fiecărui copil sau tânar, precum şi alte reglementări ale Ministerului Sănătăţii (aviz epidemiologic,
consemnarea antecedentelor vaccinale în fişa de tabara, existenta examenelor medicale periodice la
personalul taberei şi la cadrele didactice insotitoare, controlul clinic în centre anume destinate, cu 24 de ore
înainte de plecarea în tabara, cu consemnarea într-un proces-verbal a situaţiei medicale a elevilor şi a
insotitorilor care pleacă în tabara).

Examenele medicale profilactice, inclusiv triajul epidemiologic după vacante, precum şi activitatea
medicală de orientare şcolară şi profesională se efectuează potrivit normelor în vigoare ale Ministerului
Sănătăţii.

Sălile de educaţie fizica vor fi prevăzute cu vestiare şi grupuri sanitare, separate pe sexe;

47
Conducerile unităţilor pentru educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor vor asigura în asa fel activitatea şcolară
a elevilor, încît între tura de dimineaţa şi cea de după-amiaza sa existe o pauza de cel puţin o ora pentru
efectuarea curăţeniei grupurilor sanitare şi a spaţiilor de învăţămînt.

Pauza necesară efectuării operaţiunilor de igienizare în taberele de odihna, între o serie şi alta, va fi de 2 zile.

Volumul şi greutatea manualelor, ale rechizitelor şi ale altor materiale necesare în procesul de
învăţămînt, transportate zilnic de elevi la şcoala şi de la şcoala, vor fi adaptate capacităţii de efort fizic
corespunzătoare vîrstei copiilor şi tinerilor. Elevii din clasele I-IV vor folosi ghiozdane pentru prevenirea
apariţiei deformarilor de coloana vertebrala. Greutatea conţinutului ghiozdanului nu va depăşi 2-2,5 kg.

In laboratoarele şcolare vor fi asigurate următoarele condiţii:

-iluminat artificial de minimum 300 lucsi şi iluminat natural cu raport luminos între suprafaţa ferestrelor şi cea a
podelei de 1/3-1/4; temperatura de 18-20 grade C, umiditate relativă de 30-60% şi o

viteza a curenţilor de aer de 0,2-0,3 m/s;cubaj de aer de minimum 6 mc pentru un elev;

-amenajarea în laboratoarele de chimie a unor nise cu hote prevăzute cu un sistem eficient de absorbţie a
gazelor degajate;

-obţinerea autorizaţiei sanitare şi de protecţie a muncii speciale de către laboratoarele de chimie care poseda
substanţele toxice; manipularea substanţelor toxice numai de către profesorii şi laborantii instruiti şi numai în
nise;

- respectarea stricta a normelor de protecţie a muncii şi de prevenire a incendiilor

- acoperirea meselor de lucru în laboratoarele de chimie cu materiale acido şi alcalo-rezistente şi uşor lavabile;

-interzicerea depozitarii în nisele din laboratoarele de chimie a substanţelor chimice sau a altor materiale;

dotarea laboratoarelor de chimie cu truse de prim-ajutor specifice substanţelor toxice existente în laborator;

-în laboratoarele de chimie, la orele în care se efectuează experienţe, elevii vor purta obligatoriu halate de
protecţie.

In atelierele şcolare se vor asigura următoarele condiţii:

-cubaj de aer de 9-15 mc pentru un elev, în funcţie de specificul activităţii;

-temperatura interioară de 16 grade C în sezonul rece în atelierele în care activitatea necesita efort fizic mediu
sau mare (timplarie, lacatuserie, prelucrari prin aşchiere), iar în celelalte, de +18 grade C;

-iluminat natural cu raport luminos între suprafaţa ferestrelor şi cea a podelei de 1/3 - 1/4;

-iluminat artificial general de minimum 300 lucsi, combinat în funcţie de specificul activităţii cu iluminatul local;

-amplasarea de gratare în atelierele cu paviment de mozaic sau de beton;

-montarea de sisteme de ventilaţie artificială, eficiente în atelierele în care, în urma activităţii, apar pulberi,
gaze sauvapori;

-adaptarea dimensiunilor uneltelor de lucru la indicatorii antropometrici ai elevilor;

48
-diferenţierea sarcinilor de lucru după sex, indicatori antropometrici (somatometrici), vîrsta, eventuale tulburări
ale stării de sănătate a elevilor;

-interzicerea păstrării în ateliere a hainelor de strada şi a ghiozdanelor elevilor;

-purtarea obligatorie, în timpul activităţii, a echipamentului de protecţie (halate, iar în atelierele de prelucrari
prin aşchiere, ochelari de protecţie, bascuri pentru băieţi şi basmale pentru fete);

-dotarea atelierelor de mecanică şi de timplarie cu truse de prim-ajutor în caz de accidente;

-dotarea atelierelor de mecanică şi de prelucrare a lemnului cu chiuvete pentru spălarea mâinilor, săpun şi
prosop de hârtie;

NORME DE IGIENA A PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV

In grădiniţe şi case de copii preşcolari vor fi respectate următoarele perioade de activităţi

obligatorii:

-pentru grupele mici: 10-15 minute;

-pentru grupele mijlocii: 15-20 minute;

-pentru grupele mari: 20-25 minute;

-pentru grupele pregătitoare: 25-30 minute.

Pentru grupele mici se va asigura o singura perioada de activitate obligatorie.

Pentru grupele mijlocii şi mari se vor asigura doua perioade de activitate obligatorie, cu o pauza de 15 minute
între ele.

Pentru grupele pregătitoare se vor asigura trei perioade de activitate obligatorie, cu o pauza de 15 minute între
ele.

Pentru formele de învăţămînt primar, gimnazial, liceal, profesional, complementar, postliceal şi

universitar, în scopul prevenirii apariţiei manifestărilor de oboseala şi surmenaj cronic, este necesar ca
numărul zilnic de ore de activitate şcolară, în orar, sa nu depăşească următoarele limite:

a) pentru învăţămîntul primar:

clasa I = 3-4 ore pe zi

clasele a II-a - a IV-a = 4 ore pe zi;

b) pentru învăţămîntul gimnazial:

clasele a V-a - a VIII-a = 4-5 ore pe zi;

c) pentru învăţămîntul liceal, profesional şi complementar:

- clasele a IX-a - a XII-a = 5-6 ore pe zi;

d) pentru învăţămîntul postliceal şi universitar:

49
- 6 ore pe zi.

Activitatea de scriere nu se va desfăşura la clasele I - a II-a la prima ora, deoarece este o activitate
obositoare.

-Orele de educaţie fizica nu vor fi efectuate în prima ora a turei de după-amiaza şi nici în ultima ora de curs
(indiferent de tura).

-Orele de desen, mai ales de desen tehnic, se vor efectua în perioadele de timp în care elevii beneficiază de
iluminatul natural.

-Se va evita planificarea unui număr mai mare de doua teze pe saptamina, iar pentru clasele la care sînt
prevăzute numai doua teze se va planifica o teza pe saptamina.

Tezele şi lucrările de control planificate nu vor fi situate în prima şi în ultima zi din saptamina şcolară şi nici în
doua zile şcolare consecutive.

Regimul de activitate şi de odihna în taberele şcolare va fi organizat în funcţie de vârsta,

sexul, capacitatea fizica şi starea de sănătate a elevilor. Se va acorda o atenţie sporită în
supravegherea elevilor cu deficiente intelectuale sau senzoriale, în situaţia cazării în aceeaşi serie a
acestora împreună cu elevii normali, educatorii raspunzind nemijlocit de securitatea copiilor cu
deficiente..

Curs 6
IGIENA AERULUI
CONTAMINAREA AERULUI SI ACTIUNEA SA ASUPRA ORGANISMULUI

Aerul contine o serie de germeni in marea lor majoritate germeni aerobi si/sau sporulati.

Cu cat ne apropiem de sol, de colectivitatile umane cu atat numarul lor creste.

Principala sursa a acestor germeni din care si germeni patogeni este omul.

1.Oamenii bolnavi-care pot elimina germeni in diferite stadii (perioade ale bolii):

A)perioada de incubatie-desi numarul germenilor este mic acestia se pot elimina in exterior.Acesti germeni
desi putini sunt foarte periculosi, datorita faptului ca omul bolnav nu prezinta semne clinice de boala, el circula
in societate, vine in contact cu alti oameni receptivi pe care ii imbolnaveste.

B)perioada de stare-bolnavul are un numar mai mare de germeni in organism si ca atare elimina multi
germeni in aer, el prezinta deja semnele bolii, fiind vorba de boli transmisibile este izolat, internat in spital si ca
atare nu mai poate raspandi germeni la alte persoane.

C)perioada de convalescenta-numarul germenilor scade, scade si eliminarea lor, fiind mai putin periculosi
din punct de vedere epidemiologic.

2.Oamenii sanatosi, purtatori de germeni patogeni/purtatori sanatosi.

50
Acesti oameni se pot contamina cu germeni patogeni, dar nu se imbolnavesc, deoarece fie au trecut prin
boala si au capatat imunitate, fie au fost vaccinati capatand imunitate. Ei insa pot elimina germeni in mediul
inconjurator .

Purtatorii sanatosi pot fi:

a.permanenti-elimina constant germeni fiind depistati la analizele de laborator.

b.intermitenti-cei mai periculosi deoarece pot fi analizati tocmai cand nu sunt eliminatori de germeni si
considerati nepurtatori, pentru ca ulterior sa elimine din nou germeni si sa contamineze pe altii cu care vine in
contact.

ROLUL AERULUI IN RASPANDIREA BOLILOR INFECTIOASE

Eliminarea germenilor din organism din nasofaringe se face prin tuse, stranut, expectoratie, vorbire cu glas
tare sau soptit la pronuntarea unor consoane ca s,t,t sub forma de picaturi Flugge. Picaturile sunt destul de
grele, sedimenteaza rapid, astfel ca nu ajung la distante mai mari de 1-2m.

In aer insa picaturile daca rezista mai mult isi pierd invelisul hidric si dau nastere nucleilor de picatura, adica
numai nucleul si germenii absorbiti pe el. Sub aceasta forma pot ajunge la distante mai mari de 10-12m, fiind
purtati de curentii de aer. In acest caz insa germenii isi pierd din infectiozitate ceea ce face ca nucleii de
picatura sau nucleolii sa fie mai putin periculosi decat picaturile.

Uneori atat picaturile cat si nucleul de picatura sedimenteaza pe sol, obiecte, suprafete si adera la pulberi
formand praful bacterian. Sub aceasta forma pot ajunge, iar in aer datorita curentilor de aer formati la
deschiderea sau inchiderea usilor la scuturarea unor obiecte, perierea hainelor etc.fiind inhalati de persoanele
receptive care se imbolnavesc.

Bolile infectioase transmise prin aer: difterie, scarlatina, tusea convulsiva, tuberculoza, antraxul pulmonar,
gripa,virozele respiratorii, rujeola, rubeola,varicela.

Sensibilitate crescuta la germenii patogeni o au -copiii –boli ale primei copilarii-gradinite, crese, scoli

-batranii-imunitate scazuta.

MICROFLORA AERULUI
(Indicatorii de contaminare ai aerului)

Permit stabilirea gradului de contaminare a aerului prin determinari de laborator.(aeromicroflora).

1.NTG-numarul total de germeni(determinarea NTG este aproape imposibila datorita faptului ca nu toti
germenii cresc si se dezvolta la aceeasi temperatura, nu toti au nevoie de acelasi timp de incubatie-si nu se
poate folosi acelasi mediu, aceeasi temperatura si acelasi timp pentru o determinare.

51
-necesitatea alegerii anumitor germeni care sa fie considerati ca indicatori. Germenii care au fost alesi sunt cei
care se dezvolta la 37C-temperatura organismului.-germeni mezofili

Recomandari sanitare (valori normale) :

-sub2500 germeni mezofili la m3aer pentru incaperile de locuit

-sub1500 germeni mezofili la m3aer pentru institutiile de copii

-sub 500# # # # pentru saloanele de spital

-sub 300# # # # pentru saloane de nou nascuti

-sub150 # # # # pentru salile de operatii, salile de nastere

-sub80 # # # # pentru salile de operatii de neurochirurgie si transplant de organ.

2.streptococii hemolitici-(streptococi ß hemolitici)-nu trebuie sa depaseasca 1% din numarul de

germeni mezofili acceptati.

Pentru neurochirurgie si sectiile de transplant de organe nu trebuie sa existe nici un streptococ norma
mezofililor fiind sub 100/m3aer.

3. stafilococi patogeni

4. germeni coliformi(bacilul coli)

MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE A CONTAMINARII AERULUI

Se adreseaza in primul rand sursei si constau in izolarea in spital a persoanelor bolnave sau la domiciliu, iar
pentru afectiunile mai putin grave se poate folosi autoizolarea pentru infectii ca gripa sau virozele respiratorii
care nu imbraca un caracter grav, dar au o mare raspandire.

O alta situatie o reprezinta purtatorii sanatosi care trebuie depistati si neutralizati in institutiile de copii sau
varstnici, spitale prin colectivitati care trebuiesc protejate.

Depistarea lor se face prin examene periodice sau la intrare in colectivitate(gradinite,crese) a copiilor, care nu
sunt primiti in colectivitate fara o adeverinta medicala ca nu sunt purtatori de germeni.

Evitarea frecventa a cinematografelor, teatrelor, salilor de concert.

O masura importanta o reprezinta dezinfectia aerului care se face prin metode fizice si chimice.

Metodele fizice constau prin dezinfectia aerului cu ajutorul radiatiilor ultraviolete(dar fara oameni in incapere)

Metode chimice constau in utilizarea unor substante cu actiune antibacteriana prin folosirea formolului
(anhidrida formica) si in cazul unor substante ca glicolii (trietilenglicolul si propilenglicolul) substante care se
raspandesc in incapere sub forma de aerosoli.

Alte masuri pot fi ventilatia, prin care aerul rece si uscat din afara distruge germenii, salubrizarea incaperilor, a
obiectelor a suprafetelor prin inlaturarea prafului prin aspirare, stergerea pardoselei cu substante dezinfectante
si de asemenea educatia sanitara prin folosirea batistei in caz de stranut si tuse, folosirea mastii de tifon in
salile de operatii,de nastere.

52
 CLIMA SI RELATIA SA CU SANATATEA
Clima reprezintă totalitatea factorilor fizici (cosmici, atmosferici, tereştrii) şi biologici dintr-o anumită zonă
geografica, ce influenţează starea de sănătate. Clima are o stabilitate foarte mare (sute, mii de ani).
Problemele apar la deplasarea dintr-o zonă climatică în alta.

Aclimatizarea este fenomenul care apare la persoane care locuiesc la altitudini mari (modificări la nivelul
aparatului cardio-vascular pentru compensarea fenomenelor de hipoxie). Aclimatizarea apare şi la persoane
care îşi deşfăşoară activitatea într-un microclimat excesiv de cald sau rece. Dacă adaptarea se face brusc,
apar decompensări ale funcţiilor vitale, în special la persoane în vârstă şi copii.

Diferenţe climatice în funcţie de latitudine

Zona polară: temperaturi medii anuale mult sub 0OC, viteza curenţilor de aer crescută, umiditatea aerului
crescută, însorire scăzută. Aici bolile aerogene sunt foarte rare pentru că germenii nu au condiţii de
dezvoltare, iar densitatea populaţiei este foarte redusă. Dacă apar astfel de afecţiuni, manifestarea clinică e
severă, deoarece nu au imunitate dobândită. Nu apare rahitismul, deoarece au un aport exogen suficient de
vitamina D (carne de peşte crudă).

Zona temperată: diferenţe meteorologice de la un sezon la altul, astfel încât patologia are un caracter
sezonier (iarna apar afecţiuni respiratorii, vara – afecţiuni digestive). O pondere crescută o au: afecţiunile
cronice, reumatismale şi patologie specifică zonelor cu pontenţial economic crescut (obezitate).

Zona tropicală: temperatură crescută, însorire puternică, regim crescut al precipitaţiilor. Frecvenţa bolilor
infecţioase şi parazitare e crescută (igienă deficitară, transmitere prin vectori).Apar frecvente fenomene de
malnutriţie. E crescută frecvenţa cancerului de piele şi cataractei.

Măsuri profilactice: imunizare,. Trebuie să se ţină cont de alimentaţie.

Diferenţe climatice în funcţie de altitudine

Climat excitant (alpin şi de stepă)

Climat indiferent (şes şi coline)

Climat intermediar (subalpin şi maritim)

Climat alpin: peste 1000 m altitudine. Caracteristici: presiunea atmosferică şi pO2 sunt scăzute, viteza
curenţilor de aer este crescută, ionizare bogată a aerului. Apar: suprasolicitarea funcţiei cardio-respiratorii,
stimularea metabolismului bazal, creşterea nivelului colesterolului, concentraţiile Ca, Mg crescute, iar
concentraţia K – scăzută.. Concluzie: Acest climat e contraindicat bolnavilor şi convalescenţilor.

Climatul indiferent: până la 500m. Nu solicită funcţiile vitale ale organismului, poate fi indicat în perioada de
convalescenţă.

Climatul intermediar: face trecerea între celelalte două.

Climatul maritim este excitant prin: însorire crescută, viteza crescută a curenţilor de aer şi aerosoli bogaţi în
iod. Este indiferent prin diferenţele mici de temperatură. Se recomandă pentru profilaxia rahitismului şi
stimularea apetitului.

53
 INFLUENTA SCHIMBARILOR DE VREME ASUPRA SANATATII
Reprezintă variaţii ale calităţii fizice a aerului (temperatură, umiditate, presiune atmosferică, radiaţii). Toate
fiinţele vii sunt meteorosensibile.

Meteorosensibilitatea se caracterizează printr-o serie de modificări funcţionale, care nu sunt percepute.

Unele persoane simt aceste modificări, fiziologic, având o labiliate neuro-vegetativă.

Meteoropatologia se referă la afecţiuni care sunt acutizate de modificările meteorologice. Ex. Boli cardio-
vasculare (CI, HTA, frecvenţa crescută a AC), boli endocrine decompensate, crize de ulcer, epilepsie.

Aceste modificări se produc datorită formării fronturilor atmosferice. Acestea se formează la limita între două
mase de aer cu caractere fizice diferite (temperatură, umiditate, presiune atmosferică, radiaţii, viteza curenţilor
de aer). Se creează o tensiune fizică atmosferică care determnină o tensiune fiziologică a organismului, cu
instalarea sindromului de front atmosferic: sindrom neurologic şi umoral. Apare insuficienţă de adaptare.

Variaţiile sunt preluate de receptori periferici (cutanaţi ) şi se transmit impulsuri nervoase în SNC: diencefal
(analiza)  SNV  sistem endocrin.

Sindromul de front atmosferic are 3 perioade:

1. Perioada care precede frontul (1- 2 zile): apar modificări electromagnetice şi creşte excitabilitatea
nervoasă, se modifică tonusul vascular, metabolismul bazal, tensiunea arterială, cu alterarea stării
generale, apar cefalee, dureri articulare, precordiale şi exacerbarea afecţiunilor.
2. Perioada de instalare a frontului (1- 6 ore): se modifică şi ceilalţi factori meteorologici.
3. Perioada după trecerea frontului (până la 24 ore): se refac caracterele meteorologice şi starea
funcţională a organismului.

Curs 7
IGIENA APEI
POLUAREA APEI

AUTOPURIFICAREA APEI
se face prin:

 Diluţie (toxine, germeni)

 Sedimentare
 Temperatură
 Acţiune bactericidă a radiaţiilor UV
 Organisme acvatice bacterivore
 Bacteriofagi

PATOLOGIA HIDRICA

Forme de manifestare clinică a bolilor hidrice

1. Epidemice
2. Endemice
3. Cazuri izolate(sporadice)

54
Apar prin consum de apă contaminată, prin folosirea acesteia în pregătirea hranei, în timpul îmbăierii sau
înotului sau, în lipsa apei, prin neasigurarea unor condiţii minime de igienă.

1.Epidemii hidrice
Sunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă. Epidemia caracteristici:

 Principale (generale)
 Debut exploziv, cu număr mare de cazuri, care apar într-un interval scurt de timp, mai mic decât
perioada de incubaţie a bolii.
 Aparitia cazurilor de boală in jurul unei surse de apa( peste sistemul de distribuţie a apei)
(criteriul topografic).
 Sezonalitatea (în principiu sezonul cald, dar pot apare oricând, chiar în sezonul rece, deoarece
rezistenţa bacteriilor creşte cu scăderea temperaturii).
 Populaţia receptivă la boală: fac boala toate persoanele receptive, fără imunitate specifică
indiferent de sex, varsta, profesiune.
 Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea bruscă a numărului de cazuri de boală,
după ce procesul de contaminare a apei a fost întrerupt. Se păstrează “coada epidemică” ,
un număr redus de cazuri de boală, cu transmitere prin contact direct interuman.
 Secundare
 Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a cazurilor de dizenterie într-o colectivitate arată că
poate izbucni o epidemie hidrică..
 Identificarea germenilor patogeni în apă nu este obligatorie, totuşi se modifică indicatorii
bacteriologici de calitate a apei.
 Se constata deficiente tehnice-conducte sparte, fantani cu defectiuni de constructie.

2.Endemia hidrică
Se caracterizează printr-un număr mai mic de cazuri de boală, care apar permanent într-o zonă geografică,
unde sunt probleme în alimentarea cu apă.(ex.Delta Dunarii)

3.Cazuri izolate (Sporadica)

Nu se poate stabili o relatie intre cazurile aparute fiecare fiind o entitate individuala.

Apar când gradul de contaminare a apei este scăzut, nu se atinge doza infectantă, dar există persoane cu
receptivitate crescută, care fac boala (tare digestive: anaciditate gastrică; copii, vârstnici).

1.PATOLOGIA HIDRICA INFECTIOASA

Bacterioze transmise prin apa

A.Bacterioze (forme epidemice):

1.Holera
Este produsă de vibrionul holeric (Eltor), care în apă rezistă săptămâni, luni. Este sensibil la clor, rezistă în
apa rece şi nepoluată (apa de izvor). Doza infectantă este 105-6. Există persoane cu risc crescut, care pot face
boala la doze inferioare dozei infectante: hipoaciditate / hiperaciditate cu tratament antiacid. Sursa de
contaminare este doar omul.

2.Febra tifoidă şi paratifoidă

Sunt produse de Samonella Tiphy şi Paratipy A şi B. Acestea rezistă 21 zile în apa râurilor, 30 zile în apa de
profunzime, 2-3 luni în gheaţă. E sensibil la clor. Doza infectantă este 103-5. Sursa de contaminare: omul
bolnav şi purtătorul cronic. Salmonelele de la animale produc gastroenterite.

55
3.Dizenteria bacilară
Shigella rezistă 4-5 zile în apă şi 2 luni în gheaţă, este mai rezistentă la clor decât colibacilii. Doza infectantă
= 102. Boala are frecvenţă crescută datorită dozei infectante foarte mici şi fenomenului de variabilitate
microbiană. Manifestările clinice sunt uşoare.

4.Boli diareice acute

Sunt produse de E. coli, Campylobacter, Pseudomonas, Yersinia enterocolitica, Aeromonas, vibrioni
parahemolitici. Aceştia rezistă în apă 21 zile, sunt sensibili la clor. Doza infectantă este mare. Dau
manifestări la sugari şi copii mici.

B.Bacterioze(forme sporadice):

1.Leptospiroza
Sunt produse de Leptospira icterohemoragică. Acestea sunt antropozoonoze (de la şobolan, câine, pisică,
porc). Pătrund transcutanat, rezistă 2-3 săptămâni, rezistă la clor. Există şi tulpini saprofite în apele de
suprafaţă, care produc boli diareice acute. Au frecvenţă mai mare la marinari, pescari, practicanţii sporturilor
nautice.

2.Bruceloza
Este produsă de Brucella abortus sau suis eliminata de bovine si porcine. Boala are caracter profesional, se
transmite de la animale care avortează: oi, capre, porci. Germenii pătrund digestiv şi respirator sau
transtegumentar. Rezistă 1-2 luni în apă şi la clor.

3.Tularemia
Este produsă de Pasteurella tularensis. Sursa o reprezintă: şoareci, câini, pisici. Rezervorul natural îl
reprezintă căpuşe. Pătrund prin tegumente, mucoase, digestiv, respirator. Rezistă în apă 2-3 luni.

4.Antrax
Este produs de Bacilus antracis, germene sporulat, care rezistă luni în apă şi la clor. Contaminare: în
industria pielăriei.

5.Febra Q
Este produsă de Coxiella burnetti, care rezistă 160 zile în apă. Se transmite prin contaminarea apei de
suprafaţă de către animale.

6.TBC
Este produs de b.Koch, care rezistă în apă 100-150 zile şi la doze uzuale de clor. Cel mai mare risc îl
reprezintă consumul de lapte nefiert de la animalul bolnav, preventorii de tuberculoza, ape reziduale ale
colectivitatilor.

Viroze transmise prin apa

Virusurile au o rezistenţă mult mai mare decât bacteriile, rezistă la clor, iar doza infectantă este foarte mică.

1.Hepatita A şi E
Este produsă de VHA şi VHE, care rezistă până la 200 zile şi la dozele uzuale de clor. Sursa o reprezintă
omul. Formele de manifestare sunt: epidemii şi cazuri izolate.

2.Poliomielita
Sursa este doar omul, virusul rezistă 100-150 zile, este sensibil la clor. Vaccinarea se face cu virus atenuat,
tulpina vaccinală având o rezistenţă crescută în mediu. Se manifestă sub formă de cazuri izolate.

56
 3.Coxsackie A şi B, ECHO, enterovirusuri noi
Produc: paralizii, nevrite, febră, meningite, encefalite, boli respiratorii, boli digestive, miocardite, conjunctivită
acută hemoragipară, exantem.

4.Virusurile Norwalk şi Rotavirusuri

Produc gastroenterite la adult.

5.Adenovirusuri
Produc conjunctivite de bazin (trăiesc în apă caldă), infecţii respiratorii, meningite, veruci comune.

6.Parvovirusurile

Produc infecţii respiratorii la copii şi cancer de col uterin.

Boli parazitare transmise prin apa

Apa poate să aibă un rol activ în transmiterea bolilor parazitare.

Protozoare
Disenteria amoebiana:determinata de entamoeba histolitica. Infecţia se transmite de la omul bolnav sau
purtător. În apă rezistă 100 zile, la temperatură crescută.

Giardia intestinalis: Omul se infectează prin chişti de lamblii, care rezistă luni în apă. Boala se numeşte
lambliază, manifestare endemică.

Trichomonas intestinalis / vaginalis: rezistă foarte puţin în apă. Boala se numeşte trichomoniază. Prin
contact sexual, lenjerie, imbaierea in aceeasi apa.

Cryptosporidium parvum: Infecţia se transmite de la animal, probabil şi de la om. Boala se numeşte

cryptosporidioză, foarte frecventă la bolnavii de SIDA (diaree gravă).

Cestode
Diphilobotrium latum şi Himenilepis nana: În apă au 2 gazde: un crustaceu şi un peşte. Boala se numeşte
teniază.

Trematode
Fasciola hepatica şi buski: infectează ovine, bovine, om (căi biliare). La temperaturi crescute (25..300C) se
produce embriogeneza, pătrund în gasteropod sau moluscă, unde se formează cercarul, forma infectantă,
care produce fascioloza.

Schistosoma haematobium, mansoni, japonicum: gazda intermediară este în apă, pot pătrunde şi prin
tegumente, dau manifestări digestive şi urinare. Produc schistosomioze.

Nematode
Ascaridioza, Tricocefaloza, Strongiloidoza, Ancylostomioze: Sursa o reprezintă omul, transmiterea este
indirectă, prin apă, solul având rol de activare.

57
 2.PATOLOGIA HIDRICA NEINFECTIOASA
GUSA ENDEMICA

Iodul
Iodul provine din scoarţa terestră. Apa asigură un aport scăzut de iod în organism (10% din necesarul în 24
ore), alimentele având un aport important. Concentraţia iodului în apă este un indicator al aportului total de
iod: dacă este scăzută, şi alimentele au un aport scăzut de iod. Ex. Zonele montane din România sunt zone
endemice pentru guşă.

Rol în organism: sinteza hormonilor tiroidieni:

 Iodocaptarea: iodul în sânge este concentrat la nivelul foliculilor tiroidieni de 10-100 ori.
 Iodoconversia: iodul anorganic este transformat în iod organic.
 Hormonosinteza: se sintetizează triiodotironina şi tetraiodotironina.
În funcţie de nivelul din sânge al hormonilor tiroidieni, activitatea tiroidei este controlată pe cale hipotalamo-
hipofizară, cu hipertrofie tiroidiană, prin sinteză de coloid, dacă iodul este insuficient. Ulterior apar dezechilibre
hormonale, inclusiv forme neurologice: cretinism, surditate. Climatul excitant montan stimulează funcţia
tiroidiană.

Nevoia zilnică de iod al omului in 24 de ore este de 1µg/kg. În zone guşogene, concentraţia iodului în apă
este sub 5g / l.

Carenţa relativă de iod: guşa apare deşi iodul în apă este peste 5g / l:

 Consum crescut de varză, conopidă, napi: aport crescut de substante antitiroidiene ca: cianide si
cinati sau goitrine, care impiedica fixarea I in glanda tiroida.
 Aport crescut de Ca: scade absorbţia intestinală a iodului.
 Aport crescut de Fl: creşte eliminarea urinară a iodului.
 Aport crescut de Mn: inhibă hormonosinteza hormonului tiroidian, care se opreste in primele faze ale
formarii sale.
Categorii cu risc crescut de apariţie a guşei: persoane la pubertate, lăuzie, gravide, tulburări- endocrine.

Se folosesc tablete de KI, sare iodata.

CARIA DENTARA
Florul

Florul provine din scoarţa terestră (crioliţi, fluorosilicaţi). Apa are rolul principal, asigură 2/3 din necesarul pe
24 ore, alimentele având rol secundar, pentru că fluorul din sol nu e concentrat de plante, decât foarte puţin.

Aportul optim: 0,7-1,2mg / l apă.

Fluorul are rol carioprofilactic: reacţionează cu hidroxiapatita, scoţând gruparea hidroxil rezultând
fluoroapatita, care conferă dintelui rezistenţă crescută, prin forma şi dispoziţia cristalelor. Are şi rol
bacteriostatic şi antienzimatic, inhibând enzimele de tipul enolazelor.

Excesul de fluor în apă apare la peste 2mg / l, cu risc toxic aparand fluoroza dentara. La nivelul dinţilor apar
pete de la galben deschis la brun inchis. Dinţii sunt friabili, dinti de ferestrau, în final se ajunge la edentaţie.

La peste 5mg / l apar fenomene la nivel osos, osteofluoroza, care are 2 etape:

58
  Asimptomatică şi nu apar semne radiologice.
 Simptomatică (peste 10mg/l): dureri musculare, articulare, fracturi în os patologic, osteoporoză,
osificări aberante (exostoze).
 La peste 20mg/l apare osteoscleroza, apoi modificari la nivelul articulatiilor producand anchiloze, la
nivelul organelor moi, a rinichilor se produc leziuni pana la nefroze, la nivelul ficatului insuficienta
hepatica.
 La nivelul cordului se produce ramolismentul al muschiului cardiac.
 OMS recomanda fluorizarea apei pana la 1,5 mg/l de la care poate aparea fluoroza dentara.

BOLI CARDIOVASCULARE

Factorul hidric are şi el o oarecare pondere. Apa cu duritate crescută (Ca, Mg) se asociază cu morbiditate şi
mortalitate crescuta privind bolile cardiovasculare.

Existenţa microelementelor din apă în concentraţii crescute are efect patogen cardiovascular:

 Cd este implicat în formarea plăcilor de aterom (prin mecanism enzimatic stimulează metabolismul
colesterolului), ducând la ateroscleroză şi HTA.
 Co este implicat în apariţia cardiopatiei cu frecvenţă crescută la marii consumatori de bere.
 Cu are efect ateromatogen.
 Na este implicat în apariţia HTA prin retenţie hidrică.
Microelemente cu rol protector:

 Zn: efect opus Cd (hipotensiv).

 Cr: prevenirea aterosclerozei.
 Mn: activator enzimatic, cu efect hipocolesterolemiant. Valori crescute ale Ni şi Mn în organism permit
diagnosticul de preinfarct.
 Se: efect cardioprotector.

4. PATOLOGIA TOXICA CU TRANSMITERE HIDRICA

Se caracterizează printr-un aport scăzuta al toxicului în organism, dar permanent, cu manifestări cronice,
scăzut datorită diluţiei.

INTOXICATIA HIDRICA CU NITRATI

Nitratii produc manifestări acute doar la copilul mic, sugar şi nou-născut. Provenienţa este naturală (forma de
mineralizare a proteinelor) sau din îngrăşăminte pe bază de azot (în sol se ating concentraţii foarte mari,
nitraţii migrează în apă şi se concentrează în plante).

Reprezintă singura sursă de azot pentru plante. Toxicitatea apare endogen: flora reducătoare din intestinul
proximal îi transformă în nitriţi, care duc la formarea methemoglobinei, cu hipoxie de transport (cianoză
infantilă, methemoglobinemie infantilă).

Factorii de risc:

 Deficit enzimatic în methemoglobinază

 Predominanţa hemoglobinei HbF, hemoglobina fetala este foarte sensibilă
 Aport crescut: lichide şi alimente, cu concentaţii mari de nitraţi (prepararea laptelui praf la copii cu apa
din fantani care contin nitrati)
 Frecventele dismicrobisme intestinale favorizează ascensiunea florei reducătoare în partea
proximală a tubului digestiv
 Infecţii amigdaliene, otice, cu diseminare limfatică
Simptome:

59
  tulburari cardiovasculare:tahicardie,cianoza a buzelor si narinelor, apoi generalizata;
 tulburari respiratorii cu cresterea frecventei respiratorii: dispnee, tulburari digestive,
 tulburari nervoase (agitatie, contractii musculare si convulsii)
Tratamente cu vitamină C, albastru de metil, asociate cu o echilibrare hidroelectrolitica.

Masuri profilactice:

-alimentatia copiilor trebuie sa se faca natural evitandu-se folosirea apei si a laptelui praf care insuficient
sterilizat poate sa contina o flora reducatoare.

-o alimentatie corecta a copilului mic, astfel incat sa nu se declanseze fenomene dispeptice cu producere de
diaree si care favorizeaza dezvoltarea florei reducatoare.

-cunoasterea cantitatii de nitrati in apa cu care se alimenteaza copilul prin efectuarea de teste

-reducere a poluarii apei cu nitrati prin folosirea de fertilizanti.

INTOXICATIA HIDRICA CU MERCUR

Sărurile anorganice de mercur, rezultate din poluarea apelor de suprafaţă (datorită folosirii pesticidelor), în
prezenţa florei microbiene se transformă în săruri organice (metil şi etil mercur), cu toxicitate mult mai mare.
Acestea se concentrează de sute şi mii de ori în organisme acvatice. Intoxicaţia cu mercur se mai numeşte şi
boala de la Minamata.

Forma cronică are la bază o encefalopatie difuză cerebeloasă: cefalee, tremor, oboseală, tulburări de
memorie, vizuale, de echilibru. Apar fenomene de insuficienţă renală şi risc teratogen (prin transfer placentar).

Intoxicaţia profesională se realizează prin inhalare de vapori.

INTOXICATIA HIDRICA CU CADMIU

Cadmiul are multiple aplicaţii industriale: anticoroziv pentru fier şi oţel, intră în componenţa coloranţilor,
maselor plastice, se foloseşte pentru acumulatori şi în industria nucleară. Lipseşte la naştere, se acumulează
pe parcursul vieţii. Mai mult de 50% se concentrează în cortexul renal, ficat, gonade. Intoxicaţia se manifestă
prin pigmentarea galbenă a smalţului dentar, astenie, anemie hipocromă, tulburări digestive şi respiratorii
(bronşită cronică, emfizem). Apare: proteinurie, calciurie, osteomalacie, fracturi spontane. Se mai numeşte şi
boala Itai-Itai.

INTOXICATIA HIDRICA CU PESTICIDE

Sunt substanţe folosite în agricultură ca: insecticide, fungicide, erbicide, dar şi în alte domenii. În funcţie de
toxicitate, pesticidele se împart în:

 Organo-clorurate: nu au grad mare de toxicitate prin compoziţia chimică, dar, datorită degradării
lente şi remanenţei îndelungate în mediu, toxicitatea lor este crescută. Sunt interzise în foarte
multe ţări, dar încă sunt prezente, datorită remanenţei. Au efecte hepatotoxice, gonadotoxice,
cancerigene, embriotoxice. Se acumulează în ţesutul gras şi SN.
 Organo-fosforice: au toxicitate crescută, dar se descompun repede, nu apare risc de concentrare în
factorii de mediu, intoxicaţiile apar accidental. Manifestările clinice sunt de tip nicotinic şi
muscarinic.(farmacologie)

60
 CONDITII DE POTABILITATE A APEI
( Legea 458/2002 privind calitatea apei potabil )

Conditii de calitate ale apei potabile

Apa potabila este apa buna de baut care indeplineste anumite conditii de calitate si nu afecteaza
starea de sanatate a consumatorilor.

a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte
scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor
sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea
sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman.

Conditiile de potabilitate ale apei se refera la caracteristicile organoleptice (senzoriale), fizice, chimice
(generale si toxici), radioactive, bacteriologice si biologice.

1.CONDITIILE ORGANOLEPTICE ALE APEI POTABILE

Caracterele organoleptice (senzoriale) au o importanta deosebita deoarece nerespectarea lor face apa
improprie pentru consum si determina modificari calitative produselor alimentare in care este utilizata pe
parcursul procesarii. Indicatorii organoleptici ai apei potabile sunt mirosul si gustul.

Mirosul apei este determinat de prezenta unor substante poluante in exces cum ar fi: substante organice
(NH3, H2S), pesticide, detergenti, diferite vietuitoare etc. Apa potabila este inodora. Standardul admite
cel mult miros de gradul 2, care este slab si sesizat doar de persoane avizate.

Gustul apei este determinat de substantele minerale si gazele dizolvate.

Absenta unor concentratii minime de substante minerale si gaze (O2, CO2) va determina un gust fad,
neplacut apei.

Excesul unor substante minerale conduce la modificarea gustului. Astfel, fierul si cuprul produc gust
metalic, astringent; clorurile – sarat; sarurile de calciu - salciu; sarurile de magneziu – amar.

Excesul de dioxid de carbon produce gust acrisor, iar cel de hidrogen sulfurat, respingator. Mucegaiurile si
purinul produc gust sarat, iar fecalele gust dulceag.

Standardul admite o intensitate a gustului care nu trebuie sa depaseasca gradul 2 pe o scara de apreciere de
la 0 la 5.

2.CONDITIILE FIZICE ALE APEI POTABILE

Caracterele fizice se refera la culoare, turbiditate, temperatura, concentratia ionilor de hidrogen (pH) si
conductivitatea electrica.

61
Culoarea apei este data de substantele dizolvate in apa, care pot proveni din sol (ex. substantele
humice) sau sunt urmarea poluarii acesteia. Conform standardului apa potabila nu trebuie sa depaseasca
15 grade de culoare, cu limita exceptionala de 30 de grade pe scara etalon platina - cobalt.

Turbiditatea apei se datoreaza particulelor de origine organica si/sau anorganica insolubile, aflate
in suspensie. Din punct de vedere igienic, importanta turbiditatii rezida din aspectul neplacut imprimat
apei, care creeaza suspiciunea de impurificare si de risc pentru consumatori, dar si din faptul ca
particulele in suspensie pot fi suport pentru microorganisme. Conform standardului apa trebuie sa prezinte o
turbiditate de maximum 5 grade, cu limita exceptionala de 10 grade pe scara etalon cu dioxid de siliciu.

Temperatura apei influenteaza direct consumatorul. Apa prea rece produce tulburari digestive si
favorizeaza imbolnavirea organismului, iar cea prea calda, datorita continutului scazut de gaze dizolvate, are
gust neplacut, da senzatia de voma si nu satisface senzatia de sete. Normativele legale admit o temperatura
cuprinsa intre 7-15C, cu o maxima de cel mult 22C si in mod exceptional, temperatura naturala a apei.

Concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul) reprezinta un indicator global de apreciere a calitatii apei, care,
in functie de natura poluantilor, inregistreaza valori spre acid sau alcalin, influentand direct mirosul,
gustul si capacitatea de autoepurare a acesteia. Valorile admise pentru acest indicator sunt cuprinse intre
6,5 si 7,4, iar in mod exceptional de 8,5.

Conductivitatea electrica este direct proportionala cu gradul de mineralizare al apei. O mineralizare

prea mare a apei are influente negative asupra organelor interne ale consumatorului, in cazul unui consum
prelungit.

3.CONDITIILE CHIMICE ALE APEI POTABILE

Caracterele chimice se refera la prezenta a numeroase substante chimice in apa. Indicatorii chimici ai apei
potabile sunt impartiti in chimici generali si chimici toxici .

I. Indicatorii chimici generali sunt reprezentati de un numar de 20 de conditii, in care sunt cuprinse:
-substante indezirabile (detergenti, fenoli, hidrogen sulfurat, fosfati, cloruri etc.),

- micropoluanti chimici organici si

- substante indicatoare de poluare (substante organice, amoniac, nitrati etc.).

Nivelul concentratiilor se exprima in mg/dm3 apa si inregistreaza valori de la zero (amoniac, azotati,
sulfuri si hidrogen sulfurat) pana la 1200 (reziduu fix).

Duritatea apei este data de sarurile de calciu si magneziu aflate in solutie, care pot fi carbonati,
cloruri, sulfati, nitrati, fosfati sau silicati. Aceasta poate fi:

- temporara, determinata de carbonati, care dispar prin fierbere sau

-permanenta, determinata de celelalte saruri de calciu si magneziu, care nu dispar prin fierbere.

Reziduul fix la 105 C reprezinta totalitatea substantelor (organice si neorganice) depuse prin
incalzirea la aceasta temperatura.In cazul unei valori mari a reziduului fix (la 105 C) apa prezinta
modificari ale insusirilor organoleptice si fizico-chimice. Standardul pentru apa potabila admite valori de
100-800 mg/dm3, iar ca limita admisa exceptional valori de 30-1200 mg/dm3.

62
Clorul rezidual este reprezentat de clorul ramas in exces in apa supusa dezinfectiei dupa 30 de minute de
contact dintre clor si apa. Acesta se poate exprima in acid hipocloros sau hipoclorit, care poarta numele de
clor liber si cloramina (mono si dicloramina), care se numeste clor legat. Clorul rezidual se exprima in
mg/dm3 apa. Prezenta clorului in apa supusa dezinfectiei are o importanta sanitara deosebita deoarece
indica faptul ca s-a introdus o cantitate suficienta de clor si ca reteaua de distribuire este integra.

Conform standardului pentru apa potabila, clorul rezidual liber, in apa dezinfectata prin clorinare, trebuie sa fie
in concentratie de 0,1-0,25 mg/dm3. In situatii deosebite, cand se impune cresterea concentratiei de clor,
se admit concentratii maxime de pana la 0,50 mg/dm3.

II. Indicatorii chimici toxici sunt reprezentati de 15 conditii in care sunt cuprinse aminele aromatice,
metalele grele, azotatii, hidrocarburile policiclice aromatice, cianurile, pesticidele, trihalometani si
uraniu natural.

Pentru indicatorii chimici toxici sunt prevazute numai concentratii admise, exprimate in mg/dm3 apa sau
μg/dm3 apa.

4.CONDITIILE RADIOACTIVE ALE APEI POTABILE

Indicatorii radioactivi se refera la activitatea globala alfa si beta, iar in cazul in care sunt depasite
concentratiile admise si admise exceptional se impune obligatoriu determinarea activitatii fiecarui radionuclid.

Valorile maxime admise pentru indicatorii radioactivi corespund unui aport al apei potabile la doza
pentru populatie de 5 mrem/an si la un consum zilnic de 2 litri de apa.

5.CONDITIILE BACTERIOLOGICE ALE APEI POTABILE

Indicatorii bacteriologici ai apei acceptati, pe baza recomandarilor OMS, in majoritatea tarilor sunt:
germenii mezofili aerobi, bacteriile coliforme, streptococii fecali si bacteriofagii .

a. Germenii mezofili aerobi sunt reprezentati de bacteriile care se dezvolta pe geloza uzuala, la 37 grade
C in 24-48 de ore. Acestia au fost alesi ca indicator de potabilitate deoarece se cunoaste ca intre numarul
acestora si probabilitatea prezentei germenilor patogeni (proveniti de la om si animale) este o relatie
pozitiva. Cu cat o apa are un numar total de germeni aerobi mezofili (N.T.G.M.A.) mai mare, cu atat va
fi mai mare probabilitatea (si deci riscul) prezentei in apa a unor agenti patogeni (bacterii, virusuri,
ciuperci, agenti parazitari). Valoarea N.T.G.M.A. se exprima prin numarul de unitati formatoare de colonii
la un centimetru cub de apa (U.F.C./cm3). Valoarea N.T.G.M.A. admisa pentru apa potabila variaza in
functie de sursa:

- la apa furnizata de instalatiile centrale urbane si rurale cu sisteme de dezinfectie este sub 20,
atat in punctele de intrare in reteaua de distributie, cat si in punctele din reteaua de distributie;

- la apa furnizata de instalatiile centrale urbane si rurale fara sisteme de dezinfectie este sub 100,
atat la punctele de intrare in retea, cat si in punctele din reteaua de distributie;

63
- la apa furnizata de sursele locale (fantani, izvoare) este sub 300.

b. Bacteriile coliforme cuprinde grupul de specii Gram – negative, lactozo-pozitive, intestinale

(Escherichia coli, Citrobacter, Klebsiella, Arizona, Enterobacter), care se afla in numar mare in
fecale. Numarul probabil de bacterii coliforme se raporteaza la 100 cm3 de apa.

Limitele prevazute de normele de potabilitate sunt:

- zero germeni coliformi totali pentru sistemele de aprovizionare in care apa livrata se dezinfecteaza;

- sub 3 coliformi totali pentru instalatiile centrale urbane si rurale in care apa nu se dezinfecteaza;

- sub 10 coliformi totali pentru sursele locale (fantani, izvoare) de aprovizionare cu apa.

Numarul probabil de bacterii coliforme termotolerante (coliformi fecali) la 100 cm3 apa, maxim admis
este:

- zero pentru apa livrata in instalatii centrale si

-de sub 2 pentru sursele locale de aprovizionare cu apa.

c.Streptococii fecali (enterococii) fiind tipuri specifice pentru om si animale, cu rezistenta mai mare in
mediul extern comparativ cu bacteriile coliforme si cu variabilitate scazuta furnizeaza date asupra sursei de
poluare.

Numarul probabil de streptococi fecali/100 cm3 apa maxim admis este;

- zero pentru apa livrata de instalatiile centrale si

- de sub 2 pentru apa din sursele locale de aprovizionare cu apa.

d.Bacteriofagii enterici sunt folositi numai ca indicatori de poluare, care arata cert originea intestinala
si nu ca indicatori specifici.

6.CONDITIILE BIOLOGICE ALE APEI POTABILE

Indicatorii biologici au o mare stabilitate, indicand calitatea apei, nu numai in momentul analizei, ci si pe
o perioada lunga de timp.

Pentru a se putea interpreta conditiile biologice, se impune definirea notiunilor de plancton, tripton si seston.

Planctonul este reprezentat de organismele libere din masa apei.

Triptonul este reprezentat de continutul abiotic al apei format din detritus organic si/sau mineral, resturi
vegetale, resturi de insecte si animale (par, pene, fir de lana etc.).

Sestonul este format din planctonul si triptonul apei.

Conditiile biologice ale apei se refera la:

- seston, care nu trebuie sa depaseasca:

-1 cm3/m3 apa in instalatiile centrale si

-10 cm3/m3 apa in sursele locale;

64
- organismele animale, vegetale si particulele vizibile cu ochiul liber, organismele indicatoare de
poluare si organismele daunatoare sanatatii (oua de geohelminti, protozoare intestinale parazite etc.), care
trebuie sa lipseasca;

- organismele care, prin inmultire in masa apei, modifica caracterele organoleptice si/sau fizice ale
acesteia, care trebuie sa lipseasca sau sa fie foarte rare;

- organismele animale microscopice, care nu trebuie sa depaseasca 20 /dm3 apa;

- triptonul de poluare format din resturile fecaloide sau industriale, care trebuie sa fie absent.

Curs 8

IGIENA SOLULUI
POLUAREA SOLULUI SI INFLUENTA ASUPRA SANATATII
I.Poluarea biologica a solului cuprinde diseminarea de germeni patogeni sau conditionat patogeni
pe sol. Solul contine germeni proprii saprofiti cu rol autopurificator.Totodata elimina prin produsii lor
de metabolism substante antibiotice fata de germenii patogeni.
Dupa originea lor si modul de transmitere bolile microbiene transmise prin sol pot imbraca 3 forme:
-boli de provenienta umana transmise prin intermediul solului sau ciclul om-sol-om;
-boli de provenienta animala transmise prin sol sau ciclulanimal-sol-om;
-ciclulsol-om
1.Ciclul om-sol-om-eliminatorul de germeni este omul bolnav sau purtator care elimina germenii prin
fecale-sunt boli digestive: febra tifoida,dizenteria, holera, hepatita virala poliomielita, dar si boli
produse de germeni strepto, stafilococi, micrococi.
Transmiterea bolilor se face prin contact direct cu solul (copii care se joaca pe sol) indirect prin apa
care spala solul sau prin alimentele consumate dupa ce au venit in contact cu solul infectat.
2.Ciclul animal-sol-om-eliminatorul de germeni sunt animalele care polueaza solul si ajung la omul
receptiv, care contracteaza bolile (antropozoonoze).
Germenii sunt: bacil tetanic, bacteria carbunoasa, germenii gangrenei gazoase (germeni sporulati), in
care transmiterea se face numai prin contact direct in cazul unor leziuni cutanate cu solutii de
continuitate, dar si germeni nesporulati ca pasteurelele, brucelele, richetziozele cu o viabilitate
scazuta, in care transmiterea se face fie direct, cu solul,dar si indirect prin apa sau alimente.
3.Ciclul sol-om in care germenii respectivi se gasesc in mod natural in sol si pot produce
imbolnaviri, exemplu bacilul botulinic, care contamineaza alimentele care nu sunt bine tratate termic
si se produce o exotoxina neurotropa, care patrunde in organism prin consumul alimentelor
respective dand nastere unei toxiinfectii grave botulism,caz in care trebuie administrat ser botulinic.
Solul poate fi contaminat cu paraziti producandu-se o serie de boli parazitare:
-biohelmintiaze sau parazitoze care au nevoie de o gazda intermediara pentru a se produce
infestarea – teniile si
-geohelmintiaze care nu au nevoie de gazde intermediare si se pot dezvolta direct pe sol pana in
faza infestata: tricocefaloza si ascaridioza, anchilostomioza, strongiloidoza
Parazitozele apar in gradinile de zarzavat si de legume (ridichi, tomate, castraveti), capsuni etc.

II. Poluarea chimica a solului - este produsa de reziduurile gospodaresti, zootehnice, industriale si
radioactive ca urmare a utilizarii unor substante chimice in agricultura.
Poluarea organica-sufera in sol un puternic proces de degradare datorita germenilor telurici
(biodegradare).Prin acest proces materia organica se transforma in materie anorganica (minerala).

65
Poluarea industriala - cu substante cu potential toxice care se acumuleaza in sol, trec ca elemente
chimice naturale in apa, plante, om.
Uneori nu este vorba de substante chimice reziduale indepartate pe sol ci de substante toxice din aer
depuse pe sol ca plumbul,fluorul sau mercurul.
Poluarea radioactiva - acumularea de nuclizi in sol datorita depozitarii unor rezidii radioactive de
unde trec in apa, plante si animale, om.
Poluarea agricola – reprezinta poluarea chimica cu substante chimice de sinteza utilizate in
agricultura: fertilizatori, biostimulatori, antidaunatori unii degradabili altii nedegradabili.

III. Asanarea solului

Indicatori bacteriologici
1.nr de germeni mezofili din sol ca indicatori ai poluarii globale
2.germeni coliformi poluarea solului cu fecale
3.germeni termofili (58grade) - poluarea solului cu reziduri zootehnice
4.germeni nitrificatori - oluarea solului cu substante organice
Indicatori parazitologici
Prezenta oualelor de helminti - indicator al pericolului de imbolnavire si al vechimii poluarii solului
Indicatori chimici specifici – dificultati- nerecunoscuti
Indicatori globali de poluare chimica - continutul de azot al solului, continutul de carbon.

IGIENA RADIATIILOR
EFECTE ASUPRA SANATATII
Actiunea radiatiilor ionizante se desfasoara in doua etape:
1.etapa primara in care in organism se petrec procese fizice si fizico-chimice-semne
necaracteristice;
2.etapa secundara- in care in organism apar procese biologice si biochimice, care se caracterizeaza
prin semne caracteristice;
Factorii de care depinde actiunea radiatiilor ionizante:
-tipul de radiatie cu actiune interna si externa
-doza de radiatie sau cantitatea de radiatii si
-timpul de actiune:
-timpul de injumatatire fizic
-timpul de injumatatire biologic
-timpul de actiune efectiva calculat
-organul critic sau organul tesutul fata de care radionuclidul are cea mai mare afinitate.
-sensibilitatea individuala mostenita genetic diferita de la o persoana la alta

BOALA DE IRADIERE
A.Efecte precoce
1-Actiune somatica
-etapa primara - apare la persoanele la care sau produs profesional sau accidental iradierea:
cefalee,vertij, oboseala, insomnie, inapetenta, slabire in greutate - nu se poate diagnostica decat
daca se stie ca persoana a fost expusa la radiatii ionizante
-etapa de remisiune - in care semnele sunt total necorespunzatoare si dispar
-etapa secundara - care se dezvolta sub forma a 4 sindroame(faze):
 Faza hematologică (doza 1.5Gy, latenţa 3 săptămâni) – starea generală este afectată:
apar frisoane, manifestări hemoragipare (echimoze, peteşii, epistaxis, hemoragii digestive,
hematurie), sterilitate temporară. Simptomele sunt reversibile. Scad marcat limfocitele, cu
granulocitoză, neutrocitopenie, trombocitopenie, eritropenie. Decesul poate apare în 5..6 săptămâni
sau prin infecţii grave (bronhopneumonie, stare septică)

66
 Forma gastrointestinală (doza peste 5 Gy, latenţa - zile) – apar manifestări digestive:
anorexie, greaţă, vărsături, diaree sangvinolentă, ileus paralitic, deshidratare, colaps. Letalitatea este
mare, peste 50%.
 Forma cerebrală (doza peste 20 Gy, latenţa 30min..3h) – se manifestă prin somnolenţă,
apatie, cianoză, confuzii, oligurie, pancitopenie severă, letalitate peste 90%.
 Forma infectioasa cu temperatura,curbatura dureri musculare si articulare.

2-Actiune stocastica cuprinde:

-Actiunea cancerigena, leucemie, cancere pulmonare, gastrice, renale, osoase
-Actiunea imunosupresiva - cresterea numarului de infectii, boli infectioase
-Actiunea genetica- care se manifesta asupra descendentilor malformatii la copii supusi radiatiilor in
timpul sarcinii efecte teratogene
Prin iradierea unei zone din organism pot apare:
 leziuni cutanate: epilaţie temporară, până la necroză
 leziuni oculare: cataractă, conjunctivită
 leziuni ale gonadelor: sterilitate tranzitorie.

Radiocarcinogeneza: modificări maligne ce apar la copii cu mame ce au suferit iradieri pelvine (Rx)
în această perioadă sau la copii ce trăiesc în zone cu nivel crescut al radioactivităţii. Se manifestă
prin: frecvenţă crescută a limfoamelor maligne, nefroblastoame, neuroblastoame, leucemii. În acest
caz, conduita medicală impune avortul terapeutic.
B.Efecte tardive
Apar cu o latenţă de ordinul anilor de la iradiere. Sunt reprezentate de:
 efecte genetice pe celule somatice: cancer
 radiodermită cronică, cataractă, alterări ale formulei sangvine la iradieri repetate
 manifestări genetice pe celule germinale: efecte mutagene. Sunt efecte fără prag,
probabilistice (stocastice). Efectele mutagene au la bază mutaţii recesive, care, cu o frecvenţă mai
mică, apar la prima generaţie. Clinic, se manifestă după a zecea generaţie.

Implicaţiile poluării radioactive asupra sănătăţii populaţiei

 la 10 ani după Cernobâl cantitatea de radionuclizi a fost de 400 de ori mai mare decât la
Hiroshima şi Nagasaki
 au fost expuşi peste 4 milioane de persoane
 800000 de persoane au fost implicate in reducerea efectelor post-Cernobâl
 203 au murit prin iradiere acută
 au fost evacuate peste 100000 de persoane din apropiere

Prevenirea si combaterea
-protectia persoanelor care lucreaza in mediul radioactiv prin neangajarea persoanelor sub 18 ani
sensibili;
-stabilirea unor norme de expunere care nu trebuie sa depaseasca 5 rem pe an;
-purtarea unui echipament de protectie la cei care lucreaza in mediu cu radiatii (domeniul medical);
-examenul medical la angajare pentru a nu-i accepta pe cei cu sensibilitate crescuta in profesii unde
se elibereaza radiatii;
-protejarea populatiei in ansamblul sau.

67
IGIENA ALIMENTATIEI
NORME PENTRU SIGURANTA ALIMENTULUI
SISTEMUL DE SIGURANTA ALMENTARA-HACCP
Ce este sistemul HACCP?
Producerea, ambalarea, transportul, depozitarea şi comercializarea produselor alimentare reprezintă
procese cu un grad de risc pentru sănătatea fiecărui consumator. Tendinţa tot mai pronunţată a pieţei
specializate în industria alimentară de a menţine un control tot mai strict asupra producătorilor, în
scopul de a oferi consumatorilor produse de o înaltă calitate, dar şi sigure din punct de vedere
microbiologic şi bacteriologic, a condus la naşterea unui sistem numit HACCP (Hazard Analysis
Critical Control Point).
HACCP este un sistem al siguranţei alimentare recunoscut la nivel internaţional, bazat pe o analiză
sistematică şi preventivă a procesului de producţie, ce dovedeşte că riscurile legate de siguranţa
produselor alimentare sunt identificate, evaluate şi ţinute sub control.
HACCP presupune identificarea riscurilor, controlul şi monitorizarea punctelor critice ale proceselor
unde ar putea fi compromisă calitatea produselor alimentare.
Trebuie să se aplice întregului lanţ de producţie: începând cu creşterea plantelor şi a animalelor până
la produsul finit, achiziţionat de către consumator. Sistemul se bazează pe Codul Alimentar (Codex
Alimentarius) dezvoltat de catre ONU pentru Hrană şi Agricultură şi Organizaţia Mondială a
Sănătăţii. Este recomandat ca HACCPsă fie folosit împreună cu Bunele practici de igienă şi
producţie, formand elementele necesare securităţii alimentare.
Este, de asemenea, recomandat să fie implementat împreună cu un Sistem de Management al
Calităţii.
Standardele în vigoare în conformitate cu care se face certificarea Sistemului de
Management HACCP
În România, organizaţiile îşi pot certifica Sistemul de Management HACCP după următoarele trei
standarde de referinţă:
– Codex Alimentarius – reguli generale şi specifice privind bunele practici de igienă – GHP – şi
producţie
–GMP – pentru organizaţiile ce procesează, transportă, depozitează sau comercializează produse
alimentare;
– DS 3027E:2002 – document care introduce toate regulile din Codex Alimentarius într-un sistem ce
poate fi documentat şi ale cărui performanţe pot fi evaluate;
– ISO 22000: 2005 – primul standard internaţional de certificare a sistemului HACCP;
Reglementările care obligă o organizaţie să îşi implementeze sistemul HACCP
Pentru organizaţiile care activează în sectorul alimentar (alimente, băuturi, comerţ cu produse
alimentare, dar şi hoteluri şi restaurante), există următoarea Hotărâre de Guvern 924/2005 privind
aprobarea Normelor de igienă ale produselor alimentare, ce reglementează condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească organizaţiile, acestea regăsindu-se în Regulile Generale pentru igiena
produselor alimentare – de aici rezultă obligativitatea implementării unui Sistem de Management al
Siguranţei Alimentelor (HACCP) pentru toate organizaţiile ce prelucrează, produc, transportă,
depozitează sau comercializează alimente.
Principiile HACCP
– determinarea riscurilor în toate stadiile producţiei;
– măsurarea probabilităţii (re)apariţiei cauzei;
– identificarea măsurilor de prevenire;
– determinarea punctelor operaţionale care pot fi controlate în vederea eliminării sau minimizării
probabilităţii reapariţiei cauzei (punctele critice de control – PCC);
– determinarea valorilor şi limitelor critice ce trebuie menţinute pentru a asigura controlul PCC;

68
– stabilirea unui sistem pentru monitorizarea PCC cu ajutorul testelor/inspecţiilor planificate;
– determinarea acţiunilor corective în cazul în care procesul este în afara controlului sau iese de
sub control;
– elaborarea procedurilor pentru a confirma că sistemul HACCP este eficient şi eficace;
– elaborarea documentaţiei şi a înregistrărilor necesare pentru a aplica aceste principii ale
HACCP.
Avantajele certificării HACCP
- furnizarea de produse finale sigure pentru consumatorul final;
– garantarea calităţii igienice a produselor;
– prevenirea transmiterii unor posibile boli de la animal la om;
– prelungirea duratei de valabilitate a produselor;
– identificarea şi controlul mai ridicat al riscurilor legate de securitatea alimentară;
– reducerea rebuturilor şi reclamaţiilor clienţilor;
– asigurarea oferită clienţilor că produsele sunt fabricate într-un sistem care nu le pune viaţa sau
sănătatea în pericol;
– satisfacerea cerinţelor actuale ale pieţei privind realizarea de produse ecologice.

IGIENA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

PREVENIREA SI COMBATEREA IMBOLNAVIRILOR ACUTE SI CRONICE IN
COLECTIVITATILE DE COPII SI ADOLESCENTI
Morbiditatea specifică a copiilor si adolescentilor se diferentiază pe glob astfel:
Morbiditatea de tip evoluat, caracteristicătărilor dezvoltate, grupează în plan secundar, bolile
infectioase si parazitare,bolile cardiovasculare, tumori, accidente, bolile sistemului nervos, endocrine
si metabolile, afectiunile respiratorii si digestive.
Morbiditatea de tip primar, caracteristicătărilor în curs de dezvoltare si slab dezvoltate, situează pe
primele locuri bolile infectioase si parazitare.
Morbiditatea de tip intermediar se caracterizează prin valori ridicate atât pentru unele afectiuni
acute din tipul primar, cât si pentru boli cronice si degenerative de tip evoluat.
Tara noastră se situează în profilul intermediar, cu tendintă spre cel evoluat.
Cunoasterea nivelului morbiditătii într-o colectivitate cuprinde:
Examene medicale
-înaintea intrării copilului prima dată în colectivitate,
-triajul epidemiologic: zilnic, după vacante, la plecare în tabără,
-examenul medical periodic si de bilant,
-examene medicale la solicitare în caz de boli acute, traumatisme etc.
Calculareaindicatorilor de morbiditate
-incidenta,
-prevalenta.

1. PREVENIREA SI COMBATEREA ÎMBOLNĂVIRILOR ACUTE TRANSMISIBILE

Bolile transmisibile constituie una dintre cele mai frecvente cauze de îmbolnăviri ale copiilor si
tinerilor din colectivităti, având drept consecinte afectarea stării de sănătate pe o perioadă
îndelungată, cu repercursiuni asupra dezvoltării fizice si neuropsihice.
Cercetarea morbiditătii într-o colectivitate dă posibilitatea aprecierii capacitătii de rezistentă pe plan
individual a fiecărui copil si tânăr.

1.1. Factori de risc ai patologiei acute transmisibile

Precizarea acestor factori dă posibilitatea personalului medical de a preveni aparitia sau agravarea
unor afectiuni acute transmisibile, prin măsuri igienico-sanitare corecte, aplicate la timp.

69
1.1.2. Vârsta
- Sugarii, copilul mic, prescolarii si scolarii mici (6-9 ani) au receptivitate crescută fată de bolile
infecto-contagioase. Evolutia infectiilor prezintă forme caracteristice legate de rezistenta generală
mai scăzută a organismului si de particularitătile de dezvoltare a sistemului nervos.
Dacă conditiile igienice si de mediu sunt corespunzătoare, stimulii din mediu favorizează procesul de
organizare a rezistentei fată de boală. Când conditiile de viată ale copiilor sunt necorespunzătoare,
pot influenta defavorabil rezistenta la boli infecto-contagioase.
-Scolarii de vârstă mijlocie (10-14 ani) sunt receptivi la infectiile streptococice si complicatiile
acestora (boala reumatismală si afectiunile cardiace).
-Adolescenta nu este dominată de patologia infectioasă.
1.1.3. Anotimpul în care se desfăsoară procesul de educatie si învătământ
Frecventarea grădinitei, a scolii si facultătii corespunde, în mare măsură, anotimpurilor când
afectiunile catarale rino-faringiene sunt mai frecvente (toamna, iarna, primăvara) favorizând
patrunderea germenilor (prin scăderea rezistentei mucoasei respiratorii) si propagarea lor în mediu
prin picăturile de secretie nazofaringiană.
1.1.4. Aglomerarea copiilor si tinerilor în crese, grădinite, scoli, facultăti.
Răspândirea infectiilor este favorizată prin contact direct sau indirect, prin obiecte (cărti, jucării,
pahare etc.) utilizate în comun. De aceea, dintre bolile infectioase mai răspândite la copii sunt cele cu
poartă de intrare respiratorie.

1.2. Notiuni despre patologia acută transmisibilă

Bolile transmisibile sunt determinate de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi etc) si paraziti.
Perioadele caracteristice ale bolilor infectioase transmisibile sunt următoarele:
1.2.1. Perioada de incubatie - din momentul pătrunderii agentilor patogeni în organism, până la
aparitia primelor semne de boală.
Durata variază de la câteva ore (gripa, dizenteria), la 2-7 zile (scarlatina), 11 zile (rujeola), 1-3 luni
(hepatita acută) etc.
Cunoasterea perioadei de incubatie a fiecărei afectiuni transmisibile este foarte importantă,
deoarece în acest interval pot fi luate măsuri de prevenire sau diminuare a manifestării bolii, dar mai
ales, de prevenire a transmiterii la alti copii, prin izolarea bolnavului înainte de aparitia primelor
simptome.
La sfârsitul perioadei de incubatie, copilul devine contagios.
1.2.2. Perioada de invazie, în care bolnavul nu prezintă simptome de certitudine, ci numai semne
generale de boală infectioasă (febră, tuse, diaree, vărsături).
Durata este de 1-7 zile.
În această perioadă, contagiozitatea este maximă si de aceea copilul trebuie izolat până la
diagnosticarea bolii
1.2.3. Perioada de stare , când boala se manifestă cu toate simptomele caracteristice (eruptie,
febră, diaree sanguinolentă etc.).
Durata bolilor infecto-contagioase este de 6-8 zile, dacă nu apar complicatii. Există însă si boli cu
durată mai lungă (febra tifoidă - 2-3 săptămâni).
1.2.4. Perioada de convalescentă , în care simptomele dispar treptat.
În unele afectiuni (febra tifoidă, hepatita epidemică, poliomielita), bolnavul este încă contagios si de
aceea trebuie mentinute măsurile de izolare.

1.3. Factorii incriminati în patologia acută transmisibilă

Pentru ca o boală transmisibilă să se răspândească este necesară existenta a trei factori: sursa
(izvorul) de agenti patogeni, căile de transmitere a agentilor patogeni si organismul receptiv.
Aceste trei elemente sunt legate între ele, de unde si denumirea de "lant epidemiologic".

1.3.1. Sursa de infectie

70
a.Omul (copilul)
-bolnav (boală tipică sau atipică - subclinică, asimptomatică) diseminarea făcându-se prin salivă
(scarlatina, rujeola), fecale (dizenterie, febră tifoidă), urină (leptospiroza, bruceloza), sânge (hepatita
epidemică), îmbrăcăminte, rufe, jucării, cărti, veselă si obiecte personale ale bolnavului, comune cu
cele ale persoanelor sănătoase;
-purtătorul de germeni:
b.Animalul bolnav sau purtător, care prin fecale, urină, sânge, lapte, secretii purulente, carne, lână
, tegumente etc. contaminează factorii de mediu (aer, apă, sol, alimente).
Animalele de casă (câinele, pisica) si rozătoarele (soareci, sobolani) pot constitui izvor de infectie
deosebit de important.
c.Vectori biologici activi.Artropodele sunt tântarii (malarie, encefalite, meningite etc.), păduchii
omului (pediculoza, tifos exantematic, febra recurentă etc.), căpuse (encefalite, tuleramia, febra Q
etc.), purecii sobolanilor (pesta, tuleramia, parazitoze etc.)
Dacă sursa de agent patogen sunt animalele sau artropodele, afectiunile apărute la om se numesc
zooantroponoze.

1.3.2. Căile de transmitere a agentilor patogeni

-Transmiterea se realizează prin două modalităti:
-directă , obligatorie pentru agentii patogeni cu rezistentă mică.
Bacteriile, virusurile sau ouăle de paraziti pot ajunge la copilul sănătos prin contactul direct cu
sursa de infectie (mâini murdare, sărut, muscături, inhalare de picături septice, obiecte infectate
etc.).
-indirectă , specifică agentilor patogeni rezistenti la actiunea factorilor de mediu. Această modalitate
de transmitere se face prin intermediul aerului, apei, solului, alimentelor, obiectelor, mustelor,
tântarilor, căpuselor etc

a.Aerul contaminat
Aerul nu este un mediu favorabil supravietuirii agentilor patogeni, deoarece acestia sunt distrusi (în
perioade variate de timp) de variatiile de temperatură, umiditate, actiunea radiatiilor solare, absenta
substratului nutritiv, interventia substantelor chimice, a poluantilor de natură fizico-chimică etc.
Aerul intervine în vehicularea unor agenti patogeni, în cazul bolilor cu poartă de intrare respiratorie.
În anumite circumstante (aglomeratii, absenta igienizării în unitătile sanitare, laboratoarele de
bacteriologie etc.), aerul este contaminat de către sursele de agenti patogeni, prin mecanismele
descrise de Flugge (picăturile de secretie nazofaringiană, nucleii de picătură si praful bacterian).
Cele mai răspândite boli prin intermediul aerului sunt gripa, adenovirozele, bolile infecto-contagioase
ale copilăriei (rujeola, rubeola, varicela, tusea convulsivă, parotidita epidemică), tuberculoza, difteria,
streptocociile prin streptococul beta hemolitic etc.

b.Apa contaminată
Apa râurilor, lacurilor, fântânilor se poate contamina prin urină, fecale, ape reziduale provenite din
diferite surse etc. Ea nu constituie un mediu favorabil supravietuirii îndelungate a agentilor patogeni
datorită compozitiei chimice, pH-ului, variatiilor de temperatură, iradierii solare, gradului de aerare,
florei saprofite, bacteriofagilor, datorită metodelor de tratare si dezinfectie.
Apa poate transporta agentii patogeni ai bolilor infectioase la mari distante, asa numitele afectiuni
hidrice: salmoneloze, shigeloze, holera, leptospiroze, hepatita virală A si E, enteroviroze,
adenoviroze, parazitoze etc.
Riscurile contaminării apei potabile sunt diferite în raport cu sursele de apă (izvoare, fântâni,
sisteme centralizate) si cu scopurile utilizării, nivelul de salubritate a localitătilor, educatia populatiei
etc.

c.Solul contaminat

71
 Contaminarea solului se face prin ape reziduale si reziduuri organice, prin existenta fermelor
zootehnice, a anexelor gospodăresti, a depozitelor pentru reziduuri, a cimitirelor etc. Contaminarea
poate fi directă de la surse sau prin intermediul celorlalte căi de transmitere.
Desi solul poate fi contaminat intens, prin procesele de autopurificare poate interveni în reducerea
numărului agentilor patogeni. Structura geochimică a solului, variatiile de temperatură,umiditate,
expunerea la radiatiile solare, flora telurică, antagonismul microbian, actiunea bacteriofagilor si
tratamentele agrozootehnice reprezintă factori de reducere a contaminării solului.
Agentii patogeni frecvent vehiculati prin sol sunt salmonelele, shigelele, vibrionul holeric, bacilul
tetanic, botulinic, bacilul cărbunos, leptospirele, ouăle sau larvele de geohelminti, sporii micetelor
patogene etc

d.Alimentele contaminate
Alimentele contaminate constituie o cale importantă de transmitere a numeroase afectiuni cu poartă
de intrare digestivă. Ele pot fi de origine animală sau vegetală.
Alimentele se pot contamina direct de la sursele de agenti patogeni (bolnavi, purtători) sau indirect,
prin intermediul celorlalte căi (aer, apă, sol, obiecte, mâini, vectori).
Agentii patogeni care contaminează frecvent alimentele sunt bacterii, virusuri (sau toxinele
acestora), paraziti si micete..

e.Obiectele contaminate
Datorită diversitătii structurale si utilitare a obiectelor, copiii pot fi permanent contaminati.
Obiectele pot fi contaminate direct de la sursele de agenti patogeni sau indirect, prin intermediul
celorlalte căi de transmitere (aer, apă, sol, mâini etc.).
Prin obiecte se pot transmite la copiii receptivi atât agenti patogeni cu rezistentă redusă în mediu
(virusurile gripei, rujeolei, rubeolei, varicelei, parotiditei epidemice, meningococul etc.), cât si cei cu
rezistentă mai crescută (stafilococ, piocianic, Klebsiella, colibacili, Proteus, enterovirusuri, virusurile
hepatitei, ouă de helminti, spori de micete etc.). În colectivitătile de copii prescolari si scolari,
obiectele contaminate reprezintă o importantă cale de transmitere a bolilor infectioase.
f.Mâinile contaminate
Contaminarea mâinilor se produce în permanentă în cazul copiilor, fie direct (chiar si
autocontaminate) de la sursele de agenti patogeni, fie indirect, prin intermediul aerului, apei, solului,
obiectelor sau a mâinilor altor copii.

1.3.3. Populatia receptivă

Receptivitatea este starea complexă a organismului, dependentă de factori si mecanisme genetice
si/sau dobândite în timpul vietii, care nu asigură protectia fată de boli.
În functie de vârstă, copiii sunt mai mult sau mai putin receptivi la bolile infectioase:
 Până la 6 luni, copiii păstrează o imunitate dobândită de la mamă. După această vârstă,
receptivitatea la diferiti agenti patogeni creste.
 Cel mai frecvent prezintă boli infectioase copiii de vârstă prescolară (3-6 ani, mai ales când intră în
colectivitate).
 La scolarii mici, bolile infectioase apar mai rar decât la copiii prescolari, astfel încât pe măsură ce
creste, procentul de morbiditate prin boli transmisibile scade. Cauza este reprezentată de imunizarea
naturală a copiilor care au trecut prin boală.
 La copiii mai mari de 12-13 ani se întâlnesc rar tusea convulsivă, scarlatina, rujeola, rubeola etc.
datorită cresterii rezistentei organismului fată de aceste infectii.

2. PREVENIREA SI COMBATEREA ÎMBOLNĂVIRILOR CRONICE

2.1. Consideratii generale

72
 Bolile cronice la copii si adolescenti, cât si bolile cronice ale adultilor cu rădăcini în vârsta tânără,
constituie un compartiment de activitate al medicului din colectivitătile de copii si adolescenti.
Atitudinea medicului de colectivitate fată de patologia cronică trebuie să cuprindă obligatoriu:
o un diagnostic cât mai precoce,
o descifrarea cauzelor care reprezintă, cel mai adesea, factori de risc din mediul înconjurător,
o sesizarea corpului didactic al institutiei (de anteprescolari, prescolari, scolari, studenti) si solicitarea
semnalării bolii,
o militarea pentru reducerea cauzelor, în colaborare cu familia si corpul didactic,
o recuperarea bolnavilor, până la potentiale vindecări.
o
2.2. Boli cronice si forme cronice ale unor boli acute la copii si adolescenti
Exista o Listă întocmită si codificată de boli cronice de Ministerul Sănătătii; raportată periodic
de fiecare institutie de copii si adolescenti

2.3. Dispensarizarea bolnavilor cronici

2.3.1. Activitatea de dispensarizare a bolilor cronice este o activitate medicală care cuprinde
obligatoriu etapele:
 Evidenta copiilor cu:
o - boli cronice,
o - boli cu tendinta la cronicizare,
o - susceptibilitate crescută fată de boală.
 Scheme de tratament curativ si profilactic, individualizate.
 Program de control medical periodic pentru prevenirea agravării, aparitiei complicatiilor sau a
recidivelor.
 Analiza factorilor de risc pentru diminuarea sau eliminarea acestora.

2.3.2. Boli care se dispensarizează

 Boli cronice
o Sistem locomotor: vicii de postură; alte deformări usoare cu impotentă functională recuperabilă
o Boli poststreptococice: reumatism articular acut, inclusiv cardita reumatismală; sindrom
poststreptococic minor
o Reumatisme cronice
o Boli respiratorii: bronhopneumonii cronice obstructive, astm bronsic,
o bronsiectazie
o Boli ale aparatului cardiovascular: valvulopatii, exceptând cele reumatismale, hipertensiunea
arterială, tulburări circulatorii periferice cronice
o Boli digestive: hepatita cronică, ulcer gastric si duodenal, sindrom de malabsorbtie si alte boli
gastrointestinale cronice
o Boli renale: glomerulonefrita cronică, sindromul nefrotic, pielonefrita, malformatii ale aparatului urinar
cu si fără infectie supraadăugată, tubulopatii cronice
o Boli neuropsihice si senzoriale: coree, comitialitate, alte boli cronice ale sistemului nervos, tulburări
de comportament, tulburări de adaptare scolară, tulburări de limbaj, vicii de refractie, ambliopii,
hipoacuzii
o Endocrinopatii cronice
o Boli de sânge: anemii hemolitice, trombocitopatii cronice, hemopatii si parahemofilii, alte boli cronice
de sânge si sistem reticulo-endotelial
o Boli metabolice si de nutritie cronice: boli de tezaurizare, diabet, hipotrofie ponderală, obezitate,
spasmofilie.
 Risc crescut de îmbolnăvire
o Convalescenta după: angină pultacee, scarlatină, impetigo, glomerulonefrită acută difuză

73
o Contacti de boală streptococică, cu streptococ hemolitic prezent în
o exudat
o Convalescenti de hepatită acută virală
o Contacti de hepatită acută virală
o Contacti de tuberculoză
o Contacti de alte boli infectioase.

2.3.3. Boli cronice în evidentă specială

 Tuberculoza pulmonară si extrapulmonară
 Malformatii de cord si alte malformatii
 Alte deficiente senzoriale
 Deficiente de postură consolidate.

2.3.4. Factori de risc, factori asociati morbiditătii cronice

-Morbiditatea cronică la copii si adolescenti este asociată unor factori multipli si diferiti, care pot
actiona singuri, cumulativ sau chiar prin potentare reciprocă.
-Factorii asociati îmbolnăvirilor cronice pot fi de natură endogenă, factorii ereditari, sau de natură
exogenă, factorii de mediu sau ecologici.

Factorii de risc pot interveni în perioada perinatală sau postnatală.

 Factori din perioada prenatală

- din antecedentele părintilor: tuberculoza, luesul, distrofia endemică tireopată, boli psihice, boli
cardiovasculare, digestive.
-din antecedentele mamei în perioada graviditătii: alimentatie nesănătoasă, locuintă insalubră, efort
fizic excesiv, mediu toxic la locul de muncă, traume psihice, tabagism,consum de alcool si alte
droguri, consum de medicamente ( chinina, tetraciclina, thalidomida), boli virotice (rubeolă, gripă),
iradiere medicală cu radiatii X.
 Factori din timpul nasterii
-manopere obstetricale la nasteri dificile (prelungite, aplicare de forceps),
-infectii puerperale,
-prematuritatea.
 Factori din perioada postnatală
-alimentatia,
-infectii microbiene si virotice,
-infestări cu paraziti,
-accidente,
-arsuri,
-degerături,
-poluarea mediului ambiant: aer,apă,sol,
-carenta sau excesul unor microelemente din apa potabilă,
-iradierea prin examene medicale radiologice inoportune,
- ambiantă familială:
 familia dezorganizată din motiv de divort, abandon, alcoolism, brutalitate,
 structura psihică nefavorabilă: lipsa de afectiune, atitudinea inegală fată de copii, brutalitatea, excesul
de afectiune si răsfătul, stări tensionale,
 deficiente în starea materială a familiei,
 nivelul cultural scăzut al părintilor,
 familia numeroasă,
 locuinta insalubră,
- ambianta scolară:

74
 mobilier cu caracteristici constructive necorespunzătoare, bănci scolare nereglabile folosite de diferite
grupe de vârstă,
 iluminat insuficient,
 deficiente de ventilatie si de încălzire,
 timp îndelungat petrecut în spatii cu aer viciat ,
 purtarea incorectă a ghiozdanului, purtare de greutăti excesive,
 program de activitate si de odihnă defectuos organizat, surmenaj scolar,
 lipsa educatiei fizice si tendintă spre sedentarism,
 lipsa grijii pentru călirea organismului cu ajutorul factorilor naturali,

2.4. Eficienta măsurilor medicale în morbiditatea cronică

Calea de electie pentru stabilirea eficientei activitătii medicale la bolnavii cronici tratati curativ si
profilactic este evolutia copiilor.

Scopul este recuperarea totală (uneori imposibilă) sau partială , în functie de:
o precocitatea diagnosticului,
o din clasa I, pentru eventualitatea reorientării scolare în functie de randament scolar, îmbolnăviri,
deficiente,
o din clasa a IV-a, stadiul prepuber,
o din clasa a VIII-a, stadiul puber, pentru eliberarea fisei medicale pentru admiterea în licee, scoli
profesionale, pentru orientare profesională,
o din clasa a XII-a, pentru eliberarea fisei medicale pentru înscrierea în învătământul universitar,
colegii, serviciu militar,
-studenti din anul II, elevi din ultimul an de scoală profesională, pentru aprecierea stării de sănătate.
La examenul medical de bilant, alături de morbiditatea cronică, se apreciază dezvoltarea fizică si
dezvoltarea neuropsihică.
-Datele individuale de morbiditate cronică, armonia sau disarmonia în dezvoltarea fizică, cât si
normalitatea sau subnormalitatea neuropsihică se înregistrează.

-Pentru colectivitatea de copii si adolescenti, datele individuale se prelucrează si se interpretează

matematico-statistic, după criteriile:
 mediul urban/rural,
 categoria de vârstă examinată,
 sexul,
 bolile cronice diagnosticate (apartinând celor 54 de coduri),
 dezvoltarea fizică: armonică, cu indici mijlocii, mici si foarte mici, mari si foarte mari; disarmonică, cu
disarmonici hipoponderali si disarmonici hiperponderali,
 dezvoltarea neuropsihică: normalitate/subnormalitate globală , si în cele patru domenii fundamentale,
cognitiv, motor, verbal, social-afectiv.

2.5. Consemnarea datelor într-o fisă tip pentru morbiditatea cronică:

Fisă tip pentru raportarea morbiditătii cronice
2.5.1. Calcularea indicilor de morbiditate : incidenta generală si specifică; prevalenta generală si
specifică.
 Incidenta
Incidenta se referă la cazurile noi de îmbolnăvire într-o colectivitate, într-un interval de timp (cel mai
frecvent, un an scolar).
Incidenta se poate calcula pentru: o anumită boală si reprezintă incidenta specifică; toate bolile
cronice si atunci este incidenta generală.

75
 Incidenta se foloseste în special pentru morbiditatea acută. Se poate folosi si în cazul morbiditătii
cronice, aducând informatii asupra dinamicii aparitiei cazurilor de boală în timp.
 Prevalenta
Prevalenta se referă la cazurile de boală existente într-un interval de timp, atât cazurile vechi deja
cunoscute din altă analiză, cât si cazurile noi apărute.
Ca si în cazul incidentei, se foloseste prevalenta specifică si prevalenta generală.

76
77