ASOCIATIA ROMANA PENTRU SANATATE SI

SECURITATE IN MUNCA
 INTRODUCERE

Sectorul de constructii si lucrari publice este fruntas in numar, frecventa si gravitate in privinta accidentelor de munca si bolilor
profesionale.
Desi activitatea de constuctii are un caracter complex,ea se caracterizeaza printr-un nivel redus de rentabilitate.
Pentru a lupta impotriva acestor doua constatari au fost de acord sa-si concentreze eforturile de cercetare asupra procedeelor
de constructie si materiale asortate in scopul imbunatatirii sarcinilor de productie directa.
Ei se indreapta apoi spre:
 conditiile de realizare a lucrarilor si
 in mod special pe modalitatile de operare, preocupându-se de situatia lucratorilor in timpul utilizarii uneltelor de munca si
punerii in practica a produselor .
Actualmente se desprind noi axe de cercetare bazata pe sarcini ca cele referitoare la:
 gestiunea informatiilor;
 mentenanta lucrarilor sau
 logistica santierului
Acestea nu mai privesc productia directa dar reprezinta totusi surse importante de progres economic si uman.

Printre aceste lucrari de cercetare, LOGISTICA, ce are ca obiect optimizarea ansamblului de aprovizionare a unei operatiuni,
este in mod SIGUR O CALE DE PROGRES.
 Acest CURS despre LOGISTICA vizeaza sa sensibilizeze pe toti actorii din constructii pe aceasta tema esentiala pentru lumea
industriala.
Principalii beneficiari a unei mai bune logistici sunt artizanii si micile intreprinderi care nu pot interveni individual asupra
organizarii generale ale santierului.
Coordonatorii de SSM al caror principal rol consta in favorizarea punerii in functiune a mijloac elor comune nu pot decât sa fie
parte in luarea unui astfel de demers.
Managerii de proiect si colaboratori lor (statul major) sunt totusi primii vizati, deoarece stapânirea intregii operatiuni de
constructie cere ca ei sa ia, inca din faza de conceptie, un ansamblu de decizii referitoare la organizarea sa generala.
Se poate nota, de asemenea ca punerea in practica a unei astfel de organizari nu poate decât sa contribuie la imbunatatirea
calitatii constructiei.
 I.LOGISTICA IN SECTORUL INDUSTRIAL

Utilizata prima data in domeniul militar, logistica este prezentata in acest cadru
ca o combinatie a actiunilor si mijloacelor puse in aplicare pentru a revitaliza armata.
Transpusa in sectorul civil ea este definita ca „ansamblul activitatilor care
asigura punerea in functiune, cu costuri mai reduse, a unei cantitati determinate
de produse la locul si in momentul unde exista cererea”.
Logistica face asadar, apel la tehnici ce permit a raspunde nevoilor clientilor in
mai bune conditii.
Punerea in aplicare a acestui nou concept se traduce deseori prin crearea unei
noi functi i transversale, functia logistica ce se dezvolta progresiv in marile
intreprinderi.

I.1.Logistica : o functie transversala

In cea mai mare parte a intreprinderilor industriale coexista servicii specifice ca: achizitie, productie, comercial, marketing, relatii
umane, comunicare, contabilitate etc in care participa toate la viata ansamblului si pentru care fiecare responsabil cauta eficienta
maxima. Dar, in acest mod de gestiune „mai justa” de entitati separate, foarte putine persoane dispun posibilitatile si conditiile necesare
pentru armonizarea interfetei intre servicii.
Studiind toate miscarile produselor intreprinderii, logistica faciliteaza, in mod evident, aceste transferari, dar ea furnizeaza de
asemenea numeroase informatii care vor putea sa se adevereasca foarte utile pentru cresterea competitivitatii intreprinderii sau pentru a-
i permite a furniza orientarile pe timp mediu sau lung.
 I.2.Gestiunea fluxurilor fizice si a fluxurilor de informatii
Prima sarcina a logisticii consta in identifica apoi a analiza transferul produselor realizate in cadrul activitatii intreprinderii.
Aceasta priveste achizitiile facute inainte de productie de la furnizari, dar de asemenea priveste si schimburile intre servicii si
livrarile catre clientela.
Acest studiu al fluxului fizic efectuat asupra produselor, privind natura, cantitatea, dimensiunile etc dar de asemenea asupra
mijloacelor (camion, macara, depozitare) trebuie sa fie pus in practica pentru realizarea transferurilor.

MUNCA LOGISTICIANULUI
1. Realizarea
2. Analiza
Fluxurilor produselor si informatiilor
3. Optimizarea
Simultan logisticianul efectueaza aceeasi munca de identifiecare si analiza
asupra tuturor actiunilor care declanseaza sau care acompaniaza miscarile de produse.
Acest ansamblu se numeste fluxul de informatii si el comporta spre exemplu:
 urmarirea comenzilor;
 elaborarea planului de protectie;
 facturarea.
O analiza de sinteza asupra fluxurilor permite punerea in lumina si de a suprima rapid disfunctionalitatile cele mai evidente care
sunt in general generate de lipsa coordonarii sau a divergentelor de interese intre servicii.
Actiunile corective se refera, cel mai adesea, la:
  inlocuirea operatiunilor inutile;
 o mai buna repartizare a stocurilor sau a suprafetelor de depozitare;
 o utilizare mai eficace a mijloacelor de transport;
 o circulatie mai rapida si mai utila a informatiilor si produselor.

Logistica – un mijloc de gestiune:

In majoritatea cazurilor, actiunea logisticii nu merge dincolo de gestiunea fluxurilor. Toate aceste date constituie nu mai putin o
importanta sursa de informatii ce poate ajuta intreprinderile sa reflecteze la orientarile pe care trebuie sa le dea pentru a-si asigura
perenitatea sa.
Aceste informatii pot sa-i permita, in final, de a adopta in permanenta utilajul sau industrial la conditiile de piata si de a anticipa
evolutia nevoilor clientilor.

Adaptarea utilajului industrial la conditii pe piata:

Analizând aspectele asupra costurilor precum si cele legate de fluxul fizic si fluxul informatiilor identificate de catre logistica, este
posibila optimizarea progresiva a utilajului industrial adaptarea lui la mediul inconjurator .
Aceasta, cu atât mai mult cu cât intreprinderile accelereaza circulatia produselor, limitând stocurile de materii prime si produse
finite pentru a diminua pretul lor financiar si imobiliar si atribuirea unor subcontractanti a serviciilor precum asigurarea stocurilor sau
distribuirea catre actori mai competenti sau a cere furnizorilor servicii noi, cum ar fi fractionarea livrarilor sau furniturii de componente mai
usor de manipulat.

Anticiparea evolutiei cerintelor clientilor

Urmarind produsul pâna la clientul final, serviciul de logistica dispune de informatii utile pentru a anticipa modificarile cerintelor
clientilor si a permite astfel evoluarea utilajului industrial.
 In distributia en-gros, spre exemplu, diminuarea progresiva a suprafetelor de rezerva, in beneficul suprafetelor de vânzari obliga
cu atât mai mult furnizorii sa-si modifice organizarea si adesea si sistemul de productie, pentru a putea livra in mod continuu si in cantitati
adoptate.
Analiza fluxurilor fizice si a informatiilor permite optimizarea functionarii globale a marilor intreprinderi industriale si comerciale a
sectoarelor variate ca automobilul, distributia en-gros sau aeronautica.
In capitolele urmatoare vom arata cum se aplica un astfel de demers in sectorul de constructii.
 II. LOGISTICA IN DOMENIUL CONSTRUCTIILOR SI LUCRARILOR PUBLICE

In sectorul constructiilor exemplele de punere aplicare a unui demers logistic sunt foarte putine.
Logistica exista la fabricanti si negociatori de produse pentru constructii, aceste intreprinderi fiind totodata mai adaptate la
sectorul industrial decât la cel din constructii.
Serviciile de aprovizionare sunt create pentru marile operatiuni nedispunând de suprafete de depozitare suficiente.
Aprovizionarea de santier face rareori obiectul unei reflexii concertate intre intervenientii din aceeasi operatiune si produsele
sunt cel mai mult achizitionate ...si in masura nevoilor ,pretul....si disponibilitatea fiind principalele criterii de alegere.
 II.1. Impe dimente in aplicare
Profesiunile constructiilor partajeaza specificurile ce le diferentiaza foarte puternic de alte sectoare industriale ceea ce explica, in
parte, dificultatile intâlnite pentru punerea in aplicare, pe santiere, a unei organizari mai performante in materie de aprovizionare a unei
opere de constructii.

II.1.a – Intreprinde ri de talie mica

In sectorul de constructii o parte importanta a lucrarilor este realizata de catre intreprinderi mici (cu mai putin de 50 salariati) si
aceste intreprinderi lucreaza, in general, cu propriile lor mijloace.
Subcontractantul este important pe santiere!
Aceasta situatie face posibila ca rareori, in activitatile de constructii, sa intâlnim mijloace logistice adaptate care sa permita
aprovizionarea cu materiale la inceputul lucrarilor in conditii bune. Mijloacele individuale sunt, in general, mai putin performante fata de o
organizare colectiva conceputa inca din faza de conceptie.

II.1.b – Un cost de mentenanta necifrat

Pentru analize au fost luate pentru a fi evaluate cantitatile de produse utilizate pe santier si pentru a cunoaste timpii realizati cu
deplasarea (descarcarea/depozitarea, reluarea si distributia catre posturile de lucru).
In studiul pretului lucrarii, costurile de aprovizionare sunt cel mai adesea incluse in preturile santierului si foarte rar
individualizate.
Este deci dificil, in aceste conditii, a determina in cifre economiile pe care le-ar putea atrage o organizare logistica mai
performanta.
Aceasta explica ezitarile managerului de proiect si a acelor intreprinderi de a cere sau a pune in aplicare mijloace logistice
eficace in cazul in care câstigurile de productivitate sperate nu sunt stabilite in cifre.
 Aceasta lipsa de cunoastere explica de asemenea lipsa de zel a industriilor de a dezvolta produse sau materiale de manutanta
care ar raspunde mai bine nevoilor utilizatorilor .

II.1.c – Un mediu de munca particular si dificil

Conditiile de realizare a unei opere de constructie sunt foarte diferite de mediul de munca ce se intâlneste intr-o uzina.
Fiecare lucrare este in final un produs unic, mai apropiat prototipului decât produsului de serie.
Intreprinderile de constructii trebuie sa fie capabile a adapta rapid sistemul lor de productie rezultatelor cererilor de oferta si a sti
sa gireze numeroasele riscuri legate de programarea managerilor de proiect, alegerile arhitecturale totdeauna diferite ca si conditiile
climatice, geologice si de mediu foarte variabile.
Un santier mobilizeaza, prin urmare, un numar important de interventii :
 manager de proiect
 seful proiectului de lucrare
 coordonatorul de ssm
 biroul de studii si control
 administratia
 intreprinderile
pentru a realiza o munca comuna.
Acesti diferiti interventi se cunosc adesea mai greu si nu au relatii contractuale directe (sau indirecte in cazul subcontractantilor)
cu managerul de proiect.
Coordonarea ansamblului intervenientilor este cu atât mai necesara cu cât interfetele sunt numeroase, proiectele nu sunt definite
in detalii si ramâne putin timp inainte de inceperea lucrarilor.
O alta particularitate in constructii priveste mâna de lucru pentru executia lucrarilor in care costul ei poate atinge a treia parte din
cheltuielile lucrarilor.
 Aceasta mâna de lucru poseda in general un nivel de calificare nu foarte ridicat. Mai rau, acest mediu de munca in particular
este dificil iar contributiile privind asigurarile pentru accidentele de munca si bolile profesionale ramân mai ridicate decât cele ce se
intâlnesc in mod obisnuit in alte ramuri industriale.
Se intâmpla asa si pentru ca responsabilii de santiere, care trebuie sa gireze pe moment o cantitate importanta de probleme si
informatii pentru a face posibila avansarea lucrarilor coordonate, nu consacra mai mult timp o rganizarii aprovizionarii.
Aceasta este adevarul rezultat din experienta si anume ca:
o intârziere in livrari este totdeauna posibila si ca avansarea lucrarilor depinde de asemenea de capacitatea de
adaptare la situatie.

II. 2. Mize pentru santiere:

Se poate aprecia ca intotdeauna au fost demarate actiuni pentru a creste
performantele in sectorul de constructii si au fost realizate progrese importante mai
ales in domeniul calculului, conceptiei operelor de constructie precum si in
domeniul calitatii produselor.
Ansamblul sectorului sufera insa in materie productivitate, de calitate a
constructiei, iar tinerii nu sunt inca atrasi de meseriile specifice constructiilor.
Faza de realizare a constructiei sau faza de santier, adesea suspectata de
a fi la originea acestor dificultati, nu face decât sa reveleze disfunctionalitatile fazei
de conceptie. De aceea, acestei faze de santier care nu depinde decât de
intreprinderile insarcinate cu lucrari si de toti ceilalti actori ai constructiilor –
manager de proiect, conceptori, furnizori de materiale – va trebui sa i se atribuie o mai mare atentie pentru a se simti un progres real in
ansamblul sectorului.
 Pentru ce, de exemplu, nu se propun produse mai usor de manipulat si de aplicat si nu convenim de a reflecta la metode de
constructii bine adaptate la conditiile reale a santierului?

II.2.a - Mizele economice

Intreprinderile dispun de putine date cu privire la costurile de aprovizionare, principalele informatii privind acest subiect provenind
numai din santiere experimentale.
Costurile mâinii de lucru
Ponderea consacrata manutantei in meseriile din constructii este foarte importanta. Ea este de ordinul a 40% pentru lucrarile en-
gros. Cu un cost estimat de 30%din totalul lucrurilor, cheltuielile cu mâna de lucru inglobata in manutanta reprezinta cca12% (-
40%x30%) din totalul lucrarilor.
Socotind ca, in multe cazuri, aprovizionarea nu face obiectul unor studii aprofundate, este un fapt posibil a spera la economisirea
semnificativa, intervenind asupra organizarii aprovizionarii.
O diminuare cu 30% a costului de manutanta este un fapt demn de remarcat!
Calitatea
Noncalitatea rezulta din lipsa organizarii. Demersul logistic care consta intr-o mai buna organizare a fluxurilor de produse si a
fluxurilor de informatii nu poate asadar decât sa genereze economii indirecte asupra acestor costuri de non-calitate, gratie in special
expunerii coerente a informatiilor .
Deseurile rezultate de pe urma santierului
Se estimeaza ca se ridica anual la multe milioane de tone si eliminarea lor reprezinta aprox 2% din cifra de afaceri al acestui
sector.
Aceste cheltuieli vor trebui analizate vis-a-vis de cerinteleimpuse de Directivele Europene privind protectia mediului.]
 De exemplu, in cazul unei constructii noi, un santier genereaza, in medie cca 5mc deseuri diverse (0,07 mc/planseu). Toate
aceste deseuri trebuie sa fie manipulate si antreneaza cheltuieli care nu produc beneficii si care sunt deseori subestimate de catre
intreprinderi.
Despre principiile de gestionare a acestor deseuri trebuie sa discutam in paragraful III.1.g.

II.2.b – Mize sociale

Accidentele de munca si bolile profesionale
Manutanta este la originea a 1/3 din accidentele de munca si bolilr profesionale din constructii.
Aceste accidente pot surveni in timpul utilizarii mijloacelor mecanice:
 desprinderea de sarcini;
 rasturnarea mecanismelor;
 ruperea aparatelor de ridicat
Dar, in majoritatea cazurilor, ele se gasesc la origina manutantei manuale.
Manipularea obiectelor si manutantele efectuate in conditii dificile sau in mopd repetitiv este la originea numeroaselor leziuni de
invaliditate.
Improvizatia si lipsa de pregatire sunt de asemenea la originea unor astfel de accidente.
O mai buna organizare a aprovizionarii va trebui sa permita o scadere semnificativa a numarului si gravitatii unor astfel
de accidente precum si a costului de aprovizionare.
Imaginea profesiunii si interesul tinerilor pentru meserie
Pentru a atrage tineretul in aceasta meserie este indispensabil a se imbunatati conditiile de munca si in special de a facilita
manutantele.
 II.3. Logistica obligatiilor reglementare/contractuale
Numeroase texte de origine reglementara sau contractuala se aplica in cadrul aprovizionarii santierelor. Ele rezulta din :
 reguli de mediu inconjurator – legislatia de SSM
 reguli din constructii
 urbanism
 management de calitate

II.3.a - Legistatia de SSM:

Coordonarea de ssm care trebuie sa fie facuta pe intregul santier unde intervin:
 mai multi lucratori independenti sau
 intreprinderi
 intreprinderi subcontractante incluse pentru a preveni riscurile rezultate interventiile lor, simultane sau
succesive, si de a prevedea in cazul in care aceasta se impune
utilizarea de mijloace comune – acelea ca infrasctructurile, mijloace logistice si protectiile colective.
Aceasta coordonare este asigurata de catre un coordonator de SS desemnat de catre managerul de proiect atât in cursul
perioadei de conceptie, studiu si elaborarea proiectului, cât si in perioada de realizarea operei de constructie.
Prin aceasta va putea fi decisa punerea in comun a mijloacelor de aprovizionare care va permite tuturor salariatilor sau
lucratorilor independenti prezenti pe un santier sa beneficieze de echipamente sigure, adaptate la conditiile santierului.
Masurile de organizare propuse de catre coordonator trebuie sa fie stabilite imperativ inca din faza de conceptie a proiectului si
fac parte din dosarul de cerere de oferte.
Experienta arata ca in cazul unor lucrari incepute este foarte dificil de a modifica lucrarile prevazute .
Pentru a facilita aprovizionarea, coordonatorul va propune inca din faza de conceptie o organizare previzionala axata pe:
o ordonantarea lucrarilor (planing,faze etc)
 o infrastructurile provizorii (acces,cai de circulatie, depozitare)
o mijloace materiale (aparate de manutanta)
Aceasta organizare previzionala va fi amenajata in timpul perioadei de organizare a santierului in intreprinderile care si-au
adjudecat licitatia. Aceasta pentru ca este de dorit ca intreprinderile sa fie retinute cât mai curând.

Principiile generale de prevenire

1. Evitarea riscurilor.
2. Evaluarea riscurilor la care nu pot fi evitate.
3. Combaterea riscurilor la sursa.
4. Adaptarea muncii la om, in special a posturilor de munca ca si
alegerea echipamentelor si a metodelor de munca, in scopul limitarii muncii
monotone si a lucrului cadentat si de a reduce efectele acesteia asupra
sanatatii.
5. A tine cont de evolutia tehnicii.
6. Inlocuirea a ceea ce e periculos cu ceea ce e nepericulos.
7. Planificarea prevenirii prin intregrarea intr-un ansamblu coerent a tehnicii, organizarii muncii, relatiilor sociale si a influentei
factorilor din mediul ambiant.
8. Prioritatea masurile de protectie colectiva fata de cele de protectie individuala.
9. Instructiunile necesare lucratorilor in forma clara, completa, adoptata lor.
 In faza de realizare a lucrarilor, rolul coordonatorului consta pe de o parte, in a verifica daca masurile de organizare prevazute
sunt bine puse in aplicare si pe de alta parte, a gira situatiile si a propune imbunatatirile care se impun.
Principiile generale la prevenire:
In termenii prevazuti de legea 319/2006, prevenirea apartine angajatorului, in sensul de a lua masurile necesare pentru a
asigura si proteja sanatatea salariatilor sai la fel si a lucratorilor interimari pe care-i utilizeaza.
In acelasi timp, legea defineste ca obligatiune generala de securitate prin enumerarea principiilor generale care servesc ca baza
pentru actiunile pe care angajatorul trebuie sa le ia pentru a preveni riscurile profesionale in intreprinderea sa.
Aplicata ca un caz particular, aprovizionarea legislativa impune asadar ca organizarea sa fie definita si pusa in aplicare inaintea
lucrarilor pentru a preveni riscurile legate de manutanta manuala a produselor si acestea fiind asociate purtarii manuale a sarcinilor.

Manutanta manuala
In legislatie se cere ca angajatorul sa ia masurile de organizare adaptate sau sa utilizeze mijloacele adecvate si in special
echipamentul mecanic pentru a evita recurgerea la manutanta.manuala a sarcinilor de catre lucratori.
In cazul recurgerii la manutanta manuala (daca nu va putea fi evitata) se prevede ca angajatorul sa procedeze la o evaluare
prealabila a riscurilor generate de catre operatiunile de manutanta proiectate.
Aceasta evaluare trebuie sa tina cont de:
 caracteristicile sarcinilor care pot fi:grele, voluminoase, dificil de sesizat etc;
 efortul fizic necesar si exigentele activitatii: eforturi de torsiune si flexie prea intense sau prea frecvente, perioade de
recuperare insuficiente, distante sau denivelari prea importante care constituie factori de risc.
 caracteristici de mediu: un sol inegal sau glisant, un spatiu redus sau o proasta vizibilitate .
In cadrul acestei evaluari, angajatorul organizeaza posturile de munca si pune la dispozitia lucratorilor dispozitive mecanice sau
alte accesorii ce determina o reducere a dificultatii sarcinii de munca.
 In fine lucratorii sunt informati si formati in privinta riscurilor ce-i inconjoara in scopul de a efectua manipularea in conditii de
siguranta.

II.3.b – Alte OBLIGATII

Deseurile: se clasifica in trei categorii:
 deseuri periculoase (DP) – clasa I – ca azbestul, plumbul si deseurile din industria speciala (DIS) (vopselele ce contin
solventi, produse de tratarea lemnului etc).
 deseuri menajere si asimilate (DMA) – clasa aII-a – care cuprind deseuri industriale banale(DIB) ca lemnele netratate,
materiale plastice, metale, geamuri etc.
 deseuri inerte – clasa aIII-a – care cuprind produse ce nu ard, stabile la depozitare si care nu produc reactii susceptibile
a prejudicia mediul inconjurator, respectiv: betonul, pamânturi nepoulate etc
In cazul in care melanjul deseurilor de categorii diferite este facut, avem de a face cu o situatie defavorabila.
Managerul de proiect si coordonatorul trebuie sa prevada si sa organizeze evaluarea deseurilor din santiere intr-o maniera
care sa evite melanjul.

Deseuri Deseuri
Deseuri menajere periculoase,
inerte si industriale,
asimilate speciale
 Managementul de calitate
Organizarea aprovizionarii face parte din referentialul ISO9000 care permite judecarea eficacitatii sistemului de management de
calitate pentru a satisface nevoile unui client!
Normele managementului de calitate sunt câteodata – si asa trebuie sa fie! – introduse in conflict . Ele precizeaza ca
intreprinderile trebuie:
 sa prezerveze conformitatea produsului in cursul operatiunilor interne si in cazul livrarilor la destinatiile
prevazute.
Aceasta prezervare trebuie sa includa identificarea, manutanta, conditionarea, stocarea si protejarea.
 III. CUM ADAPTAM DEMERSUL LOGISTIC LA CONSTRUCTII

III.1. Principii de actiune:

Pentru construirea obiectivului este necesar a aproviziona, in conditii adesea dificile, un mare numar de produse grele si
voluminoase.
In cazul in care nimic nu a fost prevazut pentru a usura aceste operatii, aprovizionarile sunt adesea realizate cu materiale prost
adaptate ceea ce reprezinta costuri economice si umane deloc neglijabile intr-un sector in care marjele sunt strânse si deficitul de
imagine foarte important.
Demersul logistic poate fi adaptat in sectorul de constructii tinând cont despecificitatile sale fara a transformaconducatorii de
lucrari in logisticieni.
Principiile de actiune mentionate mai jos sunt menite sa puna in opera, potrivit conceptiei proiectului, pâna la realizar ea
lucrarilor pentru fiecare din actorii constructiei respective.
Organizarea aprovizionarii sa tina cont de:
1. Natura si cantitatile de produse manutantionate.
2. Originea produselor.
3. Modul de livrare si conditiile respective.
4. atractivitatea pentru furt sau sensibilitatea la degradari.
5. Planing de lucrari si de livrari.
6. Constrângeri eventuale ale funrnizorilor (conditii).
7. Constrângeri privind caile de acces, circulatia, stocarea.
8. Mijloace de manutanta si distributia in obiectiv.
9. Natura si cantitatea deseurilor produse si a mijloacelor de evacuare.
 III.1.a – Identificarea si cuantificarea produselo r
Aceasta recenzie trebuie sa perminta definirea naturii mijloacelor de pus in aplicare in vederea facilitatii transportarii marfurilor
catre locul unde se efectueaza lucrarea.
Ea se refera la ansamblul de materii prime si materiale necesare la realizarea lucrarii, intelegând echipamente de protectie
colectiva, si trebuie sa fie realizata de catre unitatile de lucru
Cuantificarea se face:
- in greutate;
- in volum.
Daca este prevazut de a efectua anumite aprovizionari manual, analiza va tine cont de parcursul ce trebuie realizat (distanta si
denivelarea) in asa fel incât sa fie posibila evaluarea timpilor si efortului fizic necesar.

III.1.b – Planificarea nevoilor in produse

Planificarea necesarului in produse permite dimensionarea: mijloacelor logistice, infrastructurilor provizorii, mijloac elor materiale
puse in functiune.
Ea da de asemenea posibilitatea a se interveni asupra programului de folosire in comun a echipamentului de lucru sau a
instalatiilor de santier si pe fazarea anumitor sarcini.

III.1.c – Cunoasterea conditiilor de realizare a lucrarilor

Pentru ca produsele:
- sa ajunga in bune conditii;
- in locurile dorite
 - la momentul cerut
- in cantitati dorite, este necesar ca intreprinderea sa dispuna la timp de informatii care sa-i permita a trece la o
comanda adaptata conditiilor de realizare a santierului.
Aceste informatii parvin adesea prea târziu.
 Comenzile sunt atunci aproximative.
 Termenele de livrare devin mai importante decât conditiile de livrare
Printre informatiile necesa re figureaza cu prioritate urmatoarele:

a) Definirea exacta a produselor ce constituie obiectivul

Alegerea tardiva asupra culorilor sau asupra referintelor exacte a produselor pot provoca perturbarea serioasa a organizarii
santierului prevazuta initial. Aceasta pentru ca este important a se realiza rapid localul martor - in cazul operatiunii de constructie - pentru
a stabili ultimile optiuni arhitecturale.

b) Calendarul lucrarilor
Acest document trebuie sa fie detaliat usor si revizuit regulat.
El trebuie sa permita intreprinderii de a comanda cantitati de produse adaptate
nevoilor sale si de a face livrarea in momentele potrivite.
In industrie dimensiunea stocurilor este acompaniata de o mare rigoare in
programare.

c) Definirea mijloacelor comune disponibile

Planul instalatiilor de santier si PGC – SPS, in cazul in care acestea exista,
precizeaza spre ex dispozitiile colective retinute pentru a patrunde si a circula in santier
pentru pentru a depozita produsele s i a le distribui la posturile de lucru.
Având aceste document, intreprinderile si furnizorii lor pot atunci sa-si defineasca mijloacele proprii pe care trebuie sa le puna in
functiune in scopul facilitarii aprovizionarii locurilor de munca.

III.1.d - Definirea conditionarilor si felurilor de livrari adaptate

Traditia si tendinta naturala a actorilor consta in umplerea camioanelor pentru a minimiza costurile de transport si a stoca la un
loc maxim de produse pentru a evita intârzierile de livrari sau ruptura stocurilor.
Aceasta cutuma conduse foarte adesea la reluare produselor pentru a elibera zonele de depozitare ce nu mai sunt disponibile la
pierderi din cauze diferite, la reconditionari de care persoane care nu sunt de meserie .
Pentru a remedia aceste disfunctionalitati, este necesar a se defini conditionarile si modalitatile de livrare care sa fie adaptate,
pe deoparte la sarcina de realizat, iar pe de alta parte la organizarea colectiva a santierului.
 Suprafetele de depozitare din santier si in special cele situate sub macarale sau in proximitatea mijloacelor de ridicat sunt
totdeauna foarte limitate si in evolutie permanenta. Este asadar necesar de a limita stocurile in sit, favorizând micile conditionari, ceea ce
mareste frecventa livrarilor.
Negociatorii in materiale propun numaidecât acest serviciu. Ei pot livra, spre ex, sub aceeasi conditionare, ansamblul de
produse necesare muncii unui singur lucrator sau unei echipe pentru o durata determinata, eliberând astfel locul pe santier si limitând
pierderile de timp si produse.
III.1.e – Realiz area comenz ii de produse
Comenzile sunt adesea realizate cu intârziere datorita alegerii tardive sau nerecunoasterii termenilor de fabricatie.
Ele sunt de asemenea frecvent realizate atunci când organizarea santierului nu este total definita.
Modul de aprovizionare retinut este totdeauna dificil de renegociat.

PENTRU A REALIZA O COMANDA PRECISA trebuie cunoscut:

 Definirea exacta a produselor ce constituie constructia;
 Calendarul detaliat al lucra rilor;
 Mijloacel e logis tice comune disponibile pe santier
Comanda poate fi redactata lasând, pe deoparte furnizorilor un termen de pregatire si incercând, pe de alta parte modul de
aprovizionare adaptat la mijloacele santierului (dimensiunile acceselor, capacitatea materialului de a fi manipulat, prezenta peroanelor la
receptie etc).

III.1.f – Gestionarea deseurilo r

Santierele, si de regula cele de constructie, genereaza cantitati importante de deseuri care in multe cazuri sunt manipulate
manual.
 Pentru a limita aceste operatiuni dificile si necreatoare de valoare, trebuie sa actioneze atât in directia limitarii cantitatilor
produse cât si asupra modalitatilor de evacuare.

Limitarea cantitatilor de deseuri

La santierele noi, deseurile sunt in mod esential compuse din ambalaje si produse excedentare degradate.
Pentru a limita productia acestor deseuri trebuie actionat:
 Asupra alegerii tehnicilor, utilizând spre ex produse industriale realizate pe masura sau livrate in kit (mai putine ambalaje
si pierderi);
 Asupra conditiilor de aprovizionare, limitând depozitarea care genereaza surse de degradare, adaptând cu precizie
livrarile necesare si prevazând mijloacele logistice adaptate.

Ogranizarea livrarii deseurilor

Este tributara mijloacelor de manipulare prezente pe santier si naturii deseurilor ce sunt produse.
Este important a nu amesteca deseurile, asa cum au vazut, si a folosi containere pentru:
 deseuri inerte;
 deseuri industriale banale;
 deseuri industriale speciale.
Manipularea si evacuarea prin umplere a containelor respective va trebui sa fie precizata in planul general de coordonare.

III.2. Secvente de respectat

O operatiune a constructiei poate fi divizata in diferite secvente operationale, incepând de la studiul fezabiltatii sale pâna la
exploatarea sa dupa ce a fost conceputa si executata.
 Un demers vizând optimizarea aprovizionarilor santierului necesita ca, la fiecare din etape, deciziile sa fie luate de o maniera a
constitui progresiv un ansamblu coerent cunoscut de toti actorii respectiv fabricanti de produse, daca ei sunt prevazuti in alegerile
efectuate.
O serie din aceste decizii sunt considerate ca critice.
Principalele secvente sunt prevazute mai jos:

III.2.a – Inainte a lucrarilor

Conceptia operatiunii
Managerul de proiect este responsabilul principal al operei de constructie. Lui ii apartine, dupa ce a fost asigurata fezabilitatea si
oportunitatea operatiunii, luarea unui numar de decizii (PROGRAM, INCHIDEREA FINANCIARA, FINANTAREA etc) si mai ales aceea
de a alege managerul de lucrare (seful lucrarii).
Noi am vazut ca seful de lucrari trebuie sa dea raspunsul arhitectural, tehnic si economic la programul managerului de proiect.
Printre misiunile sefului de lucrare – ORDONARE/CONDUCERE/COORDONARE (OCC) – este o misiune ce poate fi asigurata,
fie prin stapânirea lucrarii in cazul in care acestea are mijloacele si competentele necesare, fie printr-o entitate specializata; in acest caz
ea face obiectul unui contract separat de conducere a lucrarii.
Aceasta sesiune se articuleaza in jurul:
 pregatirii /organizarii santierului;
 executarii lucrarilor propriu-zise;
 opratiunilor prealabile receptiei lucrarilor.
Ea este completata, daca e necesar, de o misiune de coordonare inainte de inceperea lucrarilor.
Organizarea santierului va depinde in mare parte de calitatea acestei prestatii si ea ii este consiliata la managerul de proiect
pentru a se asigura ca mijloacele necesare vor fi puse in aplicare pentru a realiza misiunea de organizare/ conducere/ coordonare(OCC).
 Conceptia proiectului
Seful lucrarii realizeaza studiile necesare definirii operei de constructie:
 studii preliminare;
 studii inaintea proiectului;
 studii proiectului care vor permite consultarea intreprinderilor.
Fiecare noua faza de studii este adaugata pe baza studiilor precedente aprobate de catre managerul de proiect ca si pe baza
presciptiilor acestuia.
Pentru o buna gestionare a aprovizionarii – in faza de conceptie:
 Sa se defineasca o organizare provizionala inca din faza de conceptie.
 Sa se stabileasca organizarea de santier la realizarea contractului.
 Finalizarea acestei organizari in perioada de pregatire a santierului.
 Punerea in functiune a organizarii.
- inaintea lucrarilor:
Program desemnarea sefului de lucrare si OCC
Schite desemnarea coordonatorului de SSM
cerere de autorizatie de construire
APS
Plan General de coordonare si Logistica
APD
cautarea de oferte
PROIECT
DCE
notificarea companiilor
Remedierea contractelor de lucrari
 Studiile dinaintea proiectului permit stabilirea dosarelor necesare obtinerii autorizatiei de constructii si a altor autorizatii
administrative (ocupare temporara a domeniului public, instalare de macarale, bransamente provizorii, bransamente definitive, cerere de
informatii referotoare la retele etc).
Aceasta este una din aspectele pentru care se convine ca managerul de proiect sa desemneze coordonatorul de SSM inaintea
depunerii cererii pentru autorizatia de constructie si de preferinta la inceputul fazei de avant priect sumar (APS) daca el exista.
Un proiect de plan de instalare a santierului ofera principalele optiuni retinute in materie de organizare colectiva pentru diversele
faze de lucrari va trebui sa fie, de asemenea, propus la cererea de oferte in cadrul planului general de coordonare de SSM.
Studiile dinaintea proiectului definesc mai ales pincipiile constructive, materialele si instalatiile tehnice.
Acesta este stadiul de studii in care se convin deja sa se intrebe asupra aprovizionarilor santierului tinându-se cont de alegerile
constructive si constrângerile proiectului planului de instalare a santierului.
Coordonatorul propune o organizare colectiva a santierului adaptata in fiecare faza de lucrari, fixând majoritatea obiectivelor de
atins cât si a mijloacelor de punere in aplicare.
El se asigura de compatibilitatea intre organizarile succesive pe care le propune si calendarul general de lucrari.
Aceste dispozitiuni figureaza in Planul General de Coordonare de SSM si coordonatorul de SSM se asigura ca ele au fost bine
retranscrise de catre colectivul de coordonare a proiectului in piesele destinate cererii de oferte.
Aceasta va permite antreprizelor sa stabileasca o oferta de pret tinând cont de organizarea previzionala propusa in
documentatie de conducatorul de lucrare si de coordonatoul de SSM apoi de a stabili organizarea de santier in timpul incheierii
contractelor de lucrari.
Prin urmare, acestea vor fi amenajate in perioada de pregatire a santierului, in afara tuturor presiunilor de natura economica.
Studiile de proiect precizeaza implementarea si completarea elementelor de structura, a instalatiilor si retelelor tehnice.

Incheierea contractelor de lucrari

Este atributia managerul de proiect.
 Seful de proiect asista managerul de proiect in selectia candidatilor, consultarea intreprinderilor prestatoare, analiza ofertelor si
punerile la punct necesare inaintea incheierii.
In materie de coordonare, managerul de proiect trebuie:
 sa aleaga cât mai repede seful de lucrare;
 sa se asigure ca mijloacele necesare vor fi puse in aplicare pentru a realiza misiunea de ORDONARE/ CONDUCERE/
COORDONARE.
 sa desemneze coordonatorului e SSM inaintea depunerii cererii de autorizare de constructie si de preferat la inceputul
fazei dinaintea proiectului sumar (APS), daca ea exista.
 sa verifice daca dispozitiile luate pentru a asigura securitatea colectiva a lucratorilor si utilizarea mijloacelor comune sunt
mentionate in piesele scrise.
 sa asigure participarea coordonatorului de SSM la analiza comparativa a ofertelor si a punerilor la punct necesare cu
seful de lucrare si OCC si cu antreprizele.
 sa se asigure ca misiunile diferitilor intervenienti acopera ansamblul de studii prealabile pentru executia lucrarilor.
Dosarul cererii de oferte cuprinde piese administrative si tehnice ca si piese elaborate de catre colectivul de conducere a
proiectului.
Dispozitiile luate pentru asigurarea securitatii colective a lucratorilor si utilizarea mijloacelor comune sunt mentionate in aceste
piese scrise.
Pentru santierele supuse unei declaratii pealabile (>500om/zi) aceste masuri de organizare generala propuse de catre seful de
lucrare si OCC figureaza de asemenea in planul general de coordonare in materie de SSM (si proiectul planului instalatiilor de santier).
Coordonatorul de SSM participa la analiza comparativa a ofertelor si a punerilor la punct necesare cu seful de lucrare si OCC si
intreprinderile pentru stabilirea organizar ii de santier.
Pregatirea santierului
Pregatirea in vederea executarii lucrarilor cuprind:
  studii de executie cu stabilirea planurilor de executie;
 studii de sinteza cu stabilirea planurilor de sinteza;
 stabilirea calendarului detaliat al lucratorilor prin loturi sau corpuri de stare;
 amenajarea planului instalatiilor de santier;
 punerea in comun a echipamentelor de munca si instalatiilor de santier;
 stabilirea planurilor particulare de SSM.
Elaborarea acestor documente este mai mult sau mai putin avansata in timpul fazei de conceptie a proiectului, urmând misiunilor
incredintate sefului de lucrare si OCC.

Secventele de respectat in intelegerile private/publice

Program
Conceptia
Incheierea contractelor de lucrari Notificarea contractului

Perioada de pregatire (conventii private/publice)

Perioada e executie a lucrarilor (intelegeri private)
Termen de executie a lucrarilor
Receptia lucrarilor
Normele tarilor europene (Franta) aplicabile la conventiile private de constructii prevede ca, in afara dispozitiilor particulare a
intelegerii, durata perioadei de pregatire este de 3 luni si este urmata de perioada de executie a lucrarilor.
Durata de pregatire nu poate fi mai mica de o luna când exista obligatia de a stabili un plan propriu de SSM, acest termen nefiind
valabil decât dupa receptia planului general de SSM de catre antreprenor.
Pregatirea santierului este punctul critic al operatiunii.
 De fapt, realizarea studiilor si stabilirea numeroaselor planuri, intelegându-se planurile de sinteza, necesita o reala si dificila
coordonare a tuturor intervenientilor.
Planurile de executie a lucrarilor sunt stabilite fie de catre seful de lucrare, fie de catre intreprinderile carora le-au fost
incredintate misiunile biroului de studii. Ele apartin managerului de proiect care, asistat de catre seful de lucrare si de OCC, se asigura
ca misiunile diferitilor intervenienti acopera pe deplin ansamblul de studii pealabile executiei lucrarilor.
In cazul in care studiile de executie sunt partial sau integral realizate de catre intreprinderile specificate, seful de proiect se
asigura ca documentele care au fost stabilite respecta dispozitiile proiectului si, in acest caz, le elibereaza viza sa.
Aceasta nu inseamna decât ca, pornind din acest moment intreprinderile vor putea sa organizeze aprovizionarea santierului cu
tot ce acesta are nevoie: comenzi, fabricatie, coletarie, transport, stocare etc.
Stabilirea calendarului previzional de aprovizionare are deci importanta si justifica stabilirea calendarului previzionalal al
studiilor.

III.2.c – In timpul lucrarilor

In marea parte a operatiunilor de constructii, antrepriza principala pune in aplicare, la inceputul santierului, o organizare ce
utilizeaza in special mijloace grele si care este bine adaptata ansamblului loturilor si fazei struc tura, inchidere (imprej muire).
Prin urmare, antrepriza principala demonteaza in parte instalatiile puse in functiune pentru propriile sale nevoi,in timp ce
celelalte corpuri de stare incep sa intervina.
In absenta unei noi organizari colective, aceste corpuri de stare utilizeaza mijloace logistice care le sunt proprii si care sunt
inainte de toate adaptate.
Aceste alegeri individuale care care se limiteaza adesea la mijloace de manutanta sunt in general mai putin performante decât
organizarea ce tine cont de ordonantarea lucrarilor si infrastructurile provizorii
Este asadar important a se prevedea in piesele scrise o organizare colectiva ce evolueaza cu santierul si anticipeaza
nevoile antreprizelor.
In timpul lucrarilor Notificarea contractului cu PGC
Perioada e pregatire
Perioada de instalare a santierului
Perioada de executie a lucrarilor
Faza structura-inchidere
Faza compartimentare-fluide
Faza echipamentelor-finisari
Receptia luc rarilor

In marea parte a santierelor si in special in constructii, pot fi definite trei faze de lucrari cu necesitati logistice diferite:
  Faza structura – inchidere
Cuprinde loturile de lucrari grele, etanseitate, sarpanta si acoperire.
In timpul acestei perioade, intreprinderile utilizeaza in mare parte material si materii grele si voluminoase: cofraje, armaturi,
elemente prefabricate etc ce nu pot fi deplasate decât cu ajutorul mijloacelor de ridicat, sarcinile fiind depuse direct la locul de operare.
Produsele acestei faze de lucrari sunt putin sensibile la transbordari sau la degradari, ele fiind livrate de regula in cantitate mare
si cerând suprafete de depozitare importante.
Aprovizionarea la locul de operare a acestei faze este in mare parte tributara calitatii platformelor de santier.
Aceasta pentru ca este necesar:
 a concepe cai de accese la santier, cai de circulatie interioare si zone de depozitare pentru a putea trece utilaje grele –
macarale mobile, carucioare, elevatoare etc – si camioane cu lungime mare si tonaj greu, semiremorci, betoniere etc.
 a prevedea suprafete de descarcare, independent de caile de acces pentru a nu incurca circulatia in timpul operatiunilor
de betonare sau descarcare de produse (prefabricate din camion de exemplu).
 a realiza asezarea dalelor inaintea montajului sarpantelor prefabricate (beton sau otel) si amplasarea targilor pentru ca
utilizarea nacelei sau esafodajelor sa se faca in siguranta.
 a executa structurile drumurilor definitive a santierelor pavilionare inainte de inceperea lucrarilor pentru a usura livrarile si
circulatia utilajelor de manutanta (retelele subterane trebuie atunci sa fie realizate mai curând si este necesar de a
prevedea un reprofilaj inainte de a pune in aplicare consolidarea definitiva).
In cursul acestei faze, dulgherul, tiglarul si ascensoristul depind adesea de mijloacele de ridicat ale intreprinderii principale a se
aproviziona cu colete grele si voluminoase.
De asemenea planingul lucrarilor trebuie sa fie elaborat in consecinta, inaintea cererii de oferte pentru ca aceste dispozitii sa fie
realizabile.
  Faza de compartimentare, fluide
Priveste sectiunile de compartimentare, dublaj, tâmplarie si partial sectiunile de instalatii, incalzire, ventilatie.
Materialele utilizate in timpul acestei perioade de lucrari – pietre, dale de ipsos, dublaje, tâmplarie, tevi pentru incalzire, suporti
de ventilatie etc sunt grele, voluminoase si frecvent livrate prin camioane complete.
Unele dintre ele trag umiditate si trebuie puse rapid la adapost la etaje.
Pentru aprovizionarea la locul lucrarii, intreprinderile isi depun in general produsele prevazute pentru constructie cu ajutorul unei
macarale turn, a unei macarale mobile sau utilizând un ascensor de santier. Apoi distribuirea la etaj este efectuata cu un transpalet sau
manual.
Doua organizari pot fi examinate:
a) este posibil de la inceput de a lega aceste lucrari de compartimentare, dublaj si fluide la aceste faze de structura, inchideri.
Aprovizionarile sunt atunci realizate la avansarea structurii cu mijloacele puse in functie de intreprinderea principala.
Aceasta organizare cere ca:
 modalitatile operatorii de structura sa pretinda : absenta sprijinului, mentinerea tipului de construire ales in fatada etc;
 planingul de lucrari sa fie amenajat in consecinta;
 zonele de stocare la etaje sa fie definitivate cu precizie pentru a nu genera lucrari ulterioare.
 conditionarile sa fie adaptata pentru a rezista la umiditate de vreme ce anumite aprovizionari sunt realizate inainte de
etanseizare;
b) alta alegere consta in a disocia aprovizionarile acestei faze de lucrari de organizare pusa in aprovizionare pentru faza
structura – inchidere .
In acest caz trebuie modificate instalatiile realizate la inceputul santierului.
Principalele amenajari se refera la realizarea:
o circulatiei si suprafetelor de stationare la locul de operare asupra lucrarii pentru vehicule si utilaje grele de ridicat,
macarale mobile, ascensoare de santier sau ridicator de materiale etc.
 o zonelor de aprovizionare la etaje prin instalatii de ridicare sau utilizarea teraselor sau balcoanelor (dupa sprijinirea
si protectia consolidarilor).
o circulatia la sol provizorie in etajele cu prevederea, daca e necesar, a trecerilor intre cladiri.
Aceste doua organizari pot sa se succeada. In toate cazurile, dispozitiile retinute trebuie sa figureze clar pentru a fi cifrate de
catre intreprinderi.

 Faza „echipamente, finisari”

Priveste in principal sectiunile electricitate, instalatii, incalzire, ventilatie, lacatuserie, consolidari terenuri si pereti.
La acest stadiu al constructiei unitatile de lucru utilizeaza materiale cu o mare valoare adaugata ce pot fi grele de trecut:rulouri
de mochete, aparate sanitare ca bai, radiatoare etc. Aceste produse sunt livrate in mici cantitati si stocate in locuri inchise cu cheie
pentru a limita accesul la ele a persoanelor neavizate .
Mijloacele de ridicare trebuie sa fie prevazute pentru ca, in aceasta perioada, aprovizionarile sa nu se faca de catre oameni prin
transportul lor in spate si pe scari.
 Pentru aprovizionarea produselor in aceasta faza este posibil a se utiliza mijloace colective, eventual puse in functiune pentru
faza precedenta (ascensoare de santier etc). Dar o alta solutie va trebui gasita rapid deoarece aceasta organizare este limitata in timp si
nu este posibila depozitarea, anticipat, a produsele utilizate in aceasta faza datorita sensibilitatii la degradare.
In cazul in care cladirea este echipata cu un ascensor, se convine, daca este posibil, de a-l pune in functiune mai curând pentru
a face toate etajele accesibile.
Când, prin urmare acest ascensor deserveste parcajul in subsol, este de asemenea utila amenajarea rapida a cailor de acces la
aceste parkinguri pentru ca aprovizionarile intre magaziile intreprinderii si locurile de depunere sa se faca cu minim de manutanta.
 Pe celelalte santiere este posibil a se utiliza mijloace de ridicat cum ar fi: elevatorul de materiale, trolii, carucioare elevatoare etc
care in mod esential nu cer decât accese corecte la locul de operare.
Aceste amenajari trebuie sa fie prevazute inca din faza de conceptie, in special
in PGC si SSM, apoi coordonate cu intreprinderile in perioada de pregatire a
santierului, deoarece ele pot avea incidente in special asupra planingului de restaurare
sau de amenajare exterioara.
Nota: pentru fiecare din fazele de lucrari mentionate mai sus este necesar a se
verifica daca sarcinile aduse prin produsele si utilajele de manutanta sunt compatibile
cu sarcinile admisibile pentru suprafetele de circulatie si de primire, drumurilor,
dalajelor, cofrajelor etc.

III.3. Mijloacele de logistica de santier

Uneltele logisticii santierului privesc :
 Instalatiile comune;
 fluxul de informatii , respectiv toate informatiile necesare
actorilor pentru a actiona in cunostinta deplina, pe toata
perioada santierului;

 fluxurile fizice, de personal sau de produse de constructii si

materiale necesare, potrivit cererii lor sau concluzii pâna la
utilizarea lor sau punerea in practica.
 III.3.a – Reuniunile
Permit a se lua deciziile necesare in functie de diferite secvente operationale si aceasta inca din faza de concepere a proiectului
in timpul in care se convine a se interesa in legatura cu problema aprovizionarilor pe santier.
Se va intâlni:
reuniunile de studii;
reuniuni de pregatire a santierului;
reuniuni de santier;
reuniuni ale colegiului interintreprinderi, ale CSSM de pe santierele importante.
Reuniunile de santier sunt cele mai cunoscute, dar domeniul de studii sunt din ce in ce mai des prevazute in documentele
particulare ale convenientilor si reuniunile colegiului interintreprinderi de SSM sunt impuse de la sine prin prevederile codului muncii
pentru santierele cele mai importante.
Unele din aceste reuniuni regrupeaza ansamblul actorilor, altele sunt mai specifice având o participare mai redusa.
Coordonatorul de SSM este informat de toate reuniunile având o incidenta asupra SSM.

Reuniunile de studii
Studiile se efectueaza pentru a realiza fiecare secventa a operatiunii:
 stiri prealabile pentru conceperea operatiunii;
 studii de tehnologii de lucru in conceperea proiectului;
 studii de punere la punct a incheierii contractelor de lucrari;
 studii de executie pentru realizarea lucrarii
Noi am vazut ca fiecare noua faza de studii este angajata pe baza studiilor precedente aprobate de catre managerul de
proiect si ca studiile de executie realizate de catre antreprize sunt vizate de seful de lucrari.
 Reuniunile de studii permit a se asigura pentru fiecare etapa coerenta intre toate documentele si de a obtine un acord al
diferitilor intervenienti stiind ca birourile de studii tehnice intervin adesea in faza de conceptie.
Managerul de proiect este cel care desemneaza persoana responsabila de sinteza studiilor tehnice, seful de lucrare sau
antrepriza generala.
Lucrarile ce se vor executa de catre intreprinderi sunt astfel progresiv definite in cele mai mici detalii cu limitele lor de prestatii si
destinatiile care le sunt necesar in structura operei de constructii.
Planurile de executie sunt stabilite fie de catre seful de lucrare, fie de catre intreprinderi conform contractelor.
Repartizarea intre studiile proiectului sefului de lucrare si studiile de executie a intreprinderii trebuie sa fie clar definita de catre
managerul de proiect pentru a evita toate ambiguitatile in vigoare.
Alegerea definitiva a materialelor si produselor de constructii pot avea o influenta asupra calendarului general de executie a
lucrarilor tinând cont de termenele de fabricatie si de aprovizionare.
De altfel, stabilirea unui planing al studiilor de executie, urmarirea listei planurilor in urma modificarilor facute si punerea la punct
a unui circuit al aprobarii acestor planuri rezulta ca fiind necesa re!

Reuniuni de pregatire a santierului

Regula este urmatoarea:
Antreprenorii – intelegând pe toti subcontractantii desemnati – vor lua parte impreuna cu alti intervenienti, la reuniuni de
pregatire prevazute prin documentele particulare ale conventiei si care au ca obiect:
definirea interfatelor materiale si organizatoriale intre participanti;
stabilirea calendarului detaliat de executie precizând perioadele de interventie a antreprenorului si a altor participanti in
cadrul calendarului contractual.
 in cazul in care documentele particulare ale intelegerii prevad stabilirea punctelor critice care trebuie notate la executia
anumitor sarcini si lista punctelor de oprire unde chitanta de control exterior este ceruta in cazul in care documentele
particulare ale intelegerile prevad acest lucru;
proiectul instalatiilor de santier in acord cu PGC SSM si in armonie cu necesitatile altor antreprenori;
punerea in comun a echipamentelor de munca sau a instalatiilor santierului.
Urmând santierul, seful de lucrare si OCC, antrepriza generala sau mandatarul comun al grupului de intreprineri organizeaza
aceste reuniuni.
Reuniunile specifice pot fi organizate cu un numar restrâns de participanti in functie de importanta santierului sau de problemele
ridicate.
Aceste reuniuni de punere la punct sunt necesare pentru a obtine un acord al tuturor partilor interesate intelegând, de exemplu
fabricantii produselor de constructii.
Ele se poarta pe :
 calendarul detaliat de executie de catre sectiuni sau de unitati de lucru (pentru livrarea produselor);
 planul instalatiilor de santier (pentru descarcarea lor si stocarea lor eventuala);
 punerea in comun a echipamentelor de munca (prin aruncarea lor la inceputul lucrului si eventuala lor coletare);
 planingurile de aprovizionare si de utilizare a materialelor puse in comun.

Reuniunile de santier saptamânale permit:

 a se informa regulat asupra starii avansarii santierelor;
 luare de comun acord a deciziilor care se impun pentru organizarea si coordonarea in timp si spatiu a actiunilor diferitilor
intervenienti;
 rezolvarea raspunsurilor la chestiunile ce nu au putut fi reglate in reuniunile de studii si pregatire a santierului.
 Vizita santierului este un complement indispensabil. Ea permite sefului de lucrare si de OCC de a-si asigura misiunea de control
al lucrarilor.
Reuniunea de santier este organizata de catre seful de lucrare si de OCC sau antrepriza generala cu participarea managerului
de proiect daca el o doreste, a intreprinderilor , a biroului de studii si de control tehnic si urmând aducerea de zi.
Reuniuni specifice pot fi asigurate cu un numar restrâns e participanti.
Este deseori cazul a se preciza:
limitele prestatilor intre unitatile de lucru;
rezervatii, fixari, astupari;
programarea lucrarilor cu
- utilizarea instalatiilor comune de santier;
- utilizarea echipamentelor de munca puse in comun.

Reuniuni CICSSM
Sunt constituite de catre managerul de proiect pe santierele de o anumita
importanta (~4 mil euro) la 21 zile inainte de debutul efectiv al lucrarilor.
Printre misiunile colegiului:
 poate defini de exemplu, la propunerea coordonatorului, anumite reguli
comune destinate a asigura respectarea masurilor de SSM aplicabile pe
santier.
 verifica daca ansamblul de reguli prescrie fie prin el insusi, fie prin coordonator sunt puse practica efectiv.
Colegiul poate asadar interveni in elaborarea si urmarirea masurilor destinate a facilita aprovizionarile la debutul lucrarii cu
produse.
 Coordonatorul prezideaza aceste reuniuni trimestriale la care participa obligatoriu seful de lucrare si toate intreprinderile
subcontractante si lucratorii independenti inclusi.
Fiecare intreprindere este reprezentata de catre seful ei sau un reprezentant delegat si printr-un salariat efectiv utilizat in santier.
Colegiul se poate reuni de fiecare data când situatia o cere!

III.3.b – Planinguri si planuri

Planinguri – calendarul general de lucrari cuprinde perioada de pregatire urmata de perioada de executie a lucrarilor
propriu-zise.
El figureaza in documentele particulare ale conventiei.
Termenul de executie a lucrarilor incepe la data indicata in ordinul de serviciu sau in notificarea conventiei (pentru perioada de
pregatire).
Un calendar detaliat al studiilor de executie si lucrari pe sectiuni sau unitati de lucru este stabilit in timpul perioadei de pregatire a
santierului de catre managerului de lucrare si de OCC sau de catre antrepriza generala (sau mandatarul comun).
Aceasta necesita efectuarea unui inventar al sarcinilor elementare (administrative si tehnice), completarea, determinarea duratei
lor si inlantuirilor lor apoi definirea, dupa „netezire”, a unei „linii critice” care sa fie compatibila cu calendarul general al lucrarilor.
Astfel sunt elaborate urmatoarele planinguri:
 planingul de studii de executie: cuprinde planuri de coordonare sau sinteza cu circuitul de aprobare al planurilor;
 planingul de lucrari care descompune lucrarile fiecarei unitati de lucru in sarcini elementare clasificate critice (orice intârziere
decaleaza data finala a lucrarilor) si noncritice.
Aceste sarcini elementare pot fi sarcini productive, respectiv corespunzând executiei unei munci si sarcini neproductive care
corespund termenelor de asteptare ca termenele pentru obtinerea unei autorizatii administrative, termenele de verificare sau de
incercari, dar si termenele de aprovizionare a produselor.
 planingul aprovizionarilor santierelor care este esential deoarece conditioneaza direct planingul de executie al lucrarilor
 El depinde de planingul de studii deoarece comanda nu poate fi incheiata decât dupa definirea detaliata a produselor de aplicat.
Cuprinde termene ale studiilor de atelier, de fabricatie, de colectare si de transport care sunt exterioare santierului, dar cuprinde
de asemenea termenele proprii santierului de stocare si transportare la locul de operare.
Aceasta ultima etapa depinde direct de organizarea santierului, respectiv al instalatiilor de santier si a echipamentelor de munca
puse eventual in comun.
Alte planinguri se pot dovedi necesare, printre acestea fiind planingul de consultare a subcontractorilor, de a utilizare a
echipamentelor de lucru, planingul de rotatie a materialului etc.
Pe santierele ce nu dispun de suprafete de depozitare, de exemplu o programare zilnica a lucrarilor este adesea necesara unei
bune derulari a lucrarilor.

10 zile 2 zile

10 zile

5zile

This page was created using BCL ALLPDF demo software.

To purchase, go to http://www.bcltechnologies.com/allpdf/
 Planul instalatiilor pe santier
Instalatiile de santier sunt la baza a toata optimizarea aprovizionarilor.
Conceptia lor trebuie sa raspunda nevoilor tuturor interventiilor, intelegând prin aceasta, fabricanti de produse de constructii,
daca ei sunt prevazuti in alegerea efectuata in materie de livrari, depozitare, preluare din stoc sau primire la locul de operare.
Ele trebuie de asemenea sa dea personalului santierului si cadrelor de supraveghere, locuri care sa le permita a lucra in bune
conditii.
De aceea un proiect al planului instalatiilor santierului trebuie sa faca obiectul unui studiu inca din faza de conceptie cu
coordonatorul de SSM si sa fie astfel propus in cererea de oferta cu o repartizare intre intreprinderi in interesul lor comun.
Planul instalatiilor de santier trebuie sa tina cont de evaluarea santierului si de operatiunile de o anumita importanta; este
preferabil de a stabili un plan pentru fiecare din fazele de lucrari.
Proiectul planului instalatiilor de santier definit in faza de conceptie trebuie sa fie compatibil cu modurile operatorii ale antreprizei
principale si usor adaptabil la nevoile altor unitati de lucru. El este revazut de catre intreprinderile contractante la incheierea contractelor
de lucrari si finalizat in perioada de pregatire a santierului.
Realizarea instalatiilor de santier, fie ele sa fie comune sau nu (bransamente provizorii, cai de circulatie, suprafete de santier si
de depozitare, suprafete de prefabricare, instalatii comune, aparate de ridicat si de manutanta, dispozitive de evacuare a deseurilor etc)
cere in toate cazurile o planificare riguroasa care sa tina cont, de exemplu, de termenul de obtinere ale autorizatiilor administrative.

Planul instalatiilor de santier defineste pentru fiecare faza:

caile de acces, planului de circulatie, parcari etc;
mediul inconjurator (retele existente, scoli, spitale);
platforme (calitate, limite);
aparate de ridicat;
zone de cantonare cu indicatia punctelor de prim ajutor;
 retele provizorii (electricitate, aer comprimat, ventilatie);
zone de depozitare si de prefabricare;
dispozitive de evacuare a deseurilor.
Planul instalatiilor de santiere face obiectul unui dosar de executie.
In materie de logistica PGC SSM cuprinde:
 masurile de organizare generala a santierelor stabilite de catre seful de lucrare in colaborare cu coordonatorul de SSM;
 masurile de coordonare luate de catre coordonatorul in materie de SSM si subiectele din care decurg acestea, in special:
a) caile sau zonele de deplasare sau de circulatie la sol sau aeriana;
b) conditii de manutanta a diferitelor materii si materiale etc ca si limitarea recurgerii la manutanta manuala;
c) delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare si antredepozitare;
d) conditiile de depozitare, eliminarea si evacuarea deseurilor;
e) conditii de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
f) utilizarea protectiei colective, in dauna EIP;
g) masuri luate in materie de interactiune/succesiuni rapide in sit.
 modalitati de cooperare intre antreprenori, salariati sau lucratorii independenti
Aceasta rigoare, beneficiaza pentru toti intervenientii, conduce in mod natural la aranjarea instalatiilor de santier intr-o veritabila
operatiune prin repartizarea sarcinilor, planuri de executie si planing chiar daca dosarul de executie poate fi redus la un plan insusit
pentru operatiunile cele mai simple.

Planul general de coordonare SSM

Este stabilit de coordonator inca din faza de conceptie a proiectului pentru toate santierele incluse cu declaratia prealabila a
managerului de proiect catre toate organismele prevazute de reglementarile legale (inspectia muncii etc).
Optimizarea aprovizionarilor se face in baza subiectelor tratate de catre PGC SSM.
 PGC SSM trebuie sa fie adaugat la documentele remise de catre managerul de proiect in cazul cererii de oferte.
In timpul realizarii lucrarilor, coordonatorul de SSM asigura armonizarea planurilor proprii de SSM (PPSSM) a antreprizelor
prin respectarea PGC SSM.

III.3.c – Mijloace materiale

Distributia verticala
 macaraua turn – este mijlocul de ridicare cel mai utilizat pe santiere intr-o anumita
importanta in cadrul fazei „structura, inchidere”
Termenele de executie din ce in ce mai strânse, reducerea timpilor de munca si
limitarea survolului fac ca macaralele sa fie utilizate tot timpul de catre intreprinderile ce executa
lucrarea.
Pentru a elibera timpii macaralei la alte unitati de lucru se pot retine anumite masuri:
Este astfel posibila:
 alegerea modurilor operatorii economice cu macaraua pentru realizarea de
structuri :
- pomparea betonului
- reglarea prefabricatelor in afara ridicarii etc.
 cresterea duratei lor de utilizare zilnica prevazând schimburi de macaragii si
decalând orarele;
  pregatirea cu precizie a operatiunilor de ridicare, utilizând aparate adaptate sarcinilor, pregatind suprafetele de
descarcare sau atribuind plaje orare precise etc;
 pastrând accesibile zonele de depozitare pentru camioanele de livrari si utilizarea, de preferinta, a motostivuitoarelor
pentru depozitarea si stivuirea produselor.
In cazul in care macaralele turn sunt demontate, este imperios necesar ca lucrarile sa fie accesibile utilajelor prevazute de catre
alte unitati de lucru pentru aprovizionarea cu produse. Aceasta presupune ca lucrarile anexe situate la baza operatiunii ca deseuri,
etansari sa fie planificate si realizate pentru efectuarea rambleurilor.
Intreprinderile in faza de „structura, inchidere” intârzie adesea in realizarea acestei lucrari deoarece aprovizionarile lor se fac in
general la inaltime si acestea necesita o coordonare cu sectiunile specializate in aceasta.
 marc area mobila – este in general utilizata dupa demontarea macaralelor cu turn pentru ridicarea punctuala de materiale grele si
voluminoase.
Ele sunt de asemenea frecvent utilizate pe santiere cu suprafata mare la sol ca santierele de antrepozit cu un singur nivel.
Aceste utilaje sunt grele si cer o buna pregatire a cailor de circulatie si a zonelor de primire in statie.
Prin urmare fiecare operatiune de ridicat trebuie sa faca obiectul unui studiu precis tinând cont de pozitia macaralei si
capacitatile sale (curba de sarcina), caracteristicile sarcinii (greutate, volum) si de pozitia punctului de depunere (departare, inaltime).
 elevatorul de materiale/ ascensorul de santier – sunt utile pentru a aproviziona produse de dimensiuni limitate
Utilizarea lor impune dispozitii constructive si de amenajare a planingului care trebuie sa fie prevazut inainte de demararea
lucrarilor.
 materialul managerului de proiect – anumite santiere, antreprize pot fi indrumate pentru a utiliza materialul ce face parte din
opera de constructie si pus la dispozitie de managerul de proiect.
Aceasta situatie poate prezenta doua aspecte:
a) in cazul unei constructii noi – se refera la aparate noi, ascensoare sau elevatoare de sarcini definitive, poduri rulante etc
oferite pentru efectuarea lucrarii pentru aprovizionarea in timpul fazei „de echipamente si de finisaje”.
 b) in cazul reabilitarii sau mentenantei – se refera la aceleasi tipuri de aparate mentinute in functiune la dispozitia
antreprenorilor pentru realizarea ansamblului de lucrari.
Si intr-un caz si in celalalt nu exista sau sunt putine solutii alternative pentru a transporta materialele in apropierea locului de
utilizare.
Aceasta dispozitie permite in egala masura limitarea spatiilor de depozitare. De fapt, mijloacele de ridicare fiind disponibile in
permanenta, produsele pot fi livrate in cantitati mici, pe masura nevoilor.
In toate cazurile, punerea la dispozitie de catre managerul de proiect a utilajelor de ridicat poate fi prevazut in PGC SSM si
inscris in contractul cu intreprinderile, precizându-se toate detaliile precum verificarile initiale, conduita, intretinerea sau mentenanta.

Distributia la sol
Pentru a ajunge la baza lucrarii, produsul este transportat la sol, fiind apoi distribuit in interiorul lucrarii, eventual ridicat, daca
este cazul.
Exista materiale adaptate precum carucioarele motorizate, transpaletele etc pentru a efectua aceste transferuri in bune conditii.
Experienta ne arata ca esentialul dificultatilor intâlnite de intreprinderi rezida din proasta calitate a drumurilor provizorii de santier
(mai ales in caz de ploaie), in absenta unui plan de circulatie elaborat pe masura avansarii lucrarilor, tinându-se oarecum cont si de
circulatia din interiorul lucrarii.

a) circulatia la s ol – balizarea santierului, aplicarea unui plan de circulatie pentru furnizori si a programelor de livrare vor permite
sa nu se impiedice circulatia in jurul santierului. Fiabilizeaza orarele de sosire a camioanelor si permite utilizarea oprima a mijloacelor de
ridicare.
Pentru a facilita deplasarile la sol, este necesara deservirea ariilor de drumuri de descarcare si de depozitare cu ajutorul
drumurilor pe care este autorizata trecerea camioanelor grele fara restrictii. Traseul trebuie sa le permita evitarea manevrei de marsarier
sau a celei de semiintoarceri, iar aceste drumuri trebuie grabnic prelungite pâna la locurile de lucrari a subantreprenorilor.
 Pentru majoritatea santierelor, mai ales a celor pavilionare, este posibila
utilizarea soselelor definitive.

b) circulatia in interiorul lucrarii – problemele de circulatie in interiorul

lucrarii apar in timpul aprovizionarii la baza lucrarii datorita inaltimii sau a greutatii
produselor care trebuie transportate cu ajutorul ascensorului de santier
Dispozitiile constructive adesea legate de amenajarile planingului pot fi
oprite in faza de conceptie.
Totusi este necesar mereu, in momentul comandarii produselor a se
defini conditiile care vor fi
adaptate santierului si mai
ales capacitatii utilajelor de
manutanta, la sarcina
admisa suprafetei de
primire si circulatiei sau
larghetei deschizaturilor (usi, ferestre etc).

Nota: in toate cazurile, utilizarea in comun a mijloacelor materiale de catre

unitatile de lucru trebuie pregatite si organizate. PGC SSM, documente particulare,
planing de montare si de demontare, conventii de utilizare ghidaj etc.
 III.3.d – Mijloace logistice exterioare santierului
Pentru diverse ratiuni dezbatute in capitolele precedente, mijloacele utilizate pe santier pentru a facilita manevrarea produselor
sunt adesea limitate.
Decât a se lucra in conditii proaste, este indicat pentru subcontractanti sa utilizeze logistica partenerilor externi cum ar fi
fabricantii, negociatorii sau atelierele intreprinderii.
Totusi aceste dispozitii nu sunt traditionale, de aceea ele ar trebui stabilite si negociate cu furnizorii inca din stadiul de comanda.
Prestatiile pot fi subcontractate raportate in principal la modurile de aprovizionare si la conditiile produsului.

Moduri de aprovizionare
Modurile de aprovizionare utilizate in mod traditional pe santier variaza mult de la o unitate de lucru la alta. Produsele pot
proveni:
 din uzina, in cazul produselor grele livrate in cantitati mari (caramizi, canaturi, placi etc);
 din comert, pentru produsele standard livrate in cantitati mici;
 din atelierele intreprinderii, pentru produsele ce trebuie reconditionate sau transformate.
Negociatorii pentru produse propun atunci modurile de aprovizionare care pot fi individualizate pentru o mai buna adaptare la
necesitatile santierului. Propun mai ales o mare varietate de produse disponibile in stoc, ceea ce presupune o diminuare a termenelor
de livrare.

Conditionarea
Conditionarea are pentru primul obiectiv de prezervare performantele initiale ale unui produs pâna la utilizarea lui de catre
cumparator. Permite in egala masura optimizarea pretului avut pentru santier, facilitând operatiunea de depozitare, de transport sau de
manipulare.
 Pentru a elimina transferurile inutile si pentru a limita costurile de fabricatie, de depozitare si de transport, furnizorii au avut in
vedere conditionarile.
Acestea atunci când sunt in cantitati mari, care se pot justifica pentru santierele importante, nu corespund in general
necesitatilor santierelor mai mici.
Asupra acestui subiect, fabricantii si negociatorii cauta solutii pentru a raspunde mai bine asteptarilor antreprenorilor.
Principalele evolutii pot fi:
 adaptarea conditiilor la mijloacele de manutanta prezente pe santier;
 ajustarea datelor de productie in functie de necesitatile intreprinderii, pentru a limita ariile de depozitare si pierderile de
productie;
 conditionarea produselor va permite controlarea livrarilor, asigurarea depozitarii si repartizarea mai facila a produselor
in timpul lucrarilor;
 aparate sau mijloace de manutanta adaptate produsului;
 elaborarea pachetelor de produse continând ansambluri de piese necesare realizarii unei sarcini sau subansamble
prefabricate.
 CONCLUZII

Ameliorarea conditiilor de aprovizionare a santierelor trebuie pusa inainte de toate prin masuri de organizare colectiva: definirea
suficient de devreme a produselor si asigurarea disponibilitatii lor, amenajarea inlantuirilor de sarcini (decalarea anumitor parti din lucrare
sau accelerarea altora), mentinerea accesibilitatii ariilor de descarcare si a lucrarii pe tot parcursul desfasurarii lucrarilor, programarea
livrarilor, amplasarea si mentinerea mijloacelor de manutanta comune, organizarea evacuarii deseurilor.
Multe din aceste masuri trebuie oprite in faza de conceptie a proiectului sau mai târziu, in faza de pregatire a santierului. In
timpul lucrarilor, managerul de lucrare, coordonatorul de SSM si intreprinderea trebuie sa controleze pertinenta alegerilor facute.
Logistica cere a se cunoaste remiterea in conditii normale bine stabilite, sa ne interesam la organizarea santierului asupra noilor
parteneri precum fabricantii de produse etc. Aceasta nu este de natura a antrena o diminuare a sarcinilor de realizat, dar conduce la o
limitare semnificativa a actiunilor inutile, iar in cazul acesta la câstiguri importante pentru productivitate.
Aportul sau se rasfrânge si asupra câstigurilor financiare, traduse prin limitarea semnificativa a riscurilor de accidente de munca
printr-o mai buna calitate a lucrarii si implicit printr-o imbunatatire a imaginii de marca in cadrul sectorului de constructii.
Noi am subliniat rolul primordial al managerului de lucrare, mai ales in misiunea sa de ordonantare, conducere si coordonare si
pe cel al coordonatorului de SSM pentru utilizarea mijloacelor comune. In acelasi timp nu trebuie uitat, calitatea acestor diferite misiuni
depind de abordarea managerului de lucrare care organizeaza toate contractele si se asigura de coerenta lor.