Tumorile ficatului

cauza cancerului hepatic (numit si hepatocarcinom) nu este cunoscuta. n foarte multe situatii cancerul
de ficat apare la bolnavii care au ciroza hepatica, indiferent de cauza acesteia (virusurile hepatitei B sau
C, diabet, alcool, steatoza hepatica, substante toxice, etc).

Factorii de risc pentru cancerul hepatic

Cel mai frecvent cancerul de ficat apare la persoanele care au anumite caracteristici numite generic «
factori de risc » :

Varsta peste 50-60 de ani

Ciroza hepatica virala B (mai frecvent) , virala C (mai rar) sau alcoolica

Hepatita cronica virala B si C

Abuzul de alcool – chiar fara ciroza poate duce direct la cancer de ficat

Boli autoimune de ficat

Hemocromatoza

Boala Wilson

Anumite substante toxice (aflatoxine, tetraclorura de vinil)

Radiatiile

Majoritatea cazurilor de cancer de ficat apar la pacientii care au una dintre bolile mentionate, cel mai
frecvent ciroza hepatica.

Procentual 5% dintre bolnavii cu cancer nu au nici un factor de risc, 22% au ciroza hepatica postvirala,
43%, ciroza hepatica alcoolica, si 27% ciroza hepatica de cauza necunoscuta, in care este inclusa si ciroza
hepatica ce apare la pacientii cu ficat gras (steatohepatita nonalcoolica) de cauza non-alcoolica

Cancerul hepatic secundar reprezinta denumirea metastazelor in ficat ale unor cancere care sunt
localizate in alta parte.

Atunci cand gasim o metastaza canceroasa in ficat cautam tumora initiala in urmatoarele zone:

organ al tubului digestiv (colon, pancreas)

plaman

ovar

1
glande suprarenale

san

Cancerul hepatic, simptome

Nu este foarte usor sa pui diagnosticul de cancer la ficat pe baza simptomelor, deoarece acestea nu sunt
specifice - nu se intalnesc exclusiv in aceasta boala-

Cele mai frecvente simptome sunt:

Durerea subcostal drept care poate merge catre umarul drept

Discomfort in aceeasi zona

Scadere in greutate de cauza neexplicabila

Icter

Marire de volum a abdomenului subcostal drept prin extinderea tumorii

Greata

Scaderea poftei de mancare

Oboseala accentuata

Uneori febra

Aceste simptome se pot intalni izolat sau in unele asocieri in numeroase boli, sau chiar la indivizi
sanatosi, de aceea ele sunt luate in calcul alaturi de alte explorari si examinarea medicala directa.

Diagnosticul cancerului hepatic

Diagnosticul cancerului de ficat se pune pe baza urmatoarelor elemente:

Simptome clinice mentionate

Examinare de catre medic (de familie, internist sau gastroenterolog) – depisteaza marirea ficatului
(hepatomegalia)

Ecografie abdominala - poate depista zone nodulare in ficat

Examen CT sau / si RMN – poate caracteriza mai bine zonele depistate ecografic-

Hemograma – poate arata anemie

VSH - de obicei este crescuta

Markeri tumorali – alfafetoproteina – care nu este crescuta la toti pacientii cu cancer hepatic

2
Alte analize: AST, ALT, Bilirubina, GGT, fosfataza alcalina

Examinarea tesutului ficatului la microscop dupa biopsie hepatica sau laparoscopic, pune diagnosticul
final cert.

Complicatiile cancerului de ficat

Cele mai frecvente complicatii care pot sa apara la un pacient cu cancer de ficat sunt:

Sangerari gastrointestinale

Ruperea tumorii in peritoneu cu peritonita

Insuficienta hepatica mergand pana la coma cu icter

Metastaze in diferite zone

Anemie

Aparitia ascitei (lichid in abdomen) hemoragice

Tratamentul cancerului hepatic

Exista mai multe posibilitati de tratament, alegerea uneia dintre metode fiind decisa de medic in functie
de clasificarea Barcelona, tinand seama de:

Tipul tumorii

Extinderea tumorii

Numarul tumorilor

Starea ficatului neafectat de tumora

Prezenta sau absenta metastazelor

Starea generala a organismului

Alte boli asociate

Cancerul hepatic tratament:

Exista mai multe posibilitati de tratament pentru cancerul de ficat, indicat in functie de stadiul bolii,
starea organismului, marimea tumorii, etc

-Chirurgical (posibil in 10-20% din cazuri); este indicat in:

tumorile localizate sau unice – rezectia lor

tumorile care cuprind zone limitate de ficat- rezectie partiala hepatica (extirparea tumorii)

3
tumorile intinse dar fara metastaze – scoaterea ficatului si transplantarea altuia sanatos

tumorile secundare se pot opera uneori odata cu cancerul primar sau dupa acesta

-Nechirurgical – fara operatie

+Distrugerea tumorii prin mai multe metode:

radiofrecventa (“ardere” prin curent electric cu frecventa mare)

crioablatia (“ardere” prin frig) – vezi poza

injectare de alcool in tumora (alcoolizare) sau citostatice (chemoterapie intraarteriala)

blocarea vaselor de sange care hranesc tumora (chimioembolizare)

tratament cu anticorpi monoclonali

+Citostatice (medicamente) administrate pe cale bucala, injectabil, sau introduse printr-un cateter direct
in tumora; Cele mai folosite medicamente antineoplazice in cancerul de ficat sunt vincristina,
ciclofosfamida, doxorubicina si sorafenib

+Radioterapie (raze) – dupa administrarea de substante sensibilizante ce se concentreaza in celulele

canceroase din ficat (terapie fotodinamica).

Abcesul hepatic

Abcesul hepatic este o colectie de puroi in ficat.

In functie de microbii cauzali, abcesele hepatice pot fi:

Abcese hepatice piogene, reprezinta 80% din abcesele hepatice, si sunt date de diferiti microbi, de
obicei asociati

Abcesele hepatice amebiene, apar de obicie in zona tropicala sau subtropicala, sunt cauzate de
Entamoeba histolytica, reprezinta cca 10% dintre abcesele hepatice

Abcesele hepatice fungice, date de diferite specii de Candida, reprezinta cca 10% dintre abcesele
hepatice

Este importanta cunoasterea germenilor cauzali ai unui abces hepatic, deorece tratamentul
medicamentos este complet diferit

4
Abcesul hepatic, cauze

Exista mai multe situatii care fac ca o persoana sa poata face un abces hepatic:

Infectii abdominale favorizate de

Colangita

Litiaza bilaira

Stricturi ale canalelor biliare

Diverticulita

Apendicita

Boala Crohn

Ulcer perforat

Ciroza hepatica

Cateterisme pe caile biliare

Interventii chirurgicale hepatobiliare

Cancere

Biopsia hepatica

Traumatisme hepatice

Endoscardita bacteriana

Infectii in diferite zone ale organismului (flegmoane, furuncule, abcese, etc)

Diabeticii si cei cu imunitatea scazuta din diferite cauze, fac mai frecvent abcese hepatice

Abcesul hepatic, simptome

Cele mai frecvente simptome in caz de abces hepatic sunt:

Durere in zona hepatica

Febra, transpiratii ,frisoane

Greata, varsaturi

Anorexie, scadere in greutate

5
Uneori tuse si oboseala la efort

Icter

Ficat marit (hepatomegalie) si dureros la palpare

Abcesul hepatic – cu ce se poate confunda

Metastaze hepatice

Cancer hepatic primitiv

Boli biliare, inclusiv colecistita

Penumonia bacteriana

Gastrita

Ficatul cardiac

Abcesul hepatic – diagnostic

In afara de simptomele mentionate, pentru diagnosticul abceselor hepatice sunt necesare si investigatii
de laborator sau imagistice:

VHS este crescut

Numarul de leucocite este crescut

Hemoglobina este scazuta

Analizele hepatice (ALT, fosfataza alcalina, bilirubina sunt crescute, iar albumina scazuta)

Hemoculturile sunt pozitive la jumatate sintre pacientii cu abces hepatic

Radiografia pulmonara arata ridicarea diafragmului drept ,eventual pleurezie dreapta

Ecografia hepatica arata localizarea si marimea abcesului, si poate servi la punctionarea percutana a
abcesului

Examenul CT are acelasi utilitate ca ecografia, depistand in plus si abcesele mai mici

In unele situatii poate fi necesar examenul RMN sau cel angiografic

Culturile din puroiul abtinut prin punctia abcesului pot evidentia agentul cauzal si sensiblitatea lui la
antibiotice

Tratamentul abcesului hepatic

Exista mai multe metode de tratament :

6
Antibioticele se adminsitreaza pe termen lung pana la 4 saptamani, asociind 3 antibiotice

Drenajul abcesului se poate face prin punctie sub ecograf sau CT

Interventia chirurgicala se indica in cazurile care nu se rezolva prin celelalte metode, in abcesele mai
mari de 5cm, in cele cu mai multe compartimente sau in cele care se rup in cavitatea peritoneala

Complicatiile abceselor hepatice

Uneori abcesele hepatice pot evolua nefavorabil cu complicatii secundare:

Septicemie

Rupere in cavitatea peritoneala

Deces in 5-18% din cazurieri, mai frecvent la diabetici, imunodeprimati, cencerosi

CHH

Hidatidoza este o parazitoza produsa de larva teniei Echinococcus granulosus, cu localizare predilecta in
ficat (75%). Dezvoltarea chistica tumorala a echinococus in ficat se face lent si poate atinge dimensiuni
impresionante .

7
Speciile genului Echinoccocus :

Tenia Echinoccocus granulosus

- T E multilocularis

- T E oligarthus

- T E vogeli

8
Alcatuire chist cu echinococus granulosus :
- endochist : membrana proligera(prezinta micropori care permit comunicarea intre chist si arborele
biliar) , nisip hidatic , vezicule fiice
- ectochist : cuticula
- perichist – adventice (condensare scleroasa a parenchimului hepatic)

In cazul echinoccocus multilocularis , membrana proligera nu este acoperita de capsula

Complicatiile hidatidozei

1. C biliare :

- Fistula biliara : de mici dimensiuni ,oculta sau mare(franca) , in urma careia apare
icter/angiocolita/papilooddita scleroasa.

Litiaza biliara : parahidatica sau hidatica propriu-zisa

Diskineziile biliare

Compresiune pe caile biliare intrahepatice/extrahepatice

Veziculatia endogena : producerea de vezicule fiice de catre membra proligera ca raspuns la prezenta
bilei in lichidul hidatic

2. C septice : infectia sau supuratia chistului , abcesul hidatic

3. Ruptura chistului (intra sau extrabiliar , deschiderea intr-o cavitate seroasa: ex – hidatidoperitonita ,
coleperitonita hidatica ; fistula bilio-bronsica , pleurezia hidatica)

4. Ciroza hidatica

5. Sindromul de hipertensiune portala

6. Moartea chistului (calcificare)

Clinica

1. Faza pretumorala : simptomatologie frustra , sindrom dispeptic , fenomene de alergodermie

2. Faza tumorala : hepatomegalie , chistul devine direct palpabil

3. Faza complicatiilor : survin in una dintre cele 2 faze anterioare si sunt uneori manifestarea de
debut a bolii : colecistita acuta , icter obstructiv , pleurezie hidatica

9
Diagnostic

 Teste biologice : testele AND , t de imunoabsorbtie enzimatica ELISA ; determinarea

imunofluorescenta indirecta (IFA), , testul de hemaglutinare indirecta , de aglutinare la latex ;
eozinofilia (>5%); reactia Cassoni (IDR); recatia de fixare a complementului ( Weinberg-Parvu)
 Protocoalele WHO accepta ca diagnostic ecografia asociata testului ELISA
 Radiografia abdominala si toracica
 Echografia abdominala (utilizata in clasificarea hidatidozei , cu grad mare de sensibilitate si
specificitate)
 RMN , colangio-RMN
 CT : odata cu ruptura chistului in arborele biliar poate fii observata imagistic sub forma leziunilor
de arbore biliar sau dilatarii ductelor SPECT-CT
 ERCP
 Laparoscopia diagnostica

Tratament

• De electie pentru chistele hidatice mari (> 6 cm)sau complicate este interventia chirurgicala,
clasica sau laparoscopica:

-radicala : perichistectomie totala/ perichistectomie ideala , hepatectomii atipice sau reglate

- Partiala - conservatoare: drenaj, perichistectomie Lagrot , drenaj intern prin anastomoza

perichistodigestiva , plombaj cu oment; drenajul transomfalic sau transligamentar al cavitatii dupa

10
perichestectomie partiala, tunelizarea cavitatii , marsupializarea(perichistotomie –rafie cu sau fara
drenaj)

• Tehnici percutane : PAIR (punctionare aspirare injectare- solutie salina hipertona sau alcool
absolut- reaspirare) , PAIRD (D = drenaj), DPAI(dubla punctie ghidata , aspiratie, instilatie)

• Medicamentos : antiparazitare : Mebendazol si Albendazol , Praziquantel

Rata de recidiva mare , mai ales dupa tratamentul unimodal sau incomplet. WHO recomanda PAIR sau
abordare chirurgicala in functie de gradul din clasificarea ecografica.

11