Educația adulților

Tema 2: a ) Precizați cel puțin trei avantaje și tot atâtea servituți ale învățării la vărsta
adultă

Pentru o adaptare eficientă , într-o lume a schimbărilor rapide , adultul se află în

situația de a învăța zi de zi . Învățarea adulților , scrie Kidd , este o „ luptă ”, accentul
punându-se pe atitudinea activă a individului care – departe „de a primi învățătura ”-
caută , descoperă , stabilește , dobândește (cunoștințe , deprinderi , obiceiuri). El vrea ceva ,
face ceva , dobândște ceva . Deci , învățarea la adulți , înseamnă o schimbare în comporta -
ment , o reorganizare pentru a acționa diferit , o transformare a întregii personalități .

Trăsătura cea mai evidentă a învățării la adulti este responsabilitatea cu care ei

caută să-și însușească cunoștințe și deprinderi . Adultul este „ motivat ” de planurile lui de
viață , de aspirațiile sale . El este un om independent ( spre deosebire de copil , care e
dependent ) și se angajează într-o activitate ( de învățare ) numai dacă există o corelație
între proiectele sale de viață și dorința imperioasă de a le realiza. Adultul se hotărăște
să redevină elev , să învețe , numai dacă găsește că trebuie să-și schimbe statusul ( iată
condiția psihosocială a învățării! ) – ca profesionist , membru al familiei sau al unor
microgrupuri. Statusul de elev-adult înseamnă unele perturbări ale activității profesionale ,
familiale , sociale , datorate nevoii de timp pentru învățare . Aplicațiile în lumea reală
reprezintă esența și țelul învățării adultului , traduse prin rezolvarea de probleme și sarcini
complexe legate de nevoile imediate ale acestora. Învățarea adulților ține seama de
existența unor factori interni cum sunt : stima de sine , nevoia de recunoaștere socială ,
curiozitatea naturală matură , dorința de o mai bună calitate a vieții , creșterea încrederii
în sine și ocazia de creștere spirituală ( autorealizarea sinelui ).

Învățarea la adulți prezintă o serie de avantaje :

- stabilizarea identității eului : identitatea eului – sentimentele unui individ despre propria
persoană – este mai fermă . Eul nu poate fi serios afectat , așa cum poate fi în copilărie
sau adolescență . O angajare mai intensă în rolurile sociale , de exemplu rolul
ocupațional , ajută individul să definească și să mențină un simț al eului stabil și
consistent . – independența relațiilor personale : dezvoltarea unei opinii stabile
despre ei înșiși , fiind capabili să dezvolte relații personale puternice cu ceilalți . Această
libertate îi face mai atenți față de trebuințele celor din jur.
– creșterea libertății : adulții se angajează în numeroase lucruri și în consecință obțin o
mai mare satisfacție de interese , cum ar fi hobby-urile , studiul , ocupatiile, relațiile sociale.
– umanizarea valorilor : adulții devin mai conștienți de aspectele umane ale valorilor și de
modul în care aceste valori se aplică în societate .
– extinderea ocrotirii : adulții prezintă un interes mult mai general pentru bunăstarea
celorlalți. Acest interes se manifestă nu numai pentru indivizi cunoscuți , ci și într-un sens
mai larg către indivizi defavorizati sau aflați in suferință din societate luată în ansamblu.

Adultul învață pentru el însuși , pentru a evolua profesional și social , el își asumă
responsabilitatea propriei formări , capacitatea de a depăși obstacole , de a-și (auto)evalua
competențele și posibilitățile de progres . Există o serie de factori care îi motivează pe
adulți să se angajeze în eforturi noi , deși acest lucru nu li se impune : dorința de a pro-
gresa profesional , nevoia de a-și asigura un statut favorabil , de a străluci social , aspirația
de a evada din rutină , dorința de a răspunde favorabil unor așteptări sociale formulate
de superiori ierarhici , nevoia de lărgire a orizontului spiritual , plăcerea de a răspunde
provocărilor , de a face față unor situații noi ,dorința de a depăși pe alții , de a se
impune. O parte dintre aceste aspirații de autodepășire se construiesc socio-afectiv în
funcție de contextul social și politic , de tradiții și practici sociale .

Educația adulților pare mai dificilă . Argumentele sunt prezentate atât din perspec-
tiva psihologiei învățării cât și a unor factori externi :
- cu căt este mai avansată slăbirea propriilor capacități de învățare , cu atât este nevoie
de o muncă pedagogică și terapeutică ulterioară pentru a restabili conștiința de sine și
autonomia ;
- adulții aduc în situațiile de învățare propria lor memorie privind interpretările făcute
asupra experiențelor din jur ;
- un factor- cheie ce inhibă succesul reînvățării în procesul readaptării sociale , profesiona-
le și personale (ceea ce poate fi denumit „reorganizare psihologică ”)este absența unei
dispoziții psihologice de a accepta schimbarea ;
- caracteristici ale învățării la adult care pot bloca procesul de învățare : fixarea asupra
concretului , generalizarea și extrapolarea abuzive , regruparea incorectă a noțiunilor ;
- lipsa capacității de învățare , dezobișnuința de a învăța , subaprecierea posibilităților
proprii , îngustarea granițelor interesului cognitiv , structurarea anumitor atitudini și
sisteme de valori , opunerea rezistenței față de elementele noi , vârsa fizică .

Problema cheie a învățării deschise și flexibile a adulților este învățarea pe bază

de competențe și dezvoltarea la adult a aptitudinii de a învăța .
b) Precizați succint evoluția competențelor de comunicare la vârsta adultă , folosindu-vâ
de cât mai multe exemple

Omul este singura ființă cu posibilități de învățare iar dacă aptitudinea de comunica-
re verbală trebuie satisfăcută minimal până la vârsta de 12 ani , abilitatea de a comunica
se poate dobândi oricând dacă aptitudinea corespunzătoare a fost formată , dar se va
dobândi numai prin exercițiu și șlefuire continuă a aptitudinii formate . Drumul spre
performanță și apoi spre măiestrie are aceleași etape în comunicare ca in orice alt
domeniu . Ciclu învățării cuprinde însușirea noțiunilor teoretice , experiența comunicării
( exerciții și conștientizare ), revederea și analiza experiențelor și aplicarea celor dobândite
în viitor : comunicăm , reflectăm și analizăm , conceptualizăm , progresăm ș.a.m.d. Aria co -
municării implică folosirea funcțiilor umane în integralitatea lor : comportament , gândire ,
intuiție , senzație , emoție și , în final întreaga personalitate .În orice moment comunicăm ,
fie că vorbim sau nu , exprimând : idei , opinii , păreri , emoții , sentimente , atitudini , fapte ,
energii , sensuri pentru a ne satisface nevoi ( materiale sau psihologice ) ,aspirații , dorințe ,
interese încercând să convingem , să influențăm , sau să educăm . Ori de câte ori comuni-
căm trebuie să avem în vedere patru obiective majore : să fim recepționați , înțeleși , ac –
ceptați , să provocăm o reacție , o atitudine , dar și răspunsurile la întrebările : Ce vreau să
spun? Cine este persoana din fața mea ? Ce personalitate are ? Ce nevoi , ce aspirații , ce
dorințe are ?Care ar fi locul potrivit pentru dialog ? Cum să transmit mesajul :verbal , în scris ,
cu imagini , sau în cuvinte , folosind un limbaj științific ,sau utilizând metafore ?

Comunicarea este un proces continuu (nu putem să nu comunicăm ), îmbracă o formă:

digitală , verbală sau nonverbală , produce efect asupra receptorului. Comunicarea presupune
existența emițătorului și a receptorului ( un individ , un grup ,o instituție).Calitățile emițătorului:
claritate , acuratețe , empatia , sinceritatea , atitudinea , realizarea contactului vizual , înfățișa -
șarea , postura , vocea , viteza și pauzele de vorbire .Receptorul /destinatarul recepționează
mesajul , îl prelucrează , interpretează și dă semnalul de răspuns (feed-back).

Aflându-ne într-o societate a schimbărilor , evoluția competențelor de comunicare la

vârsta adultă este evidentă , adultul este nevoit să se adapteze , să știe cum să folosească teh-
nologia pentru a-și simplifica munca , obținând astfel , timp pentru alte sarcini care îl ajută să
învețe și să aducă valoare muncii sale . Școala , facultatea a oferit adultului o viziune și cunoș -
tințe despre un anumit domeniu , dar fiind într-o etapă a schimbărilor pe piața muncii trebuie
să se adapteze noilor schimbări , formându-și o serie de abilități de comunicare : abilitatea de a
rezolva probleme complexe , gândirea critică , creativitatea , managementul oamenilor , coordo
narea cu echipa ( capacitatea de a-și ajusta acțiunile în raport cu ceilalți și de a colabora cu
aceștia ), inteligența emoțională , găndirea și luarea deciziilor , orientarea către serviciile oferite
clienților ( interacțiunea cu oamenii și atenția la reacțiile acestora), negocierea ,flexibilitatea
(capacitatea de a te adapta cerințelor în continuă schimbare ale unui loc de muncă ).

Competențele în comunicare trebuie susținute de un comportament nonverbal care arată

deschidere . Atitudinea (de exemplu , la un interviu )arată abilitățile de comunicare : zâmbetul ,
contactul vizual cu interlocutorul , ascultarea activă ,fără întreruperi (așteaptă vorbitorul să ter-
mine și apoi intrevine cu răspunsul ), poziția deschisă , tonul vocii pentru a puncta anumite
lucruri . În comunicare , adultul trebuie să fie proactiv , să se implice ca să aibă succes . În
comunicare adultul trebuie să dea dovadă de adaptarea stilului de vorbire la medii : online și
offline ,de adaptarea la tipul de conversație : de la one-to-one , la prezentări , negocieri , inte –
racțiuni zilnice , să fie flexibil când comunică cu oameni diferiți , să îmbunătățească relațiile cu
oamenii dificili . Prin astfel de competențe , adultii vor putea să creeze legături puternice în
mediul profesional și personal. Competențele de comunicare ale adultilor în spațiul de lucru :
e-mail, Skype , Slak , Discord , platforma de comunicare internă , social media sunt esențiale
pentru că , de obicei , trimiți mai multe e-mail-uri decât apeluri telefonice. Prin această abilitate
, adultul știe să creeze o relație bună cu colegii sau partenerii de business, cum să alcătuiască și
să trimită un e-mail pozitiv și constrctiv care să îndemne la acțiune. Alte competențe :

-Faptul că adulții cunosc una sau mai multe limbi străine , dovedește o competență de comuni-
care pe care o dețin. -Cei care dețin o funcție de conducere sau excelează într-un anumit dome-
niu , fac proiecte , expuneri a unor situații ce vizează compania , acestea fiind forme de Training
care ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare clare pentru a ține angajații atenți si implicaț
în companie sau afara ei . Expunerea , prezentarea respectivă trebuie să fie clară , să spună o
„poveste”și să comunice vizual mesajul ,după care se pun întrebări care îl ajută să interacțione-
ze cu membrii grupului/colegii ( ex. o prezentare de formare pentru colgii juniori în care li s-a
explicat cum poate fi folosit Microsoft Excel –importanța prezentării: a contribuit astfel la
realizarea unor rapoarte mai bune pentru echipa de management).
– Coaching-ul /Mentorship-ul :presupune folosirea abilităților de mentor în relațiile cu oamenii
din companie (ex . a fost mentor pentru un coleg pe care l-a îndrumat să îmbunătățească
rapoartele către echipa de management ,ca urmare , colegul a fost promovat ).
– Negocierea : ex. negocierea unui preț mai bun cu un furnizor;negocierea unor schimbări cu
un client pentru ca proiectul să fie unul reușit .
– Cum să vorbești ca un C E O: abilitatea de a trece de la un tip de conversație la alta , adoptând
de fiecare dată stilul și tonul la interlocutor – înseamnă a ști să transmiți mesaje mai dificile cu
tact și fințe , a ști să vorbești cu încredere și profesionalism.
- Popa Pascu – Aurelian
- An. II P I P P - ID