Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RESPONSABILITATE SOCIALĂ
CORPORATIVĂ ÎN
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
Student (ă)
xxxxxxxxxxxxxx
Bucuresti
2020
1
CUPRINS
pg
CAPITOLUL I: ABORDĂRI TEORETICE ALE RESPONSABILITĂȚII SOCIALE
CORPORATIVE .........................................................................................................................3
1.1 Definirea responsabilităţii sociale corporatiste………………………………………… 3
1.2 Argumente aduse în favoarea CSR..........................................................................................5
1.3 Critici aduse responsabilităţii sociale corporatiste..................................................................6
2
CAPITOLUL I
ABORDĂRI TEORETICE ALE RESPONSABILITĂȚII
SOCIALE CORPORATIVE
3
,,A fi un bun cetăţean
Discreţionar corporativ!”
/
filantropic
,,A fi etic!”
Etic
,,A
Legal respecta
legea!”
Economic ,,A
obţine
profit!”
1
Iamandi, I., E., Responsabilitatea socială corporativă în companiile multinaționale, Editura
Economică, București, 2010, pp. 20
4
mai accentuată a ceea ce acestea înseamnă, împărţindu-le în şapte categorii:
1. clienţi mulţumiţi cu bunurile şi serviciile oferite la valoarea lor reală;
2. câştigarea unui profit echitabil privind fondurile încredinţate de către
investitori în vederea profitului;
3. crearea de noi avuţii ce pot fi utilizate de instituţiile nonprofit în
vederea ajutorării celor cu salarii mici sau a celor săraci;
4. crearea şi menţinerea de noi locuri de muncă;
5. înfrângerea mobilităţii ascendente şi oferirea unor garanţii care să
dovedească oamenilor că în general condiţiile lor economice se pot îmbunătăţii;
6. promovarea inovaţiilor;
7. diversificarea intereselor economice ale cetăţenilor cu scopul de a preveni
tirania majorităţii2.
În ceea ce priveşte activitatea propriu zisă de teren a CSR-ului, Gowel spune că
înainte de 1970 ea era practic nulă. Evoluţia a început după acest an când companiile au
început să fie
reactive la diferite standarde de reglementare. Anii 1980 au fost cei care au anticipat dorinţa
de parteneriate, protecţie, competitivitate, lidership etc. iar anii 1990 au fost proactivi şi au
scos la
lumină eco-eficienţa, strategiile de management bazate pe dorinţa de protecţie a mediului
etc.. În anii 2000 abordarea CSR era deja una clară, cu scopuri explicite şi cu o
cultură
organizaţională schimbată şi bazată pe un management activ cu privire la binele general şi
social3.
Lordul Holme Richard Watts defineşte responsabilitatea socială ca fiind
„un angajament continuu în domeniul afacerilor, în direcţia unei comportări etice și a
contribuţiei
la dezvoltarea economică, concomitent cu o creștere a calităţii vieţii personalului și a
familiilor acestuia, dar și pentru comunitatea locală și societate în ansamblu.” 4
Mai recent, Kotler şi Lee (2005) au definit termenul RSC ca fiind ”un angajament
care contribuie la bunăstarea comunităţii prin intermediul unor practici de afaceri
discreționare şi
prin alocarea de resurse corporative". În această concepție, autorii menționați stabilesc
o relație directă între RSC și inițiativele sociale corporative, înțelese drept ”activități
principale
întreprinse de către o corporație pentru a sprijini cauze de ordin social și pentru a-și
îndeplini angajamentele de responsabilitate socială corporativă asumate”5.
CSR evidenţiază contribuţia pe care firmele trebuie să o aibă pentru a participa
la dezvoltarea societăţii moderne. În acest caz statele şi instituţiile internaţionale au
elaborat o
serie de standarde pentru a defini
CSR.
Uniunea Europeană defineşte responsabilitatea socială drept „un concept prin
intermediul căruia o companie integrează în mod voluntar preocupările faţă de
problemele sociale şi cele de mediu, în operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu
partenerii de interes". A acţiona cu responsabilitate socială înseamnă nu numai a îndeplini
prevederile legale, ci a merge dincolo de acestea prin investiţii voluntare în capitalul uman,
în managementul mediului şi în relaţiile cu toate grupurile de interesaţi6.
World Business Council for Sustainable Development (Consiliul Mondial al
2
Geoffrey P. Lantos. The Boundaries of Strategic Corporate Social Responsibility, în „Journal Of
Consumer Marketing”, Vol. 18, Iss. 17, 2001, p. 3, Emerald, apud. M. Novak. Business as a Calling:
Work and the Examined Life, The Free Press, New York, 1996.
3
Antonia Gawel. Corporate Social Responsibility: Standards and Objectives Driving Corporate
Initiatives, disponibil la http://www.pollutionprobe.org/Reports/csr_january06.pdf, p. 9, accesat în 20.04.2018.
4
Butnaru, V. (2015), Responsabilitatea socială – instrument de management pentru administrație
publică, Revista Administrarea Publică, nr. 4, pp. 106 -110
5
Iamandi, Irina Eugenia, Responsabilitatea socială corporativă în companiile multinaționale, Editura
Economică, București, 2010
6
http://ec.europa.eu/enterprise/csr/index_en.htm
)
Companiilor pentru Dezvoltare Durabilă) propune altă definiţie: „responsabilitatea
socială a companiilor este angajamentul continuu asumat de către companii de a avea
un comportament etic şi de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunătăţind, în acelaşi
timp, calitatea vieţii angajaţilor şi a familiilor acestora, a comunităţilor locale şi a
societăţii, în general".
În concepția specialiștilor Băncii Mondiale, ”responsabilitatea socială este un
angajament asumat de către companii de a contribui la o dezvoltare economica
durabilă, alături de angajaţi, familii, comunităţile locale şi societate în ansamblu pentru a
îmbunătăţi calitatea vieţilor lor, prin metode adecvate atât pentru afaceri cat şi pentru
dezvoltare”7.
12
Michael Pfau, Michael M. Haigh, Jeanetta Sims, Shelley Wigley. The Influence of Corporate
Social Responsability Campaigns on Public Opinion, în „Corporate Reputation Review”, Vol 11, No. 2,
2008, p. 146.
13
Lance Moir, What do we mean by Corporate Social Responsability?, în „Corporate Governance”, Vol 1,
Issue 2, 2001, p. 6, Emerald
14
Peter Demacarty. Financial Returns of Corporate Social Responsibility, and the Moral Freedom
and Responsibility of Business Leaders, în „Business and Society Review”, Vol. 114:3, 2009, p. 395,
Interscience.
la acest fenomen ca fiind unul vital pentru organizaţie doar pentru a promova o
imagine publică fără cusur şi pentru a muşamaliza anumite aspecte negative ale activităţii
lor.
În contextul companiilor globalizate, sunt voci care susțin faprul că CSR-ul este
un proces inadecvat deoarece ascunde anumite domenii de impact
devastatoare ale
multinaţionalelor, care îşi maschează astfel greşelile. Desigur, atunci când aleg să
fie responsabile social, companiile optează să respecte legile şi mai ales să-şi
asume
responsabilitatea asupra rezultatelor activităţii lor, indiferent de natura pozitivă sau
negativă a acesteia, fapt care nu este întotdeauna respectat.
În astfel de cazuri, CSR-ul îşi pierde valoarea şi credibilitatea. Raportul amintit mai
sus scoate astfel la iveală mai multe imperfecţiuni ale CSR-ului. Pentru început el
descrie mai
mulţi factori, pe lângă cei economici, care determină companiile să adere la idea de CSR,
demonstrat fiind faptul că o bună politică de acest gen va aduce reale schimbări şi
îmbunătăţiri tangibile asupra afacerii. Aceşti factori explică practic creşterea CSR- ului din
ultimii ani dar subliniază şi limitele ideii de acţiune voluntară a lui:
1. apărarea imaginii publice –raportul susţine faptul că primele acţiuni de CSR
au venit ca răspuns la presiunile publice şi ale mass-mediei la anumite
comportamente inadecvate ale companiilor;
2. atragerea de investitori – companiile pledante pentru dezvoltare durabilă
vor atrage sprijin şi interes din partea investitorilor; astfel CSR-ul face
companiile atractive pentru investitori; raportul spune că 86% dintre investitori
consideră că managementul social şi de mediu îmbunătăţeşte valoarea de piaţă a
companiei pe termen lung.
3. relaţii publice bune – uneori companiile aleg să folosească CSR-ul ca pe o
manevră de relaţii publice pentru a atrage atenţia consumatorilor şi a grupurilor
de interese;
4. angajarea prin campanii – organizaţiile non-guvernamentale au reuşit să
atragă companiile în cadrul campaniilor lor dornice de combatere a diferitelor
probleme sociale, generând simpatie din partea publicului;
5. permisiunea de a opera – CSR-ul a devenit o componentă vitală în efortul
companiilor de a câştiga aprobarea pentru diferite proiecte ce presupuneau
riscuri politice şi sociale semnificative;
6. lobby împotriva reglementărilor legale – raportul spune că implicarea voluntară
a companiilor în acţiuni sociale nu trebuie să le determine pe acestea să nu
mai respecte legea şi să folosească CSR-ul în scopuri nelegale de a ascunde
ilegalităţile; acest aspect vine ca o consecinţă a acţiunii de lobby a unor
multinaţionale care doreau să înlăture anumite reglementări legale ce le
îngreuna activitatea.
Toţi aceşti factori au influenţat deciziile companiilor de a se implica în CSR. Newell
consideră că CSR-ul este un proces ce poate funcţiona doar sub anumite condiţii şi
pentru anumite companii şi comunităţi. Dacă pentru companiile din America de Nord
sau Europa şi comunităţile lor, CSR-ul aduce beneficii, pentru ţările slab dezvoltate şi
comunităţile lor procesul nu mai are aceeaşi putere şi valabilitate deoarece resursele
sunt aici limitate iar corupţia şi ilegalităţile transformă CSR-ul într-o cauză inadecvată.
Un alt contestatar al doctrinei CSR-ului este Henderson, care consideră că toţi cei
care sunt în favoarea procesului de CSR nu iau în considerare aspecte importante ale
societăţii de afaceri, fiind un proces inoportun care va duce la dezastre în afaceri şi
la sărăcie. Argumentaţia sa se bazează pe două motive:
1. doctrina CSR-ului se bazează pe o viziune falsă asupra lumii;
2. o adeziune generală la ea va avea consecinţe dăunătoare pentru oameni în
general, chiar dacă poate contribui la profitabilitatea individuală a
afacerii 15.
CSR-ul este din punctul său de vedere o componentă defectă deoarece simplifică
prea mult problemele societăţii pentru care susţinătorii procesului consideră că
există soluţii venite din partea comunităţilor de afaceri, ce ar trebui să se alinieze
dezvoltării durabile ca şi cum aceasta ar reprezenta o cauză general acceptată cu
obiective clare şi cu puternice rezultate dovedite. Autorul susţine însă că noţiunile de
CSR şi dezvoltare durabilă sunt doar atrăgătoare dar că nu au câştigat suport suficient
în lume deoarece nu sunt convingătoare şi nu au un substrat puternic.
Ideea că marile companii trebuie acum să-şi asume responsabilităţi naţionale
şi internaţionale noi şi mai largi, deoarece au devenit mai puternice în timp ce guvernele
au devenit mai slabe, nu are nici o bază. Pe lângă toate aceste probleme ale CSR-ului,
autorul susţine că există una majoră care poate produce mult rău şi reprezintă un risc
notabil pentru societate, şi anume aceea de a se lăsa influenţată de obiective
discutabile precum eco-eficienţa, justiţia socială sau aşteptările societăţii, o astfel de
cale de urmat ducând afacerea în jos. De asemenea investiţiile în astfel de cauze
trebuie să fie majore şi nu vor aduce un profit echitabil. Fiind constrânşi de idea de a fi
responsabili social deoarece şi concurenţa face la fel fiind astfel în avantaj, va aduce
grave prejudicii financiare afacerii şi va duce la sărăcie. Alegând să acţioneze în
favoarea CSR-ului multe dintre companii au acceptat idea de salvaţionist global şi au
eşuat în a fi eficiente pentru economia de piaţă.
Cu toate acestea, s-a dovedit de către literatura de specialitate şi de practica
companiilor că CSR-ul reprezintă un proces notabil ce are şi achiziţii remercabile.
Forumurile internaţionale preocupate de CSR au ştiut să întocmească reglementări care
să le convină companiilor şi care să le determine pe acestea să acţioneze social în baza
unor principii sănătoase şi care să aducă reale beneficii tuturor părţilor fără a determina
vreuna dintre ele să acţioneze ascuns şi fără a folosi CSR-ul drept paravan pentru
ilegalităţi sau dezastre provenite din activitatea lor.
Iresponsabilitatea corporaţiilor este astăzi o povară grea pentru acestea.
Companiile care aleg în continuare să funcţioneze doar pentru profitul propriu au un
dezavantaj de imagine şi încredere. Iresponsabilitatea socială corportistă (CSI)
“reprezintă modalitatea de a fi reactiv în opoziţie cu a fi proactiv în abordarea
problemelor corporative şi a căilor şi mijloacelor prin care acestea se referă la
societate în general. La extremă CSI atrage după sine încălcarea legii …acţionând
într-o manieră CSI pot rezulta consecinţe sociale, economice şi de afaceri
dezastroase”16. Diferenţele dintre o companie responsabilă social (CSR) şi una
iresponsabilă social (CSI) se prezintă astfel:
Tabelul nr. 1: CSR şi CSI prezentate comparativ
CSI CSR
Concepția potrivit căreia Degradarea mediului şi poluarea nu sunt
degradarea mediului şi poluarea inevitabile, nu ar trebui tolerate şi este
sunt inevitabile şi foarte puţin se important ca firmele să demonstreze un
poate sau ar trebui făcut în acest anumit nivel de conştientizare şi să acţioneze;
sens; Angajaţii sunt o resursă ce trebuie preţuită;
Angajaţii sunt o resursă ce trebuie Maximizarea oportunităţilor în vederea
exploatată; consultării şi implicării comunităţilor;
Consultare şi implicare minimă a Politici şi acţiuni practice în conformitate cu
comunităţii;
15
David Henderson. The Case Against Corporate Social Responsibility, în Frank Lechner, John Boli,
The Globalization Reader, Second Edition, Blackwell Publishing Ltd., 2004, p. 195
16
Brian Jones, Ryan Bowd, Ralph Tench. Corporate irresponsibility and corporate social
responsibility: competing realities, în „Social Responsibility Journal”, Vol. 5, No. 3, 2009, p. 304, Emerald.
Nerespectarea sau reticenţa şi cerinţele legislative ale CSR-ului;
doar acceptarea reglementărilor Problemele etice sunt centrale în munca
bază referitoare la CSR; organizaţională;
Problemele etice, dacă sunt Incluziunea socială ajută la corectarea
relevante sunt la ineficienţelor pieţei;
organizaţionale;
periferia Noile tehnologii ar trebui dezvoltate,
Excluziunea socială este un produs testate, evaluate şi, dacă sunt inoffensive,
inevitabil al funcţionării pieţei; ar trebui pe piaţă;
introduse
Noile tehnologii ar trebui dezvoltate Guvernarea companiilor ar trebui să includă
şi introduse pe piaţă; acţionarii, managerii şi o gamă largă de grupuri
Guvernarea companiei este bine să de interese inclusiv sindicatele, consiliile
fie lăsată în mâna acţionarilor şi a muncitorilor etc.;
managementului; Munca cu furnizorii şi clienţii trebuie să fie
Munca cu furnizorii şi clienţii corectă;
se bazează pe practici Abordarea pe bază de principii şi pragmatică a
incorecte; pragmatică a
Abordare problemelor de CSR;
problemelor CSR; Dezvoltarea durabilă este definită în termeni de
Dezvoltarea durabilă definită în supravieţuiere şi creştere reciprocă a afacerii,
termini de supravieţuire a afacerii; a mediului şi a comunităţii;
Profitul este singurul obiectiv al Profitul este unul dintre multele obiective
afacerii şi ar trebui atins indiferent ale afacerii şi trebuie atins, însă nu cu preţ
de
modalitate. sacrificării țintelor de ordin social.
Sursa: Brian Jones, Ryan Bowd, Ralph Tench. Corporate irresponsibility and corporate social
responsibility:competing realities în „Social Responsibility Journal”, Vol. 5, No. 3, 2009, p. 304, Emerald.
CAPITOLUL II
PROGRAM RESPONSABILITATE SOCIALĂ
CORPORATIVĂ APLICAT DE COMPANIA
VODAFONE
Problema
:
Conform raportului din 2015 privind „Starea de sănătate a populației din România”,
datele
statistice arată
că:
– 1 din 4 persoane suferă de cel puțin o boală
cronică;
– 32% din vârstnicii peste 65 ani întâmpină dificultăți în realizarea activităților
zilnice;
– principalele boli pentru care populatia ia tratament medicamentos sunt bolile
cardiovasculare:
51% din populatia 45-54 ani, 62% din populatia 55-65 ani, 72% populatia peste 65
ani.
În același an, Asociația Medicilor de Familie din România a semnalat un deficit de
aproape
1.500 de medici de familie la nivel
național.
Soluția
:
Cu ajutorul unei soluții de telemedicină, Vodafone a oferit consultațiilor la distanță
pentru
pacienți din zonele izolate, cu precădere din mediul rural, în domeniile: cardiologie,
bolilor interne, endocriologie, dermatologie, oftalmologie și pneumologie.
Rezultate
:
700 de adulți și vârstnici cu boli cronice și complicații ale acestora au beneficiat de peste
1.300
de consultații la distanță
gratuite;
Vodafone a contribuit la validarea soluției de telemedicină care compensează lipsa
medicilor
specialiști din zonele rurale și din micile spitale
orășenești.
D. TELEMEDICINĂ ȘI COPLILUL
INSULIONODEPENDENT
Big Data si Machine Learning în sprijinul îmbunătăţirii calităţii vieţii şi sănătăţii copiilor cu
diabet tip 1 insulino-dependent
Parteneri: VODAFONE și Asociația Sprijin pentru
Diabet
Beneficiari: Copii cu diabet zaharat de tip 1,
insulinodependenți Localizare: Național
Anul lansării:
2018
Buget: 414.000
lei
Scopul
proiectului:
Modernizarea și eficientizarea managementului diabetului insulinodependent prin
intermediul unei aplicații dedicate, care folosește diferiți algoritmi Machine Learning
Problema
:
Tratarea diabetului copilului insulinodependent se bazează în special pe cunoştinţele pe
care
părinţii le dobândesc în scurta perioadă de instruire pe care o au în timpul internării în
spital cauzată de diagnosticare. La momentul actual, există în România doar câteva centre
medicale în care se pot oferi aceste “instrucţiuni de folosire”, iar informaţia pe care acestea
o comunică părinţilor este, de multe ori, minimă şi neadaptată nevoilor micului pacient,
facandu-se, pe scurt, o încercare de adaptare a pacientului la afecţiunea medicală şi nu
invers si schimbarea totală a stilului de viaţă a tuturor celor implicaţi (atât a micului pacient
cât şi a întregii familii) cu nenumărate impuneri şi restricţii.
Soluția
:
Folosirea tehnicii moderne de tipul Inteligentei Artificiale pentru captarea, stocarea și
prelucrarea statistică a datelor provenite de la sistemele de telemedicină ale copiilor
beneficiari ai Centrului de Telemedicina, si crearea posibilitatii unor tratamente
personalizate si dinamice, precum si generarea unui set de reguli pentru gestionarea unor
situatii de urgenta des intalnite in viata pacientilor cu diabet zaharat insulinodependent.
Rezultate
estimate:
- 200 de copii insulino-dependenți din 29 de județe ale țării vor beneficia în
continuare de monitorizare și tratament bazat pe o aplicație care folosește Inteligența
Artificială și algoritmii de tip ˶Machine Learning”
- 50 de beneficiari noi, insulinodependenți, vor fi înrolați în sistemul de telemedicină
si vor beneficia de îngrijire medicală de calitate
- 50 de părinți vor dobândi noțiuni esențiale legate de managementul diabetului.
- aplicație dedicată managementului dinamic al diabetului insulinodepedent, care are
ca scop un management personalizat, predictiv
Scopul
proiectului:
Realizarea unui sistem pentru comunicarea dintre membrii echipei medicale în timpul unei
operații
Problema
:
Numărul centrelor finanțate de la bugetul de stat pentru folosirea organelor recoltate trebuie
să
crească. Spitalul Sfânta Maria din București este al doilea centru din România, după
Institutul Clinic Fundeni, în care se face transplant de ficat. Medicii implicați în activitatea
de transplant au nevoie de tehnici moderne pentru a comunica eficient, iar pacienții au
nevoie să primească răspuns rapid atunci când sunt căutați bolnavi compatibili pentru
organele recoltate. Pacienții au nevoie de răspunsuri rapide atunci când sunt căutați
bolnavi compatibili pentru organele recoltate
Soluția
:
Crearea unui sistem care permite comunicarea între toți cei implicați în proces.
Dotarea
membrilor echipei medicale cu tablete care să le ofere acces de la distanță la datele
medicale
Rezultate
:
– Cea mai mare rată de creștere a transplantului de organe din Uniunea
Europeană
– 18 medici, chirurgi si anesteziști beneficiază de serviciile sistemului de
informatizare
– 1.670 de intervenții
chirurgicale
– 9 intervenții de transplant
hepatic
Resurse și
echipamente:
– Sistem software CS Vue
Pacs
– Server Dell Rack
Server
– Storage Server
Lenovo
– USO 2700 VA
Rack
– Tablete Apple Ipad
Air
CAPITOLUL III
PROGRAM RESPONSABILITATE SOCIALĂ
CORPORATIVĂ APLICAT DE COMPANIA SIVECO
ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI
21
Figura nr. 3.4: Programul Siveco ”Cutia cu Zâmbete”
22
► Inspiring Science Education este un proiect european de cercetare lansat în
2013, implementat în 5.000 de școli primare și secundare din 15 țări ale UE. Proiectul, în
cadrul căruia SIVECO este partener alături de alte 15 organizații europene, are o importanță
majoră la nivel european, deoarece permite accesul la instrumente interactive, prin
intermediul cărora cadrele didactice pot realiza diferite laboratoare virtuale și scenarii
relevante pentru a fi utilizate în clasă, colaborarea atât la nivel național cât și la nivel
european, oferă aplicații eScience care pot fi integrate cu activități extra-curriculare, cum ar
fi excursii la centrele științifice sau vizite virtuale la centrele de cercetare. În anul 2016,
SIVECO România, în calitate de coordonator național, a organizat Conferința Națională
Insipiring Science Education, un eveniment în cadrul căruia cei mai buni profesori din
România, însoțiți de elevii lor, și-au împărtășit experiențele din cadrul proiectului.
► SEI – AeL Caravan. Scopul acestui proiect este de a promova educația asistată de
calculator în rândul profesorilor și elevilor ca și concept nou pentru procesul de
predare- învățare și ca un instrument complementar sistemului tradițional. Sesiunile de
diseminare, cu elevi și profesori, au loc cu ocazia diferitelor concursuri, olimpiade,
conferințe regionale și naționale pe teme IT. La aceste evenimente, unde SIVECO participă
și ca sponsor, specialiștii companiei prezintă etapele Programului SEI, realizările și inițiază
discuții despre eLearning. Proiectul a fost inițiat în 2005 și, în primele etape de
implementare, a ajuns la peste 20 de evenimente. În 2016, s-au desfășurat o serie de sesiuni
de diseminare, care au reunit profesori, elevi și specialiști în domeniul IT, având ca scop
creșterea gradului de conștientizare a instrumentelor de predare inovatoare și, într-o
perspectivă mai largă, nivelul incluziunii digitale.
► Programe de internship. În ceea ce privește raportarea de dezvoltare durabilă,
toți liderii din industrie înțeleg importanța concentrării asupra atragerii, păstrării și
dezvoltării resurselor umane. Deși întregul proces este integrat într-o strategie de
management al talentelor, una dintre acțiunile esențiale, atunci când vorbim despre atragerea
resurselor umane, este reprezentată de programe de stagiu. De-a lungul anilor, compania a
oferit în mod constant oportunitatea unui număr mare de tinere talente să răspundă
provocărilor, într-o experiență de lucru interesantă, organizând programe de stagii în
aproape toate departamentele companiei.
Departamentul responsabil pentru organizarea programelor de practică este
Departamentul de Resurse Umane. Pe baza nevoilor partenerilor educaționali ai
SIVECO (universități din România, licee etc.) și în conformitate cu cerințele companiei,
Departamentul de Resurse Umane identifică și selectează persoanele cele mai potrivite
pentru posturile de stagiu. Practicanții stagiilor sunt implicați direct în proiectele relevante
ale SIVECO și sunt încurajați să-și testeze abilitățile pentru a-și oferi contribuția. Fiecare
practician este repartizat unui tutore care este responsabil pentru activitățile sale și reprezintă
punctul său de referință în companie. În 2016, compania a primit 14 studenți pentru a
participa la programe de practică.
23
CONCLUZII
Responsabilitatea socială corporativă (CSR) a devenit un concept din ce în ce
mai frecvent menționat pe plan mondial, la nivelul Uniunii Europene în contextul
dezbaterilor despre globalizare și dezvoltare durabilă sau în literatura de profil.
Responsabilitatea socială corporativă trebuie concepută ca o strategie pe termen lung care să
vizeze problemele reale ale societății, o soluție reciproca avantajoasă (de tipul win-win) și
nu doar un exercițiu de relații publice sau publicitate, aplicabil în situații de criză sau
pentru a restaura o imagine pozitivă. Scopul ultim al politicii de responsabilitate socială
corporatistă este un deontologic și anume, de a contribui în mod voluntar la realizarea
unor proiecte sociale care răspund unor nevoi sociale, prin alocarea de resurse necesare
acestui demers.
Operatorii economici responsabili social, de genul companiilor VODAFONE și
SIVECO vor reprezenta vârful de lance al diseminării practicilor de CSR în mediul de
afaceri autohton, deoarece ei sunt deja conștienți de faptul că pe termen lung, CSR-ul aduce
o serie de beneficii, atât din perspectiva relației cu mediul extern – îmbunătățirea reputației
companiei, valorificarea avantajelor competiționale de piață, creșterea notorietății
companiei ca angajator pe piața muncii, vizibilitatea în mass-media, atracția de noi
consumatori, cât și din perspectiva ameliorării climatului intern – consolidarea unei culturi
organizaționale care genereze o implicare mai mare a angajaților în procesul realizării
obiectivelor strategice ale companiei.
Beneficiile implementării CSR se extind pe mai multe planuri. Este important
ca autoritățile publice din România să sesizeze sinergia acestor beneficii și impactul lor
macroeconomic. Astfel, ar putea fi identificate cel puțin patru motive pentru care guvernul
ar trebui să integreze CSR în agenda sa de politici publice:
• Unul din obiectivele urmărite de autoritățile publice este dezvoltare socială și
economică incluzivă și sustenabilă. Implementarea CSR și susținerea CSR la nivel de sector
privat ar facilita și ar accelera atingerea acestui obiectiv.
• CSR contribuie la consolidarea competitivității internaționale a statului.
Studiile
recente arată că competitivitatea internațională poate fi ameliorată de către entitățile
individuale (în cazul de față companiile) care contribuie la dezvoltarea socio-economică
durabilă prin comportamentul lor responsabil.
• Crizele financiare și deficitele fiscale forțează tot mai multe guverne să caute o
nouă abordare a dezvoltării și să satisfacă cererea colectivă ce nu poate fi întotdeauna
acoperită de
către autoritățile publice. Colaborarea dintre companiile social-responsabile și guvern ar
permite astfel abordarea dezvoltării într-o altă perspectivă ce ar complementa acțiunile
guvernului.
• În final, deși CSR constituie o practică voluntară, experiențele țărilor
dezvoltate
confirmă impactul pozitiv pe care îl poate genera guvernul prin încorporarea strategilor
de promovare a CSR în politicile publice.
24
BIBLIOGRAFIE
Cărţi
:
25
1. Collins Jim, Porras Jerry (2006), Afaceri clădite să dureze. Obiceiurile de succes
ale companiilor vizionare, Curtea veche: Bucureşti.
2. Crăciun Dan (2005), Etica în afaceri. O scurtă introducere, ASE: Bucureşti.
3. Diaconu Bogdan (2009), Etica Societăţii instituţionalizate. Trei dimensiuni ale
responsabilităţii sociale: legea, statul şi mediul de afaceri, Curtea veche: Bucureşti.
4. Drucker Peter. (2004), Managementul viitorului, ASAB: Bucureşti.
5. Iamandi Irina Eugenia. (2010), Responsabilitatea socială corporativă în
companiile multinaţionale, Editura Economică: Bucureşti.
6. Răscolean Ilie, Dura Codruţa, Isac Claudia (2015), Economia și gestiunea
întreprinderii, Sitech, Craiova
7. Kotler Philip, Lee Nancy (2005), Coroprate Social Responsibility. Doing the Most
Good for your Company and your Cause, Published by John Wiley & Sons, Inc.,
Hoboken, New
Jersey.
8. Oprea Luminiţa (2005), Responsabilitate socială corporatistă, Tritonic: Bucureşti.
9. Popescu A. Ion, Bondrea A. Aurelian, Constantinescu I. Mădălina. (2005),
Dezvoltarea Durabilă, o perspectivă românească, Editura Economică, Bucureşti.
10. Vasile Cristina Mioara (2009), Autoritatea managerială şi un nou model de guvernanţă
corporativă, Ed. ASE, Bucureşti.
11. Werner Klaus, Weiss Hans (2004), Noua Carte neagră a firmelor de marcă. Intrigile
concernelor internaţionale, Aquila: Bucureşti.
12. Young Stephen. (2009), Capitalismul moral. O reconciliere a interesului privat cu binele
public, Bucureşti, Ed. Curtea Veche.
13. Zamfir Cătălin, Stănescu Simona (coord.) (2007), Enciclopedia Dezvoltării Sociale, Ed.
Polirom, Iaşi
26
9. Hohnen Paul (2007), Coroporate Social Responsibility. An Implementation Guide
for Business, publicat de „International Istitute for Sustainable Development”,
disponibil la http://www.iisd.org/pdf/2007/csr_guide.pdf
10. Jones Brian, Bowd Ryan, Tench Ralph (2009), Corporate irresponsibility and
corporate social responsibility: competing realities, în „Social Responsibility
Journal”, Vol. 5, No. 3, Emerald.
11. Nidumoiu Ram, Prahalad C.K., Rangaswami M.R. (2009), Why Sustainability is
Now the Key Driver of Innovation, în „Harvard Business Review”,
disponibil la
http://hbr.org/2009/09/why- sustainability-is-now-the-key-driver-of-
innovation/ar/1
12. Prieto-Carrón Marina, Lund-Thomsen Peter, Chan Anita, Muro Ana, Bhushan
Chandra
(2006), Critical Perspective on CSR and development: what we konow, what we
don`n know, and what we need to know, în „International Affairs, Vol. 52, No. 5,
disponibil http://bdsnetwork.cbs.dk/publicat ions/INTA82_5_09_p977-988.pdf.
Rapoarte, proiecte
1. Commission for the European Communities (2002), Communication From The
Commission Concerning Corporate Social Responsibility: A business contribution to
Sustainable Development, disponibil la
http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2006/february/tradoc_127374.pdf.
2. CSR Europe (2009), A Guide to CSR in Europe. Country Insights by CSR
Europe`s National Partner Organisations, disponibil la
http://www.csreurope.org/pages/en/a_guide_to_csr_in_europe_2009.html
3. *** Implementarea responsabilităţii sociale, Ghid de instrumente şi tehnici, realizat
în cadrul proiectului „Întărirea capacităţii companiilor româneşti de dezvoltare a
parteneriatelor sociale – RSC”, Septembrie, 2012
4. Anca, Cristiana, Aston, John, Stanciu, Eugenia, Rusu, Diana, Responsabilitate
Socială (Corporativă) în România. Analiză situațională și recenzie a practicilor
actuale, Raport realizat în cadrul Proiectului POSDRU/64/3.3/S/41722 ”Întărirea
capacității companiilor românești de dezvoltare a parteneriatelor sociale – RSC”,
2011
5. *** Strategia națională privind promovarea responsabilității sociale a companiilor
în România, realizată în cadrul proiectului „Responsabilitatea Socială a Companiilor
axată pe Mediul Înconjurător și Dezvoltarea Comunităților Locale”, Septembrie,
2010
6. ***, Dinamica și perspectiva domeniului CSR în România – Edițiile 2018, 2017, 2016,
CSRMEDIA.RO & VALORIA BUSINESS SOLUTIONS
7. ***, Tendințe și realități CSR în România – Edițiile 2017, 2016, 2015,
CSRMEDIA.RO
& EY Romania
Pagini web
1. www.csrmedia.ro
2. www.responsabilitatesociala.ro
3. www.actionamresponsabil.ro
4. www.csr-romania.ro
5. http://www.csrmedia.ro/
6. http://www.siveco.ro/ro/despre-siveco-romania/responsa bilitate-sociala/rapoarte-csr
7. http://www.mae.ro
27