Sunteți pe pagina 1din 2

Definirea riscului operaţional şi semnificaţia sa

Literatura de specialitate nu a ajuns încă la un consens în ceea ce priveşte această


terminologie. Unele lucrări folosesc termenul de risc operaţional pentru a acoperi o serie
de riscuri diferite de cele de pe piaţă sau credit. În sens larg, aceste riscuri sunt mai
greu de cuantificat.
O încercare de definire deja uzitată, a fost oferit de Basel Committee on Banking
Supervision: în care riscul operaţional este “riscul pierderii directe sau indirecte,
datorate eşecului sau inadecvării proceselor interne, personalului sau sistemului, sau
datorate unor factori externi”.
Riscul operaţional sau numit şi risc de operare a fost definit de mai mulţi autori după
cum urmează:
“Riscul operaţional, definit ca riscul pierderilor directe sau indirecte, care rezulta din
procese interne adecvate sau eşuate, persoane sau evenimente externe.”
“Riscul de operare: este un risc semnificativ pe piaţa produsului, el neputând fi
ignorat de nici o instituţie financiară, şi constă în riscul ca sistemele de calcul să nu
funcţioneze corect.”1
“Riscul operaţional este un risc potenţial care constă în posibilitatea ca în cursul
derulării afacerii să asigure sincope datorate unei management necorespunzător unor
erori umane ale personalului angajat sau unor fraude, sau unor probleme informatice.” 2
“Riscurile operaţionale desemnează posibilele pierderi datorate deficienţelor
semnificative, în ceea ce priveşte fiabilitatea şi integritatea sistemelor. În aceaste
sisteme de plată electronice, există riscuri cauzate în primul rând de fragilitatea
acestora care practic nu se regăsesc în reţeaua interbancară. În măsura în care aceste
sisteme electronice de plată influenţează plăţile en-detail, consumatorii îşi pierd
încrederea în acest sisteme de plată, putând genera astfel chiar un risc sistemic.”
“Riscurile operaţionale rezultă şi din asocierea competenţelor bancare cu cele
nonbancare (serverele de informaţii, experţii în codificarea datelor, furnizorii de soft
specializat, furnizorii de servicii de telecomunicaţii) pentru a face funcţională reţeaua de
monedă electronică. Deoarece utilizarea reţelei deschise de riscurile băncilor depind
practic de capacitatea furnizorilor de servicii privind instalarea tehnicilor de criptare mai

1
Ion Niţu – Managementul riscului bancar – Editura Expert, Bucureşti, 2000, pagina 60
2
Cecilia Iliescu – Managementul Riscului – Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pagina 35
avansate, de competenţe în înlocuirea problemelor din reţea rezultate din accidente sau
atacuri externe.”3
“Riscul din tratamentul operaţiunilor, denumit risc operaţional, administrativ sau risc
de “back-office”, corespunde riscului legat de tratamentul administrativ şi contabil al
operaţiunilor. Faptele generatoare ale acestui risc sunt o supraveghere incorectă a
operaţiilor, o procedură de control ineficientă şi erori neconstatate la timp, situaţii care
necesită timp de corectare a anomaliilor, precum şi o deteriorare a imaginii băncii.
Gestionarea riscului poate fi realizată prin proceduri eficiente, o separare a funcţiilor
(autorizare, realizare, control de prim rang), un cod de acces informatic confidenţial şi
utilizarea de tablouri de bord ale activităţii.

3
Susana Iosof – Gestiunea Riscului, note de curs- Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureş, 2005, pagina 102