Separarea prin membrane

Una din sfidările ingineriei chimice din ultimii cincizeci de ani este separarea prin
membrane. Succesiv au apărut microfiltrarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, dializa, electrodializa,
iar în ultimii ani, separările de gaze, pervaporarea, distilarea prin membrane şi separările prin
membrane lichide. Aceste procese oferă bune perspective, consumul energetic fiind de obicei mult
mai scăzut comparat cu procesele neconvenţionale de separare [1, 7, 9, 10, 12, 13, 20].

Ie s ire M e d iu
gaz d e s o r b tie Segm ent
S tra t d e d e s o r b tie
a d so rb an t Ie s ire
S tra t in te rm e d ia r gaz
S u p o rt s i s ita Segm ent
d e r a c ir e
P ro d u se
I n tr a r e
de
gaz
d e s o r b tie
a In tr a re
S tra t
gaz
A d so rb a n t Ie s ire a d so rb a n t
re g e n e ra t gaz b
A d so rb a n t
re g e n e rat S tra t
A d so rb a n t m o b il
in c a rc a t

S tra t Ie s ire
I n tr a r e
flu id iz a t gaz
gaz
I n tr a r e
c gaz
A d so rb a n t
re g e n e ra t A d so rb a n t
in c a rc a t
d

R e a c to r Ie s ire
Ie s ire gaz
tu b u la r
gaz
A d so rb a n t
re g e n e ra t

I n tr a r e F iltr u
In tr a re
gaz
gaz

A d so rb a n t
p a rtia l
in c a rc a t A d s o rb a n t
A d so rb a n t in c a rc a t
in c a rc a t
f
e
FIGURA 4.12. DIFERITE TIPURI DE ADSORBERE
 A bur
G a z p u rific a t

A d s o rb tie D e s o rb tie

G az
im p u rific a t

A pa de
ra c ire
A pa A pa de
A bur ra c ire
A er S o lv e n t

A pa
S e p a ra to r

Figura 4.13. Schema principială a unui ciclu complet adsorbţie - desorbţie

S o lv e n t in flu x u l
d e s o rb it

I n s o lu b il in a p a P a r tia l s o lu b il M is c ib il c u
(h id ro c a rb u ri in a p a ( a c e ta t a p a ( e ta n o l,
a lif a tic e , to lu e n , d e e til, M E K , a c e to n a , D M F ,
x ile n i) a lc o o l/to lu e n , iz o p ro p a n o l)
M E K /to lu e n )

S e p a ra re p rin U sca re T ra ta m e n t P ro c e se d e F ra c tio n a re

d ife re n ta d e c h im ic a re p e ta t c u m em b ra n a (a tm o s f e r ic a
d e n s ita te (N a O h , abur s a u in v id )
K O H )

S o lv e n ti a n h id r i + p r o d u s i d e r e a c tie

F ra c tio n a re

C o m p o n e n ti in d iv id u a li P ro d u s i d e re a c tie

Figura 4.14. Metode de prelucrare a produsului desorbit

 În general un proces de membrană poate fi sintetic exemplificat prin modulul din figura
următoare
M odul
A lim e n ta re R e tin u t
Faza gaz, p’

F a z a g a z , p ’’ P e rm e a t
M e m b ra n a
p ’ > p ’’

Figura. Modul de separare prin membrană

În separările de gaze un flux de gaze alimentează modulul. Sub forţa motrice a

diferenţei de presiune, unii componenţi străbat membrana, fluxul de alimentare fiind divizat în
fluxul permeat şi fluxul reţinut. Dacă membrana prezintă o permeabilitate mai ridicată pentru unul
din componenţii din alimentare faţa de ceilalţi, acest component este îmbogăţit în permeat,
scăzându-i concentraţia în reţinut.
Gazele pot fi separate în membrane microporoase la fel de bine ca şi în membranele
omogene. În general selectivitatea în membranele poroase este scăzută datorită transportului bazat
pe difuzia Knudsen. Selectivităţi mult mai ridicate pot obţinute în membranele omogene unde
transportul este bazat pe difuzia componenţilor în membrană. Transferul de masă în prin difuzie
este ilustrat în figura 4.16, şi constă din trei paşi:
 sorbţia (dizolvarea) componentului din alimentare în faza polimer , proporţional cu
coeficientul de repartiţie;
 difuzia componenţilor individuali în interiorul membranei conform cu gradientul de
activitate;
 desorbţia componeţilor din membrană în faza permeat.
M e m b ra n a
A lim e n ta re P e rm e a t

 ’ i x ’
i
 ’’ i

p ’ i

x ’’
i

x
M ’
p ’’
i
i M ’’

x i

z
J i

Figura 4.16. Diagramă pentru ilustrarea mecanismului de transport prin membrană

( – activitate, p – presiune, x – fracţie molară, J – flux)

Fluxul transportat printr-o membrană omogenă este dat de ecuaţia:

DS  p ' p" P  p ' p"
J   (4.7)
z z
unde D reprezintă coeficientul de difuzie;
S – coeficientul de solubilitate;
P – permeabilitatea.
Selectivitatea este dată de raportul permeabilităţilor celor doi componenţi:
 Pi
i/ j  (4.8)
Pj
Materialele cele mai utilixzate pentru fabricarea membranelor separatoare de gaze sunt
elastomerii şi alţi polimeri: polidimetilsiloxane, polimetilpentenă, cauciuc siliconic, polistiren,
poliamide, polisulfone, polietilentereftalat, acetat de celuloză, poliimide etc.). În lucrările amintite
[25, 26, 27, 28, 29, 30] sunt prezentate comparativ permeabilităţile şi selectivităţile pentru gazele
uzuale şi pentru diferiţi polimeri.
În ceea ce priveşte realizarea practică a modulelor, pentru separările de gaze se utilizează cel
mai adesea module fabricate din membrane tubulare cu diametre mai mici de 0,5 mm (hollow fiber)
sau module cu membrane plate înfăşurate în spirală (spiral wound). Utilizarea modulelor este
deosebit de versatilă, ele permiţând atât creşterea capacităţii prin cuplarea în paralel a mai multor
module până la atingerea capacităţii dorite, cât şi îmbunătăţirea separării. În figura 4.17 se prezintă
două posibilităţi de îmbunătăţire a separării:
 în primul caz se utilizează o cascadă simplă, fară reflux de reţinut, pentru cazul în care
reţinutul nu are practic valoare şi în care se cere o îmbogăţire a produsului util din permeat;
 în al doilea caz, se pot observa două secţiuni: una de îmbogăţire, cealată de stripare. Este
interesant că numărul de trepte necesare în acest caz poate fi determinat prin metoda
McCabe-Thiele, cunoscută din fracţionare.

P erm e at P e rm e at
R e tin u t
Im b o g a tire

A lim e n ta re
R e tin u t
S tr ip a re

A lim e n ta re

a b
Figura 4.17. Mod de conectare a modulelor în vederea îmbunătăţirii separării