Conducător ştiinţific:
Masterand:
- BRAŞOV-
CUPRINS
2
Capitolul 1 Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării managementului comparat
3
insuficienta finalitatea practică a unei părţi apreciabile a cunoştinţelor şi
metodologiilor.
existenţa unui apreciabil decalaj între practicile care se utilizează în cadrul marilor
corporaţii internaţionale şi cele furnizate de managementul comparat.
Se poate astfel concluziona că progresele înregistrate de managementul comparat în scurta sa
istorie se cer continuate şi intensificate, apelând într-o măsură crescândă la elementele noi facilitate
de progresele în informatică, statistică, psihologice, sociologice şi celelalte ştiinţe cu impact
direct asupra managementului şi practicii sociale1.
O trasatură definitorie a perioadei de după 1960 o reprezintă, pe întregul frontul cercetării
stiintifice, extinderea abordărilor comparatiste. Aceastã largă proliferare se explică prin
specificitatea și nivelul științific ridicat al managementului comparat, utilitatea sa pragmatică, ampl
diversitate natională, culturală și managerială, ce trebuie cunoscută, înteleasă și luată în considerare
în condițiile internationalizării activităților economice, sociale, culturale și stiințifice. În plus, se
observă tranziția de la capital, ca resursă de bază a dezvoltării economice, la știința și cunosținte
științifice. O primă definire a acestei noi științe o realizează în 1978 William Newman -
managementul comparat se ocupă de studiul similaritaților și diferenșelor din practica managerială
locală din diferite țări.
Un pas înainte îl realizează Raghu Nath care consideră că, în sens larg, managementul
comparat se concentrează asupra şi diferenţelor dintre sistemele de management şi de afaceri din
diferite contexte. Pe de altă parte sunt cuprinse şi analizele comparative din cadrul aceleaşi culturi
sau naţiuni, dintre diferitele organizaţii problematica care vizeaza atât managementul cât şi
rezultatele economico-financiare respectiv eficienţa economico-financiară.
Scopul managementului comparat este stabilit de R. N. Farmer şi reprezintă studiul şi analiza
managementului în diferite medii şi a ratiunilor pentru care organizaţiile obţin rezultate diferite în
tări diferite.
Pornind de la definiţiile precedente O. Nicolescu, un reprezentat important al şcolii
româneşti de management, defineşte managementul comparat astfel: ştiinta care studiază procesele
şi relaţiile manageriale din organizaţii ce funcţionează în contexte culturale naţionale diferite,
1
Prof. univ. dr. TIBERIU FORIS, Management comparat, management-european, notițede curs
4
axându-se asupra identificării şi analizării asemanarilor şi deosebirilor manageriale, în vederea
favorizării transferului internaţional de know-how managerial şi a creşterii funcţionalităţii:
obiectul analizei trebuie să îl constituie procesele, conceptele şi tehnicile de
management;
comparaţia trebuie să se facă între ţari sau culturi diferite;
abordarea comparativă trebuie să fie concentrata asupra reliefării similitudinilor şi
diferenţelor dintre elementele manageriale avute în vedere, cum ar fi stabilirea modului de a
conduce eficient o organizaţie într-o altă ţară sau descoperirea modalităţilor de îmbunătăţire a
performanţelor economice ce ţin de domeniul managementului;
analiza diferenţelor comportamentale ale personalului din diverse ţări, în procese de
management, sistemul informaţional, decizional şi de structura organizatorică.
Managementul comparat este strâns legat de managementul internaţional cu care uneori este
confundat. Însă managementul internaţional se ocupă de managementul şi activităţile corporaţiilor
internaţionale şi, în mod specific, de asigurarea şi controlul de fonduri, oameni şi informaţii ce
traversează frontiere naţionale şi politice. Sfera de cuprindere a managementului comparat este
sensibil mai mare, întrucât spre deosebire de managementul internaţional - care răspunde în mod
expres cerinţelor companiilor multinaţionale, managementul comparat se ocupa de toate fenomenele
managementului.2
5
schimbări sau situaţii de criză. Sunt totuşi diferenţe între cele două căi prin care organizaţia îşi
promovează şi comunică strategia, firmele europene tind să aibă o perspectivă cât mai largă. Sunt
mai puţin subliniate sistemul managerial, discreţia şi modul de gândire al individului. Analizarea
atitudinilor individului în performanţele sale sunt mult mai sceptice în Europa decât în SUA.
În termeni mai individualişti, managerii europeni admit şi un succes de grup, faţă de cei din
SUA care admit doar succesul individual şi, pe plan secundar, un succes organizaţional. Este de
subliniat faptul că este mult mai important ceea ce eşti decât ceea ce vei deveni. Alte diferenţe
includ atitudini distincte privind activitatea în cadrul companiilor, privirile de ansamblu,
condiţionate de drepturile individului şi analizate din exterior, sunt mult mai conservative şi mai
puţin sistematizate.
În termenii relaţiilor cu mediul extern, organizaţiile europene sunt mai degrabă în legătură cu
instituţiile guvernamentale şi sunt de acord ca implicarea guvernului în economia capitalistă să
scadă, ca şi în mediul organizaţional din SUA. Există o recunoaştere a uniunilor comerciale în
privinţa faptului că aceste legături conţin elemente ideologice. În acelaşi timp există o și mai mare
recunoaştere din partea muncitorului democratic. Ca rezultat, societaţile europene sunt mult mai
dispuse la negocieri şi compromisuri în relaţiile de muncă.
Aceste comparaţii internaţionale subliniază faptul că se constată o eterogenitate în
managementul european. Cel mai evident aspect al acestei eterogenităţi este diferenăa dintre Estul şi
Vestul Europei, în mare parte datorită moştenirii ideologiilor comuniste.
6
B) cuplul distanţa mare/ mică faţă de putere şi controlul incertitudinii determină structura
organizatorică;
C) cuplul controlul incertitudinii şi masculinitate/feminitate explică modificari în motivarea
angajaţilor.
În legatură cu aceste cupluri au rezultat următoarele caracteristici:
În organizaţiile cu distanţa mare şi control redus al incertitudinii, organizaţiile sunt
asemănătoare unor familii, în care managerul este preocupat de protecţia subordonaţilor, care la
rândul lor, vor trebui să manifeste loialitate.
În organizaţiile cu distanţa mare faţă de putere şi cu control puternic al incertitudinii,
structura organizatorică este formală, circuitul informaţional şi decizional este orientat de sus în jos.
În organizaţiile cu distanţa mică faţă de putere şi control puternic al incertitudinii,
autoritatea managerului este supremă, iar toate activităţile se deruleaza conform unor reguli bine
stabilite, asumarea riscului nu este cultivată şi, ca urmare, nici dorită.
În organizaţiile la care distanţa faţă de putere este mică şi controlul incertitudinii
redus, structura organizatorică este aplatizată şi se acceptă iniţiativa şi asumarea riscurilor de către
angajaţi.
În organizaţiile cu masculinitate puternică şi control redus al incertitudinii, motivarea
este în strânsă legătură cu performanţa individuală.
În organizaţiile în care feminitatea predomină şi în care există un control puternic al
incertitudinii, motivarea este impusă de nevoia de apartenenţă la un grup.
În organizaţiile în care feminitatea este puternică, iar controlul incertitudinii este
redus, motivarea este determinată de îndeplinirea obiectivelor atinse şi stabilite prin consens de toţi
membrii grupului, fapt care va favoriza şi dezvoltarea unor relaţii interumane de natură colegială.
Pornind de la aceste ipoteze s-au identificat următoarele grupe de ţări:
a) grupa ţărilor capitaliste tradiţionale: Marea Britanie, Germania, Olanda, Franţa si Italia -
fiind dezvoltate economic acordă şanse mari întreprinzătorului, stilului antreprenorial, individul
fiind preocupat să câştige mai mulţi bani, care ulterior, să îi asigure independenţa şi libertate de
acţiune;
b) grupa ţărilor din vestul Europei: Spania şi Portugalia - se caracterizează printr-un
puternic colectivism, selectarea, angajarea şi promovarea fiind strâns legate de relaţiile familiale, iar
câştigurile financiare îi conferă individului o poziţie socială şi deci onorabilitate;
7
c) grupa ţărilor scandinave: Suedia, Danemarca, Norvegia şi Finlanda - unde relaţiile dintre
putere şi indivizi sunt extrem de liberale şi puse la punct cu obligaţii şi îndatoriri reciproce.
Câştigurile băneşti conferă individului siguranţă, impozitele mari conferă o protecţie socială solidă;
d) grupul ţărilor foste comuniste: Rusia, Polonia, România, Ungaria, etc - manifestă
preocupări pentru restructurare economică, democratizarea instituţiilor de stat, trecerea la principiile
economiei de piaţă. Proprietatea fiind predominant de stat, nu s-au manifestat posibilităţi pentru
asumarea inţiativei individuale şi nici de grup.
6
Hofstede, G.,Managementul structurilor multiculturale, Editura economică, 1996
9
imaginaţia, răbdarea şi alte aspecte ce definesc un individ, care-l diferenţiază de o altă persoană în
sensul cel mai general.7
Moștenită
Universală NATURĂ UMANĂ
Fig. 1 Cele trei nivele ale unicității în programarea mentală umană – după clasificarea lui Gert Hofstede 8
9
Hofstede, G.,Managementul structurilor multiculturale, Editura economică, 1996, pag 23
10
Hofstede, G.,Managementul structurilor multiculturale, Editura economică, 1996, pag 25
11
culturale (funcţie de relaţia individ şi grup, individ şi autorităţi, modul de tratare a incertitudinii
etc.):
un nivel naţional, corespunzător ţării de care aparţine persoana;
un nivel regional şi / sau etnic şi / sau religios şi / sau lingvistic;
un nivel de gen, funcţie de sex;
un nivel de generaţie, ce separă bunicii de părinţi şi părinţii de copii;
un nivel de clasă socială, funcţie de educaţie, ocupaţie etc.;
un nivel organizaţional, uzual pentru cei care sunt salariaţi.11
Fiecare dintre acești termeni, a existat deja într-o anumită zonă a științelor sociale, în acest
mod se formează un cvadridimensional al diferențelor între culturile naționale. În acest mod fircare
țară este caracterizată prijntr-un puctaj pentru fiecare dintre dimensiuni.
A cincia dimensiune culturală a fost sesizată de Michel Harris Bond, un canadian ce a locuit
în Extremul Orient, care a folosit un chestionar întocmit de chinezi pentru încercarea sa; el a
identificat:
orientarea pe termen lung și orientarea pe termen scurt.13
14
Hofstede, G.,Managementul structurilor multiculturale, Editura economică, 1996, pag 44
15
Hofstede, G.,Managementul structurilor multiculturale, Editura economică, 1996, pag 69
13
3.4 Feminitate faţă de masculinitate
Conform lui Hofstede, aceasta este ”singura dimensiune culturală în care bărbaţii şi femeile
din eşantionul studiat au realizat un punctaj consistent diferit.”16 Decalajul între sexe variază mult de
la o ţară la alta, dar uzual bărbaţii domină în politică, comunitate şi la locul de muncă, în timp ce în
familie şi şcoală poziţionarea feminin – masculin este mai nuanţată. Principalele diferenţe între
societăţile masculine şi feminine – de asemenea, din cele două unghiuri distincte de abordare.
În anii '60-70, profesorul Geert Hofstede a realizat o cercetare asupra diferenţelor de valori
între angajaţii firmei IBM din peste 40 de ţări şi a ajuns la concluzia că fiecare naţiune poate fi
descrisă din perspectiva locului pe care îl ocupă pe o scala de la 0 la 100 faţă de:
Intenţia iniţială a lui Hofstede a fost de a înţelege de ce unele organizaţii IBM din ţări diferite
erau mai productive decât altele, deşi aveau o cultura organizaţională similara şi foloseau aceleaşi
tehnici de recrutare, care ar fi putut induce comportamente similare.
Concluzia lui Hofstede a fost ca angajaţii din organizaţii îşi vor însuşi „practicile” locale sau
străine pe care le indică organizaţia, dar îşi vor păstra „valorile” culturii din care provin şi care ii
caracterizează.
18
Hofstede, G.,Managementul structurilor multiculturale, Editura economică, 1996
15
Capitolul 4 Managementului românesc în context european
TARI
TARI TARI ANGLO-
BALCANIC TARI TARI SCANDINAVE
LATINE SAXONE (Marea
E GERMANICE (Olanda, Danemarca,
(Franta, Spania, Britanie, SUA,
(Romania, (Germania) Suedia)
Italia) Canada, Australia)
Grecia,
Bulgaria,
Serbia)
19
Luca, A. (n.d.),Studiul despre valorile şi comportamentul românesc din perspectiva dimensiunilor
culturale după metoda lui Geert Hofstede, , consultat site-ul la 02.02.2021 http://www.i-interact.ro.
20
Luca, A. (n.d.),Studiul despre valorile şi comportamentul românesc din perspectiva dimensiunilor
culturale după metoda lui Geert Hofstede consultat site-ul la 02.02.2021 http://www.i-interact.ro.
16
Termen Scurt Index Mare de Index Mare de Index Mic de Evitare a
Evitare a Evitare a
Incertitudinii
Incertitudinii Incertitudinii
a
Incertitudinii
Orientare pe Termen
Scurt
17
Datele unei astfel de cercetări sunt interpretabile astfel, din punctul de vedere al scalei de
la 0 la 100: intre 0 si 40 – nivel scazut, intre 40 si 60 – nivel mediu, peste 60 – nivel ridicat.
Geert Hofstede a estimat pentru România niveluri foarte ridicate pentru indicii
reprezentand distanţa faţă de putere (90) și evitare a incertitudinii (90), nivel scăzut pentru
indicele reprezentând individualismul, adică un grad ridicat de colectivism (30) şi un grad
moderat de masculinitate (42). Deşi nu a oferit o estimare pentru orientarea pe termen lung,
putem presupune că şi România are, ca şi toate ţările din Europa, o orientare pe termen scurt.
18
Unii români au dificultăţi în a face faţă unor situaţii ambigue şi opiniilor contrare ale
altora. Dacă se ia în considerare şi gradul scţzut de individualism, membrii societăţii nu pot
tolera opinii minoritare. În general, oamenii din astfel de culturi se simt mai confortabil in
situaţii de consens general.
În timpuri care generează anxietate, cum sunt alegerile, ameninţări contra securităţii şi
siguranţei, sau în faţa necesităţii de a accepta ceva nou, „străin”, cum este tehnologia avansată
sau existenţa unui partid minoritar, populaţia reactionează negativ şi emoţional şi se opune
acceptării.
Nivelul ridicat de anxietate are impact şi asupra structurii organizaţionale. Acţiunile
preferate sunt cele care rezolvă situaţia ambigue de astazi, „quick fixes”, fără a avea în vedere
impactul lor asupra zilei de mâine. Nivelul de anxietate favorizează impulsul de moment, graba
şi exprimarea emoţiei negative fără control.
19
cer învatarea unor valori feminine.
România a înregistrat un scor scăzut în privinţa orientării pe termen lung, după cum era
de aşteptat în privinţa oricărei regiuni, cu excepția Asiei de Sud-Est. Orientarea pe termen scurt–
41 – indică o inclinaţie spre prezent şi trecut în detrimentul investiţiei în viitorul nesigur, precum
şi un nivel scăzut de economisire pentru viitor. Societăţile orientate pe termen scurt trăiesc în
principal prin instrumentele de credit.
În concluzie, și românilor le va fi dificil să planifice pe termen foarte lung şi vor prefera
să aducă în discuţie experienţele din trecut pentru a rezolva problemele din prezent. Orientarea
pe termen scurt este la rădăcina nivelului scăzut de capital reinvestit şi nevoia de îmbogăţire
rapidă.
Capitolul 5 Concluzie
Factorii extrinseci joacă un rol major la locul de muncă: angajații români sunt motivați în
mod dominant după salariu, securitatea locului de muncă și stimulente. Importanța grupului față
de individ este, deasemenea vizibilă la locul de muncă. Armonia și stabilitatea sunt foarte
apreciate. Schimbare spontană, evoluțiile, care pot fi binevenite în alte culturi, nu sunt
întotdeauna considerate pozitive. Mai departe este necesară cercetarea în acest domeniu al
resurselor umane: motivația joacă un rol major în îmbunătățire de productivitate și eficacitate.
Românii lucrează din punctul meu de vedere, pentru a trai. Timpul liber şi timpul petrecut
cu familia este important (cel puțin pentru mine). La început, când sunt tineri și plini de
entuziasm, vor lucra multe ore peste program, dar dacă acestea devin un obicei şi acest lucru
reprezintă ceea ce organizaţia preţuieşte, atunci forţa de muncă potenţiala va fi redusă.
20
BIBLIOGRAFIE
21