Clasa Amphibia

(Gr.amphi, dublu+bios, viaţă)

Corpul amfibienilor este diferenţiat în cap, gât şi coadă. Se
deosebesc trei tipuri morfologice de amfibieni: tipul trituriform cu corp
alungit, coadă lungă şi membre scurte. Tipul raniform cu corp scurt,
fără coadă în stadiul de adult, membre inegal dezvoltate datorită
deplasării prin salt: membrele anterioare scurte tetradactile, membre
posterioare lungi, puternice, pentadactile. Tipul serpentiform cu corp
alungit, cilindric este lipsit de membre. La nivelul capului de disting
ochii, timpanele, gura şi două nări.
Tegumentul umed, bogat în glande mucoase, este lipsit de solzi.
Acesta este format dintr-o epidermă pluristratificată, slab cornificată,
bogată în glande pluricelulare mucoase şi granuloase, care coboară în
dermă. Glandele seroase elaborează secreţii toxice şi uneori se
concentrează în anumite regiuni, de exemplu pe părţile latero-dorsale
ale capului (glandele parotoide de la Bufonidae şi Salamandridae)
(Figura 11.31a, b). Amfibienii năpârlesc periodic îndepărând stratul
cornos. Derma conjunctivă conţine în stratul superficial, numeroşi
cromatofori. La gimnofioni apar solzi mici imbricaţi la nivelul dermei.
Figura 11.31 a) Secţiune prin tegument de amfibian b) glande parotoide Bufo bufo
Craniul este format dintr-un număr redus de piese osoase şi
cartilaginoase comparativ cu peştii. Craniul este platibazic, lipsit de
sept interorbitar. Suspensia viscerocraniului la neurocraniu este
autostilică, realizându-se prin intermediul osului pătrat. Craniul se
articulează la prima vertebră a coloanei prin doi condili occipitali.
Coloana vertebrală este diferenţiată în patru regiuni: cervicală cu o
singură vertebră, proatlas, dorsală formată din 7-100 de vertebre,
sacrală cu o singură vertebră şi codală cu vertebre articulate mobil
sau sudate într-o piesă numită urostil. Vertebrele sunt de tip amficelic,
procelic, opistocelic şi amficirţian. Coastele sunt în general
rudimentrare şi sudate la apofizele transverse ale vertebrelor dorsale.
Centura scapulară nu se articulează la scheletul axial, ci se ancorează

*
11. Phylum Hemichordata. Phylum Chordata
314 Proiectul pentru Învăţământul Rural
prin musculatură. Centura scapulară este formată din suprascapulă,
scapulă, coracoid, claviculă. Sternul se articulează la centura
scapulară. Centura pelviană formată din ilium, ischium şi pubis se
articulează la vertebra sacrală a coloanei vertebrale. Apendicele liber,
denumit şi chiridiu este format din trei segmente: stilopod, zeugopod,
autopod, format la rândul său din bazipod cu piese plasate pe trei
niveluri:proximal, central şi distal, metapod şi acropod (Figura 11.32).
Figura 11.32 Scheletul anurelor (după Hickman şi colab., 2004)
Musculatura adulţilor se diferenţiază în muşchi lungi, laţi, scurţi
inseraţi pe piesele scheletice.
Encefalul are dimensiuni reduse şi continuă să fie format din
vezicule care se succed linear. Telencefalul este format din două
emisfere cerebrale alungite, triunghiulare şi bulbi olfactivi, situaţi
anterior emisferelor cerebrale, fuzionaţi. La bulbii olfactivi vin filetele
olfactive. Ventral se observă lobii olfactivi şi tractusurile olfactive.
Diencefalul evidenţiază dorsal epifiza şi parafiza, evaginare a plexului
coroid telencefalic şi ventral infundibulul, hipofiza şi lama terminală.
Mezencefalul este reprezentat printr-o pereche de lobi optici reduşi.
Metencefalul este slab dezvoltat este reprezentat printr-o lamă dispusă
trasversal între lobii optici şi bulbul rahidian. Bulbul rahidian alungit
evidenţiază plexul coroid al ventriculului IV (Figura 11.33).
Figura 11.33 Encefalul la amfibieni Vedere dorsală Vedere ventrală
11. Phylum Hemichordata. Phylum Chordata
Proiectul pentru Învăţământul Rural 315
Amfibienii au receptori tactili situaţi în tegument, linie laterală în
stadiul larvar şi la urodele permanent acvatice, receptori gustativi, sub
formă de muguri gustativi apar pe limbă şi pe organul Jacobson,
localizat pe plafonul cavităţii bucale.
Fosele nazale sunt căptuşite cu mucoasă olfactivă care conţine
receptori olfactivi. Fosele nazale comunică cu exteriorul prin nări
externe şi cu cavitatea bucală prin coane.
Ochii s-au adaptat pentru vederea în mediul terestru, fiind protejaţi
de două pleoape şi o membrană nictitantă. Apar glandele lacrimale.
Sclerotica este prevăzută cu un inel format din plăci osoase, cristalinul
se aplatizează în partea anterioară şi acomodarea la distanţă se
realizează cu ajutorul muşchilor protractori (Figura 11.34).
Apare urechea medie cu timpan, fereastră ovală, rotundă, trompa
lui Eustachio, deschisă în cavitatea bucală şi columela care a rezultat
prin transformarea osului hiomandibular. În urechea internă se
dezvoltă lagena (Figura 11.35).
Figura 11.34 Ochiul la amfibieni Figura 11.35 Urechea la amfibieni
(după Hickman şi colab., 2004)
Sistemul digestiv. Cavitatea bucală este largă şi delimitată de
cele două maxilare. Maxilarul superior este prevăzut la anure cu dinţi
egali, ascuţiţi şi un şanţ, sulc marginal, în care pătrunde mandibula. Pe
plafonul cavităţii bucale se deschid, rostral, coanele. În interior faţă de
acestea se observă dinţii vomerieni. Pe linia mediană a plafonului
bucal se observă şanţul corespunzător osului parasfenoid. Pe partea
latero-caudală a cavităţii bucale se deschid orificiile trompelor lui
Eustachio. În profunzimea cavităţii bucale se deschide fanta
esofagiană. Perpendicular pe aceasta se observă orificiul camerei
laringo-traheene. Pe planşeul cavităţii bucale se găseşte limba,
ancorată la nivelul simfizei mandibulare dar şi a aparatului hioidian.
Doar masculii au în profunzimea cavităţii bucale orificii ale sacilor
vocali care amplifică sunetele emise.
Esofagul scurt, de calibru mare se continuă cu stomacul tubular,
orientat pe partea stângă a cavităţii corpului. La limita cu intestinul
acesta prezintă o strangulare denumită pilor. Intestinul este relativ
scurt diferenţiat în duoden, în care se deschid canalele glandelor
anexe. Urmează câteva anse prinse în mezenter. Porţiunea distală a
intestinului se numeşte rect şi se deschide în cloacă. Ficatul voluminos
11. Phylum Hemichordata. Phylum Chordata
316 Proiectul pentru Învăţământul Rural
prezintă trei lobi: drept, stâng, median. Din ficat pornesc canale
hepatice care transportă bila în vezica biliară. Aceasta se continuă cu
un canal cistic scurt, care se uneşte cu canalul hepatic drept şi
formează canalul coledoc, care pătrunde în pancreas. Îl străbate în
lungime, primind pe traseul său câteva canale hepatice stângi. La
extremitatea caudală a pancreasului, canalul coledoc se deschide în
canalul pancreatic Wirsung şi se formează canalul pancreaticocoledoc,
care părăseşte pancreasul în imediata vecinătate a
procesului duodenal al acestuia şi se deschide în duoden. Pancreasul
este alcătuit din corp şi două procese: procesul duodenal, scurt, de
calibru mare, procesul lung, subţire, orientat paralel cu duodenul
(Figura 11.36)
Schimburile de gaze se desfăşoară la nivelul tegumentului subţire,
bine vascularizat, puţin cornificat. Uneori această modalitate de
respiraţie o înlocuieşte pe cea pulmonară. Mucoasa buco-faringiană,
bine vascularizată serveşte ca suprafaţă pentru schimburile de gaze.
Respiraţia se realizează în general prin plămâni simpli (Figura 11.37),
saculari, cu pereţi puţin cutaţi, bine vascularizaţi. Larvele dar şi adulţii
unor specii respiră prin branhii interne sau externe.
Căile aeriene sunt reprezentate de nări, situate în extremitatea
rostrală a capului, coane, cavitatea bucală, camera laringo-traheană,
încăpere bifurcată prin care cavitatea bucală comunică cu plămânii. În
pereţii transparenţi, subţiri se găsesc cartilajele laringiene: aritenoide,
care mărginesc deschiderea laringo-traheană, bazale, care alcătuiesc
corzile vocale la masculi şi un cartilaj crico-traheal care este situat în
jurul camerei laringo-traheene.
Figura 11.36 Sistemul digestiv la anure Figura 11.37 Plămânul sacular al amfibienilor
Explicaţi etapele
ciclului respirator
la amfibieni
folosind planşele
alăturate
Sistemul circulator. În stadiul larvar inima este bicamerală,
circulaţia este simplă şi completă ca la peşti. Adultul are inimă
tricamerală (Figura 11.38), formată din două atrii şi un ventricul. Inima
11. Phylum Hemichordata. Phylum Chordata
Proiectul pentru Învăţământul Rural 317
este cuprinsă în pericard şi situată în partea cranială a cavităţii
corpului. Din ventricul pleacă conul arterial, continuat cu trunchiul
arterial scurt care se bifurcă în două ramuri simetrice din care se
desprind: cârjele aortice, arterele carotide, trunchiurile pulmo-cutanee
şi vasele care irigă întreg organismul. În atriul drept se întorc două
vene cave craniale şi vena cavă caudală. În atriul stâng este adus
sângele oxigenat de la plămâni prin două vene pulmonare.
Circulaţia adulţilor este dublă, incompletă.
Se diferenţiază o circulaţie pulmonară (mica circulaţie) şi o
circulaţie sistemică (marea circulaţie) (Figura 11.39). Au circuit
porthepatic şi portrenal. Sângele este format din: plasmă, leucocite şi
hematii nucleate.
Sistemul limfatic este complex, sub tegument formându-se saci
limfatici bine dezvoltaţi.
Figura 11.38 Structura inimii la amfibieni Figura 11.39 Sistemul circulator la amfibieni
Sistemul excretor. Rinichii stadiului larvar sunt de tip pronefros,
în timp ce la adulţi ei sunt de tip mezonefros. Rinichii alungiţi,
comprimaţi dorso-ventral sunt situaţi retroperitoneal, de o parte şi de
alta a coloanei vertebrale şi a aortei abdominale. Pe faţa ventrală se
observă glandele suprarenale, cu aspectul unor benzi de culoare
galbenă. Pe marginea laterală a rinichilor, în treimea inferioară, se
disting venele iliace care pătrund în rinichi, se capilarizează şi
formează sistemul port-renal. Prin marginea internă a rinichilor ies 4-5
perechi de vene renale care se deschid în vena cavă inferioară. Din
aorta abdominală, situată dorsal faţă de vena cavă inferioară, pleacă
4-5 perechi de artere renale care pătrund în rinichi prin marginea lor
internă. În dreptul extremităţii caudalea rinichilor, aorta abdominală se
bifurcă în artere iliace comune. În lungul marginii externe a fiecarui
rinichi se observă ureterul . Cele două uretere se orientează caudal, se
apropie pe linia mediană şi se deschid pe peretele dorsal al cloacei. La
11. Phylum Hemichordata. Phylum Chordata
318 Proiectul pentru Învăţământul Rural
masculi ureterele sunt mai dilatate şi se numesc canale urospermatice
întrucât transportă atât urina cât şi lichidul spermatic. Pe
peretele ventral al cloacei se deschide vezica urinară, voluminoasă,
bilobată, cu pereţi subţiri (Figura 11.40).
Sistemul genital este format din gonade şi căi de evacuare a
celulelor sexuale. La mascul testiculele de culoare galben-portocalie
sunt situate pe partea ventrală a rinichilor şi cuprinse în foiţa
peritoaneală, mezorchium care le fixează în poziţie anatomică. La
partea cranială a testiculelor se găseşte o formaţiune galbenportocalie,
corp gras (adipos) cu rol trofic pentru gonadă. Din testicule
pornesc canale eferente care străbat mezorchiumul, pătrund în rinichi
prin marginea medială şi se deschid într-un canal longitudinal din care
pornesc alte canale transversale. Acestea au la începutul dezvoltării
embrionare funcţie urinară pe care o pierd ulterior. Sperma este
condusă prin canalele eferente extrarenale şi apoi intrarenale în
canalul deferent situat pe marginea laterală a rinichiului.
Femela prezintă două ovare saciforme cu pereţi subţiri şi
transparenţi prin care se observă ovocitele pigmentate neuniform:
cafenii la polul animal, galbene la polul vegetativ. Ovarele sunt
cuprinse în foiţa peritoaneală, care formează mezovarium ce le
fixează pe faţa ventrală a rinichilor. La polul cranial al fiecărui ovar
există un corp adipos cu rol trofic. Oviductele comunică cu cavitatea
generală printr-un por abdominal care se deschide în vecinătatea
pericardului. Porţiunea proximală scurtă, rectilinie se continuă cu o
porţiune contortă de calibru mai mare. Distal oviductul se dilată,
formând un uter. Cele două utere se alipesc median şi se deschid pe
peretele dorsal al cloacei în vârful unor papile uterine, sub care se
observă deschiderile ureterelor (Figura 11.40). Amfibienii au în
general dimorfism sexual, masculii fiind mai mici în comparaţie cu
femelele şi prezentând saci vocali care amplifică sunetele produse. La
genul Bufo masculul prezintă organul lui Bidder, un ovar regresat.
Figura 11.40 Structura sistemului uro-genital la amfibieni
11. Phylum Hemichordata. Phylum Chordata
Proiectul pentru Învăţământul Rural 319
Anurele au fecundaţie externă precedată de amplex, îmbrăţişarea
partenerilor. Masculii prind femela la nivelul articulaţiilor membrelor
anterioare, posterioare sau în regiunea sacrală şi elimină
spermatozoizi peste ovocitele femelei.
Urodelele adoptă posturi caracteristice în perioada de
reproducere urmate de depunerea spermatoforului de către mascul.
Acesta este preluat de femelă cu cloaca. Fecundaţia este externă
lipsită de acuplare.
Majoritatea speciilor parcurg metamorfoza stadiului larvar acvatic
pentru a se transforma în adulţi tereştri. La început larva are un aspect
pisciform, cu cap, corp şi coadă comprimată lateral. Gura este situată
ventral, prevăzută cu dinţi cornoşi. Gura este precedată de un disc
adeziv. Cu care se fizează pe substrat. Larvele respiră prin branhii
externe. Ulterior apar branhii interne protejate de un opercul
tegumentar, fuzionat la peretele corpului. Camera peribranhială
comunică cu exteriorul printr-un spiracul localizat pe partea stângă.
Branhiile sunt înlocuite de plămâni. Pe măsură ce metamorfoza
avansează se schiţează membrele: la anure apar iniţial membrele
posterioare, la urodele apar iniţial membrele anterioare. La anure
coada dispare până la sfârşitul metamorfozei. Există în natură şi specii
neotenice care nu îşi completează metamorfoza şi devin sexual
mature chiar dacă păstrează unele caractere larvare. Exemple:
Necturus, Ambystoma, Amphiuma, Triturus. Uneori neotenia este
cauzată de lipsa de răspuns la acţiunea hormonului tiroidian.
Au fost inventariate aproximativ 4900 de specii permanent
acvatice, amfibii, care revin în mediul acvatic pentru reproducere sau
permanent terestre.
.
Clasa Reptilia
Grup parafiletic format din aproximativ 7100 de specii, reptilele
sunt vertebrate tetrapode (L. repere, a se târî) ectoterme, amniote.
Corpul poate să fie fuziform susţinut de două perechi de membre
pentadactile înserate lateral, specializate pentru locomoţia prin
căţărare, alergare vâslire. La unele specii de şopârle, la cameleoni
corpul este comprimat lateral sau la şerpi şi unele şopârle, este lipsit
de membre sau la broaştele ţestoase, scurt şi turtit dorso-ventral.
Nările, ochii, gura, timpanele şi conductele auditive externe (la
crocodili) sunt vizibile în regiunea capului.
Tegumentul. Epiderma puternic cornificată săracă în glande
asigură protecţia împotriva abraziunii, uscăciunii, umezelii şi contribuie
la conservarea apei în organism, lupta împotriva deshidratării
constituind principalul factor de stres cu care se confruntă vertebratele
terestre. Pătura cornoasă a epidermei este inegal îngroşată şi
formează solzi, papile, scuturi. Sunt întâlnite de asemenea şi alte
producţii tegumentare: gheare, cioc, coarne. Epiderma